Posts Tagged ‘marco maximilian katz’

Notificare publică a numitului Katz Marco Maximilian de la ONG-ul “MCA România”

Cotidianul - Ion Spanu - Marco Maximilian Katz - MCA Romania - Alexandru Florian - Elie Wiesel - Antisemitism - Antiromanism

N O T I F I C A R E

Domnule Katz Marco Maximilian,

Am aflat cu surprindere din presă (Cotidianul.ro – Analiza publicată în trei părţi cu titlul “Antisemitismul vânat de amatori nu produce decât zgomot şi resentimente”) că sunt nominalizat, la “surse de antisemitism şi negaţionism”, într-un aşa zis “Raport de monitorizare – 2009-2014” al ONG-ului Dvs, “MCA România”. E drept, din câte am observat, mă aflu într-o companie selectă: vrednicul de pomenire Părinte Justin Pârvu şi regretatul istoric prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, eminescologul Constantin Barbu, discipol al lui Constantin Noica şi jurnalistul Ion Cristoiu, Academia Română şi Preşedinţia României dar şi doi evrei sadea: Teşu Solomovici şi rabinul “antisemit” Eli Kaufman, cetăţean israelian, ceea ce nu ştiu dacă sunteţi şi Dvs.

Având în vedere că ceea ce Dvs intitulaţi pompos “Raport” a fost transmis presei din România şi altor instituţii din ţară şi străinătate, cu aserţiunile mincinoase şi ştampila de “antisemit” aplicată persoanei mele, vă somez public şi oficial ca în termen de cinci zile de la prezenta Notificare să îndepliniţi următoarele cerinţe:

  1. Să eliminaţi întregul paragraf care se referă la subsemnatul din “Raportul de monitorizare – 2009-2014” al “MCA România”.
  2. Să introduceţi vizibil, imediat după titlul “Raportului” revizuit şi repostat pe site-ul Dvs, anunţul că noua versiune prezintă modificări în conținut, respectiv că aţi îndreptat o serie de alegaţii nereale.
  3. Să retransmiteţi listei Dvs. de corespondenţă oficială “Raportul” cu menţiunea că l-aţi corectat.

Consider că este o jignire asocierea mea cu antisemitismul, care este o acuzație gravă și pe drept penalizată de Lege, aşa cum ar trebui să fie sancţionat şi antiromânismul.

Vă solicit totodată să prezentați public scuze pentru această acuză nefondată formulată de ONG-ul Dvs, prin care mi se aduc grave prejudicii la nivel naţional şi internaţional.

Victor Roncea

Coordonator, membru fondator, membru şi membru de Onoare: Asociaţia Civic Media, Organizaţia de Media a Sud Estului Europei (South East Europe Media Organization – SEEMO), Centrul Rezistenţei Anticomuniste, Fundaţia Panteonul României, Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ), Federaţia Europeană a Jurnaliştilor (FEJ), Sindicatul Jurnaliştilor Profesionişti, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România, Societatea Culturală „Ţinutul Herţa”, Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991, Asociaţia “15 Noiembrie, Brasov – 1987”; CV AICI

Luni, 21 Septembrie 2015

Nota: Prezenta Notificare publică a fost transmisă oficial şi la adresa de Contact a aşa numitului “MCA Romania – Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului in Romania”, respectiv “Societatea Profesionala de Avocati Enache si Enache, Str. Cristian Popisteanu 2-4, Sector 1, Bucuresti, Romania, Fax +40 (0)215696173, Email: [email protected]” (!).

Documentare pe adresa DNA: Cine este acuzatorul Parintelui Justin Parvu? Marco Maximilian Katz, implicat intr-o spaga de 2,5 milioane euro pentru Guvernul Nastase

Au reapărut listele negre întocmite de agenţi penali antiromâni aflaţi sub steag străin. Primii pe Lista neagră: Părintele Justin Pârvu, jurnaliştii Victor Roncea şi Ion Cristoiu şi… evreii Teşu Solomovici şi Eli Kaufman

Apelul către Liichele şi mistificarea istoriei de către Vladimir Tismăneanu. Actorii lipsă: Pleşu şi Liiceanu. DOCUMENT FSN şi FOTO de la GDS în 1990 cu Soros şi Brucan. “După 25 de ani”

Brucan si Liiceanu la sediul 22 si GDS, grup fondat de el cu Plesu si Iliescu KGB plus Tismaneanu„Omul sub fascinaţia căruia mi-am petrecut tinereţea a fost Gabriel Liiceanu. Prima oară când l-am întâlnit (pe culoarul Facultăţii de Drept, în 1990), am fost atât de emoţionat, încât, întinzându-i o carte pentru autograf, am simţit cum mâinile îmi tremurau la propriu. Pentru generaţia celor care au făcut filozofie imediat după ’89, Gabriel Liiceanu a fost simbolul iniţierii în arcanele speculaţiei”. – Efectele televizorului asupra minţii “legionaroidului” (apud Aluigică) Sorin Lavric

Domnul Volodea Tismăneanu dă în clocot de-a dreptul pe bloguşorul lui. Cum n-a “ţinut” Craciunul, a bombardat netul, ca o prostituata bătrână ce e – vorba lui PAH – cu mesaje isterice despre legionari verzi versus prezumtiv dungaţi alb-negru, un costum cu care ar trebui să înveţe să se obişnuiască, căci mâna doamnei Kovesi e ceva mai lungă decât a Securităţii (doar a fost baschetbalistă). Bietul troll şi-a scos până şi piticii de grădină, cu sarmaua-n gură, să colinde cu steaua roşie-n mână la poarta nouă de la Cotroceni, pe tema inventatului antisemitism al românilor. Evident, alegerea lui Iohannis, care a spulberat la nivel internaţional mitul românului xenofob – pentru care s-au “halit” atâtea milioane de dolari de la Soros şi Guvernul SUA – trebuie cumva maculată de la bun început cu eterna calomniere a României, de “ţară fascistă”, “mâncătoare de evrei”. Aşa de bine i-a “mâncat” că până şi Shimon Peres a recunoscut că românii au salvat cei mai mulţi evrei din lume în perioada nazismului şi horthismului – 400.000. Sursa: Palatul Cotroceni. Dar voi reveni pe această poveste, declanşată, chipurile, de decorarea preşedintelui AFDPR Octav Bjoza, şi aranjată din culise de Andrei Muraru şi Vladimir Tismăneanu. Acum vreau doar sa sancţioneaz o nouă şarjă de minciuni – de rescriere şi mistificare a istoriei – marca Tismăneanu. Episodul: Apel către Liichele.

Vă propun să citim acest stupefiant text despre “tismanizarea” în stil bolşevic a istoriei reale:

“Document electrizant ca mesaj si formidabil ca scriitura, “Apelul catre lichele”, lansat de Gabriel Liiceanu pe 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa executia cuplului Ceausescu, a fost un manifest pentru claritate morala, un protest impotriva tentativelor, de-acum vizibile, de regrupare a nomenclaturii sub flamura FSN-ului dominat  de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Martian Dan, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Magureanu. Devenea limpede ca tovarasii vechi si noi nu erau dispusi sa accepte pluralismul, voiau de fapt un fel perestroika romaneasca. Voiau sa ramana la putere. Vorba lui Iliescu: “N-am facut placinta ca s-o manance altii”. Adica, de pilda victimele regimului, fostii detinuti politici, partidele democratice renascute, intelectualii critici, disidentii,  participantii la protestele anticomuniste din Valea Jiului si de la Brasov.

Lichelele s-au recunoscut in articolul dinamitard al filosofului, au reactionat ca lovite in moalele capului. Gabriel Liiceanu sfida palavrageala iliesciana despre reconciliere si afirma dreptul victimelor de a le cere calailor, mari si mici, sa faca un pas inapoi. In Romania nu avusese loc o revolutie de catifea, precum in Cehoslovacia, dictatura lui Ceausescu lasese in urma teroare, foamete, masacre.

Din acel moment, din clipa aparitiei “Apelului” in revista “22”, putem spune ca a inceput razboiul fatis al noilor potentati impotriva intelectualilor critici. Este un razboi care nu s-a incheiat. Unul din primele capitole a fost legat de aprobarea de catre Petre Roman a aparitiei fetidei publicatii “Romania Mare”. A facut-o pentru ca Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor i-au promis ca-i vor amuti pe inelectualii rebeli.” (Foto: “intelectual rebel” din Guvernul FSN al lui Iliescu şi Roman în mână cu primul număr al revistei GDS, “22”, lansată cu o serie de elucubraţii-fluviu semnate de “licheaua bună” Silviu Brucan)

Cred că e suficient. Aţi recunoscut, desigur, autorul: trolul tasmanian aka Paduchele Tismăneanu.

EPSON scanner image

Istoria reală: “În temeiul Decretului Consiliului Frontului Salvării Naţionale” – conducători, aceiaşi numiţi mai sus de tov. Tismăneanu: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Martian Dan, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Magureanu – etc, etc, etc, Andrei Pleşu, nicidecum o lichea a FSN-ului aceloraşi domni, emite Ordinul 82 din 20 februarie 1990 (!) prin care transferă întreg patrimoniul celei mai bogate edituri din ţară – Editura Politică a PCR – editurii Humanitas, unde este îndirectorat nelicheau Gabriel Liiceanu. Deci, ce sfida Liiceanu? Şi mai ales, cui i-o sfida? (Document mai jos)

Ordin Min Culturii Andrei Plesu - Gabriel Liiceanu - Humanitas FSN - Editura Politica a PCR 1990

Încă din ianuarie ’90, Grupul pentru Dialog Social unde activează Pleşu, Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, eiudem (sic) farinae, primeşte de la Silviu Brucan, în regim gratuit, somptuosul sediu din Calea Victoriei, unde se află şi azi, proaspăt renovat atunci de Nicu Ceauşescu. (Foto 1, cu toţi trolli luând notiţe de la agentul KGB Silviu Brucan, cu care, de altfel, avea să se lanseze pe piaţă organul GDS “22” Foto 2, revistă finanţată ulterior şi de George Soros, Foto 3, prezent şi el, tot la GDS, împreună cu aceeaşi “lichea bună”. Silviu Brucan)

Mos Gerila Silviu Brucan si intelctualii GDS ianuarie 1990

Primul-numar-al-revistei-22-cu-fondatorul-GDS-Silviu-Brucan-20-ian-1990

Silviu-Brucan-si-George-Soros-la-sediul-GDS-ian-1990-Foto-Emanuel-Parvu-1

“Unul din primele capitole” ale “războiului care nu s-a încheiat” începe tot printr-o conspiraţie murdară – de tipul celei îndreptate azi împotriva Preşedinţiei şi a României – când Petre Roman (evreu, se pare) dispune şi… nelicheau Andrei Pleşu (rom, se zice) aprobă finanţarea revistei cu tentă antisemită “România Mare”, a lui Corneliu Vadim Tudor, cel care a avut drept misiune nu “a(s)muţirea intelectualilor rebeli” (“aşa rebeli” ca la curtea lui Iliescu şi Brucan…), ci compromiterea oricărui ideal naţional exprimat politic şi cultural în România post-decembristă. Anihilarea unirii cu Basarabia, puse automat doar pe seama “extremiştilor”, şi trivializarea chestiunii dure a românilor din Transilvania şi a pretenţiilor extremiste ale Ungariei (Apropo: De câte ori a fost ”patriotul” Corneliu Vadim Tudor în Covasna și Harghita? Dar la Chişinău sau Cernăuţi? ZERO ori, vă spune ceva?).

Schema e simplă: dacă nu avem antisemiţi, îi fabricăm (în paranteză fie spus, şi la Mănăstirea Petru Vodă a bunului Părinte Justin s-a aciuat un “patriot” “ortodox” care o dădea în sus şi în jos cu “jidanii” care fac şi dreg, folosindu-se de intrări încă nedevoalate public, din milă creştinească, nu altceva. A făcut, şi el, un filmuleţ, şi aşa a ajuns anchetat bătrânul duhovnic nonagenar de Parchet şi MCA-ul infractorului Katz. Trei vizionări avea când a devenit, instantaneu, vedetă video pe Hotnews, cu buhuhu-ul de rigoare. Vă sună cunoscut: filmuleţ, youtube, legionari? Acelaşi MO ca şi la domnul Bjoza. Cam slabişti aceşti ca Katz…)

Aşadar, revista “România Mare” a lui Vadim Tudor a fost finanţată direct de Andrei Pleşu şi Petre Roman, motiv care a dus la demisia singurului disident anticomunist din Guvernul Roman, Dan Petrescu, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii. Trecutul, chiar dacă se rescrie, nu se prescrie, tovarăşi! Cam asta e cu liichelele cu memoria inversă…

PS: Să nu uităm liicheau tasmaniană:

Dragă Dorin:

(…) Acum o rugăminte legată de universitate: Am fost nominalizat de către departamentul meu (…) pentru prestigiosul DISTINGUISHED INTERNATIONAL SERVICE AWARD. Ți-aș fi profund recunoscător dacă ai putea trimite o scurtă scrisoare de susținere (…) pentru a mi se acorda acest premiu al universității.(…)

Scrisoarea ar trebui să facă referință la angajamentul meu continuu în favoarea valorilor și instituțiilor democratice în Romania. Evident trebuie amintit rolul meu ca președinte și coordonator al Comisiei Prezidențiale. Poate menționezi, în câteva cuvinte AGORA, dar și Democracy-at-Large.

Deadline-ul este (…), însă ar fi dezirabil ca scrisoarea să fie trimisă prin e-mail cât mai curand.(…)

Cu mulțumiri și caldă prietenie, (…)”

Sursa: Dorin Tudoran

Cititi si: Sorin Lavric debuteaza la Ziaristi Online cu un text despre Vladimir Tismaneanu, “întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină”: “Fler ideologic”

Petre Anghel: Trădătorii noştri sunt mai buni

Sursa Doc: Care a fost primul act de corupţie de după căderea lui Nicolae Ceauşescu, zisă revoluţie?

Sursa Foto: Silviu Brucan, gazda lui George Soros la GDS (Grupul pentru Dialog Social) in ianuarie 1990. Foto Emanuel Parvu 

Păduchele Tismăneanu a ratat saltul în blana ciobănescului german Iohannis. Cazul Jonathan Pollard de Dâmboviţa. Aşteptăm să fie apărat de apologetul lui Pacepa, demisul Woolsey, care a permis cea mai mare penetrare a KGB în CIA

Fantoma-comunismului-Tismaneanu-Pacepa-KGB“Depistăm, deci, în filonul umanist revoluţionar al concepţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, întelegerea profundă, deplină, a faptului că totalitatea socială concretă îşi are rădăcina în om. Că nu semnifică nimic în absenţa lui sau în condiţiile ignorării lui. Or, tocmai socialismul şi comunismul tind să corespundă practic, să dea întreaga măsură reală unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridică la cea mai înaltă cotă.”Vladimir Tismăneanu, profesor de socialism-ştiinţific şi marxism-leninism la Maryland University

“Părinții au deținut monopolul Comunismului. Copiii dețin monopolul Anticomunismului.”Dorin Tudoran despre Vladimir Tismăneanu

După ce l-a supt, promiţător, pe Ceauşescu, aproape pe gratis, cu banul înainte pe Iliescu, cu gingăşie pe Constantinescu şi cu bani şi înainte şi după, pe Băsescu, păduchele Tismăneanu a încercat un salt şi în blana lui Iohannis. Mortal, după cum se vede. Un atac sinucigaş explicabil: proptelele se surpă în faţa lui “Relu Fenechiu cu nume german” şi i s-au mai terminat şi rezervele din tot ce a supt de la Băsescu. Păi nu vedeţi ce sfrijit a ajuns Băsescu cel de odinioară după contactul prelungit cu Tismăneanu şi ai lui, Pleşu, Patapievici, Liiceanu? Doar 5% a mai rămas din el, bietul bătrânel, de nici sirenele nu-l mai trec marea acum. Se vede treaba că păduchii tasmanieni i-au supt tot sângele şi mai mult decât atat… Problema e că niciodată nu le-a ajuns. Şi aşa s-au întors la sângele României.

Când Băsescu a lăsat-o ca-n tren cu Steaua României oferită unui agent maghiar antiromân recunoscut – Laszlo Tokes – în timp ce îi “demartiriza” pe eroii-martiri din Grupul Trosca, nu i-a deranjat nimic. Dimpotrivă. I-au pupat poala ca să se mai lipească şi ei de o decoraţie, în total dispreţ faţă de România pe care o urăsc şi o înjură pe unde-apucă, adeseori chiar pe banii noştri. Când primeşte Steaua României, pe merit, un român, condamnat la 15 ani de închisoare, Tismăneanu sare ca proasta din baie (expresie clasică românească). Cum să n-aibă dreptate Iulian Capsali? Nu există un “caz Bjoza“. Ci unul Tismăneanu. Care nu se mai termină… Dar ce-ar fi lumea fără diavol, chiar şi cu şase picioare, ca păduchele tasmanian, etern “linşatul” Tismăneanu?

Bref: Eram pe o canapea confortabilă de piele, albastră, vântul vuia dinspre lac dar înauntru era cald şi bine, mai ales cu un Chivas Regal în faţă. Îl abordez frontal pe interlocutorul meu: “Asocierea cu intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, başca cu legături nelămurite cu KGB-ul, şi aici îl amintesc şi pe Pacepa, ar putea să vă compromită iremediabil mandatul, în timp.” “La cine vă referiţi, mai exact?”, zice omul cu alură de milionar din faţa mea, dar puţin încordat de un referendum ce sta să vină. “La Tismăneanu, în mod special”. Şi a urmat cel mai elocvent gest de dezgust pe care l-am văzut la cineva, odată cu rostirea numelui lui, pe silabe, cu scârbă nedisimulată: “Tis-mă-nea-nu…” Mai lipsea o flegmă. Acesta este omul. Omul pe care am încercat să-l scap de râia Tismăneanu, spre binele lui şi al României. N-a fost sa fie… Păcat!

PS: La 29 noiembrie 2002, președintele României Ion Iliescu i-a conferit Părintelui Arsenie Papacioc, fost instructor şi primar legionar şi mare duhovnic al Ortodoxiei române, Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. La , Vladimir Tismăneanu lansa împreună cu Ion Iliescu, la Teatrul Naţional, volumul comun “Marele şoc”. A urmat Paris şi Washington. Mare şoc… 🙂

PPS: Îl admir pe dl. Dorin Tudoran de pe vremea când îl aştepta Ilie Merce la colţ de stradă cu salamul la subţioară. Apoi, prin metode “subversive” (o parte din familie în America) am ajuns, cu mare bucurie, în posesia unei reviste Agora. O ţineam la loc de cinste, în biblioteca părinţilor, alaturi de “Garda de fier – organizaţie teroristă de tip fascist”, a cunoscuţilor Fătu şi Spălăţelu, în care descopeream cu mirare că citatele lui Corneliu Codreanu despre morală – cea de care vorbea şi Octav Bjoza – nu se pupă cu titlul bombastic al lucrării comuniste de înfierarea a Mişcării Legionare.  Fără mirare, constat că din acest manual de istorie falsificată de bolşevici, îşi trag azi seva  politologi “occidentali” sau “neaoşi”, de ici-colo, de prin albiile Potomacului, Dâmboviţei, Prutului, Nistrului sau Moscovei.

Când l-am cunoscut pe Dorin Tudoran în persoană, la Chişinău, în calitatea sa de director IFES, am fost cu adevărat onorat să-l întâlnesc. Apoi, peste ani, am fost unul dintre cei care a susţinut ca merită să publice în paginile celebrului ziar ZIUA, deşi făcuse o tură prin menajeria lui Voiculescu (alături de “anticomuniştii” Tismăneanu şi Cărtarescu) şi deşi – nota bene – poziţiile mele se aflau în contradicţie cu opiniile şi afinităţile sale intelectuale şi personale, între care se număra şi Tismăneanu. De aceea ţin să-i atrag atenţia: nu a avut nimeni ceva cu Tismăneanu pentru că este evreu. O jigodie rămâne jigodie fie că este pe malurile Potomacului, Dâmboviţei, Prutului, Nistrului sau Moscovei. Nici cinci ape nu-l spală, după cum se vede. Aşa cum dacă Katz de la inventatul “MCA – Romania” va fi arestat de DNA pentru mega-fraudele din Afacerea Duty-Free de pe vremea lui Năstase nu cred că o vom putea acuza pe dna Kovesi de… “antisemitism”. Şi tot aşa cum nu cred că guvernul Statelor Unite ale Americii poate fi acuzat de antisemitism – cum a făcut-o stupid James Woolsey, şefuleţul cu bube-n cap al CIA demis după ce a păstorit cea mai mare penetrare a KGB din istoria agenţiei de informaţii americane – pentru că nu-l eliberează pe spionul israelian şi, totodată, trădatorul evreu-american Jonathan Pollard. Nu mă miră că acelaşi individ este astăzi susţinătorul înfocat al KGB-istului Pacepa. Dar acestea sunt, deja, problemele americanilor…

Concluzie: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Sau: Do onto others as you would have them do onto yourself…

Pentru documentare:

It’s Not the First Time
Ex-CIA Director Woolsey Makes Ass of Self
by DAVID MACARAY

Last week it was reported that former CIA Director James Woolsey, forced to resign during the Clinton administration for his bungling of the Aldrich Ames affair, was going around telling people that the reason Jonathan Pollard, the notorious Israeli spy, was still in prison after 29 years is because the U.S. government is anti-Semitic. In short, Pollard remains in prison because he’s a Jew.

That has got to be one of the silliest statements of the new year. If Woolsey honestly believes the U.S. government is anti-Semitic, that it is driven by anti-Jewish sentiments, he needs to explain why the U.S. has generously made Israel, the spiritual and geographical homeland of the Jewish people, a virtual client-state, having given/lent/made available billions upon billions of dollars over the years.

Consider those other spies. Aldrich Ames, formerly of the CIA, and Robert Hanssen, formerly of the FBI, are both serving life sentences without the possibility of parole for having supplied the Soviet Union with U.S. state secrets. John Walker, formerly of U.S. Naval intelligence, is set to be released in 2015, after having served 30 years in prison for selling secrets to the Soviets. None of the three are Jewish.

Of course, the argument Woolsey and others make is that, while Ames, Hanssen and Walker handed over their goodies to our arch-enemy, the USSR, those thousands upon thousands of pages of top-secret documents that Jonathan Pollard stole from the U.S. government were handed over to Israel, an American ally. Those “Free Jonathan Pollard” protesters want to know why we would treat an ally this way.

There could be two reasons. First, Israel doesn’t always act like an ally. In 1979, Andrew Young, the U.S. Ambassador to the UN, met secretly with a representative of the PLO, despite President Carter having assured Israel that would never happen. Young was forced to resign his ambassadorship. How did Israel find out about the meeting? Mossad agents were tailing Young, and had followed him to New York.

Second, when an ally steals U.S. top-secret documents, there’s always a risk of those documents falling into the hands of an enemy that has infiltrated the ally’s intelligence network Take the 1950s and ‘60s, for example, when the U.S. refused to share sensitive info with Great Britain, knowing that its intel service (with Soviet agents Kim Philby, Guy Burgess, et al) leaked like a sieve. If Israel honestly believes Mossad and Shin Bet can’t be infiltrated, they’re deluding themselves.

In any event, Pollard’s caper was monumental is scale. After being captured, and the full extent of what he had turned over to Israel was determined, Caspar Weinberger, Reagan’s Secretary of Defense, referred to it as the most damaging intelligence breach in U.S. history. Maybe Weinberger was lying or wildly exaggerating. After all, DOD people regularly make things sound more menacing than they are. But that doesn’t change the fact that Pollard was a liar, thief and traitor.

In truth, Woolsey’s continued nitpicking since leaving office is a result of his never having forgiven Clinton for firing him. As sordid and disgraceful as the Aldrich Ames affair was, Woolsey didn’t think he deserved any of the blame, even though this Ames fellow, this paid Soviet agent posing as a CIA operative, was so conspicuously guilty, so easy to track down, his trail resembled snail slime. The buck stops with Woolsey.

Releasing Pollard is fine. Why not? He has served 29 years. Besides, isn’t spying common? Doesn’t the U.S. regularly spy on people—allies, foreign citizens, its own citizens? So let’s not get morally self-righteous about some snooping. At the same time, let’s not minimize what Pollard did. And while there’s more than enough hypocrisy to go around, let’s not pretend the sole reason he remains in jail is because he’s Jewish.

David Macaray is an LA playwright and author (“It’s Never Been Easy:  Essays on Modern Labor”).  [email protected] / CounterPunch

Citiţi şi: De ce ar trebui sa ceara Tismaneanu Vladimir demisia* Regelui Mihai I

“Mama Rusie” si-a facut schimbare de sex. Vladimir Putin, transexualul anului. FOTO. Academia Romana: “JIDANUL” ramane in DEX. Katz nu este de acord. DOCUMENT

Ziaristi Online: “Mama Rusie” si-a facut schimbare de sex. Vladimir Putin, transexualul anului. FOTO

Vladimir-Putin-as-an-Old-Woman-Mama Rusie si-a schimbat sexul Transsexual Mother Russia

Dupa ce un deputat rus din Partidul sau a declarat ca “Rusia este tatăl României”, Vladimir Putin a fost obligat sa-si faca schimbare de sex, pentru a nu-i nemultumi pe cei care mai credeau in “Mama-Rusie”. FOTO EXCLUSIV

Academia Romana: “JIDANUL” ramane in DEX. Katz nu este de acord. DOCUMENT

Academia Romana raspunde pe tema cuvantului JIDAN

Maximillian Katz, director fondator al MCA România, a declarat: “Răspunsul Academiei Române nu este mulţumitor din punctul nostru de vedere“. El a mai spus că, în următoarea perioadă, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România îşi va prezenta punctul de vedere oficial cu privire la răspunsul Academiei Române. Katz nu a oferit explicaţii suplimentare.

“JIDANUL”, de la lingvistul evreu Lazăr Șeineanu la afaceristul Marco Maximilan Katz. O lectie din partea scriitorului Dan Culcer si un facsimil explicativ despre “jidan”, “jidov” si “jidovesc”


Excesele monitorizării. Lingviști și teroriști amatori
de Dan Culcer

Nu reiau informațiile privind activitatea comercialo-monitorizantă a acestui evreu, originar din România, revenit să facă afaceri în România. Glasul pământului, desigur. S-au scris deja destule. Nu pot verifica aceste informații, le tratez sub beneficiu de inventar. Are dreptul să facă comerț, dacă respectă legea română. Probabil că afacerile merg mai puțin bine, devreme ce are timp să monitorizeze.

Problema definițiilor și informațiilor din dicționare și enciclopedii este veche. Pe vremuri, intelectualii românii se plîngeau și, întrucât nimic nu s-a schimbat, se pot plânge mereu, că nimeni nu-i ascultă, că prezențele românești în enciclopedii străine sunt firave și articolele conțin greșeli jenante.
Dar nu am auzit ca românii să fi cerut schimbarea definițiilor într-un dicționar. Ar fi fost stupid.
Cred că nici aici nu e vorba de modificarea unei definiții, ci de introducerea unui sens suplimentar. Ceea ce este logic. În unele contexte, în mod normal, doar în unele contexte, expresia «jidan» are o încărcătură neplăcută pentru un evreu și este folosită de un român ca o caracterizare negativă.
Cuvântul jidan are cel puțin patru sensuri în limba română. Cel mai vechi este cel care e atestat în documente istorice ca echivalent pentru uriași. Este și cel mai puțin cunoscut.
L-am folosit într-un poem și un poet israelian originar din România, căruia i-am trimis cartea, a fost șocat din principiu, că am folosit cuvântul jidan, deși în context era clar că scriam despre tatăl meu, văzut de mine, copil, ca un uriaș.
Referințele mele la un dicționar al limbii române redactat de un lingvist evreu, Lazăr Șeineanu, ca argument pentru sensul respectiv, care nu-i era cunoscut amicului, nu par să-i fost de folos. Deși, ca ungarofon, amicul, știa că evreii sunt numiți de unguri, zsido, ceea ce zice același lucru. Iar în maghiară acest cuvânt este folosit de evrei când vorbesc despre ei. Studiile de istorie sau demografie scrise de evrei unguri conțin acest cuvânt și nimeni nu protestează.
Sensul unui cuvânt se modifică, depinde de context. Nici un cuvânt nu este pejorativ în sine. «Broscar» înseamnă vânător de broaște dar și mâncător de broaște, și are sens pejorativ doar în contextul în care vrem să-i dăm un sens peiorativ, vorbind despre italieni sau francezi, ca mâncători de broaște, disprețuiți de cei pentru care broaștele nu ar fi comestibile.
Ne aflăm în cazul unei cereri care poate fi studiată și eventual acceptată de lingviști, doar dacă este vorba de a adăuga un sens suplimentar în dicționar, specific, despre folosirea cuvântului și cu sens pejorativ, dar nu doar cu sens pejorativ. Dra asta nu însemnaă că practicile lingivistice se vor schimba doar fiindcă MMK a cerut ceva.
Ignoranța acestuia privitoare la fenomenele lingvistice, cutezanța teroristă, obrăznicia celui care a formulat cererea se manifestă aici în toată splendoarea lor.
Marco Maximilian Katz speră oare că se vor găsi turnători care să raporteze despre utilizarea expresiei «jidan», combinată cu sau fără vreun epitet mai mult decît pejorativ, în sens tradițional? Speră deci MMK că nu vor mai exista inși care să cuteze să folosească un cuvânt care, în alte limbi, există deasemenea, cu sau fără sens negativ, și că inițiativa sa ar avea efecte mondiale, ca să nu zic universale, prin interzicerea sa derivată din impunerea sensului pejorativ, ca unic sens acceptat?
Ne aflăm în situația de după război, când expresia era interzisă de comuniști, fiindcă erau protejați evreii de partid, din partidul de evrei, de orice jignire.
Când, prin 1955, în clasa în care mă școleam la Cluj, evreul Corpus a fost «jidănit» de un coleg, în cadrul unui conflict care nu avusese nici o referință ideologică sau rasială, —eram martor de la început—, colegul nostru a reacționat violent și cu totală îndreptățire : fusese tratat astfel cu intenția de jignire. Lovitura cu piciorul dată de Corpus în testicolele colegului era o reacție care putea să ducă la estropierea colegului sau chiar la moartea lui. Acesta a căzut chircit pe podeau unsă cu motorină. A fost apoi transportat la spital. În condiții normale, o anchetă ar fi trebuit să urmeze, pentru a stabili dacă sănătatea celui căzut a suferit, dacă exista un raport de proporționalitatea între jignirea verbală adusă lui Corpus și lovitura periculoasă aplicată de acesta celui care îl jignise.
Situația a fost însă mușamalizată. Spre onoarea lui Corpus, acesta s-a simțit satisfăcut și nici el, nici părințiii lui nu au depus o plângere la partid sau la Securitate, pentru antisemitism. Cel puțin, după știința mea. Viața celui căzut, cu coaiele strivite, ar fi putut deveni un infern, după o pâră atât de gravă la Secu. În acea epocă așa se lucra, uneori. Nu cred că ne-am putea întoarce acolo. MMK nu trebuie să se iluzioneze.
Mă întreb, dat fiind faptul că DEX este obligat să citeze un text pentru a ilustra contextul pejorativ, exemplar, din ce operă se va extrage fragmentul? Sau se va evita exemplul ca să nu fie acuzați autorii de difuzarea unor texte antisemite?

Dan Culcer

P.S. Un colaborator israelit originar din România, al revistei Asymetria, credea că nuvela lui Caragiale, O făclie de Paște, ar fi un text antisemit. Sper să-și fi schimbat opinia, după o relectură.

Evreii cer Academiei Române schimbarea definiţiei cuvântului “jidan” din DEX

Integral la Ziaristi Online

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova