Posts Tagged ‘Maica Justina’

ESEU FOTO/VIDEO. Inmormantarea Parintelui nostru Justin Parvu, Sfantul lui Dumnezeu de la Petru Voda. 20 iunie 2013. Cant de M. Neonila, Fotografii de Cristina si Victor Roncea. GAND SI CUVANT IN MEMORIAM

Parintele Justin Parvu 18 - foto Cristina Nichitus Roncea

Părintele Justin, ultimul Arhanghel al românismului

Când am ajuns prima oară la Petru Vodă ningea ca-n basme. Ninsoarea începuse pe măsură ce ne apropiam, prin munţi, pe drumul şerpuit şi deja îngheţat, de raiul de la poalele Ceahlăului. Fulgi imenşi coborau din ceruri peste ctitoria Părintelui Justin Pârvu închinată Sfinţilor Arhistrategi şi mucenicilor anticomunişti din temniţele bolşevice. Era vreo patru dimineaţa şi Părintele lăsase un vajnic monah, fost jandarm, acum student la Teologie, să ne întâmpine. Era o linişte de puteai să auzi neaua căzând. Admiram cu răsuflarea tăiată albul şi pacea mirifică din curtea mănăstirii. Deodată, se deschide uşa unei chilii şi izvorăşte o pală de lumină caldă, de candelă, de lumânare. Din aburul chiliei iese un bătrân cu barba albă şi părul lung, de nea, fluturându-i în aerul dimineţii o dată cu camilafca-i. O aură imensă îl inconjura şi totul era atât de clar, se petrecea chiar sub ochii noştri uimiţi. Era Moş Crăciun! Fără nici o îndoială! Peste straiele călugăreşti, avea o vestă neagră, de piele, încinsă cu o centură lată şi o cataramă lucitoare cu monograma Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nişte ochi calzi, care străluceau în lumina ce nu ştiu de unde venea; probabil chiar din privirea sa, cu care ne îmbrăţişa. “Aţi ajuns, baieţi? Voi mergeţi să vă odihniţi, eu trebuie să purced la un Sfânt Maslu!”. Era Părintele Justin, Duhovnicul Neamului, aşa cum fusese supranumit de popor, spre care ne îndreptase Părintele Ioanichie luptătorul, ştiind probabil că el va rămâne ultimul arhanghel al românismului din generaţia mărturisitoare a mucenicilor anticomunişti, generaţia care a călcat pre moarte în experimentul satanic al închisorilor bolşevice, generaţia neînfrânţilor.

Mergând spre 90 de ani, bătrânul, fost preot militar voluntar pe Frontul de Est şi deţinut politic timp de peste 16 ani pentru crezul său şi al generaţiei sale, în Mişcarea Legionară şi învierea Neamului Românesc, ne trimitea pe noi la culcare pentru a o lua pe gheţuşurile Moldovei în ajutorarea unor creştini. Sunt sigur că a mers cu o sanie mare şi frumoasă, purtat de îngerii Domnului, pentru că a ajuns cu bine înapoi, spre bucuria noastră.

Apoi, la un alt Crăciun, am mers cu viitoarea mea soţie să-i cântăm colinde la uşa aceleiaşi chilii, sub o altă ninsoare mirifică, însoţind obştea de măicuţe inimoase şi sârguincioase din Mănăstirea de la vale, Paltin-Petru Vodă, unde se afla şi azilul de bătrâni şi căminul de copii. Când s-a deschis uşa, a ieşit, cu un zâmbet radios, cel despre care, şi soţia mea, când i-a facut prima fotografie, cea de mai jos, a simţit acelaşi lucru: că era Moş Crăciun în persoană. Cu inteligenţa sa extraordinară şi harul său dumnezeiesc, Părintele a încurajat-o pe cea care a devenit, cu binecuvântarea sa, Cristina Nichituş Roncea, să înregistreze fotografic tot ceea ce ridicase din ţărână, de la ziduri la suflete, în ceea ce a considerat apoi ca fiind “Un Pateric viu!”. Ce mult ne va lipsi Părintele şi în această privinţă, a binecuvântărilor, chiar ascultărilor!, pentru surprinderea frumosului, “precum în cer, aşa şi pe pământ“… Să nu uităm şi mustrările, spre smerirea noastră…

Zilele acestea, o tânără care nu a ajuns niciodată la Petru Vodă, a exclamat privind fotografiile cu Părintele: “Parcă este Însuşi Dumnezeu… şi Moş Crăciun în acelaşi timp! Cel putin aşa mi l-am imaginat eu întotdeauna pe Dumnezeu…”. “Părintele Justin este Sfântul lui Dumnezeu pe pământ. Ni l-o lasat Dumnezeu numai ca să ni mai mângâie pe noi…”, ne spunea apăsat, cu mare credinţă şi evlavie, un ţăran poate la fel de bătrân ca Părintele, pe care l-am luat cu maşina la Mănăstire chiar în ziua care avea să devină ultima aniversare a Duhovnicului Neamului, la împlinirea a 94 de ani, pe 10 februarie 2013.

Atunci, din cauza noastră, dar practic datorită dorinţei sale foarte mari de a ne mărturisi cât mai multe, ştiind cu siguranţă ce va urma, aproape nici nu a mai reuşit să mănânce. Era ziua sa, Părintele slujise de dimineaţă şi primise sute de credincioşi, ierarhi, preoţi, monahi şi monahii, pustnici coborâţi din munţi, dar nu apucase se mănânce un colţ de pâine. Se făcuse deja aproape zece seara când ultimul pelerin i-a cântat cu toata familia sa un “Mulţi ani trăiască!” viguros şi apoi ne-am aşezat noi în genunchi, la picioarele sale, pentru a vorbi despre ce i se întâmplă Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu, şi României. A fost o discuţie lungă, de două ore, din care am redat o parte la Ziaristi Online, în ceea ce avea să devină ultimul interviu ce ni l-a acordat. Şi-uite aşa, masa pregătită cu dragoste de bravele măicuţe se răcea, dar Părintele le făcea din când în când câte un semn discret să ne mai lase. Până la urmă noi am fost cei care am decis să ne întrerupem – deşi nu ne-am fi dorit-o deloc -, când ne-am dat seama că după ora 12 nu mai putea mânca aceleaşi preparate: era deja o zi de post! Şi aşa a trecut ziua Părintelui: tot trăind pentru alţii, trăind pentru noi.

Pentru cei care nu au reuşit să-l cunoască pe Părintele, dar s-au numărat printre zecile de mii de creştini care au venit să se plece la capul celui mai iubit dintre români, în zilele de după ridicarea sa spre Ceruri, şi să  îi sărute dreapta, când i-au atins cu buzele mâna caldă şi frumos mirositoare, a devenit o certitudine ceea ce ucenicii săi ştiau demult, trăindu-i minunile, zi de zi: Părintele a fost un Sfânt. Părintele este Sfânt! Nu există nici o îndoială. Cât de mare este dragostea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului pentru neamul acesta obidit s-a văzut timp de 94 de ani, cât l-au ţinut pe Părintele pe pământ românesc, pentru a ne salva. Ceea ce înseamnă a ne mântui.

Ultima oară când l-am văzut pe Părintele a fost chiar în ziua aceea tristă în care a fost nevoit să plece de la Mănăstire, pentru a se interna şi a-şi prelungi viaţa, pentru ucenicii săi, şi suferinţa, pentru Mântuitor, întrebându-se şi întrebându-ne: “Oare ce ar fi mai de folos pentru voi ca să vă pocăiți: să mor sau să mă fac bine?”. Eram în postul Paştelui, pe care ne doream să-l sărbătorim, ca şi  in alţi ani, acasă, la Petru Vodă. Părintele ţinuse să slujească şi “la vale”, la maici, şi “la deal”, la călugări. Dar şi să meargă să ţină un sfânt Maslu, undeva spre Suceava!…

Dumnezeu, prin trimişii Săi pe pământ, ne-au înlesnit să ajungem la Părintele după ce ne blocasem în cateva rânduri în ispite cotidiene şi piedici deja uzuale. Era 21 aprilie. Cu o seară înainte ne-am bucurat împreună, în chilia sa, întărindu-ne şi oferindu-ne o nouă dovadă a minunilor sale. Părintele era însă slab cum nu-l mai văzusem nicicând. Dar radios. Era atâta dragoste în el… Acum, duminică, îl aşteptam înainte de slujbă pentru a stabili “ce şi cum”, după cum ne dăduse ascultarea. Eram în holul de la căminul-spital al Mănăstirii, doar noi doi, când Părintele a ieşit, sprijinindu-se uşor de cel de-al treilea braţ al său din ultimii ani, devotatul ucenic basarabean Gurie, care îi completa pe Părintele Justinel şi pe Maica stareţă Justina. Părintele, deşi avea dureri îngrozitoare la stomac, nu se încovoia; stătea drept ca un brad. I-am sărutat dreapta şi am rămas în acest plan, îmbrăţişându-i cu mâinile şi privirea mâna expresivă, cu care binecuvântase poate milioane de români, şi uitându-mă de la nivelul meu, de jos, în sus, la Părintele, de la mână, de-a lungul dulamei simple acoperită de barba ninsă, spre ochii Părintelui. Mi-au venit imediat în minte – parca m-au lovit – versurile lui Radu Gyr: “… O, ce trist, ce înalt era Christ ! … Mâinile Lui păreau crini pe morminte,  Ochii adânci ca nişte păduri…”.

Şi-aşa ne-am despărţit de Părintele… rămânând cu El. După ce se nevoise la un Sfânt Maslu, aşa cum îl şi întâlnisem, alergând să mai  mângâie nişte trupuri frânte şi suflete chinuite, în ciuda stării sale de sănătate, acum îi urmăream îngrijorat maşina grăbindu-se cu ucenicii săi spre spital, printre brazii din raiul de la Petru Vodă.

Toată viaţa sa Părintele a salvat suflete.

Asemenea Mântuitorului în poemul lui Radu Gyr – mărturisitor creştin-ortodox care acum veghează, şi el, prin moaştele sale, aproape de căpătâiul Părintelui – Duhovnicul Neamului şi-a întins truditele oase, pe rogojinele noastre cu libărci, lăsând în urmă miros de mir şi trandafir şi vindecându-ne de bolile trupului şi sufletului. Părintele Justin se aseamană şi cu Sfântul Justin Martirul şi Filosoful – nerenunţând cu nici un preţ si sub nici un chin, în temniţele comuniste, la Adevărul revelat – dar şi cu Sfântul Nectarie Taumaturgul, mângâietorul şi binefăcătorul atât de iubit de români – cu care şi seamănă, după părerea mea, la înfăţişare.

Dar mai presus de toate, rămâne pentru noi toţi, celor cărora ni s-a făcut acest dar îngeresc de a-l cunoaşte, chemându-ne la el, Prea Cuviosul Mărturisitor Justin Luptătorul şi Biruitorul, care nu s-a împiedicat niciodată de mai marii nici unei administraţii de pe acest pământ şi de sub orice regim, totalitar-democratic, ante-comunist, comunist şi “post-comunist”, pentru a rosti Adevărul, proorocind vremurile de cumpănă ce au venit. Părintele rămâne să ne apere din ceruri, ca un adevărat Arhanghel al românismului.

Să nu uităm, niciodată, cuvintele de foc ale Sfântului lui Dumnezeu de la Petru Vodă! Şi nici avertismentul Duhovnicului: Nu vă jucaţi cu Sfinţii Închisorilor!

Dragule Părinte, iartă-ne! Prea bunule Părinte Justin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!

Victor Roncea

PS adaugat la 40 de zile de la plecarea Parintelui: Acum, la pragul Pomenirii de 40 de zile a Sfântului de la Petru Vodă, aş vrea să amintesc şi cum l-am visat pe Părintele, cât se poate de viu, într-o dimineaţă, după plecarea lui. Eram fericit că Părintele e în viaţă şi încântat de ceea ce în vis consideram că a fost un truc hazliu al Părintelui aşa că îl întrebam, fără reţineri, cum a făcut, tehnic, să iasă din mormânt. Emiteam şi ipoteze, în sinea mea: a ieşit după ce l-au pus în groapă sau înainte? În vis îmi apărea acum cât se poate de clar de ce Părintele fusese tot timpul cald, la înmormantare: de fapt, nu murise nici o clipă. Părintele era ca o floare, cu un zâmbet larg, şugubăţ cum îl ştiam, când îl chestionam asupra “trucului”. Am coborât cu Părintele de pe dealul de la cimitir, însoţindu-l vesel spre curtea Mănăstirii de „taici”. Mergând pe lângă chilia lui, înainte de a ajunge la biserică, l-am intrebat ce crede că o sa zică acum ucenicii şi toţi călugării când o să apară în mijlocul lor. Şi mi-a zis – eram deja brusc în pridvorul chiliilor de la etaj, uitându-ne de sus la curte şi la Biserică -, şi mi-a zis: “Dar crezi că o să mă vadă toţi?…”.

Parintele-Justin-Parvu-Craciun-la-Petru-Voda-Cristina-Nichitus-Roncea-Precum-in-cer-asa-si-pe-pamant-Calatorie-foto-in-lumea-ortodoxa-romaneasca-Editura-Compania-2011-Precum-in-cer-ro

Inmormantarea Parintelui Justin Parvu 30 - foto Cristina Nichitus Roncea

Inmormantarea Parintelui Justin Parvu 39 - foto Victor Roncea

Vedeti toate fotografiile la Cristina Nichitus Roncea: Inmormantarea Parintelui Justin Parvu, Sfantul lui Dumnezeu de la Petru Voda. 20 iunie 2013

Comunicat important despre starea de sanatate a Parintelui Justin Parvu. Drept la Replica adresat publicatiei Cotidianul

Parintele Justin Parvu de Sfantul Vasile cel Mare 2012 - foto Cristina Nichitus Roncea

UPDATE: Dreptul la replica a fost publicat cu promptitudine de Cotidianul iar articolul alarmist si nefondat a fost retras, preotul in cauza adresand scuzele de rigoare pentru aprecierile exagerate facute in graba de care s-a lasat manat pe un drum pavat de altfel cu intentii bune…

Drept la replică adresat redacţiei ziarului Cotidianul

Hristos a înviat!

Stimate Domnule Nistorescu şi stimate Domnule Bărbătei,

Vă mulţumim pentru atenţia pe care o acordaţi stării de sănătate a Părintelui nostru Justin Pârvu, ctitorul, stareţul şi duhovnicul Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin.

În interesul opiniei publice şi al adevărului vă solicităm să publicaţi, în cadrul aceluiaşi articol care redă interviul acordat de preotul Ion Mihai Pop din Ciochiş-Bistriţa, şi punctul nostru de vedere, conform normelor jurnalismului profesionist.

În legătură cu acuzele nefondate formulate de preotul Ion Mihai Pop din Ciochiş-Bistriţa în interviul acordat publicaţiei online Cotidianul (Duminică, 19 mai, orele 18.00) ţinem să informăm drept-credincioşii că, în cazul operaţiei efectuate asupra Părintelui Justin Pârvu, nu s-a întreprins nimic fără dorinţa sa expresă. Cine îl cunoaşte pe duhovnicul nostru, de la vlădică pînă la simplul credincios, ştie că niciodată nu s-ar putea face ceva în ce priveşte persoana sa, împotriva propriei voinţe a sfinţiei sale.

În vederea înştiinţării celor care îl iubesc pe Părintele Justin Pârvu, am informat regulat, prin comunicate oficiale publicate de portalul mănăstirii, PetruVoda.Ro, atît înainte, cît şi după intervenţiile chirurgicale, toate datele legate de operaţii, inclusiv rugămintea personală a Părintelui Justin către credincioşi.

Aşa cum a afirmat însuşi părintele stareţ înainte de operaţie, la Mănăstirea Căşiel, în faţa ucenicilor săi, operaţia va fi urmată de complicaţii, dar apoi starea sa de sănătate se va îmbunătăţi, spre bucuria drept-credincioşilor şi spre slava Sfintei Treimi.

În legătură cu acuzele de “înfometare” a Părintelui, e bine să se ştie că, de cînd a intrat frate la Mănăstirea Durău, Părintele Justin a ţinut întotdeauna post negru în Vinerea Mare a Săptămînii Patimilor, şi nimic, niciodată, nici chiar lipsurile din temniţă în care a pătimit 16 ani sau operaţia care urma în acele zile, nu l-au putut determina să-şi schimbe rînduiala ţinută de 77 de ani pentru Jertfa pe Cruce a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.

În privinţa acuzaţiilor calomnioase cu referire la medicul Dan Tudor Eniu, doctor în ştiinţe medicale şi fiu duhovnicesc al părintelui nostru stareţ şi duhovnic, ales de Părintele Justin Pârvu pentru a i se efectua operaţia, e bine să se ştie că este medic primar cu specializare chirurgie generală, avînd ca supra-specializare atît chirurgie oncologică cît şi chirurgie onco-ginecologică, cea din urmă neexcluzînd-o pe prima (!), titlul tezei sale de doctorat fiind “Chirurgia plastică – reconstructivă în oncologie. Studiul diverselor procedee de exereză şi reconstrucţie la pacienţii cu tumori ale ţesuturilor moi somatice” (vedeţi şi http://www.oncosurg.ro/cv.html). Profesionalismul echipei sale medicale iese în evidenţă şi prin faptul că, la vîrsta de 94 de ani, graţie medicilor care l-au operat, şi mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, Părintele Justin a trecut cu bine de două anestezii generale.

De asemenea, însuşi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Prea Sfinţitul Teofan, s-a bucurat să-l viziteze pe Părintele Justin imediat după aceste intervenţii, aducîndu-i binecuvîntarea sa.

Acuza de “crimă cu premeditare” lansată, din păcate, prin intermediul publicaţiei Cotidianul cu o prea mare uşurinţă, nu face cinste unui preot, slujitor al Domnului, al Adevărului, generînd ispite ce nu pot fi biruite decît printr-o cu mult mai mare aplecare asupra rugăciunii.

Aşadar, să urmăm şi să amintim rugămintea Părintelui Justin, care, personal, va adresa un mesaj credincioşilor cînd va reveni la mănăstire: “Părintele Justin îi roagă pe toţi cei ce i-au trecut pragul să îl pomenească la rugăciune, îndemnîndu-ne să fim uniţi în rugăciunile noastre către Dumnezeu, cerînd mijlocirile Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Arhangheli, ale Sfinţilor închisorilor, ale Sfîntului Haralambie şi ale Sfinţilor tămăduitori, doctorii-fără-de-arginţi ai Bisericii Ortodoxe. Părintele Justin le mulţumeşte tuturor credincioşilor pentru dragostea ce i-au arătat în ultimele săptămîni, şi mai ales pentru împărăteasa faptelor bune, rugăciunea cea cu inimă smerită şi zdrobită.”

M. Justina, Stareţa Mănăstirii Paltin

PetruVoda.Ro

Vedeti si Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin informează: Starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este bună după a doua intervenţie chirurgicală. UPDATE: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, l-a vizitat pe Parinte la spital

Rugaciune pentru Duhovnicul Neamului. Comunicat al Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin despre starea de sănătate şi despre nevoia de rugăciune pentru Părintele Justin Pârvu

Indemn la rugaciune pentru insanatosirea Parintelui Justin. Mergeti cu mic cu mare la Aiud, la Sfintii Inchisorilor, si rugati-va in ziua intemnitarii elitei neamului romanesc, 14 mai

Părintele Justin a ieşit cu bine din operaţie. Comunicat al obştilor Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin, ctitorii ale Părintelui Justin Pârvu

VIDEO: Parintele Justin – “Sfantul lui Dumnezeu”. Rugamintea Parintelui Justin Parvu catre credinciosi pentru dimineata zilei de 9 mai 2013

Rugati-va pentru sanatatea Parintelui Justin! Mesaj de la Petru Voda: Părintele Justin Pârvu va fi supus unei intervenţii chirurgicale. Să-i fim alături şi să priveghem pentru duhovnicul nostru

Ce doreste Parintele Justin Parvu tineretului roman. VIDEO. Un ostean batran ca Unirea: Parintele Justin, lupta si viata sa pentru Hristos si Neamul Romanesc

Parintele Justin de ziua lui: Nu mai merg niciodata in Basarabia, pentru ca nu vreau sa mai vad teroarea Moscovei asupra romanilor si a Ortodoxiei noastre. VIDEO

Duminică, 10 februarie, părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă a împlinit 94 de ani, prilej cu care acesta a fost vizitat şi de un reporter al postului de televiziune Actualitatea TV care i-a înmânat un buchet de trandafiri din partea redacţiei.

Potrivit maicii Iustina, stareţa Manastirii Paltin – Petru Voda responsabila si de spitalul aşezământului social-filantropic Petru Vodă, unde se afla si chilia părintelui, începând de miercuri, 6 februarie, şi până duminică, peste 3000 de credincioşi au poposit la uşa duhovnicului. Vin uneori şi peste 1000 de credincioşi pe zi, suntem atâtea maici care facem cu rândul şi tot nu putem ţine isonul părintelui care nu mănâncă şi nu se odihneşte până nu primeşte pe toată lumea, a declarat maica stareţă.

Părintele Iustin Pârvu este cunoscut în rândul creştinilor ortodocşi ca fiind unul din marii duhovnici ai ţării, la fel de căutat de credincioşi precum duhovnicii Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc şi Arsenie Boca, cu toţii trecuţi la cele veşnice. Păşcănenii îi datorează foarte mult acestui monah care a iniţiat şi finanţat proiectul de construire a Troiţei de la Moţca (foto mai jos), sfinţită pe 10 noiembrie 2012, în prezenţa mitropolitului Teofan al Moldovei şi Bucovinei.

Părintele Iustin este unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a dat această ţară, poate chiar ultimul, a declarat părintele protop de Paşcani, Pavel Postolache.

Scris si filmat de Alexandru Nemţanu / NewsPascani

Nota Roncea.Ro: Parintele Justin a fost preot militar pe Frontul de Rasarit si cunoaste exact toate problemele Basarabiei si Transnistriei, incepand cu “Saptamana Rosie” si pana azi.

Vedeti si: La Multi Ani Bunului Parinte Justin Parvu, la 94 de ani! Un omagiu fotografic de Cristina Nichitus Roncea

Ziua Parintele Justin. Cantarile credinciosilor si monahilor si binecuvantarile Inalt Preasfintitilor Teodosie si Teofan. VIDEO/FOTO

Nu ratati astazi la Roncea.Ro: Doamna Aspazia Otel-Petrescu se pronunta asupra scandalului “Elie Wiesel” contra Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu

Troita de la Motca ridicata de Parintele Justin Parvu - Foto Roncea Ro

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova