September 8th, 2010 
VR 
Veniti azi la ora 15.oo sa aparati statuia lui Mihai Viteazu de hulpavii din Primarie
Posts Tagged ‘Mihai Viteazul’
Primaria Generala a Capitalei chemata in Judecata pentru atacarea statuilor de la Universitate. Civic Media cere sistarea lucrarilor si intrarea in legalitate a Primariei, conform avertismentului Uniunii Arhitectilor din Romania. DOC
Tribunalul Bucureşti
Secţia a-IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnatul TOCIU MIHAI, domiciliat în Bucureşti, str. Cernişoara nr. 29-39, bloc 61, apt. 114, sector 6, formulează prezenta:
CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ – Termen 21 Septembrie 2010
Împotriva Primariei Generale a Capitalei, Consiliul General al Capitalei, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 291-293, sector 6, cod poştal 060042
Prin care vă solicităm să dispuneţi: suspendarea imediată a executării autorizaţiilor (sau avizelor) emise de Primăria Generală a Capitalei şi de Consiliul General al Capitalei, care permit desfăşurarea oricăror lucrari de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret din Piaţa Universităţii, până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor lucrări.
Pentru urmatoarele motive:
În fapt, Primăria şi Consiliul General al Bucureştiului nu au organizat o dezbatere publică pe subiectul mutării celor 4 statui situate in Piaţa Universităţii, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a Legii nr. 52/2003, care stabileşte regulile procedurale MINIMALE pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
De asemenea, faptul că Primăria şi Consiliul General nu au făcut public termenul limită la care statuile vor fi reamplasate la locurile iniţiale, dovedeşte lipsa unui angajament ferm faţă de cetăţeni cu privire la restabilirea situaţiei de normalitate.
Mentionez că orice intervenţie asupra acestor statui trebuie să se facă numai în funcţie de modul în care cetăţenii Bucureştiului interpretează şi valorizează semnificaţia lor şi aceasta se poate face numai în urma unei dezbateri publice, conform prevederilor Legii nr. 52/2003.
Pe fondul cauzei, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe următoarele argumente:
Fiecare dintre cele 4 statui amplasate în Piaţa Universităţii reprezintă simboluri ale etapelor construirii Statului Naţional Român.
Statuia lui Mihai Viteazu iese în evidenţă deoarece:
-este prima statuie ridicată unui erou naţional român
-încă de la ridicarea sa, statuia a fost interpretată drept o manifestare de independenţă a României, şi s-a inaugurat împotriva voinţei Turciei şi Austroungariei, în anul 1874
-la soclul său au fost depuse primele două tunuri cucerite la Grivita în 1877, ca dovadă a valorii de simbol a statuii
-de-a lungul istoriei sale, statuia a fost vandalizată de două ori: prima dată, în timpul ocupaţiei turceşti din 1916-18, prin demontarea tunurilor şi ducerea lor la Constantinopol, acţiune cu valoare exclusiv simbolică
-a doua vandalizare s-a produs în 2009, prin folosirea ei, şi a celorlalte 3 statui, ca suport fizic pentru o acţiune protestatară ilegală, organizată de redacţia revistei Academia Caţavencu – din nou, acţiune cu valoare exclusiv simbolică.
Celelalte statui îi reprezintă pe trei dintre cele mai marcante personalităţi ale culturii române, şi anume pe întemeietorul Academiei Române – Ion Heliade Rădulescu, pe întemeietorul învăţământului românesc – Gheorghe Lazăr şi pe modernizatorul învăţământului românesc – Spiru Haret. În mod similar, prezenţa acestor statui în ACEL SPAŢIU, perceput ca centru al României, are valoare de simbol, şi anume de apreciere a importanţei culturii şi educaţiei în edificarea Statului Naţional Român.
Aduc în sprijinul solicitării mele şi opinia exprimată de Uniunea Arhitecţilor din România, înregistrată la Consiliul General al Municipiului Bucureşti sub nr. 2780 din 14.07.2010, anexată în copie.
Pentru toate aceste argumente, pe fondul cauzei vă rugăm să admiteţi actiunea ca întemeiată şi să dispuneţi suspendarea imediată a executării autorizaţiilor (sau avizelor) emise de Primăria Generală a Capitalei şi de Consiliul General al Capitalei, care permit desfăşurarea oricăror lucrări de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret şi Gheorghe Lazăr din Piaţa Universităţii, până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru începerea şi desfăşurarea acestor lucrări.
În drept, ne întemeiem pe dispoziţiile Legii nr. 52/2003, Legii 554/2004, Codului Civil, Codului de Procedură Civilă.
Probe: înscrisuri, interrogatoriul pârâtului, martori.
În conf. cu art. 13 din L 52/2003, plângerea se judecă în procedură de urgenţă şi este scutită de taxa de timbru.
DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREŞTI, SECŢIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Civic Media sustine pozitia Uniunii Arhitectilor din Romania privind ilegalitatea mutarii statuilor de la Universitate. Oprescu este un primar penal. DOCUMENT
Despre ultima batalie a lui Mihai Viteazul. Lupta cu macaralele Apolodor si sacii cu 15 milioane de euroi
Francisc Vaida: “…istoria nu a consemnat batalia de la Universitate … dar in anno domini 2010 Mihai Viteazul a pierdut batalia cu parcarea subterana si cu macaralele de la APOLODOR, societate de constructii.
…nu l-au aparat nici cavalerii, nici arcasii si nici birocratia lui OPRESCU si KELEMEN… as zice ca mai degraba l-au tradat pentru niscai pungi cu euroi…!
asa se scrie istoria… pe Mihai Viteazu o sa-l mute cu cal si statuie unde-or vrea miseii…..
Sursa: Despre… lumea mea
De celalata parte, Apolodor, constructorul parcarii de 15 milioane de euro, da urmatoarele asigurari:
Duminica, 5.09.2010, dimineata, a fost mutata prima statuie din Piata Universitatii, cea a lui Ion Heliade Radulescu, in Parcul Izvor. Statuia va fi readusa in locul initial dupa terminarea lucrarilor la parcarea subterana din Piata Universitatii, obligatie asumata de Apolodor prin contractul de lucrari:
“Obiectul acestui Contract il reprezinta executarea Serviciilor de catre Prestator, in conformitate cu instructiunile date din cand in cand de Municipiul Bucuresti Prestatorului conform Procesului verbal cu scopul de a atinge Obiectivele in deplina conformitate cu Legea Aplicabila.
«Obiective» inseamna relocarea statuilor in Parcul Izvor sau in orice alta locatie la instructiunile Municipiului Bucuresti si reasezarea lor in spatiul initial din Piata Universitatii la terminarea lucrarilor de constructii pentru Proiect.”
Sursa: Compania Apolodor
Lobotomizarea opiniei publice. Statuile de la Universitate au fost trimise pe autostrada suspendata a lui Oprescu
Ne vom intoarce intr-o zi…
Duminica, de cu noapte pana dis de dimineata, bagat intr-o colivie uriasa de fier, a fost eliminat din fata Universitatii, dupa aproape 130 de ani, monumentul lui Ion Heliade Radulescu, unul dintre fondatorii Academiei Romane si primul presedinte al ei. Statuia a fost amplasata sub domnia lui Carol I, în 1881, fiind realizata în marmură de Carrara de sculptorul italian Ettore Ferrari. Pretextul inlaturarii acesteia – si, in curand, si a statuilor ce ii reprezinta pe Mihai Viteazul, realizata de Carrier Belleuse (maestru al lui Rodin), Gheorghe Lazar, a sculptorului Ion Georgescu si Spiru Haret, a lui Ion Jalea – este o parcare subterana de 300 de locuri. In contextul in care parcarea de la Teatrul National, cea de sub Piata Universitatii sau cea de la Piata Unirii sunt, in cea mai mare masura, aproape goale. Ni se promite ca statuile vor fi aduse inapoi, dupa doi ani. Promisiunea vine insa de la cel care ne asigura cand a fost ales primar ca nu este “un Pinocchio” si nu va candida la presedintie – pentru a uita rapid cand i-au cerut-o “baietii destepti” – sau care ametea in campanie “pulimea” (expresia ii apartine) cu… autostrazi suspendate.
Proiectul parcarii care va da peste cap epicentrul Capitalei vreo doi ani de zile nu a fost facut public, iar in zona in care au inceput deja sapaturile, fara arheolog, se afla inainte de a fi amplasata statuia lui Mihai Viteazul, in 1874, altarul Manastirii “Sf. Sava”. Ieri, un muncitor se urina fara jena chiar pe ramasitele unor coloane dezgropate la baza monumentului lui Mihai Viteazul. Din pacate, securea din mana lui Mihai Viteazul nu a vrut sa se clinteasca pentru o asemenea molusca bipeda din echipa demolatorilor Primariei. Pentru a sfida complet legalitatea, interventia in forta asupra monumentelor istorice incarcate de simbolistica nationala a inceput fara nici un fel de autorizatie. A trebuit sa le ceara socoteala capilor operatiunii neobositul Remus Cernea, care, prin apelul la Politie, a obligat compania de demolari Apolodor sa scoata in miez de noapte o autorizatie, dispusa apoi pe un panou, conform legii.
Opinia publica contrariata sau revoltata de situatia de la Universitate a constat, pe langa Remus Cernea, in vocile unor tineri care i-au huiduit din mers pe sefii de santier ai lui Radu Ouatu, si, in afara de alti cativa trecatori zgribuliti, in muzeografa Emilia Enache, cercetatorul si fotograful Cibinus – Serban Bonciocat, de la Igloo Media si subsemnatul, de la Civic Media, reuniti intamplator, la 6 dimineata, pentru a consemna evenimentul grotesc. (Culmea, ultimii doi am urmat cursurile Liceului de Arta Tonitza si ne-am regasit, alaturi de aceeasi muzeografa, in zilele lui decembrie ’89, aparand valorile nationale de la Muzeul Aman si Muzeul National de Arta al Romaniei). “Societatea civila” care altfel face caz pentru cel mai mic chitic de Delta ramas fara codita, eventual prins, batut si apoi exterminat de Basescu, nu a considerat necesar sa se trezeasca pentru mutilarea, poate iremediabila, a istoriei Bucurestiului. Iar presa, dupa cum se vede din lipsa ei de reactie, e la fel de suspendata ca si autostrazile lui Oprescu. Mecanismele de auto-aparare ale populatiei sunt, asadar, anihilate.
Mutarea statuilor de la Universitate, fara nici o garantie viabila de reintoarcere in centrul orasului, urmeaza experimentului reusit al eliminarii Lupoaicei, darul Romei de la 1906, din Piata Romana (Ro-ma-na), la fel de ilegal, fara consultarea si acordul cetatenilor Capitalei, dupa cum stipuleaza legea. Nici un reprezentat al Primariei, arhitect sef, consilier pe probleme de cultura si arta sau, cum ar fi fost normal, insusi Primarul General, nu a explicat care este motivatia mutarii Lupoaicei cu Romulus si Remus dintr-un spatiu central intr-unul marginal, in fata unui magazin ruinat, cu geamuri sparte, in capatul unei pietonale strambe si neterminate de 20 de ani si privind inciudata, fara nici o noima, la traficul dintre Unirii si Universitate.
La momentul unei alte agresiuni scoasa din tiparele KGB si indreptata asupra simbolurilor sacre reprezentate de monumentele de la Universitate, Societatea Academica pentru Adevar Istoric avertiza ca este vorba de un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generaţiile tinere. “În antichitatea grecească lupta pentru supremaţie între cetăţi s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică la fel. Noutatea acestui război contra statuilor ţine de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuşi. Faptul că soldaţii sovietici sosiţi în Basarabia şi-au făcut ţintă din crucifixe arată că deja apăruse un curent nou în războiul contra spiritului, înscriind o fază nouă în lungul război anticristic. Bizanţul isaurienilor ne-a dezvăluit în toată cruzimea bestiei războiul contra sfinţilor din icoane. Iată că democraţia românească a magnaţilor de tâlhărie, care şi-au făcut averile prin acţiuni de pradă contra propriei economii, adaugă o filă nouă, aceea a energumenilor trimişi pe scenă de către magnaţii jafului să desfigureze simbolic memoria oraşelor, într-un război contra statuilor care se adaugă războiului contra unicului poem apofatic popular al sud-estului european, Mioriţa, şi deopotrivă războiului contra lui Eminescu etc.”
Aranjate bine, strajuind un rondou din Parcul Izvor, intr-o latura a Casei Poporului, noile spatii alese pentru cele patru statui tradeaza intentia definitivatului. Cine ar putea garanta ca, peste doi ani, primarul-Pinocchio nu va invoca faptul ca un planseu de parcare nu poate sustine 105 tone, cat are monumentul lui Ion Heliade Radulescu, inmultit cu patru? Si-apoi, in parc nici nu exista poluare, ca sa mai vina derbedeii de la Catavencu cu ministrul-pleasca sa le tranteasca niste masti de gaze roz din garderoba lui Patapievici…
Statuia lui Ion Heliade Radulescu a fost depozitata ieri, incatusata, in Parcul Izvor, alaturi de alte trei gropi comune, pregatite de cioclii simbolurilor nationale pentru ingroparea, in afara centrului Capitalei, a lui Mihai Viteazul, Gheorghe Lazar si Spiru Haret. Odata cu ei se ingroapa curajul unui popor, cultura si educatia noilor generatii, aproape lobotomizate dupa 20 de ani de agresiune continua a unor ocupanti perfizi, care nu mai actioneza fatis, cu forta tancurilor, ci folosindu-se chiar de institutiile statului si reprezentantii acestuia.
Depinde de fiecare dintre noi sa nu-i lasam!
Foto: Cristina Nichitus
FOTOGRAFII de la profanarea statuilor de la Universitate. Ion Heliade Radulescu, epigrama de pe statuia sa: “De ce, batrane, de-atat vreme/ Cu mana-ntinsa tu stai si-acum?/ -Cersesc la lume un dram de minte/ Pentru-nteleptii de peste drum”. TEXT: Statul contra statului – pasi spre sfarsitul Romaniei
“- De ce, batrane, de-atat vreme / Cu mana-ntinsa tu stai si-acum?
- Cersesc la lume un dram de minte / Pentru-nteleptii de peste drum”
Epigrama Statuii lui Ion Heliade Radulescu de la Universitate
Vezi FILMUL EVENIMENTULUI: EXCLUSIV. Ridicarea, plecarea si disparitia statuii lui Ion Heliade Radulescu de la Universitate. VIDEO. Profanarea Istoriei – sacrilegiul din Piata Universitatii
Voi reveni cu noi amanunte si fotografii. Pana atunci, un text despre o alta profanare asupra statuilor, la fel de valabil si in acest caz:
| STATUL CONTRA STATULUI. Des-figurarea istoriei si culturii nationale – pasi spre sfarsitul Romaniei |  |
 |
| de Civic Media |
|
| Nov 01, 2009 at 04:50 AM | |
|
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News 
Tags: Ion Heliade Radulescu, Mihai Viteazul, statuile de la Universitate 
3 Comments »EXCLUSIV. Ridicarea, plecarea si disparitia statuii lui Ion Heliade Radulescu de la Universitate. VIDEO. Profanarea Istoriei – sacrilegiul din Piata Universitatii
Ridicarea statuii lui Heliade Radulescu de la Universitate 2
Incarcat de VictoRoncea. – Watch the latest news videos.
Ridicarea lui Ion Heliade Radulescu de la Universitate 1
Incarcat de VictoRoncea. – Watch the latest news videos.
Emilia Enache, muzeograf: Profanarea Istoriei – sacrilegiul din Piata Universitatii
Agresiunea asupra monumentelor de patrimoniu ale Capitalei şi, implicit, asupra istoriei şi memoriei naţionale continuă, de data aceasta, cu ideea aberantă a dislocării statuilor din Piaţa Universităţii. Ele vor fi exilate în Parcul Izvor, pentru a se construi nestingherit pe locul lor o parcare subterană. Ceea ce părea un zvon sau un banc prost despre mutarea preţioaselor statui din Piaţa Universităţii devine sub ochii noştri o realitate cutremurătoare.
În ciuda protestelor unor specialişti care au trăit experienţa tristă a pierderii unor mari vestigii şi monumente ale Capitalei, dar cu acordul unui funcţionar nedemn din Ministerul Culturii şi cu acceptul tacit al altora, dr. Oprescu îşi suflecă mînecile şi “operează” cu sîrg la temelia celor mai vechi statui dintr-o zonă sensibilă pentru conştiinţa bucureştenilor. Nici un argument nu poate opri zelul edilului Capitalei, deranjat în planurile sale fanteziste de prezenţa unor statui de referinţă pentru cultura şi istoria noastră. Scuza că preţioasele monumente vor fi readuse pe locul lor acuză şi mai mult acest act iresponsabil şi fără precedent de abuz asupra patrimoniului Capitalei. O dată cu inutila parcare subterană preconizată (există deja alte parcări în vecinătate), pentru care sînt sacrificate monumentele, se vor distruge vestigiile aşezămîntului domnesc “Sf. Sava”, construit de Constantin Brâncoveanu. Se ştie că statuia lui Mihai Viteazul a fost ridicată pe locul altarului Mînăstirii “Sf. Sava”, în incinta căreia va funcţiona şcoala, liceul, apoi Academia “Sf. Sava”, creată de marele cărturar Gh. Lazăr. Academia a funcţionat cu mare folos pînă în 1848, dînd şi numele străzii care se păstrează şi astăzi. Peste un deceniu, va fi ridicată clădirea Universităţii, în faţa căreia se vor alinia în timp monumentele, de carate artistice excepţionale, cu valoare de simbol, venerate de generaţii întregi din elita politică şi culturală românească. Aşadar, cea mai veche şi preţioasă statuie, prin puterea ei de simbol, este statuia lui Mihai Viteazul, realizată în bronz de sculptorul francez Carrier Belleuse, artist academic renumit (în atelierul căruia şi-a făcut ucenicia marele sculptor Rodin). Dezvelirea statuii s-a făcut într-o zi de vineri, 8/20 noiembrie 1874, cu mult fast, şi în prezenţa regelui Carol I şi a unei mulţimi entuziaste. Tot aici, în faţa statuii lui Mihai Viteazul, bucureştenii reveneau ca în faţa unui altar în vremurile istorice de cumpănă sau în clipele de sărbătoare naţională. Acestei statui de referinţă i s-a adăugat, în 1881, monumentul lui Ion Heliade Rădulescu, realizat în marmură de Carrara de sculptorul italian Ettore Ferrari. Au urmat monumentul lui Gh. Lazăr, realizat în 1885 de Ion Georgescu, şi statuia lui Spiru Hareţ, realizată de Ion Jalea şi inaugurată în 1935, cu prilejul primei ediţii a Lunii Bucureştilor.
Iată că, după mai bine de 100 de ani, aceste monumente care au făcut fala oraşului, alcătuind centrul lui spiritual, sînt smulse brutal din lăcaşul lor trainic şi trimise spre cele patru gropi excavate în Parcul Izvor, care-şi aşteaptă victimele. Faptul este fără precedent şi lezează nu doar integritatea statuilor care, odată strămutate, nu vor mai arăta exact cum au fost, dar şi sentimentele de onoare şi mîndrie ale unei naţiuni pentru valorile ei puse în pericol. Nimeni, nicăieri în lume nu ar accepta profanarea unor simboluri de patrimoniu, intrate definitiv în conştiinţa naţională. Oare această samavolnicie nu poate fi stopată? Chiar nu-i opreşte nimeni?
EMILIA ENACHE, muzeograf, alaturi de care am aparat valorile din Muzeul Aman si Muzeul National de Arta al Romaniei in zilele lui decembrie 1989
Cateva motive pentru care Mihai Viteazu ar trebui canonizat. A murit ca un martir, rostind un psalm din Psaltire – daruit credintei. Minunile de la Biserica Manastirii Mihai Voda ridicata in Bucuresti la 1594 si translatata de Ceausescu 289 m
Comori nestiute la Biserica “Mihai Voda” din Bucuresti – Acoperamantul Maicii Domnului
In simplitatea ei, Biserica “Mihai Voda” e superba. Vesmantul imaculat al varului se intretaie cu rosul molcomit al braului de caramizi lacuite. Turlele aramii si poarta de stejar ghintuit sporesc impresia de monumentalitate severa, neostentativa.
Cand vii dinspre Splaiul Dambovitei, abia o zaresti printre constructiile butucanoase si incremenite din Piata Unirii. E un miracol. In ultima clipa, Ceausescu s-a razgandit sa o darame. Decupata din temelie si pusa pe sine cu niste cricuri imense, biserica a fost mutata si ascunsa in spatele unor blocuri cenusii si pantecoase (pe strada Sapientei). Eroismul unor oameni, iesiti in strada cu piepturile goale, nu a reusit sa salveze nici Manastirea Vacaresti, nici Sfanta Vineri. Nimeni nu poate sti de ce buldozerele s-au oprit chiar la poarta Bisericii “Mihai Voda“. Dumnezeu a intepenit mana distrugatoare a Faraonului.
Se spune ca in preziua demolarii, Ceausescu ar fi avut un vis cumplit. Asta l-a facut sa renunte. Pe soptite si cu fereala, oamenii au comentat in fel si chip intamplarea, au vazut in salvarea bisericii un semn de mantuire si de speranta. Dumnezeu le randuieste pe toate si vegheaza odoarele cele sfinte. Nici nu se putea altfel: la “Mihai Voda” se afla moastele a 23 de sfinti, o icoana facatoare de minuni si, mai ales, parte din Acoperamantul Maicii Domnului. Indiferenti si grabiti, lasam in urma veacuri de istorie si bogatii pe care altii nici nu viseaza sa le aiba.
Maica vizionara
La ora vecerniei, Biserica Mihai Voda e goala. Cartier nou, cu sedii de banci si lume pestrita. Oameni de afaceri, pricopsiti peste noapte. Oameni fara timp si fara liniste sufleteasca. Ocolesc biserica sau o privesc din goana masinii. Nici vorba sa-i calce pragul sau sa o ajute cu bani. Parintele Adrian Beldianu ofteaza usor, dar fara suparare. E vremea rabdarii. Nimic nu se face batand din palme. In 1994, cand parintele si-a luat in primire parohia, biserica era inchisa. Nu se slujea in ea. Salvata in ultima clipa de la demolare, fusese abandonata. Semana mai degraba cu o ruina, cu o anexa de muzeu. Loc de joaca pentru copiii strazii si spatiu disputat pentru ridicarea de garaje si buticuri. Parintele s-a luptat teribil pana ce biserica si-a castigat o palma de gradina si un gard. A luptat si s-a ploconit la mai-marii zilei, pana sa vada pictura restaurata si zidaria tencuita. Privind in urma, parintele se intreaba de unde a avut puterea sa treaca peste toate si tot el gaseste raspunsul, facand o metanie de gand maicilor de la Tiganesti: Inochentia Georgescu sau Stravofilia – schivnice traind pustniceste in post aspru si rugaciune neintrerupta. Toate i-au fost model si sprijin in cele mai grele momente. Toate se intreceau sa-l ajute. Maica Inochentia Ionita i-a oferit in dar o icoana facatoare de minuni care apartinuse candva lui Petrache Lupu. Maica Inochentia il avertiza asupra primejdiilor. Era vizionara. Vizita in duh Raiul si tot in duh il chema pe parintele la Tiganesti. “Imi aparea in gand, insistent, ca o porunca. Imediat, plecam la manastire. Nu era loc de amanare. Maica avea sa-mi spuna ceva grabnic. De multe m-a pazit maica, inclusiv de cutremur. In primavara lui “77, a iesit in fata casei, spunand: <<Mare putoare vine dinspre Bucuresti. Ai grija si nu te duce>>. A doua zi, pe 4 martie, s-a produs nenorocirea. Tot asa, prin “85, a avut viziunea unui atentat impotriva lui Ceausescu, spunand: <<Cei in haina verde se vor da la seful cel mare, dar despre asta nu va afla lumea>>. Cateva saptamani mai tarziu, Bbc anunta ca mai multi ofiteri din preajma lui Ceausescu fusesera arestati pentru complot.
Era blanda si smerita maica. Avea multa carte, dar se exprima cu vorbe mai colturoase, iesite din adanc, din inima. Dupa vreo rapire in vis, se intorcea foarte vesela si luminoasa la chip, spunand: <<La Rai, e numai camp cu flori. Iarba o calci, dar nu se culca, iar panselele sunt mari cat galeata>>. Indelung postitoare, maica si-a cunoscut sfarsitul. Vorbea despre moarte cum vorbim noi despre lucrurile si intamplarile de peste zi, dupa care se intrerupea, cerandu-mi sa grabesc invatatura la facultate si examenele. Aveam sa inteleg spusele ei abia in 1984, cand a murit, iar eu, proaspat preot, am savarsit prima mea slujba preoteasca la mormantul ei. De fapt, maica ma asteptase. Atat de mult tinea la mine, incat isi amanase moartea. Am continuat sa merg la Tiganesti, sa ma rog la mormantul ei. Celelalte maici se uitau la mine curios, zicandu-mi: <<Inochentia e in alta parte, nu in cimitir>>. Tare m-a impresionat sa vad ca maicile se intalneau in duh cu sora lor, Inochentia. La vreme de rastriste, se sfatuiau cu ea. Cum sa faca, cum sa procedeze? Maica era vie, dar in alta parte, in Raiul plin de pansele cat galeata.”
Povestea Acoperamantului
(more…)
