Posts Tagged ‘maica ecaterina’

Parintele Justin Parvu: “La noi nu a existat holocaust!”. Maica Ecaterina Fermo despre atacul la Valeriu Gafencu: “Alexandru Florian nu face cinste numelui de evreu”. Monahul Filotheu: “Lasati-ne Sfintii Inchisorilor in pace!”. VIDEO RONCEA RO


Ziua Parintelui Justin Parvu cu maicile, calugarii si pelerinii, de ziua Sfintiei sale, la Petru Voda de ZiaristiOnlineTV

Mai multe fotografii la Cristina Nichitus Roncea: De ziua Parintelui Justin Parvu, la Manastirea Petru Voda

Parintele Justin Parvu de Ziua Sfintiei Sale 10 Februarie 2013 cu Victor Roncea Foto Cristina Nichitus Roncea

Trist. Trist, trist, trist era Parintele Justin Parvu la aniversarea a 94 de ani de sfanta tinerete si batranete, de lupta si jertfa, pe 10 februarie, anul acesta, la Manastirea sa, Petru Voda, din Muntii Neamtului. Din cei 94 de ani, 16 i-a trait in temnitele bolsevice, anchetat la Suceava si Aiud, apoi trimis la munci brute, silnice,  in intuneric, la minele de plumb de la Baia Sprie, la Gherla, din nou in inchisoarea exterminatoare de la Aiud, apoi Jilava si colonia Culmea din Dobrogea, iar final in lagarul de la Periprava, la stuf, unde a stat doi ani impreuna cu Parintele Ilie Lacatusu facatorul de minuni. Dupa ce a mers ca preot militar pana la Odessa, sustinandu-i, binecuvantandu-i sau dandu-le ultima impartasanie ostastilor romani de pe incercatul Front de Rasarit, la inceputul prigoanei directe si organizate impotriva crestinismului, declansata de ocupantul sovietic in 1948, este arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. La expirarea termenului, pentru ca nu a vrut sa abjure de la idealurile sale nationale si sa-l renege pe Bunul Dumnezeu, a mai primit inca patru ani de temnita grea.

“A fost greu la inceput, pana cand ne-am aflat noi rostul pentru care suntem in puscarie”, spune Parintele evocand inchisorile-manastiri si celulele-chilii, intr-un documentar laudabil despre Sfintii Inchisorilor, realizat de echipa emisiunii In Premiera. Acest subiect grav, al Sfintilor Inchisorilor, era si cauza tristetii Parintelui, dupa cum am inteles eu. La sfarsitul unei zile aniversare, in care fusese felicitat de mii de pelerini, dar si de Mitropolitul Teodosie, cu care a si slujit cu o seara inainte, si, apoi, de inaltii emisari ai Mitropolitului Teofan, Parintele s-a intors la problema care il framanta: canonizarea sfintilor marturisitori, mucenici ai lui Hristos si martiri ai temnitelor comuniste, carora si-a si inchinat toate ctitoriile sale monastice, de la Petru Voda la Aiud si, de anul trecut, la Canal.

“As putea zice acum linistit, odata cu batrânul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace”, dar mai am o neliniste: sa îi vad pe acesti martiri canonizati. Sfintele lor moaste izvorasc pretutindeni mireasma si vindecari, osemintele lor au ajuns la închinare pâna si în Tara Sfânta, la Sfântul Munte Athos si în multe locuri ale pamântului, de unde ma suna parinti si maici ca sfintii izvorasc mir si mireasma nemaiîntâlnita. Vreau sa vad ziua când nu ne vom mai teme ca avem în bisericile noastre la închinare moastele acestor sfinti mucenici, ca au ajuns sa fie slaviti peste hotare mai degraba decât în tara lor”, marturiseste Parintele, intr-un interviu publicat in revista maicilor-ziariste, Atitudini, dupa sfintirea lucrarilor la Manastirea de la Poarta Alba

Dupa plecarea credinciosilor pe la chilii, ramasi singuri cu Parintele, de a carui prezenta sfintitoare ne bucuram ca niste copii inca de la primele ore ale diminetii, am pornit discutia de la cazul Valeriu Gafencu evocand anii de razboi si apoi cei de temnita ai Parintelui, cu toata istoria tulburatoare a Romaniei din ultimii 70 de ani. Timpul a trecut prea repede. O ora, apoi alta ora. Se facuse aproape miezul noptii si, la capatul aniversarii zilei sale de nastere, Parintele inca nu mancase nimic. Desi Parintele ar fi vrut sa continuie, am fost nevoiti sa ne intrerupem repede, cu doar 10 minute inainte de ora 12, pentru ca urma o zi de post si masa era deja pregatita. Iar apoi venea slujba de noapte. A doua zi, dupa o noapte in care am fost zgaltait la propriu de vreo doi aghiuti – ispitele nu dispar la manastire, dimpotriva! – , ne-am intors la chilia binecuvantata. Parintele ne-a spus multe. Incarcatura duhovniceasca, coborarea impreuna cu Parintele in negurile minelor de plumb si subteranele in care poate ajunge omul, chinuit animalic, dar si iesirea lui la lumina cea adevarata, ca si marturiile directe asupra unor momente teribile din istoria tarii, te covarsesc, adeseori. Dar te si inalta. Ascultati-l pe Parinte, in aceasta prima parte a filmarii, si veti intelege.

Numai evocarea modului in care strangeau de pe jos bucatele de ziar de pe la pachetelele de mancare ale minerilor, pe care le lipeau apoi ca sa afle, si ei, ce se mai intampla afara, si-ti da fiori in suflet. “Eram in mina acolo, la subteran – spune Parintele. Eram foarte ahtiati dupa o noutate. Va dati seama: daca 12 ani n-am vazut creion, nu am avut o coala de hartie, de ziar. Si unde vedeam, peste tot, strangeam bucatele de ziar ca sa le lipim”. Hartia, creionul, informatia, gandul scris; Cuvantul – iata dusmanul de moarte al comunistilor, atunci ca si acum.

Pe langa acestea, Parintele face si afirmatii care, fara indoiala, vor deranja la fel cum s-a intamplat in urma cu doi ani, cand maicutele i-au facut drept cadou, de ziua sa si in chilia sa, in spatiul sau privat, practic pe un pat de spital, un cantecel din tineretea sa, pe versurile marelui poet martir Radu Gyr. Ce scandal s-a declansat atunci… Si cine a fost atunci acuzatorul public principal: un evasionist de milioane de euro al Guvernarii Nastase, care ca sa se protejeze de DIICOT si-a “tras” un ONG de “monitorizare a antisemitismului”. Ridicol si sinistru, in acelasi timp.

Ce spune Parintele azi, din propria sa experienta de voluntar pe Frontul de Est: ca “in Romania nu a existat holocaust”. “Ca a declarat un presedinte, care n-are habar de evenimentele care s-au petrecut si spune ca a existat holocaust… Nu-i adevarat. N-a existat. Nici un document nu arata. Asta este inventia lor, pentru umilirea romanilor. De aceea adevarul a devenit minciuna si mincina adevar. Pentru ca noi am fost totdeauna prea buni cu strainii acestia. Si ei au abuzat de bunatatea noastra si ne-au redus la tacere…”

Intr-adevar, daca studiem componenta Comisiei comunistului Iliescu care a elaborat un Raport pe aceasta tema, vom vedea cu nu se regaseste nici un academician printre autorii studiului realizat la comanda politica. Din acest punct de vedere, Raportul pare a fi la fel de stiintific ca si cel al lui Tismaneanu, redactat sub post-comunistul Basescu, dupa acelasi model. Apoi, cand reprezentanti de seama ai comunitatii evreiesti si insusi presedintele Israelului afirma chiar la Cotroceni ca Romania a salvat 400.000 de evrei, e cam greu, totusi, sa declami existenta unui holocaust in Romania. Mai mult, daca ar fi “sa se numere scheletele”, dupa cum s-a exprimat un fost detinut politic din Miscarea Nationala de Rezistenta, balanta nefasta a crimei s-ar inclina inspre martiriul poporului roman, deposedat de sute si sute de mii de suflete, pe cuprinsul tarii sau in Gulagurile sovietice, intreaga elita, decapitata, a Romaniei, formata din intelectuali, oameni politici si ofiteri ai Armatei Romane pana la tarani, preoti, calugari si… legionari!

Caci aceasta pare sa fie problema cea mai arzatoare a zilei, evidentiata si prin atacul la Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu: faptul ca majoritatea martirilor inchisorilor bolsevice, ca si a luptatorilor din rezistenta armata anticomunista, au fost legionari. Maica Ecaterina Fermo, ea insasi de etnie evreiasca, isi permite sa-i reproseze lui Alexandru Florian, evreu si urmas al unui comisar ideologic comunist, azi director al institutului guvernamental “Elie Wiesel“, ca, prin atacarea memoriei lui Valeriu Gafencu, face un deserviciu urias chiar evreilor, cinstiti, din aceasta lume. Practic, Alexandru Florian tine sa faca demonstratia periculoasa ca aceasta este modalitatea de multumire a evreilor pentru ca un tanar nationalist roman a salvat viata unui alt evreu, respectiv a lui Richard Wurmbrand. Intr-un mod pervers, Alexandru Florian da de inteles, prin actiunile sale, ca ar fi fost de preferat ca Valeriu Gafencu sa nu-l salveze pe Richard Wurmbrand, si sa-l lase sa moara asasinat de odiosii temniceri bolsevici, ceea ce in termeni legali se numeste apologia crimei.

“Aceste invinuiri si injurii la adresa lui Valeriu Gafencu – denumit de monahul evreu Nicolae Steinhardt “Sfantul Inchisorilor” -, nu-i fac lui Alexandru Florian cinste nici macar numelui lui de evreu”, afirma Maica Ecaterina Fermo in interviul video de mai jos. Ceea ce isi doreste Maica Ecaterina este ceea ce am sustinut si eu, in urma cu doi ani, cand a fost atacat salbatic Parintele Justin prin instrumente similare lui Alexandru Florin: O dezbatere publica asupra Miscarii Legionare. Motiv pentru care republic intregul text mai jos.

Care este, asadar, adevarul asupra Miscarii Legionare? Cel debitat de sovietici si comunisti timp de 50 de ani si continuat de “post-comunisti” alti peste 20 de ani? Cum ar putea fi o istorie prezentata de un regim “ilegal, ilegitim si criminal”, o istorie falsificata in urma teoriilor rolleriste din anii ’50, valabila si azi? Nu vi se pare ciudat? Este Alexandru Florian (ce nume frumos!) continuatorul misiunii tovarasului tatalui sau, Mihai Roller? Daca da, asa cum spune si Monahul Filotheu, secretarul Parintelui Justin, intr-o alta filmare prezentata mai jos, atunci vorbim de fapt de un atac al ateilor si anticrestinilor impotriva Bisericii si a oamenilor ei, mascat sub acoperirea unui institut guvernamental, impanat cu elemente evreiesti. Explorand aceasta teza, ne putem intreba, cu temei, daca nu este vorba, oare, de un razboi religios sau poate de un razboi etnic? Si atunci, mai afirma Monahul Filotheu, de ce plateste un Guvern al unui stat format eminamente din crestini un institut in care se desfasoara operatiuni discriminatorii la adresa contribuabililor romani crestini si a sfintilor lor?

In mod cert, dupa cum spune Monahul Filotheu despre cazul Valeriu Gafencu, “Sfintii nu pot fi prigoniti de la Guvern! Sunt sfintii nostri si dati-ne voie si cinstim asa cum se intampla in toata lumea, unde numerosi sfinti sunt cetateni de onoare ai oraselor in care au trait sau se afla sfintele lor moaste. Nu putem acuza de extremism un om al lui Dumnezeu. Este ca si cum L-am acuza de extremism pe Dumnezeu!”

PS: Inainte de a da curs filmarilor sunt obligat sa fac si o precizare personala: pe 18 ianuarie 2012, colegul meu de internet, Gabriel Teodor Gioacas, a publicat pe blogul Apologeticum o postare cu Parintele Justin intitulata Parintele Justin se dezice de “ziaristul” Victor Roncea. Ascultandu-l pe Parinte e clar ca, in primul moment, face o confuzie intre mine si fratele meu, George, afirmand ca pozele care apar cu el pot sa fie vechi de cativa ani, de cand nu l-a mai vazut iar el a plecat “in acea universitate a lumii, intelegeti voi”. Cel care a mai ramas “asa, sa baraie”, sunt eu, care tocmai petrecusem noaptea de anul nou 2012 si slujba de Sfantul Vasile chiar alaturi de Parintele. Ulterior, Apologeticum a revenit cu o intrebare si solicitare de dezicere mai explicita a Parintelui de mine. Erau vremuri de zavera. Dar cand n-au fost? Trebuie sa-i multumesc sincer interlocutorului Parintelui, pentru ca, intr-adevar, a reusit sa ma trezeasca. Pe vremea aceea inca mai credeam ca as putea sa-l ajut pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, sa revina pe calea cea dreapta. Am gresit. Era peste puterile mele si, dupa cum se vede, nici slujbele in care este pomenit zilnic nu par sa-l ajute prea tare. Mi-am spus, oricum, punctul de vedere, destul de clar, la momentul Referendumului. Iar de atunci, de la “dezicere”, am fost in continuare la Parintele, fara a face caz. Cum altfel am fi putut lua binecuvantre pentru ce am facut si avem de gand sa facem de-acum incolo? Si cum as fi putut sa nu mai merg? Este coltul nostru de Rai! Atata Iubire, de la maicutele muncitoare cu doua-trei facultati si vrednici monahi studiosi pana la atotcuprinzatorul si atoatetamaduitorul Parintele nostru, nicaieri nu vom mai gasi, vreodata. E drept, si aghiutii se arunca peste ei, zilnic, dupa cum am simtit si pe propria-mi piele. Pentru cei care s-au bucurat, trebuie sa le spun ca toiagul Parintelui mi-a fost mangaiere si cuvantul sau numai alinare. Dumnezeu sa ni-l tina spre binecuvantarea tuturor romanilor si binefacatoarea canonizare a sfintilor inchisorilor!

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti…


Parintele Justin: La noi nu a existat holocaust! Ziua Parintelui 2013 de ZiaristiOnlineTV


Parintele Justin – Nu va bucurati ca a murit Stalin! by ZiaristiOnlineTV


Parintele Justin – Martirii ca Valeriu Gafencu prin rugaciunile oamenilor. by ZiaristiOnlineTV


Maica Ecaterina despre evrei, legionari si Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu de ZiaristiOnlineTV


Monahul Filotheu despre Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu: Un om al Bisericii nu poate fi extremist de ZiaristiOnlineTV

O dezbatere necesara: Parintele Justin, Petru Voda, Miscarea Legionara si Romania. Ziaristi la Portile Raiului

Scandalul creat din prostia si ura unor exemplare afaceristice ale retelei kominterniste din Romania, care se folosesc de paravanul “semitismului” (ce ne vom face cu mafiotii rusi cand vor incepe si ei sa strige ca sunt discriminati de “legionarii” din SRI, SIE si DNA?) creaza un binevenit prilej pentru o dezbatere nationala necesara si amanata aberant timp de peste 20 de ani: patriotismul curat al membrilor Miscarii Legionare si bolsevismul celor care aplica culpabilizarea in masa.

Pentru acesti extremisti antiromani care se pretind reprezentanti ai poporului evreu, Parintele Justin Parvu, un mare duhovnic al Ortodoxiei Romane, se face vinovat ca la a 92-a aniversarea a nasterii sale, in chilia sa de la spitalul Manastirii Petru Voda, asculta un cantec din timpul tineretii, altfel petrecuta pe frontul anti-sovietic, si pentru care deja a ispasit, “vinovat”, 16 ani de temnita grea, la ordinele “justitiei staliniste”. Sa-i mai faca odata? Tare mi-e teama pentru “monitorizatorii” nostri ca Dumnezeu va prefera in acest caz ca Parintele sa iasa bine-sanatos la 108 ani, din noua inchisoare, “democratica”, moment pe care ei s-ar putea insa, foarte probabil, sa nu-l mai prinda. Atunci poate ar trebui sa-l impuscam pe Parinte si pe toti legionarii ramasi in viata, daca bolsevicii au ratat asta, dupa cum cere si un sustinator infocat al “monitorizatorilor” lui Katz si al catelusilor de presa ai lui Tismaneanu (procedura legala de depistare a lui este in curs):

Moarte borfasului legionar Justin Pârvu !!! (Andrei) 21/02/2011 16:06
N-am inteles niciodata de ce comunistii nu i-au omorat de nenorocitii astia de legionari??? Vazandu-l pe batranul borfas Justin Pârvu am inteles ca probabil comunistii si-au dat seama ca sunt niste retardati mintali. Gunoiul asta spunea cu ceva timp in urma ca etichetele si bonurile de casa contin semnele diavolului!!! Cand auzi tampeniile astea nu poti decat sa razi.

(more…)

Schimbarea la Fata. Cuvant al Parintelui Ilie Cleopa si al Maicii Ecaterina Fermo

RADU MORARU, SINGURUL ZIARIST DE TELEVIZIUNE care a inteles gravitatea acceptarii Pasapoartelor Biometrice. NASUL reda acum la B1 TV seria anti-cip

MONAHUL Filotheu in conferinta la Turnu Severin despre lepadare si intoarcerea la Hristos. CONFERINTA de la Timisoara transmisa in direct azi la 19.00


Maica Ecaterina va transmite in direct Conferinta Dictatura si Martiraj de la Timisoara, astazi, la ora 19.00, la adresa www.maicaecaterina.ro
Vezi si www.apologeticum.wordpress.com

MAICA ECATERINA avertizeaza asupra riscului caderii Bisericii Ortodoxe in apostazie si asupra Noii Religii "caldute" a cartitelor de la Roma

DOAMNE DĂ-NE UN SEMN!

“Apoi le-a zis: Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!” (Matei 16, 1-4).
“De Te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!” (Psalmul 136)

Acesta a fost jurământul pe care l-am adoptat acum 19 ani, când am intrat prima oară în Ierusalim.

De atunci şi până în clipa de faţă, mii de bucurii duhovniceşti au încântat şederea mea în Ţara Sfântă. Aş fi vrut ca măcar anul acesta să pot arată şi povesti cititorilor de pe internet câteva din bucuriile şi înălţările sufleteşti ale întâlnirilor cu ”dulcele Hristos”. Şi drept dovadă voi posta câteva imagini din zilele minunate de Paşti, când mai mult ca oricând şi oriunde, aici în Ierusalim se simte şi se vede prezenţa divină mângâind duhul creaţiei Sale.
Din păcate şirul dulceţilor sufleteşti ne-a fost întrerupt anul acesta de vizita Papei Benedict. Spun că a fost întrerupt deoarece aproape nimic din ceea ce a constituit această vizită istorică (?!) nu a avut” mângâierea ” HARULUI DUHULUI SFÎNT! -în ciuda aparenţelor înşelătoare: primiri oficiale fastuoase, cuvântări meşteşugite, liturghii pompoase, cu mii de pelerini si toate acestea au fost ca o cusătură cu aţă roşie, pe marginea veşmintelor negre ale Ortodoxiei.
Cu durere în suflet şi cu toată responsabilitatea o să fac afirmaţia că în curând vom asista la : căderea definitivă a INTREGII BISERICII ORTODOXE ÎN APOSTAZIE!
Continuarea la

CADOUL de Sf Gheorghe al lui Radu Moraru-Nasul pentru telespectatorii B1TV: Emisiunile contra cip biometric cu Maica Ecaterina, V Roncea, P Sismanian




MAICA Ecaterina, Parintele Ioan Sismanian si Victor Roncea la Nasul Radu Moraru despre Sfantul Sinod si Pasapoartele Biometrice. TRANSCRIERE si VIDEO

Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la „Naşul”, sunt Radu Moraru şi daţi-mi voie să vă fac o destăinuire. Ultimele două zile ale emisiunii au făcut valuri, ravagii, spun unii, dezbateri în opinia publică. Şi noi am rămas un pic miraţi de interesul pe care oamenii îl manifestă pe acest subiect, paşapoartele biometrice sau electronice. E interesant pentru că au fost răspunsuri de la Patriarhie, au fost răspunsuri ale oamenilor politici, Maica Ecaterina a fost atacată, în două zile a devenit un personaj controversat, au început oamenii să vorbească despre Maica Ecaterina. Unii o acuză că nu are niciun drept să iasă la TV să vorbească şi câte şi mai câte. În această seară, Maica Ecaterina va fi în studio la „Naşul” ca să răspundă tuturor acuzaţiilor, sper eu cu zâmbetul pe buze, aşa cum a făcut-o şi aseară. De fapt, secretul este chiar în scrisoarea pe care patriarhul BOR, Daniel, o adresează unui ministru de Interne. El nu mai e ministru de Interne, Liviu Dragnea, dar scrisoarea rămâne valabilă. De fapt tot scandalul, toată tevatura a ieşit pentru că nu a existat o dezbatere publică. Şi e chiar în primul alineat pe care patriarhul îl pune pe această scrisoare. Aşadar, acesta e secretul. Au vrut să introducă pe şest vechii guvernanţi ceva. Şi uite, ca de fiecare dată când vor pe şest, nu le iese, pentru că astăzi suntem mai vigilenţi şi astăzi ne-am obişnuit să suflăm şi în iaurt, pentru că prea ne-am ars cu toate guvernele de până acum. Avertizez şi actualul Guvern că mai e puţin timp şi începem să suflăm. Suntem în această seară puţin înainte pentru că avem nişte subiecte extraordinare. În prima parte vom discuta cu omul care se pricepe cel mai bine şi va veni cu un paşaport de asemenea tip să îl prezinte la „Naşul”, domnul Gabriel Pandele, comisar-şef, şef serviciu în Direcţia Generală de Paşapoarte. Apoi Maica Ecaterina este aici însoţită de părintele Ioan Sismanian şi de Victor Roncea, colegul nostru de la „Ziua”. Apoi, doi invitaţi care sunt o surpriză plăcută. Nu vă spun despre cine este vorba, subiectul va fi „Tinereţe fără bătrâneţe”, cum să nu mori niciodată. Credeţi-mă că se poate. În sfârşit, în ultima parte ne ocupăm de nişte băieţi care se cred deştepţi. E, uite că li se înfundă şi destul de repede. Băieţii ăştia deştepţi vor fi puşi la zid. Luăm o scrută pauză, pregătiţi-vă un ceai mai lung, e o seară lungă, dar sper să fie frumoasă. Patru subiecte. Şi eu sunt curios ce o să iasă?! Publicitate! Am revenit, suntem în direct, domnul Gabriel Pandele (foto), comisar-şef, şef serviciu în Direcţia Generală de Paşapoarte este în direct. La sfârşitul lunii ianuarie 2009 a fost eliberat primul document, primul paşaport numit biometric. Cum aţi văzut, se încearcă schimbarea numelui, să se numească electronic. Dar eu ştiu că iniţial aşa s-a numit, biometric.
Gabriel Pandele: S-a numit, se poate numi şi în momentul de faţă biometric, pentru că datele care sunt integrate în el sunt denumite date biometrice, deci date referitoare la imaginea facială şi amprentele persoanei sunt date biometrice.
Radu Moraru: Aveţi idee cine a beneficiat de primul paşaport biometric?
Gabriel Pandele: Este un cetăţean din judeţul Ilfov.
Radu Moraru: Am înţeles. Acest paşaport se spunea că nu mai conţine cele 50 de elemente de siguranţă, care erau în paşapoartele eliberate anul trecut.
Gabriel Pandele: Nu. Din contră, acesta conţine 50 de elemente de siguranţă, spre deosebire de cel din 2001, care conţinea numai 32.
Radu Moraru: Deci paşaportul dinainte avea 32.
Gabriel Pandele: Era mai puţin securizat decât actualul paşaport.
Radu Moraru: Dar alte ţări europene aveau paşapoarte cu mai multe elemente de siguranţă?
Gabriel Pandele: Sincer nu am contabilizat asta.
Radu Moraru: Adică ni s-au făcut reproşuri că avem un paşaport care nu e suficient de sigur?
Gabriel Pandele: Nu aş putea spune că paşaportul care a fost, model 2001, a fost un paşaport care nu ar fi oferit suficiente garanţii, dar oferea posibilitatea, pentru că tehnica a evoluat în aşa fel, încât se găsesc diferite modalităţi de a fi falsificate.
Radu Moraru: Haideţi să arătăm acest paşaport. E coperta. Şi iată vestitul paşaport, atât de hulit de unii. Aceasta e coperta şi vedem că prima parte este plastifiată, aşa cum sunt cărţile de identitate de tip nou, iar această pagină este destul de groasă, ea se bagă printr-o fantă, când se controlează datele.
Gabriel Pandele: Da. Dar trebuie făcute nişte specificări. E vorba de o filă de policarbonat, sunt mai multe straturi de policarbonat, 8 straturi, care se laminează la o temperatură de 380 de grade. Pe fiecare start se integrează câte un element de securitate. Vestitul cip, care e de fapt un mediu electronic de stocare a datelor, se află poziţionat între starturile 5 şi 8.
Radu Moraru: În ce zonă este cipul?
Gabriel Pandele: Cam pe acolo.
Radu Moraru: Ce conţine acest cip? Ce fel de informaţii?
Gabriel Pandele: Conţine informaţii pe care le vedeţi dumneavoastră vizibile pe fişa informatizată.
Radu Moraru: Păi văd o fotografie, această tânără, apoi văd o altă fotografie mai mică, care cred că e aceeaşi.
Gabriel Pandele: Exact.
Radu Moraru: Văd o semnătură. Nu văd amprenta.
Gabriel Pandele: Este integrată în mediul de stocare.
Radu Moraru: Ce mai conţine cipul?
Gabriel Pandele: Banda citibilă, cu datele. Şi vă pot arăta ce anume se află în cip.
Radu Moraru: Acestea sunt elementele. Şi cipul acesta e un cip care are antenă?
Gabriel Pandele: Da. Pentru a face legătură şi pentru a oferi posibilitatea deschiderii lui în momentul în care fila informatizată este introdusă în cititor.
Radu Moraru: Bun. Antena asta, au scris oamenii aseară că emite la o distanţă de 10-20 cm.
Gabriel Pandele: Până în 10 cm. Paşaportul nu poate fi citit decât în poziţia deschis, introdus în cititor şi cam asta e toată tehnologia. E citit şi pe ecran apar aceste date. Dacă paşaportul e în poziţia închis, nu e citit.
Radu Moraru: Din cauza coperţilor?
Gabriel Pandele: Da. Asta e pentru securitatea cipului.
Radu Moraru: Am înţeles. Dacă eu îmi bag paşaportul aşa în buzunar, dacă trece cineva cu un cititor, un hacker, se poate să îmi ia datele.
Gabriel Pandele: Dar ce interes aţi avea să îl ţineţi aşa?
Radu Moraru: Asta înseamnă că cine are aceste paşapoarte ar trebui să fie mult mai atent cu acest paşaport.
Gabriel Pandele: Păi hai să facem atunci o analogie, dacă eu am cardul în buzunar, care are cip, cel care trece pe lângă mine îl poate citi şi mi-a dispărut tot ce am pe card? Deja sunt supoziţii astea.
Radu Moraru: E o dezbatere, de asta am şi generat cele două emisiuni, pentru că în România nu a fost o dezbatere şi pentru că în România, în credinţa ortodoxă sunt foarte multe temeri legate de codul de bare.
Gabriel Pandele: Sincer nu ştiu de unde au apărut atâtea discuţii? Se poate să fi fost o lipsă de informare suficientă, deşi prima dezbatere publică care a avut loc cu cei care se opun acestui document s-a desfăşurat în urmă cu o lună. Deci e destul timp.
Radu Moraru: Ştiu, dar a fost după ce Guvernul a dat acea HG care, ghinionul lui Călin Popescu Tăriceanu, are numărul 1566. Dacă aduni 1 şi cu 5, ai HG 666.
Gabriel Pandele: La asta nu m-am gândit niciodată.
Radu Moraru: Noi suntem ziarişti, trebuie să ne gândim. Acest element… mai e vreun alt cip în afară de acesta?
Gabriel Pandele: Numai elementul de siguranţă.
Radu Moraru: Oare acel cip, într-o bună zi, care acum emite foarte puţin, cât să poată fi citit, dacă i se măreşte puterea…?
Gabriel Pandele: În ce fel? De către cine sau cum?
Radu Moraru: Dacă vom descoperi peste ani că este deja un sistem care din satelit poate să monitorizeze în orice secundă acest paşaport?
Gabriel Pandele: Înseamnă că noi, toţi oamenii, suntem manipulaţi.
Radu Moraru: Păi sunteţi, să ştiţi.
Gabriel Pandele: Deci nu e vorba numai de România aici, e un document care nu circulă numai în România, circulă la nivel european, internaţional. Şi atunci ce facem? Nu mai punem paşapoarte, nu mai punem asta că se poate întâmpla ca să fim monitorizaţi?
Radu Moraru: Nu credeţi în teoria asta?
Gabriel Pandele: Prea punem răul în faţă.
Radu Moraru: Telefonul mobil deja e un instrument.
Gabriel Pandele: Dar ne putem debarasa de telefonul mobil? Eu nu.
Radu Moraru: Pe de altă parte, aceste paşapoarte mulţi au spus că nu ne mai trebuie, că în Europa mergi cu buletinul.
Gabriel Pandele: Da, dar dacă mergem în state terţe ce facem?
Radu Moraru: Ne cer aşa ceva?
Gabriel Pandele: Unele da.
Radu Moraru: Dar este vreo specificaţie exactă, spre exemplu, Statele Unite au spus, din 2010 nu primim decât cetăţeni cu …
Gabriel Pandele: Nu. O fi pe viitor, poate se va cere aşa ceva, dar încă nu.
Radu Moraru: Ştiţi unde am o mare temere, unde statul român nu cred că are suficiente garanţii să spulbere această temere? Aici sunt date importante, spre exemplu, amprente. Astăzi, noi nu suntem în stare să ţinem un om în puşcărie. Un om e ceva fizic. Ai pus nişte gratii, nu prea are pe unde să scape. Nici pe geamul mic, nici prin gratii. Şi cu toate astea, aceşti oameni dispar din puşcării. Criminali periculoşi. Aceste date nu sunt ceva fizic. Ele le poţi lua pe o dischetă din astea mică, poţi să iei mii de paşapoarte de date. Şi întrebarea mea este, aşa cum s-au făcut cărţi de identitate false, dar arătau senzaţional, mâine se pot face asemenea acte şi eşti deposedat şi de amprente, şi de imaginea facială, de tot.
Gabriel Pandele: Când vă referiţi la imaginea facială cred că aveţi în minte o operaţie estetică, că altfel cum să schimbi? Dumneavoastră vă referiţi la datele din mediul de stocare? Eu v-am arătat ce date sunt. În mediu se găseşte şi faţa persoanei.
Radu Moraru: Ştiţi ce performanţe avem noi în televiziune? Cu puţin machiaj… şi pe bunica poţi să o faci să arate ca domnişoara de aici. Cine va păzi?
Gabriel Pandele: Toate datele care sunt aici vor rămâne numai la nivelul Direcţiei Generale de Paşapoarte şi vor fi folosite numai în scopul eliberării documentelor.
Radu Moraru: Dar cine… aveţi 50 de oameni înarmaţi care păzesc aceste date? Sistemul, computerele…. sunt securizate? Că şi de la NASA au dispărut date.
Gabriel Pandele: Dar şi la nivel există structuri care se ocupă cu aşa ceva. Au fost probleme în România, probleme de scurgeri de informaţii legate de datele cetăţenilor? Eu nu am auzit de aşa ceva.
Radu Moraru: Eu am văzut buletine false, inclusiv acele cărţi de identitate în care era schimbată şi poza.
Gabriel Pandele: La actualul document nu se poate face aşa ceva. Şi în plus vorbeam de datele personale.
Radu Moraru: Deci spuneţi că acest document nu poate fi falsificat şi că cei care vor utiliza se vor uita la aceste documente, se uită foarte bine la fotografia pe care o au în faţă.
Gabriel Pandele: Eu vă spun că un astfel de document, pentru a fi falsificat, asupra lui trebuie acţionat în două direcţii. În sensul că trebuie făcute anumite modificări pe grila informatizată, iar aceleaşi modificări trebuie operate în mediul de stocare pentru că trebuie puse de acord. În momentul în care omul merge şi i se controlează documentul la frontieră, el pune şi cu degetul. E un control 1 la 1. Se caută ce e în document şi ce e în faţa lucrătorului de la graniţă.
Radu Moraru: Deci cel de la graniţă trebuie să fie un pic spion? Ca în filme.
Gabriel Pandele: Da. Ajungem la James Bond.
Radu Moraru: Da. Păi ăsta de la Braşov, Serghei Gribenco, nu au zis că e James Bond?
Gabriel Pandele: Eu cred că tot presa l-a ridicat.
Radu Moraru: Avem nişte secvenţe. Deci deasupra paşaportului a pus un cip în care avea datele cu Elvis. Şi în terminal, când a trecut, practic afişa Elvis.
Gabriel Pandele: Şi după ce a trecut de locul respectiv, unde se afişa paşaportul, nu a dat şi de un funcţionar?
Radu Moraru: Nu. Eu aş face un cip, dacă aş fi infractor, aş face un cip, îl pun deasupra, care coroborat cu ce este aici să îmi modifice exact elementele de… adică să schimbe poza, amprentele…
Gabriel Pandele: Nu cred.
Radu Moraru: Deci e poezie?
Gabriel Pandele: Da. Până la urmă, de câte ori apare imaginea fetei aici? Vedeţi dumneavoastră, eu de asta insist şi explic celor care stau de vorbă că e un paşaport care nu poate fi falsificat. Are atât de multe elemente de securitate şi atât de bine făcute, încât nu poate fi falsificat. Ce vedeţi aici, ceea ce reprezintă un acromat, sunt realizate în nanotehnologie.
Radu Moraru: Deci o tehnologie la care nu au acces amărâţii?
Gabriel Pandele: Absolut.
Radu Moraru: Unde se fabrică aceste paşapoarte?
Gabriel Pandele: Dumneavoastră aţi spus de 1566. Acolo scrie cine le fabrică.
Radu Moraru: Am văzut, Imprimeria Naţională. Deci ei au tehnologia asta?
Gabriel Pandele: Absolut. Şi ca să nu rămânem în urmă cu ideea, deci de câte ori apărare imaginea? De 4 ori. Ceea ce mi se pare greu de umblat, să schimbi 4 imagini, 4 vizibile şi una în mediul de stocare. Nu aţi văzut-o pe cea perforată.
Radu Moraru: Da. Hai să o arătăm. Este ca o hologramă aşa. costă mai mult acest paşaport? Iată, avem elemente noi, sunt elemente pro mai multe. Şi sfântul sinod are o poziţie şi aţi văzut-o astăzi. Dacă vreţi paşaport biometric, da sau nu, sms. Ideea este că acest paşaport va fi singurul care vă va permite să vă deplasaţi în Statele Unite şi probabil şi în alte ţări care vor cere asemenea paşapoarte. Sunt convins că americanii vor condiţiona deplasarea sau vizele de acest paşaport, pentru că e acel program „Viza Waiver”. Costă mai mult acest paşaport?
Gabriel Pandele: Costă, dar cred că elementele care sunt incluse în el compensează preţul.
Radu Moraru: Dar pe cetăţeanul obişnuit, eu, care nu sunt nici terorist, nici infractor, mă deranjează că trebuie să plătesc mai mulţi bani. Nu simt nici o mândrie, mamă ce paşaport am eu!
Gabriel Pandele: Eu chiar vă contrazic, pentru că întâmplător m-am deplasat la Ilfov când oamenii intrau în posesia documentului şi chiar erau încântaţi. Şi românul nu are ce pune pe masă, dar când e ceva nou, îşi ia.
Radu Moraru: E adevărat aici. Acesta e un paşaport la maxim. Mai paşaport decât acesta nu există în Europa. Şi probabil că nici în lume. E unul din cele mai frumoase paşapoarte. Cât costă?
Gabriel Pandele: 230 de Roni.
Radu Moraru: Nu aveţi nevoie de el în Europa.
Gabriel Pandele: Scuze, este 234.
Radu Moraru: Acest paşaport însă s-a vorbit că va încălca demnitatea noastră, libertatea de mişcare, cum spun unii.
Gabriel Pandele: În ce sens?
Radu Moraru: Te obligă să îţi laşi amprenta.
Gabriel Pandele: Eu v-am explicat, şi, sincer e ca simplu cetăţean, în momentul în care am un astfel de document ştiu că nimeni nu se poate folosi de identitatea mea, ceea ce pentru mine reprezintă un element de siguranţă. Eu aşa o privesc. Acum fiecare o priveşte prin prisma lui.
Radu Moraru: Deci nu vă simţiţi deranjat?
Gabriel Pandele: Absolut.
Radu Moraru: Dar de ce ne-am simţit atât de deranjaţi când Italia a vrut să îi amprenteze pe rromi? Aţi fi fost de acord cu amprentarea lor?
Gabriel Pandele: Nu aş putea să formulez o părere despre acest subiect pentru că nu ştiu realitatea de acolo.
Radu Moraru: Deci nu credeţi că ar trebui să ne simţim jigniţi pentru că mergem acolo şi ni se ia amprenta?
Gabriel Pandele: Nu.
Radu Moraru: În Statele Unite, când te duci, îţi ia şi retina sau irisul.
Gabriel Pandele: Unde anume?
Radu Moraru: În Statele Unite. La intrare. Te pune să te uiţi într-o cameră.
Gabriel Pandele: Eu când am fost nu m-a pus să fac aşa ceva. Adevărul că am fost puţin mai demult, dar nu m-au pus să fac aşa ceva.
Radu Moraru: Poate pentru că eraţi de la Paşapoarte.
Gabriel Pandele: Nu.
Radu Moraru: De ce credeţi că sunt exceptaţi de la acest tip de document anumite instituţii?
Gabriel Pandele: Care?
Radu Moraru: Păi îmi arătase Victor Roncea. Senatul, Camera Deputaţilor, SRI, SIE.
Gabriel Pandele: Şi cum sunt ei exceptaţi? Eu nu am auzit de aşa ceva până acum. Cred că nu e foarte bine informat.
Radu Moraru: Şi paşapoartele diplomatice?
Gabriel Pandele: Absolut. Nu s-au emis încă, dar se vor emite. Suntem oameni.
Radu Moraru: Permisele de conducere, şi ele au un cip din ăsta?
Gabriel Pandele: Vă spun că nu au, deşi revin la discuţia aceea, cu nişte băieţi tineri, care păreau şi ei citiţi, care afirmau că este. Nu este, domne. Dar i-am lăsat în pace pentru că nu avea sens să intrăm în polemici.
Radu Moraru: E primul document de identitate din România care are cip?
Gabriel Pandele: Da.
Radu Moraru: Urmează şi CI-urile şi permisele?
Gabriel Pandele: Nu aş putea să vă spun, nu ştiu ce fac alte instituţii.
Radu Moraru: Am înţeles. Bun. Mulţumesc pentru prezenţa în emisiune. Cred că aţi lămurit toate aspectele. Ce ar mai fi fost de spus?
Gabriel Pandele: Eu aş vrea să mai adaug un lucru, pentru că am constatat de multe ori că lumea nu cunoaşte anumite aspecte. Deci, România nu e singurul stat care a emis aşa ceva.
Radu Moraru: Am spus şi aseară, suntem penultimii din Europa.
Gabriel Pandele: Exact. România este alături de Germania, primul stat care a emis paşaport electronic în care sunt integrate în mediul de stocare ambele date biometrice, imaginea facilă şi amprenta. Dar la nivel european, 26 de state au eliberat acest paşaport, mai puţin Bulgaria, dar urmează şi ei.
Radu Moraru: Am înţeles.
Gabriel Pandele: Este reglementare a Uniunii Europene.
Radu Moraru: Şi acest paşaport e mai mic decât celelalte şi e de fiţe, cum spuneau unii dintre colegii mei. Vrei să stai în faţă, vrei cip, ai un paşaport cu cip. Multe elemente de siguranţă. Mă bucur că harta României e prezentă ca să nu uităm conturul. Bun, mulţumesc pentru prezenţă. Maica Ecaterina are de înfruntate nişte atacuri. A devenit, aşa, un fel de inamic public. Mulţi au făcut trimitere la spusele din emisiunile noastre. În această seară Maica Ecaterina este la „Naşul”, împreună cu părintele Ioan Sismanian, de la mănăstirea Petru Vodă, şi Victor Roncea. Iar la final ne vom bate cu nişte băieţi deştepţi pe care îi vom bate rău de tot, ca de fiecare dată. Ne întoarcem în direct în câteva clipe.

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Avem şi un comunicat, sondajul continuă. Invitaţii mei sunt Maica Ecaterina, a devenit repede inamicul public numărul 1, alături de noi este şi părintele Ioan Sismanian, de la mănăstirea Petru Vodă, sărut mâna, părinte, şi colegul nostru, Victor Roncea. Discuţii aprinse. Cum vi se pare, că aţi fost pusă la zid după cele două emisiuni?
Maica Ecaterina: Ce se întâmplă în scrierile sfinţilor părinţi. Vedem că sfinţii dădeau bani să fie ultragiaţi, să fie pomeniţi rău, să fie bătuţi, să fie scuipaţi, înjuraţi, batjocoriţi. E ceva anormal în zilele noastre, cum, cineva vrea să fie batjocorit şi mai şi plăteşte pentru asta?
Radu Moraru: Dar de ce făceau?
Maica Ecaterina: Pentru aducerea la zi a smereniei. Pentru că păcatul primordial, păcatul de la care s-a pornit, a fost mândria lui Lucifer, care s-a transmis în Adam şi apoi în Eva. Mândria a fost la baza întregii căderi umane, de la început până la sfârşit. Şi atunci eu mă bucur… sfinţii se bucurau.
Radu Moraru: Dar nu sunteţi sfânt.
Maica Ecaterina: Dar iau exemplul sfinţilor. E singurul lucru pe care mi-l pot permite în viaţa asta.
Radu Moraru: Dar asta nu e o mică mândrie?
Maica Ecaterina: De ce? Din contră… păcatele mele sunt ale mele, cuvintele sunt ale sfinţilor părinţi. Deci dacă eu am îndrăznit să fac acest pas, să ies din răcoarea chiliei… chilia mea de la Ierusalim, la demisolul mănăstirii, chiar o peşteră, dacă am îndrăznit să ies de acolo, să ies de aici, sigur nu am venit pentru acest subiect, am venit pentru o problemă de sănătate, cu picioarele nu stau foarte bine, dar văzând cele ce se întâmplă aici, evident că nu se poate. Acela care se va ruşina de mine, mă voi ruşina şi eu în veacul ce va să vie.
Radu Moraru: Să vedem ce a transmis astăzi presei purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Stoica. Întâi fragmentul referitor la Maica Ecaterina şi apoi şi comunicatul.
Reporter: Biserica se dezice?
Constantin Stoica: Categoric. Nu vreau să facem un caz, dar inclusiv aseară am văzut o maică care n-are nicio legătură cu BOR, se numeşte Maica Ecaterina de la Ierusalim. În mod firesc o maică stă într-o mănăstire. Or, dânsa stă în Bucureşti, e foarte activă în toate aceste dezbateri, oferă presei ceea ce are nevoie, anume senzaţionalul de factură îndoielnică.
Maica Ecaterina: Efectiv, îmi displace total să vin şi să vorbesc despre asta pentru că e ca şi cum o simt ca acuzare. Dar nu e o acuzare, e o realitate. Da, stimaţi telespectatori, sunt o biată păcătoasă, cei ce aţi mai citit din cărţile mele, ştiţi din ce iad am ieşit, şi cu ce minunăţii m-a binecuvântat Domnul la Ierusalim, acolo am locuit 16 ani, de 2 ani de zile sufăr de osteoporoză la genunchi şi la şold, încerc să mă tratez atât aici, cât şi în Israel. Iarna asta m-a prins absolut forţat aici, dar situaţia care s-a bulucit aşa ca tăvălugul peste noi…
Radu Moraru: Eu am înţeles că n-ar trebui să ieşiţi la TV.
Maica Ecaterina: Ce bucuroasă aş fi să mă duc eu la chilie şi să vină în locul meu reprezentanţii BOR să susţină punctele de vedere ale sfinţilor părinţi. De când sunt în România, de când am îndrăznit să pun pe piaţă câteva cărţi din gândirile mele… dacă e să vorbesc, sau să spun sau să scriu, nu o fac decât în lumina sfinţilor părinţi, în tradiţia ortodoxă care a pierit aproape complet din teritoriul românesc…
Radu Moraru: Nu aş zice asta, poate e prea mult.
Maica Ecaterina: Aproape complet. Domnul Radu Moraru, nu mergeţi prin sate să vedeţi cu ce tristeţe se prepară o supă ultramodernă între tradiţiile ţăranilor de la Burebista îmbinate cu tot felul de aduceri aminte din America, cu tot felul de imposturi satanice şi tot felul de împănări din alte tradiţii şi locaţii cât se poate de idoleşti, în zilele de sărbătoare ortodoxe. M-a speriat această chestie.
Radu Moraru: Interesant. Părinte, aţi fost prezent la discuţiile cu autorităţile. Chiar acum o lună şi ceva s-a discutat pe marginea acestui document. N-aţi fost de acord nici atunci, nu sunteţi nici astăzi. De ce nu sunteţi de acord cu aceste documente cu cip, şi doi, dacă credeţi că ar trebui ca maicile şi călugării să stea în mănăstiri?
Ioan Sismanian: Dar ei acolo stau. Dar în acelaşi timp ţin foarte bine minte, atunci când durerea e mare, şi când călugărului i se cere să iasă din pustia lui, şi să vină să arate lumii întregi, că durerea e mare… exemplul e minunat, atunci când a fost acea extraordinară manifestare de durere a sfinţilor pustiei, când au ieşit cu icoanele în mână, mărturisind erezia iconoclastă. Ce trebuia să facă călugării? Să stea acolo şi să rabde blasfemia lui Hristos, a chipului lui Dumnezeu? Păi doamne iartă-mă, dacă nu strig eu pietrele vor striga. Problema care se pune aici nu e nici pe departe de ce nu stau în mănăstire, că aşa bine e în mănăstire. Vin aici târându-mă, e greu, e o bucurie nespusă să stai acolo şi să plângi pentru păcatele tale şi ale neamului. Dar atunci când lumea însăşi, şi veţi vedea dumneavoastră acest raport al poziţiei omul de rând, omului laic, când el se frământă şi când el strigă, eu ce să fac? Stau acolo şi-mi văd de ale mele – nu se poate.
Radu Moraru: Care e spaima cea mare legată de acest document care pentru unii pare complet inofensiv?
Ioan Sismanian: Spaima cea mare nu se vede. Noi plecăm în această înţelegere de la un cuvânt care este un cuvânt în Dumnezeu. Sfânta Evanghelie ne învaţă, atunci când a fost Adam şi când a intervenit acea mare ispită a celui viclean, problema a fost nu atât că el s-a ispitit de poftă, ce gust o să aibă, ce savoare, pentru că şi asta a fost o latură a ispitei, dar marea ispită care o vedem e ispita părerii de sine, a ştiinţei. El a vrut să fie ca Dumnezeu, să fie ştiutor, să înlocuiască pe Dumnezeu.
Radu Moraru: Dar astăzi nu e o lume puţin nouă? Nu cred că orice om care vrea să meargă la muncă în Anglia sau în altă ţară, credeţi că el vrea să fie asemeni lui Dumnezeu? Are nevoie de acest document, pentru că acesta e biletul de intrare.
Ioan Sismanian: În asta constă marea problemă. Am să vă pun o întrebare tuturor. Avem două clădiri banale, două clădiri frumoase, mari, cu două centrale termice bine puse la punct. Şi doi fochişti. Acum, unul munceşte la un bordel, altul la un spital. Întrebarea este, sunt plătiţi la fel? Ca volum de bani, poate că da. Dar creştineşte vorbind, sunt plătiţi la fel?
Radu Moraru: Nu, sursa banilor pentru unul e o sursă păcătoasă, pentru celălalt…. deşi păcătoşi sunt toţi, şi fetele de la bordel, şi şeful de la spital.
Ioan Sismanian: Mă refer la ce ne învaţă Domnul, cui slujeşti? Problema nu e fapta în sine, ci scopul ei, sensul ei. Cui slujesc? Eu fac treabă la o centrală, dar e clar că pe mine mă va plăti diavolul acolo, pentru că el e stăpân.
Radu Moraru: Credeţi că vom deveni slujitori ai diavolului prin acest document care are cip?
Ioan Sismanian: A spus Dumnezeu clar, dă Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Adică dă-i statului treaba lui, banul, dar tu ţine-ţi restul, adică chipul tău, pe care Dumnezeu ţi l-a creat. Ce fac, mă duc până în Italia, Anglia, sau America. Muncesc. Când vin, zic părinte, am greşit, iartă-mă. Dar îmi dai voie să merg şi mâine, că eu ce să fac acum? Rămân copiii nemâncaţi.
Radu Moraru: Păcatele până la urmă sunt păcate, dar eu cred că până la urmă oamenii păcătuiesc mult mai grav decât păcatul acestui cip?
Ioan Sismanian: Păcatele cele mai grave sunt cele planificate. Că dacă eu …
Radu Moraru: În lumea de astăzi planificăm numai păcate.
Ioan Sismanian: Aici e problema. Că dacă eu zic că fac un păcăţel mic, şi îl accept, îl fac şi astăzi şi mâine, cum mă mai pocăiesc?
Radu Moraru: Da, dar paşaportul e pentru pâine, zic unii, domne, mă duc să fac o pâine. Uitaţi ce spune Sfântul Sinod: „a avea un paşaport e un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei care doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul datelor personale incluse în noul paşaport electronic care include date biometrice. Grupul european pentru ştiinţă, etică şi noile tehnologii e împotriva implantării în corpul uman a cipului electronic. Întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice, se va interveni pe lângă instituţiile statului român cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă, paşaport temporal, şi la cazuri când din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice. Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Isus, să sporească în rugăciune şi în fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mănăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul, ne va ajuta să săvârşim binele.”
Maica Ecaterina: E strigător la cer cum poate să fie un lucru trecător o polemică care e aruncată în derizoriu, despre care se vorbeşte de câteva zeci de ani pe întreg globul, despre care s-au scris sute de cărţi, pentru care au murit oameni. Am aici cartea unui ziarist canadian care a fost asasinat, el se numeşte Serge Monaste. Eu nu o am decât editată, ea se cheamă „Naţiunile Unite contra creştinismului”. Ideea e în felul următor: e speculativ pentru noi să aruncăm în eter şi în undele televizoarelor nişte cuvinte cu care să jonglăm pe o temă care se discută pe câteva sute de ani, dacă nu chiar mii. Cum putem să venim cu toate dovezile? Că de fiecare seară când mai urmează un telefon, eu încerc să mă gândesc, Doamne, în momentul acesta ce cuvânt să spun, ce argument să aduc din miile de filme, de cărţi, de lucruri adevărate, atunci…?
Radu Moraru: Dar cum discernem adevărul de speculaţii? Că asemenea cărţi care s-au vândut în milioane de exemplare au mizat pe speculaţii tocmai pentru a se vinde.
Maica Ecaterina: Dacă ele corespund cu sfinţii părinţi care au scris cărţi. Am aici o carte, „Stareţii despre vremurile din urmă”, în care sunt adunate zeci şi sute de texte ale sfinţilor părinţi de la 1400 până în zilele noastre, ultimul fiind, să zicem, părintele Serafim Roze, despre care toată lumea ştie că e propus pentru a fi canonizat, care spune următorul lucru… dânsul a murit în 1982. A trăit în America. A fost un convertit din protestantism la ortodoxie adevărată. A fost un luptător. În America zilelor noastre, care era plină de căderi şi aşa mai departe. El spune aşa: „Acum e mai târziu decât ni se pare. Apocalipsa se desfăşoară deja”. În bibliotecile din România cărţile lui Serafim Roze stau la prim rang, se vând cu sute de mii. Am dat doar un exemplu, sunt zeci…
Radu Moraru: Spuneţi că tot ceea ce spuneţi, vorbiţi cu cuvintele sfinţilor părinţi?
Maica Ecaterina: Absolut.
Radu Moraru: Părinte, sunteţi la aceeaşi mănăstire cu părintele Iustin Pârvu. A mai spus ceva zilele acestea legat de aceste paşapoarte biometrice?
Ioan Sismanian: Rugaţi-l. Atât. Pentru că asta înseamnă un singur lucru. Înseamnă ca omul prin rugăciunea aceasta să îşi poată descoperi depărtarea lui de Dumnezeu. Pentru că v-am spus, raportându-te corect la Evanghelie, aţi spus dumneavoastră, vezi din toate… mii de păcate. Un budist trăieşte după budismul lui, un hinduist e foarte strict, un mahomedan e la fel de strict…
Maica Ecaterina: Atât de stricţi, încât dacă tu, ca şi creştin, în zilele de Ramadan, când se posteşte, îndrăzneşti să mănânci în faţa lui, el te atenţionează şi îţi face observaţie.
Radu Moraru: Vreţi să spuneţi că noi ca ortodocşi cedăm…?
Victor Roncea: Poate ar trebui să amintiţi şi despre evreii ortodocşi care i-au bătut cu pietre pe homosexuali la marşul din Ierusalim.
Maica Ecaterina: Absolut. În Ierusalim trebuia să aibă loc zeci de marşuri, nu o dată.
Radu Moraru: Aici nu e un exemplu. Eu sunt creştin ortodox, sunt tolerant, nu pot să arunc cu pietre.
Maica Ecaterina: Sunt de acord. Ei sunt ultrareligioşi.
Ioan Sismanian: Noi arătam ce înseamnă un om cu adevărat strict. Dar eu nu mă refer la asta, mă refer să mi dau seama de măsura păcatelor mele. Evanghelia înseamnă să ierţi, să rabzi, lucrurile sunt complexe.
Radu Moraru: E adevărat, dar tot nu cred că până la urmă acest paşaport nu e nici cu cod de bare… dacă eram cu toţii amprentaţi, ni se băga dispozitivul ăla ca în lagărele naziste, şi fiecare, în loc să te mai strige Radu Moraru, te striga după numere…
Victor Roncea: Domnul Radu Moraru, am un cadou din partea domnului Călin Popescu Tăriceanu pentru dumneavoastră.
Radu Moraru: „Dispozitiv medical implantabile active”.
Victor Roncea: Deci s-a dat şi această hotărâre pentru dispozitive implantabile pentru VeriChip, de care vorbeam ieri-seară.
Radu Moraru: Medicale.
Victor Roncea: Da, într-o primă fază. Dar citiţi instrucţiunile.
Radu Moraru: „Orice instrument, aparat, echipament, software, material sau alt articol, utilizate separat sau în combinaţie împreună cu orice accesorii şi orice software făcut de fabricant pentru a fi utilizat în mod specific pentru diagnosticare şi/sau în scop terapeutic, şi necesar funcţionării corespunzătoare a dispozitivului medical destinat de către fabricant să fie folosit pentru om în scop de: diagnosticare, prevenire, monitorizare, tratament a unei leziuni, sau unui handicap, investigare, înlocuire sau modificare a anatomiei sau unui proces fiziologic, control al concepţiei.”
Victor Roncea: Monitorizare.
Ioan Sismanian: Vă pun o întrebare. Dacă, de exemplu, eu sunt potenţial bolnav psihic, mi se pune asta ca să vadă cum sunt eu?
Victor Roncea: Dar Radu Moraru s-a oprit într-un punct foarte sensibil. Control al concepţiei. Deci aşa vor ajunge aceste cipuri foarte uşor în mâinile femeilor care vor dori să îşi controleze contracepţia. Deci în mâinile celor care nu sunt neapărat internaţi în spital. Şi încet-încet vor fi transferate şi altora. Deci e un prim pas, aşa cum sunt şi paşapoartele biometrice.
Radu Moraru: Astăzi vorbeam cu mai mulţi cunoscuţi care spuneau că nu avem nicio şansă, evident că destinaţia finală e implantarea cipului. Ei vedeau chiar în următorii 5-10 ani introducerea acestui cip.
Maica Ecaterina: Domnul Radu Moraru, ştiţi de ce a izbucnit toată povestea asta? Pentru că părintele Iustin a dat un comunicat pe care atât BOR şi Patriarhia Română, cât şi restul lumii l-au considerat anacronic, incendiar, nelalocul lui, pentru că în final făcea apel către toţi creştinii care au citit Evanghelia, care au ajuns la concluzia că suntem uşor către anii apocaliptici, să pornească la o luptă interioară pentru a se debarasa de patimi, de păcate. De gândire rea, de răutăţi…
Radu Moraru: Adică sugeraţi că nu ne-ar strica puţină renunţare la viaţă… adică să renunţăm la paşaportul acesta, la cardul bancar…?
Maica Ecaterina: În momentul în care 666, după tonele de materiale pe care o să vi le pun la dispoziţie cu toată dragostea, filme, documentare, din toate colţurile lumii, pe toate limbile, în toate colţurile lumii s-a discutat asta, ei, în clipa în care eu am dat cu ochii de aceste lucruri, am înţeles că există faţă de Sfânta Treime care a creat cerul, pământul, globul pământesc şi tot Universul, şi tot ce există, o luptă extraordinară din partea Satanei de a suprapune peste Sfânta Treime o altă treime. Şi acea treime e 666.
Radu Moraru: Dumneavoastră sugeraţi că ar trebui ca tehnologia să se oprească la un moment dat. Adică e prea multă tehnologie cu aceste implanturi?
Maica Ecaterina: Oricum e prea multă tehnologie.
Radu Moraru: Pe de altă parte, tehnologia asta, numită televiziune, e un implant mai periculos?
Maica Ecaterina: Categoric.
Radu Moraru: Şi atunci în mod normal trebuia să ne opunem propagării mass-media.
Victor Roncea: Sunt mişcări care avertizează asupra riscurilor, mai ales asupra copiilor, de vizionare excesivă a televiziunii.
Radu Moraru: Televiziunea poate să fie şi bună, important e în mâinile cui se află această armă? Important e în mâinile cui se află paşapoartele biometrice, pentru că cineva spune că paşaportul emite într-adevăr la o distanţă mică, ca şi telefonul mobil de altfel, însă receptorii vor avea putere mare de recepţie. O întrebare pentru specialişti, dacă antenuţa emite la 10 cm, pot fi puşi receptori pe blocuri care să recepţioneze până la nivel de milimetru, ce emite acel paşaport?
Maica Ecaterina: Eu vin din Israel unde s-a discutat tema asta că există o tehnologie în care din imediata apropiere, nu s-a spus de unde. Dar şi din satelit, se poate citi până la nivelul de 150 de metri la distanţă de om.
Victor Roncea: Din punct de vedere medical se mai ridică o problemă. Am vorbit zilele trecute despre un studiu care arată că în procent de 10% animalele care au fost implantate pentru testare cu acest cip au făcut cancer. Dacă această tehnologie se bazează pe acelaşi principiu, RFID, cine ne garantează nouă că acest cip nu ne va afecta sănătatea? Ce m-a deranjat foarte tare la Patriarhia Română, e că părintele Constantin Stoica s-a transformat practic în purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne. În momentul în care ne-a dat exact aceeaşi explicaţie pe care o dă MAI, că paşaportul e un drept, nu o obligaţie. Păi despre ce vorbim aici? Ordonanţa de Urgenţă 184 pe 2008 prevede ca din 2011 să avem cu toţii cărţi de identitate cu cip biometric. Acelea sunt un drept sau o obligaţie? Ce vom face cu cărţile de identitate care sunt obligatorii?
Maica Ecaterina: Domnul comisar-şef care a fost invitat înainte, ne-a confirmat că până în 2011 vom avea buletine…
Radu Moraru: Deci în 2011 vom avea şi buletine şi permise.
Maica Ecaterina: Şi de ce dânsul n-a recunoscut?
Radu Moraru: A zis că e un alt subiect, nu se poate pronunţa. Am spus-o şi eu, noi ştim clar, odată paşaportul introdus, pasul 2 va fi buletinul, pasul 3 permisul auto, clar.
Ioan Sismanian: Dacă o întreprindere cere paşapoarte de serviciu, alea cum sunt, tot la alegere?
Radu Moraru: Nu.
Maica Ecaterina: Pentru că eu am problema asta, eu am şi permis de conducere, am şi paşaport obligatoriu.
Radu Moraru: Şi grecii, şi sârbii au aceste paşapoarte, şi din păcate pentru cei care nu vor asemenea cipuri, toţi cei cu care am vorbit astăzi mi-au dat nişte asigurări ferme că orice am face, ele vor fi.
Victor Roncea: Nu e chiar aşa, poate Dumnezeu sau Diavolul, cineva a ales România ca piatră de încercare. De ce spun asta? Pentru că în ţările din ortodoxia răsăriteană, noi suntem ţara cu cei mai mulţi ortodocşi, practic. Poate pentru noi e această misiune să dăm înapoi o lege strâmbă făcută de Uniunea Europeană şi impusă de Statele Unite… e impusă, comisarul care a stat aici v-a minţit când a spus că nu e impusă.
Radu Moraru: Deocamdată nu ştiu dacă sunt documente în care se vorbeşte de impunere.
Victor Roncea: Luaţi scrisoarea dată de chestorul de Poliţie către patriarh. E, în răspunsul dânsului se afirmă din prima frază faptul că în cadrul programului Visa Waiver în care ne-am încadrat suntem obligaţi să impunem cip biometric.
Radu Moraru: Dar România nu prea s-a încadrat.
Victor Roncea: România e stat suveran, Statele Unite nu pot impune României acest lucru.
Maica Ecaterina: Mulţumim Domnului că guvernanţii fură. Pentru că banii se trimit de la FMI grămezi pentru acest deziderat. Mereu se anunţă la radio şi la televiziuni sume alocate pentru computerizarea satelor din România, pentru computerizarea instituţiilor, pentru computerizarea spitalelor. De la FMI. Dar până acum nu s-a putut, pentru că s-a tot furat.
Radu Moraru: Să fim sinceri, sunt multe avantaje pe care le aduce acest sistem computerizat. Tot ce e computer ne-a adus multe avantaje. Astăzi facem emisiuni ce nu făceam fără telefonul mobil. Şi doar atât vreau să spun, că sunt multe avantaje, sistemul sanitar şi aşa mai departe… deci au cu ce să ne atragă. De ce credeţi însă că până la urmă scopul final e ăla care îl spunea cel din Zeitgeist? De ce credeţi că scopul final e controlul tuturor oamenilor de pe acest pământ?
Ioan Sismanian: O să vă spun eu de ce. Acesta a fost răspunsul, pentru că Hristos, care pentru noi înseamnă lumină, viaţă, adevăr, spune asta. Aşa va fi. Şi e şocant pentru noi acum să gândim că un părinte, într-o vreme de demult, aproape 2000 de ani, Sfântul Ioan ne avertizează că atunci va veni problema când nu o să mai poţi cumpăra sau vinde decât cei ce au această pecete. Problema nu e acum, pecetea nu e aceasta. Pecetea e o fiarizare a tot ce înseamnă pregătire pentru…
Radu Moraru: Dumneavoastră sugeraţi că acest paşaport e un prim pas pentru a pecetlui toţi oamenii prin acel implant?
Ioan Sismanian: Nu e un prim pas, au fost mulţi paşi înainte.
Radu Moraru: E destul de logic. Din momentul ce acest cip va putea înlocui 7 documente, carduri bancare, permisul de conducere, buletinul, carnetul de sănătate, şcoli şi aşa mai departe, cu siguranţă vor merge oamenii ca turma să îşi bage acest implant.
Ioan Sismanian: O să ai acest implant. Ce folos? Păi folosul e că el nu e numai un deţinător de informaţii, el are şi un efect activ.
Victor Roncea: Uitaţi, contracepţia, e prevăzută în HG.
Radu Moraru: Ai cipul ăla, şi la un moment dat cineva zice, hai să îi manipulez pe oamenii respectivi.
Ioan Sismanian: Eu vă spun un lucru simplu, dacă de exemplu astăzi în mod banal se pun astfel de cipuri pe simplele bagaje… şi bagajul îl pui acolo pe bandă, îi pune cipul, dă-i.
Radu Moraru: Şi noi, omenirea, trebuie să fim aceste bagaje pe bandă. Şi banda are grijă şi te duce unde trebuie.
Ioan Sismanian: Exact. Numai că eu vreau să spun nu.
Radu Moraru: Eu le dau o veste proastă tuturor celor care au asemenea scenarii, invitaţii mei… unul din cei care vine, Ovidiu Bojor, academician, a descoperit reţeta tinereţii fără bătrâneţe şi a spus că el nu va muri niciodată. Nu cred că pot face ăştia cipuri care să reziste atât cât putem noi să rezistăm.
Ioan Sismanian: Vin şi cu noi.
Radu Moraru: Omul la 70 de ani era pe Himalaya…
Victor Roncea: Există şi credinţa.
Ioan Sismanian: Vă mai spun ceva interesant. Pentru creştinism nu lungimea vieţii e problema, ci viaţa veşnică.
Radu Moraru: Eu cred însă ca un creştin ortodox, că nu mă păcăleşte pe mine acest paşaport biometric. La implant şi la cip, acolo cred că ne ducem uşor în pădure.
Maica Ecaterina: Întrebarea este dacă rezistaţi, după ce aţi avut toate bunătăţile la dispoziţie, un studio bun, o bucurie de meserie…
Radu Moraru: Astea sunt trecătoare.
Maica Ecaterina: Păi da, dar le lăsaţi pe toate deodată în clipa în care vine microcipul în mână? Aici e întrebarea.
Radu Moraru: Credeţi că o să-mi pună condiţia, n-ai microcip nu poţi să faci televiziune?
Maica Ecaterina: Exact.
Radu Moraru: Îi mănânc.
Ioan Sismanian: Nu, condiţia o să fie aşa: nu puteţi intra pe uşă.
Radu Moraru: Eu înţeleg ce spuneţi. S-ar putea ca într-o bună zi să fii izolat dacă nu ai cip.
Ioan Sismanian: Să vă pun o întrebare simplă: acum 10-15 ani, când au apărut cartelele de telefon?
Radu Moraru: În România acum vreo 20 de ani.
Ioan Sismanian: Uitaţi-vă, a început să spună, să nu poţi cumpăra, să nu poţi vinde, cei care au…
Radu Moraru: Card aveţi?
Ioan Sismanian: Nu.
Radu Moraru: Eu am şi nu-l folosesc, şi vreau să îl dau înapoi. M-am plictisit de băncile astea care… nu vedeţi că nu mai rezistă băncile? Noi rezistăm, nu rezistă băncile.
Maica Ecaterina: Trebuie să dispară banul, ca banul să fie inclus în microcip.
Radu Moraru: Vă dau o veste bună, încă în România se poate trăi fără card de supermarket, fără card de farmacie… încă.
Ioan Sismanian: Dar studenţii au card, că nu se poate altfel, din păcate.
Radu Moraru: Au, dar se poate trăi şi fără.
Maica Ecaterina: Numai două minute vreau să citesc un lucru, referitor la acuzaţiile sau intenţiile de acuzaţii, sau cuvintele răstălmăcite despre care s-a discutat în legătură cu numele meu. Eu nu vorbesc de la mine niciodată, vorbesc din cuvintele sfinţilor părinţi. Şi cuvântul spune aşa, fericitul Teodoret povesteşte despre Alfa Afrat, din Pustia Siriei, şi zice aşa: Împăratul cel de tot nebun, Valence, l-a văzut odată când mergea la locul exerciţii ostăşeşti, că acolo se adunau cinstitorii Treimii. În timp ce umbla pe malul râului, cineva l-a arătat împăratului care privea din patul său, şi acesta l-a întrebat încotro merge cu atâta grabă? Răspunzând el că merge să se roage pentru lume, pentru împărăţie, împăratul l-a întrebat din nou: „Şi de ce, dacă ai făcut făgăduinţele călugăreşti, umbli aşa fără frică prin piaţă, părăsind liniştirea chiliei?” La care Afrat răspunde: „Spune-mi împărate, dacă aş fi fost o fecioară care stă închisă în iatac şi aş fi văzut că cineva dă foc casei tatălui meu, ce m-ai fi sfătuit să fac la vederea casei în flăcări? Să stau înăuntru şi să trec cu vederea pârjolul? Întrucât după sfatul pe care l-ai fi dat unei fecioare închise în iatac, sunt silit să fac şi eu, care am făcut făgăduinţele călugăreşti. Iar de mă mustri că las liniştea, mustră-te mai degrabă pe tine care dai foc casei lui Dumnezeu şi mă sileşti pe mine să îl sting. ”
Ioan Sismanian: Un cuvânt din Evanghelie spune aşa: „Ieşiţi, osebiţi-vă, zice Domnul, de ce e necurat nu vă atingeţi, şi eu vă voi primi pe voi. Şi vă voi fi vouă Tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul.
Maica Ecaterina: Şi nu uitaţi că suntem popor creştin de 2000 de ani.
Victor Roncea: Şi eu aş vrea să spun că din punct de vedere al unui jurnalist, trebuie să ne dăm seama că e şi o măsură de impunere a unui stat poliţienesc şi trebuie să ne apărăm libertatea câştigată.
ORA: 20:00
DATA: 26-02-2009
EMISIUNEA: NAŞUL
Cu multumiri pentru postul B1TV
si Monitoring Media

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova