Posts Tagged ‘marc rich’

L-am plagiat pe Dan Mihalache: Mihai Răzvan Ungureanu, un şef SIE din eprubetă? BURSA 30.06.2015

Ziaristi Online: Unul dintre stapanii din umbra ai Romaniei, escrocul international Marc Rich, expus in investigatia OffshoreLeaks. Incepe Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români. Lucian Blaga de Ziua Academiei Romane

marc-rich-george-sorosZiaristi Online:

Unul dintre stapanii din umbra ai Romaniei, escrocul international Marc Rich, expus colateral in investigatia OffshoreLeaks

“Cea mai mare investigatie media din lume” – Secret Files Expose Offshore’s Global Impact, realizata de The International Consortium of Investigative Journalists – se ocupa si de cazul unuia dintre stapanii din umbra ai Romaniei, aflat totodata si pe lista celor mai mari evazionisti pe plan mondial, si care, la randul lui, s-a ocupat si de scolirea unuia dintre fostii premieri-marioneta ai Romaniei (Ghici Kobe ungureasca cine-i?). Mai concret, investigatia o priveste, de fapt, pe fosta sotie a miliardarului Marc Rich, Denise Rich. Ziaristi Online prezinta fragmentul cu referire la escrocul international care invarte Romania la proptap, pe numele lui Marcell David Reich (foto stanga). Primul link de mai jos face trimitere catre un adevarat tom al ilegalitatilor lui Marc Rich, din care nu lipseste Romania. Din pacate pentru aceasta investigatie atat de laudata, nivelul ei, in ce-l priveste pe Rich si afacerile lui in Romania, se opreste la anii ’80 – ”90. Cu toate acestea este de folos in ce priveste relatiile lui pe aceasta planeta:

“Among nearly 4,000 American names is Denise Rich, a Grammy-nominated songwriter whose ex-husband was at the center of an American pardon scandal that erupted as President Bill Clinton left office.

Integral la Ziaristi Online

Ziua Academiei Romane. Lucian Blaga despre “prezenţa nemuritoare care n-a ocupat nici un scaun în această nobila incintă: satul romanesc”

Trilogia Culturii Spatiul Mioritic Lucian Blaga 1936 Ziaristi Online 2010

Vreau să vorbesc despre singura prezenţă încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre: satul românesc.

“Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români” se tine in Serbia, la romanii de la sud de Dunare

Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români

Timp de trei zile, în perioada 5-7 aprilie 2013, în localitatea Donji Milanovăţ din Serbia se va desfăşura “Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români”, ediţia a IV-a. Evenimentul va avea loc sub genericul „Europa-Manipulare-Minoritate”, organizator fiind şi de această dată Forumul Internaţional al Jurnaliştilor.

Editorial Victor Roncea in BURSA: Mărirea lui Ungureanu, decăderea lui Băsescu. Sau cum a ajuns Tudor Postelnicu Presedintele Romaniei

Editorial BURSA 16.01.2013

OPINII

Mărirea lui Ungureanu, decăderea lui Băsescu

Am aflat zilele acestea că domnul Traian Băsescu este supărat pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, fostul său ministru de Externe, demis din funcţie, fostul său şef demisionar al SIE, fostul său prim- ministru, demis de Parlament după o evoluţie precoce de 72 de zile, şi, de-acum, şi fostul său prezidenţiabil. Spre deosebire de Tudor Pos­telnicu, care şi-a recunoscut erorile în public într-un mod original, Traian Băsescu alege să-şi exprime nemulţumirile de alcov prezidenţial prin prepuşii săi, ultimii care i-au mai rămas. După o aruncare cu buzduganul “feisbucistă” cam nereuşită a domnului Sebastian Lăzăroiu – consilier la case mari: “Spiru Haret”, Realitatea TV şi Cotroceni (conform declaraţiei sale de avere) – aflăm ce-l doare pe domnul Traian Băsescu chiar de la doamna Elena Udrea şi tot prin mijloace electronice: o “intervenţie” TV. Chiar dacă este deja intens ventilat, merită reprodus citatul, pentru o eventuală istorie a presei: “Dacă te dezici de un om care te-a numit în funcţii, în toate funcţiile în care ai fost şi care te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine ca fiind cel care trebuie să salvezi PDL, să fii cel care îl conduce de acum încolo, şi candidat la preşedinţie şi viitorul şi tot şi, la un moment dat, când ţi se pare că planurile nu mai sunt aceleaşi, îl dezici pe cel care a făcut toate lucrurile astea pentru tine, atunci Lăzăroiu a avut dreptate că asta arată lipsă de caracter”.
Un blogger subtil, Traian Mitrică, observă pe portalul său, “Politica ta“, că în această frază sunt câteva cuvinte care nasc întrebări, destul de adânci, respectiv: “Te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine”. Chiar aşa, cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu, acum deja fostă stea a MAE, SIE, PFC, PDL şi ARD, “în toate func­ţiile în care a fost”? “Din senin”?
(…)
Mărirea lui Ungureanu şi a “civililor” strâns uniţi în jurul său a fost pecetea care i-a adus decăderea lui Băsescu, până la stadiul de formolizare în care se află azi. Din păcate, nici ultima asistentă de gardă din serviciul mobil de urgenţă şi reanimare prezidenţială nu cred că mai poate face ceva, în ciuda aptitudinilor sale evidente. Soarta lui Băsescu este pecetluită. Tudor Pos­telnicu a fost mai cinstit.

Integral la BURSA

Au cazut stelele de pe epoletii PDL. Pe cand si capetele ungurenilor? Poate incepand chiar cu capul pestelui!

“Pestele de la cap se-mpute”

Traian Basescu si-l dorea succesor la tronul de la Cotroceni: “un candidat viabil pentru prezidenţiale în 2014“. Emil Hurezeanu, cel despre care presedintele Traian Basescu afirma voalat, la nervi, ca este fost agent al Securitatii (DIE) infiltrat la Europa Libera si actual agent de influenta al unei puteri straine, isi incepea o Prefata, intitulata “Ratiune si luciditate” (?), inchinata fostului premier, fostului sef al SIE si fostului ministru de Externe (demis/demisionar) cu: “asa cum spunea cineva despre un candidat la presedintia Americii, l-am cunoscut ‘inainte ca el sa devina virgin‘.” Hmmm… Spre final, Emilian – Emilian Hurezeanu -, credea despre Razvan – Mihai Razvan, Mihai Razvan Ungureanu -, ca “la o privire mai severa, starnita de stropii fatali ai invidiei, aceasta carte ar putea fi considerata si o dovada, nesolicitata, de narcisism”. Dar se auto-contrazicea rapid, imediat dupa.

Andrei Plesu vroia sa-l cloneze:  “Daca clasa politica romaneasca are nevoie de aer proaspat atunci tocmai oameni de croiala lui Mihai-Razvan Ungureanu trebuie ” clonati” si pusi la locul potrivit”. Tot eseistul Minimei Moralia afirma, in Cuvantul inainte al aceluiasi tom amintit al fostului, fost si fost, “Intotdeauna loial” – da, dar cui? -, ca o calitate remarcabila  a vedetei ARD/PDL/PFC/ICCD/PNL/UTC e “un anumit simt al oportunitatii si al orientarii politice”. “Restul e destin. Si va fi, deopotriva, istorie, caci prevad autorului o traiectorie publica de ordinul exceptiei”, conchidea rectorul Colegiului Noua Europa, sotul fostei agente DIE Catrinel Plesu. I-am vazut cariera. Nu poti sa spui ca profetul din strada Paris n-a avut dreptate: Mihai Razvan Ungureanu este el insusi o exceptie. Poate chiar si regula si exceptia la un loc.

Vedeta de exceptie despre care Elena Udrea afirma ca “n-a convins pe nimeni” desi s-a facut un partid special pentru ea (vedeta) si ca, alaturi de “domnul de la Noua Republica” reprezinta “o prostie pentru care se plateste”, este acum senator. Senatorul forcepsului. La Referendumul pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu i se spunea Asudatul. Acum o sa i se spuna Arici-Redistribuici. Spre deosebire de fosta lui sefa de la Fundatia Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a candidat cu tupeu in Bucuresti, Ungureanu a ales sa devina “os de aradean”. Daca avea curaj, ca fost prim ministru, fost sef al SIE si fost ministru de Externe al Romaniei, candida, normal, in Capitala tarii a carei destine le-a afectat, aproape iremediabil, din functiile pe care le-a ocupat vremelnic, prin numire directa, pe o filiera, gen, ca sa zic asa, Rich-Soros-Plesu-Basescu. Daca era mai putin fricos, candida in orasul sau de bastina, Iasiul unde s-a format si s-a afirmat, inca de pe bancile scolii, cand flutura cu mandrie pe sus a lui dreapta, normal, cu care daduse mana cu insusi Secretarul General al Partidului Comunist Roman, to-va-ra-sul Nicolae Ceausescu. Dar el n-a fost nici prea curajos, pentru a alege Bucurestiul, nici mai putin fricos, pentru a-si alege propriul camin, Iasul de bastina. N-a fost nimic. Adica a fost ceea ce este. A ales sa fie… falcos.

La Iasi insa l-a bagat la inaintare pe succesorul sau la MAE, fostul coleg de Noua Europa, fost ambasador si teolog J’acuzzist, fost “il consigliere” prezidential si fost Ministru de Externe demis de seful PDL si al Guvernului Boc, adica de insusi Boc. Respectiv pe Teodor Anatol Baconsky (schi), cunoscut drept “Dorel” alias “Doru”. Despre el, marele (la propriu) Plesu, “inventariindu-i meritele”, emitea: “Socotesc ca prestigiul, farmecul si distinctia culturala a capitalei moldovene ar putea fi reprezentate cu brio de acest curajos politician. Croiala lui si croiala orasului rimeaza. Restul tine de dreapta judecata a alegatorilor”. Insusiul Ungureanu, pe urmele magistrului, afirmand ca prietenul sau “va reprezenta Iasul cu curaj” (atentie ca “Iasul: se aseamana cu “lasul”), decreta: “Candidatura lui Teodor Baconschi la Iasi este o veste buna pentru elita orasului (!), reunita in Copou, dar si pentru fiecare cetatean responsabil, care vrea mai-binele comunitatii… Sunt convins ca Teodor Baconschi are toate sansele sa castige Colegiul 4 Senat si ii chem pe toti sustinatorii dreptei nationale (?) si pro-europene sa iasa la vot pentru o victorie meritata”.

Dar “mahalaua inepta” din Iasi n-a avut, normal, “dreapta judecata”, in ciuda convingerilor lui Ungureanu si edictelor lui Plesu. Iesenii, cu totii, niste iresponsabili! Nu-si vor “mai-binele comunitatii”. Din zecile de mii de ieseni fara  judecata dar cu drept de vot in Colegiul curajosului Baconsky, cu fostul, fost si fost, basca fost prim-vice-presedinte al PDL, au votat doar 9879. Restul, niste idioti. Peste 30.000 de asemenea specimene au votat cu o doamna care, daca ar fi sa ne luam dupa Ungureanu, nu merita sa reprezinte “elita orasului reunita in Copou”: Mihaela Popa. E doar o biata profesoara si directoare de liceu, chiar daca e si fosta PDL-ista. Ca sa conchid, acum Baconscky e fost, fost, fost, fost si fost… candidat, ratat. Pe scurt un pampalau inept. De ce ar mai baga Konrad Adenauer Stiftung bani in dosul lui? Pentru ca vrea Plesu? Sau seful lui Plesu? Ca seful sefului lui Plesu nu cred ca se incurca cu plevusca…

Intorsi la Ungureanu, liderul nu stiu carei chestii facute pe genunchi (ai cui?), ca sa o citez pe Doamna Udrea, el, cum se stie, a ales Aradul, fieful Falcii. Chiar daca Aradul nu l-a ales pe el. Dar acolo s-a intalnit si cu Neamtu. Horia Neamtu, ca sa il citam pe Presedintele Romaniei. “Domnul de la Noua Republica”, ca sa o citam pe Elena Romaniei. Mihaita Horia Neamtu, la randul lui fost bursier al Colegiului Noua Europa, este coordonatorul Omagiului scris si publicat in cinstea rectorianului Plesu, la a nu stiu cata serbare de ayatollah al tuturor regimurilor: “In honorem Andrei Pleşu” aparuta, unde altundeva decat la Humanitas. Daca Patapievici mai facea multi pui la ICR acum Omagiul era tiparit cel putin in 22 de limbi, fara a le mai socoti pe cele ale GDS-ului. N-are rost sa mai amintesc aventurile de cinci stele ale Neamtului tinut in puf de Tismaneanu, la IICCMER, pe banii “patibularilor” de romani. Este de consemnat doar ca, atat Neamtu cat si Baconsky, cat si Ungureanu (Traian) cat si Tismaneanu cat si, mai ales, Patapievici, incasau luna de luna cate un cec, de caciula, cu destule zerouri in coada, de la “sinistrul si odiosul” mult hulitoriul de Basescu, “mogulul cel rau” Sorin Ovidiu Vintu, pe cand erau auto-cantautori la “Idei in dialog”. Cate voturi a luat Neamtu’ lui Vintu, Basescu si Plesu? Pai… 6014. Rebut. Ratat. Nu continui rima.

Dar sa incheiem cu Austro-Ungureanu, alias Arici-Retribuici. Cand liderul suprem al ARD-ului, constructia supersofisticata gandita de consilierii tai mediteraneeni ajutati de mintile lui Tataru, Neamtu si insusiul Ungureanu, fost, fost, fost si actual, omul care a stat in capul la SIE, vazut de magistrii sai, de la Basescu la Plesu, chiar de “inainte ca el sa devina virgin”, drept succesorul tronului de la Cotroceni, iti ia, in fieful Falcii tale, baronul penticostal local, un scremut 30 la suta si pica, dupa care se apuca toate brigazile sa-i numere voturile doar-doar or mai creste peste 17-18.000 si intra, cu chiu cu vai, la redistribuire, practic printr-o frauda intelectuala si morala, ce inseamna oare aceasta? “Calea dreapta”? Nu. Si-a “ascultat inima”. Si ce mai inseamna cand alti doi liderici de-ai tai, scosi din menajeria Novaya Evropa, iti iau, unul, Paleologu, 6888 de voturi, si al doilea, Papahagi, un chinuit 7572, in alt fief, al baronului national Emil Boc, si pica si ei, lamentabil, pentru a fi salvat, doar unul, de blamata redistribuire? Mai cinstita a fost sefa lor de la Soros, Sandra-Marlyn-Andreea Budis Pralong, care a luat 13.000 de voturi in plin Bucuresti, dar tot degeaba, evident. Insa ce mai inseamna si asta, ca pana si matroana Soros, care i-a facut ce sunt pe toate vedetele puliticii (vorba lui Pastorel Teodoreanu), sa pice lamentabil?

Insemana ca toate stelele au cazut de pe epoletii PDL. Daca exista un sistem de uninominal pur PDL-ul disparea complet. In neant. Ceea ce si merita. Degeaba au pompat SON, KAS, NEC si alte entitati cu alte initiale zeci de milioane de euro in dosul “stelelor” lui Soros, Plesu si Basescu iar SIE si-a consumat norma de acoperiri pe un deceniu cu toate brigazile socio-pato-media-politice menite sa le lustruiasca ego-ul. Proiectul lor, desfasurat sub steag strain, e pe masura votului cu care i-au recompensat romanii. Pentru ca e nascut mort. Imi pare rau ca guristii Preda, Ungureanu II si comisareasa Macovei, alesi pe liste la Parlamentul European, unde au aterizat pe aceeasi filiera, Rich-Soros-Plesu-Basescu, nu au avut parte si ei de acest dus rece. O meritau, la fel ca toata cooperativa GDS care l-a facut pe Basescu din om neom, si se tot joaca cu el ca si c-o jucarie stricata, o matrioska mutanta, din care nici el nu stie ce mai iese .

In 15 iunie 2007 scriam si eu, in ZIUA, un editorial: “Cioro-ungurenii”. Era vorba despre “Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali“. Citez: “(…) Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate.

Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului.

Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin.

Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi.

In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.”

Pai, Comandante, daca ti-au si ti-am dovedit inca din 2007 asta, de ce ne-ai mai furat 5 ani x 20.000.000 de romani = 100.000.000 de ani din viata Romaniei?

Daca tot e vremea stelele cazatoare, n-ar trebui sa cada si capete? Poate chiar incepand cu capul tau. Sa-ti dai o demisie, de onoare, macar acum, pentru halul in care ai adus tara si poporul asta?! Ce mai astepti? Oricum ti-ai ratat rolul si locul in Istorie. Pe mana ta, care acum tremura, incontrolabil. Te scufunzi in tine, nu vezi? De ce vrei sa tragi si Romania dupa tine? Un Comandant prizonier pe propria-i epava, aflata in deriva…

Sau, daca crezi ca mai poti, incepe, macar acum, sa faci ce ai promis, in urma cu opt ani (!): pune tepele in Piata Universitatii si trage-i in ele pe toti ratatii din partid si groparii Romaniei. Asa macar se va implini si dorinta noastra cu reducerea numarului de parlamentari…

Victor Roncea

PS: Iti mai aduci aminte, Comandante, cum, in urma cu ceva ani, un parintel a batut la poarta la Cotroceni? Ti-a lasat o cerere, insotita de un milion (1.000.000) de semnaturi, cu tot cu “CNP”-uri. Nu  6014, nici 9879, nici macar 18964. Nu. 1.000.000 de semnaturi, care stateau in vreo 16 saci, adusi cu duba la Cotroceni!  “Il consigluere” Baconsky era ocupat si nu a putut sa-l primeasca pe mesagerul celor 1.000.000 de romani, un monah amarat, cu doar vreo doua facultati si doctorate. “Il consigliere” facea o baie, probabil, in vreun havuz, daca n-aveti Jacuzzi la Cotroceni, visand la alte functii de marire, de care a fost, iata, vitregit acum de poporul roman. Cele 1.000.000 de semnaturi fusesera stranse, una cate una, de un batranel din Muntii Neamtului, un parinte duhovnic, fost voluntar pe frontul de Est, cu doar vreo 16 ani de lagare si inchisori in spate: Parintele Justin. Credea ca esti cinstit si o sa respecti Legea Referendumului, solicitat de el si acesti 1.000.000 de romani din intreaga tara, pelerinii sai, pentru o cauza dreapta. N-ai fost. Nu ti-a pasat, atunci, de 1.000.000 de romani, cum nu ti-a pasat, mai tarziu, de 7 milioane de romani. Si credeai ca n-o sa te bata Dumnezeu, pe tine si toata hoarda ta? 

Foto: Mediafax

Premierul Victor Ponta confirma afirmatia Roncea Ro din ziarul BURSA: Dan Diaconescu a introdus acte si informatii false in oferta sa pentru Oltchim. Plus: SRI si SIE au averizat Guvernele Boc, Ungureanu, Ponta si pe Traian Basescu prin sute de sesizari. Si, la ce a folosit?

Victor Ponta a declarat, joi seara (ieri, 27.09.2012), la România TV, că informaţia conform căreia Dan Diaconescu ar dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda este falsă, iar acesta nu a depus până în prezent vreo dovadă că are banii pentru Oltchim.

Întrebat cum comentează documentul conform căruia o firmă olandeză garantează că Dan Diaconescu dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda, premierul a afirmat că această informaţie este una falsă. “Este o informaţie falsă. Nu a depus dovada că are banii. Nu este adevărat, nu există“, a spus Ponta, preluat pe RTV.NET.

In articolul meu, Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu, publicat de BURSA joi dimineata (27.09.2012), scriam:

“Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.

Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea.

Totodata, ziarul BURSA face o precizare simpatica azi:

România TV crede că BURSA este ziarul său

Televiziunea România TV prezintă, în aceste minute, conţinutul articolului din BURSA, “Privatizarea Oltchim, după planul lui Roibu (prin “Harry Potter”)“, semnat de MAKE, fără să precizeze că a preluat informaţiile din BURSA, ba chiar susţinând că are “exclusivitate” asupra lor.
Suntem foarte multumiţi că BURSA i-a impresionat într-atât pe colegii noştri, încât să creadă că este ziarul lor.
Ghiţă, Ghiţă…

BURSA (28.09.2012)

Din marea jungla a animalelor din politica damboviteana MAKE ne arata in BURSA ca se intrevede si coada lui Dan Voiculescu in Afacerea Oltchim. Asta insemna ca Voiculescu este cartitza lui Basescu?! …o ipoteza tampita sau o tampenie ipotetica?

Dupa cum spuneam ieri, “ziarul BURSA a reusit printr-o serie de articole foarte bine documentate sa prezinte Cazul Oltchim si repercusiunile lui pe piata economica, politica si de securitate nationala in toata complexitatea lui”. Azi, seful SIE confirma ca Afacerea Oltchim este o problema de securitate nationala.

Vedeti si ZOON POLITIKON: Ziarul BURSA despre cine este motanul din spatele pisicii care se joaca la Oltchim cu soricelul Dan Diaconescu. Victor Roncea: Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu. De la Mark Rich la clona lui de Dunare si Delta

INFO:  SRI – 190 de rapoarte despre Oltchim. Si, la ce au folosit ?

Ramane valabila si intrebarea lui Gigi Becali: DNA si Parchetul General ce fac in acest caz, al unei fraude flagrante de miliarde de euro? Tot ancheteaza batranei prin biserici?

Ilustratie: http://blogulmiticului.blogspot.ro/

ZOON POLITIKON: Ziarul BURSA despre cine este motanul din spatele pisicii care se joaca la Oltchim cu soricelul Dan Diaconescu. Victor Roncea: Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu. De la Mark Rich la clona lui de Dunare si Delta

DIP SOVGroup LLC Moscova, SOV, DDD si un senator PD-L: Mircea Andrei. Plus un ruso-americano-ucrainean, Alexander Michael Dokychuk, Mircea Popa, Cozmin Gusa, Eugen Anca si alte fantasmagorii KGB si GRU scoase din tolba lui Marc Rich

ZIUA JUDECATII. Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă. Analiza republicata din BURSA

BURSA 15.08.2012

* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani * Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit” *  Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme * Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de  Soros * Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”

Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.

Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.

Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.

*  România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo

Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.

Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.

Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.

*  Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani

Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.

“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.

*  Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”

Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.

Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.

Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.

*  Philip Gordon şi Wesley Clark

Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.

Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.

*  Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia

Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (http://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (http://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).

Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.

Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.

Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.

Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (http://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.

*  Admiraţia lui Clark faţă de George Soros

Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.

*  Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România

George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.

La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.

Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.

Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.

Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.

Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.

* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa

Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.

Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.

Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.

*  Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc

Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.

*  Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”

Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.

Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.

Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?

Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.

Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.

Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.

Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.

VICTOR RONCEA

Sursa: BURSA.RO

De la marxism la “dreapta” homosexualitatii in trup si gandire, tip Plesu-Liiceanu-Patapievici. POLEMICI INCORECTE POLITIC. ANCHETA: OMV-PETROM, inamicul Romaniei. De la Marc Rich, tatal lui Soros, la Roman, Nastase si Patriciu

Ziaristi Online:

De la marxism la “dreapta” homosexualitatii in trup si gandire, tip Plesu-Liiceanu-Patapievici. POLEMICI INCORECTE POLITIC

Patapievici homosexual 1

Această carte ar putea “ridica (voievodal!) puricii la nivel de movile-munţi”, dar numai dacă cititorii îşi vor pune întrebarea, în modul cel mai serios: “Ce vor să zică vorbele imnului paşoptist, devenit, acum, Imnul nostru de Neam?!”

ANCHETA: OMV-PETROM, inamicul Romaniei. Afacerea Devalizarea: de la Marc Rich, tatal lui Soros, la Roman, Nastase si Patriciu

marc rich george soros nastase petrom omv romania

Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.

Diversiune, numele tau este Nastase. Ce mai inventeaza bloggerul Adrian Nastase pentru fatucele din presa

adrian-nastase-tricou-sunt-blogger

Am primit zilele acestea, o analiza interesanta referitoare la ultimele evolutii politice. Iata o parte din acest text:

George Maior: SRI este prima linie de apărare a statului – RO/ENG

George Maior SRI

Directorul Servicului Român de Informaţii, George Cristian Maior a declarat, marţi seara, că instituţia pe care o conduce este prima linie de apărare a unui stat, puţin vizibilă prin culegerea de informaţii şi oferirea acestora decidenţilor care trebuie să ia hotărâri pentru interesul naţional. “Sunt mii de nuanţe într-un război al minţii. Secretul de stat […]

“Sfintii “ lideri sindicali!

lideri sindicali-tui-casa-masiii

Buni actori, innascuti as zice chiar despre unii dintre ei, marii sefi de “triburi” sindicale se pricep de minune sa manipuleze la o adica masele de sindicalisti, inca destul de naivi dar nu prosti, si sa le scoata in strada, la o comanda poltica sau alta, sa strige, cand la stanga, cand la dreapta

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova