Posts Tagged ‘Mihnea Berindei informator’

Exista Justitie. Mihnea Berindei si GDS & Valeriu Stoica contra Victor Roncea si Tuca, Zbarcea & Asociatii: un proces castigat de noi in apararea libertatii de expresie si a presei libere. DOCUMENTE Tribunal si CNSAS

Doi jurnalisti atacati de dusmani ai libertatii presei au gasit dreptate in Justitie, unul in Ungaria, altul in Romania, in cauze similare. Eva Iova si Victor Roncea au castigat contra etnobisnitarilor si a etnopolitrucului GDS, Mihnea Berindei

Procesul intentat de Mihnea Berindei jurnalistului Victor Roncea, in perioada in care eram Sef Departament Externe si Senior Editor al ziarului Ziua, s-a sfarsit fara condamnarea subsemnatului. In urma unui singur editorial aparut in ziarul Ziua in data de 24.07.2007, si a publicarii pe site-ul Civic Media a unei informari si a unui document al CNSAS, din care rezulta ca membrul Comisiei Tismaneanu si fondatorul Grupului pentru Dialog Social (impreuna cu Silviu Brucan) a fost recrutat de Securitate si a avut doua nume de cod (“SANDU” si “MIRCEA”), unul inainte si altul dupa emigrarea acestuia in Franta, Berindei a solicitat plata unor despagubiri de 330.000 lei, respectiv 3 miliarde si 3 sute de mii lei vechi, cea mai mare pretentie de acest gen din istoria presei post-decembriste (este urmat imediat de Liiceanu c Roncea si Ziua, cu doar 300.000 lei). Pe deasupra, publicarea hotararii judecatoresti in 10 ziare centrale plus Ziua, fapt contestat recent, printr-o critica acerba, de COM – Conventia Organizatiilor de Media din Romania.

Reprezentat de “maestrul” Valeriu Stoica, Berindei a primit o replica dura de la Societatea de Avocati Tuca & Zbarcea si Asociatii, reprezentata mea si a Civic Media, si de la reprezentantul Ziua, avocatul George Papu, nepotul regretatului Edgar Papu. Concluziile scrise ale celor doua case de avocatura pot sa stea ca bibliografie istorica pentru apararea libertatii presei si ca documentare pentru orice ziarist liber din aceasta lume. In iunie 2008, am suspendat temporar procesul de la Judecatoria Sectorului 1, odata cu un altul, intentat ticalosului de Luca Iliescu de la Ziua de catre omul de cultura si scatologie Horia Roman Patapievici, pentru ca in 22.06.2009 sa castig definitiv procesul, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in care se declara drept neintemeiata cererea numitului Mihnea Berindei, care mai era obligat si la cheltuieli de judecata de 3000 lei.

Cu toate acestea, Berindei & Stoica fac apel, al carui ultim termen a avut loc pe 13.05.2010, dupa cum informa Tuca & Zbarcea si Asociatii. Urmare acestui termen de judecata, conform avocatilor citati, “in dosarul nr. 23033/299/2007, avand ca obiect apelul declarat de Mihnea Berindei in contradictoriu cu SC Ziua SRL, Victor Alexandru Roncea si Asociatia Civic Media, instanta de judecata (i) a respins cererea de disjungere formulata de apelantul Mihnea Berindei, ca neintemeiata si (ii) a dispus suspendarea cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei”. Totusi, “incheierea poate fi atacata cu recurs pe toata durata suspendarii.”

Reamintesc ca Mihnea Berindei, casatorit cu Catherine Soros, fiica din a doua casatorie a scriitorului Tivador Soros (tatal lui George Soros), suspectat pentru o spaga de 300.000 de euro marca PSD si un intrigant politic din tamsa cu Valeriu Stoica si Adrian Nastase, ramane un agent al noului komintern, precupat de dezintegrarea Romaniei, coautor al Declaratiei de la Budapesta, prin care, in iunie 1989, se cerea autonomia Transilvaniei, si care, pe parcursul procesului, in dosarul pe care il voi publica in facsimil, se lauda cu interviurile pe care i le-a luat lui… Vladimir Voronin :). Mai ramanea sa-l adauge pe lista de periati si pe satrapul de la Nistru, Igor Smirnov…

Jurnalista româncă Eva Iova câştigă în justiţia maghiară procesul cu etnobişniţarii

La Tisa, de cealalta parte a Romaniei in care tot romanul plansu-mi-sa, redactorul şef al „Foii româneşti”, Eva Iova, a fost achitat miercuri, 19 mai 2010, de Tribunalul Orăşenesc din Jula în ambele procese penale în care era acuzat că i-ar fi calomniat şi insultat pe membrii Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când i-a numit pe majoritatea acestora ca fiind „etnobişniţari”, care „nu aparţin comunităţii româneşti din Ungaria”, informeaza Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria intr-un Comunicat citat de Vlad Cubreacov, acum ziarist intre Prut si Nistru dar de larga respiratie romaneasca.

Instanţa de grad I a hotărât că nu există dovezi nici pentru calomnie şi nici pentru insultă, deoarece cele două articole de ziar incriminate cuprind părerile unui jurnalist, iar acestea nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale opiniei.

Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria afirma ca “in argumentare, Tribunalul din Jula a recunoscut existenţa fenomenului etnobusiness-ului în Ungaria, inclusiv în Autoguvernarea Românească din Capitală. Cu toate că pe baza legilor în vigoare din Ungaria, orice individ îşi poate alege liber identitatea, s-a întâmplat acum pentru prima dată ca un tribunal să se pronunţe că nu este suficient dreptul individului de a-şi declara identitatea, ci şi comunitatea minoritară are dreptul să recunoască apartenenţa individului la comunitatea respectivă. Editorialele Evei Iova cuprind păreri despre persoane şi organizaţii publice, care gospodăresc bani publici, deci nu s-a făcut niciun atac la viaţa personală a vreunuia dintre aceştia. Cinci dintre cei 9 membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală au recunoscut în mărturiile depuse în scris că nu vorbesc sau vorbesc doar parţial limba română, iar un membru a cerut în repetate rânduri autodesfiinţarea acestei organizaţii”.

Procesul penal intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitala şi preşedinta acesteia, Ana Roxin, contra Evei Iova va continua, deoarece ARC a anunţat că va face recurs. Cazul va fi dezbătut peste câteva săptămâni la Tribunalul Judeţean Bichiş, în instanţa de grad II.

Acest proces penal, la fel ca şi cel civil (pe acelaşi subiect) câştigat în instanţă la Curtea de Apel din Seghedin, în 20 ianuarie 2010, de către săptămânalul „Foaia românească” şi redactorul şef al acestuia, Eva Iova, sunt cazuri fără precedent în practica juridică maghiară, mai arata Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria.

Informare cazul Mihnea Berindei contra Victor Roncea si adevarul. “Sandu” si “Mircea”, prin Valeriu Stoica, vor sa renunte la pretentiile fata de Ziua si sa ma atace doar pe mine. In atentia Conventiei Organizatiilor de Media din Romania

La termenul de astazi in dosarul nr. 23033/299/2007, avand ca obiect apelul declarat de Mihnea Berindei in contradictoriu cu SC Ziua SRL, Victor Alexandru Roncea si Asociatia Civic Media, s-au petrecut urmatoarele:

o        SC Ziua SRL, prin lichidator judiciar, a depus cerere de suspendare a cauzei, ca efect al deschiderii procedurii insolventei impotriva SC Ziua SRL;

o        Mihnea Berindei, prin avocat, a formulat cerere de disjungere a cauzei, solicitand judecarea separata a cauzei in contradictoriu cu intimatul parat Victor Alexandru Roncea;

o        Am solicitat instantei admiterea cererii de suspendare formulata de SC Ziua SRL, prin lichidator judiciar si respingerea cererii de disjungere formulata de reprezentantul dlui Mihnea Berindei, avand in vedere obiectul principal al cererii de chemare in judecata formulata de apelantul-reclamant, respectiv “obligarea in solidar a paratilor”;

o        Instanta de judecata a ramas in pronuntare cu privire la cererea de suspendare si cererea de disjungere formulate in cauza.

Nota mea: Sunt convins ca COM – Conventia Organizatiilor de Media din Romania – care a sarit atat de prompt in apararea Ringier pentru ca era obligat sa publice o hotarare judecatoreasca in trei ziare centrale plus Evz si nimic altceva, ma va apara cu solidaritate tinand cont ca Mihnea Berindei cere publicarea deciziei in 10 (zece) ziare plus un mizilic de vreo 300.000 de lei noi ca “daune morale”… materiale. Acum, daca Valeriu Stoica, avocatul numitului, e de acord sa faca scapata Ziua, banuiesc ca toata suma imi va fi imputata mie. Daca pierd procesul o sa solicit COM sa o plateasca. Din solidaritate! 🙂

Pentru documentare vezi:

Comisia Tismaneanu la control. Azi, Mihnea Berindei – DOCUMENTE CNSAS

Multumesc Conventiei Organizatiilor de Media din Romania. Dorind sa il apere pe Ringier de Rosca, COM pulverizeaza pretentiile lui Liiceanu si Mihnea Berindei fata de Roncea. In sfarsit, solidaritate de breasla dupa trei ani de procese

CUM AM CASTIGAT 3 MILIARDE DE LEI: Mihnea Berindei, fondatorul GDS si membru de vaza al Comisiei Tismaneanu ramane RECUNOSCUTUL AGENT AL SECURITATII

SCANDALUL FRUSTRATULUI BERINDEI vs RONCEA si LIBERTATEA PRESEI. Primul proces în care un jurnalist învinge un „recunoscut agent al Securităţii“

PROCES. Mihnea Berindei, fondatorul GDS – pe langa Silviu Brucan -, pus la colt de un avocat nepot de-al lui Edgar Papu si de Casa Tuca & Zbarcea

ZIUA a castigat procesul cu Patapievici si l-a suspendat pe cel cu Mihnea Berindei

O zi din viata unui ziarist: de la Tribunal la maestrul Mircea Micu, de la ZIUA la ziua generalului Constantin Degeratu

Basescu da in judecata Cotidianul prin cea mai buna casa de avocatura din SEE, Tuca & Zbarcea, care ma apara in procesele cu Liiceanu si Berindei

UN MEMBRU AL COMISIEI TISMANEANU IMPLICAT INTR-O SPAGA A GUVERNULUI NASTASE DE 300.000 DE EURO – UPDATE

ANALIZA FINALA PE ADRESA PRESEDINTELUI TRAIAN BASESCU. Liviu Turcu devoaleaza noua linie de atac, chestiunea CIA si suveica-retur a Retelei Tismaneanu

MIHNEA BERINDEI: Doi unguri au fost omorati de romani in bataie pentru ca nu vorbeau romaneste si mancau carne in sate necunoscute din Transilvania

Liiceanu si Berindei isi asteapta sentinta

Procese, procese…

MIHNEA BERINDEI o da din nou in bara in Scandalul Spagii de 300.000 de Euro de la Imprimeriile Nationale Franceze: Qui s’excuse, s’accuse!

Anchetatul si perchezitionatul de catre Parchetul Francez, Mihnea Berindei, agent trotkist si voronist, informator al Securitatii, co-fondator al GDS si membru al Comisiei Tismaneanu, incearca jalnic sa se scuze in Afacerea Spaga 300.000 Euro Franta-PSD, dar, vorba francezului, Qui s’excuse, s’accuse!
Ce spune Berindei:
“In 2002, un reprezentant al Imprimeriei Nationale Franceze m-a solicitat ca sa facilitez stabilirea unor contacte cu guvernul roman pentru prezentarea unui proiect privind informatizarea colectarii impozitelor, in primul rand la nivelul intreprinderilor, proiectul E-Tax. Am transmis informatia cabinetului primului ministru si am organizat primele contacte. Acesta a fost in esenta rolul meu in aceasta problema”. si, apoi: “Imprimeria Nationala Franceza e o institutie de stat, sub tutela ministerului de finante”.
Pai, mai tovarase „SANDU“ & „MIRCEA“, daca “Imprimeria Nationala Franceza e institutie de stat” de ce avea nevoie de un turcolog particular, ca “sa facilitez stabilirea unor contacte cu guvernul roman pentru prezentarea unui proiect privind informatizarea colectarii impozitelor”. Nu putea fostul ei director, acum anchetat si perchezitionat dedimpreuna cu turcologul nostru, sa puna singurel manuta pe telefon si sa sune, oficial, ca de la institutie de stat la un stat prieten si, pe deasupra si francofon, si sa stabileasca singur “contactele”, sau prin intermediul Ambasadei Frantei la Bucuresti – dupa cum se practica in toata lumea civilizata cand este vorba de institutii de stat?!
“Am transmis informatia cabinetului primului ministru si am organizat primele contacte”. In ce calitate?! De “autor al unui studiu despre vamile turcesti”, dupa cum ne spune Paul Goma?! Si carui “prim-ministru”, mai exact? Primului ministru, Adrian Nastase, cu care, impreuna cu Valeriu Stoica, am planuit si chiar l-am si dat jos pe Emil Constantinescu in 2000 pentru a-l instala la loc pe Ion Iliescu. Nu cumva asta era fraza corecta?! “Acesta a fost in esenta rolul meu in aceasta problema”. Ha, ha, ha! Si-atunci de ce sunteti anchetat si ati fost perchezitionat, acasa si la birou?!
Sa-i dam cuvantul turcologului si trompeticii lui care consemneaza fara drept de apel:

Le Parisien: Berindei, intermediar suspect in scandalul Imprimeriei Nationale Franceze
Istoricul Mihnea Berindei: Nu am servit ca intermediar in nicio operatiune oculta
de V.M. HotNews.ro
Luni, 7 septembrie 2009

Prezentat de ziarul Le Parisien ca posibil „intermediar suspect” in scandalul Imprimeriei Nationale Franceze, istoricul roman Mihnea Berindei spune la RFI Romania ca singura lui contributie a fost punerea in legatura a Imprimeriei Nationale Franceze cu Guvernul de la Bucuresti, in anul 2002. El spune ca nu a participat la negocieri si ca ignora continutul contractului.

Potrivit ziarului francez, Imprimeria Nationala Franceza este banuita ca ar fi dat mita in valoare de mai multe sute de mii de euro pentru a obtine contracte in patru tari: Romania, Georgia, Siria si Senegal. Numele lui Mihnea Berindei apare alaturi de alte cateva pe lista posibililor „intermediari suspecti” (audiati si perchezitionati, la birou si acasa – nota mea)

“Am fost audiat la sfarsitul lui iunie in cadrul unei anchete a politiei judiciare privind o serie de contracte incheiate de Imprimeria Nationala din Franta in mai multe tari, printre care si Romania. Mi s-a cerut o discretie totala privind bunul mers al anchetei. Dat fiind ca anumite scurgeri de informatii din dosar, accidentale sau dorite, au fost folosite intr-un articol din Le Parisien, in care se insinueaza o participare a mea mai importanta decat cea reala, informatie rastalmacita de o anumita presa din Romania intr-un mod tendentios si iresponsabil, as spune, ma simt obligat sa fac precizari”.
“In 2002, un reprezentant al Imprimeriei Nationale Franceze m-a solicitat ca sa facilitez stabilirea unor contacte cu guvernul roman pentru prezentarea unui proiect privind informatizarea colectarii impozitelor, in primul rand la nivelul intreprinderilor, proiectul E-Tax. Am transmis informatia cabinetului primului ministru si am organizat primele contacte. Acesta a fost in esenta rolul meu in aceasta problema”.
“Imprimeria Nationala Franceza e o institutie de stat, sub tutela ministerului de finante. Ministrul de finante de atunci a sprijinit proiectul E-Tax si s-a adresat in acest sens omologului sau roman. Proiectul corespundea, de asemenea, unei cereri a UE, privind reforma finantelor, introducerea unei mai mari transparente si eficiente in colectarea impozitelor. Nu am avut nici un motiv sa ma indoiesc de corectitudinea acestui proiect”.
“Nu am participat la nici o discutie de fond, la nici o negociere sau la semnarea contractului. Ignor continutul acestuia. Nu am nici o calificare juridica sau tehnica care sa justifice participarea mea la tratative si nimeni nu m-a solicitat in acest sens. Un responsabil al Imprimeriei Nationale Franceze mi-a cerut in mai multe randuri sa aflu daca proiectul respectiv se afla pe agenda de prioritati a guvernului roman. Nu am primit nici o remuneratie din partea Imprimeriei Nationale Franceze, nu am servit drept intermediar in nici o operatie oculta. Am furnizat toate aceste explicatii in cadrul audierii din iunie si nu fac obiectul nici unei urmariri juridice sau cercetari penale din partea justitiei franceze”.
“Consider ca proiectul E-Tax este un proiect important si regret ca a dat nastere unui contract dubios. Ancheta va stabili la ce nivel se situeaza iregularitatile constatate. In ceea ce ma priveste, voi continua sa sprijin stabilirea de contacte in cadrul proiectelor franco-romane, pentru care voi fi solicitat, in masura in care aceste proiecte imi vor aparea benefice pentru ambele parti”.
HotNews

ArticleTags = ‘franta, mihnea berindei, imprimeria nationala franceza, coruptie’;
REFERINŢE
Scandal de coruptie in Franta: Imprimeria Nationala, acuzata ca a dat mita pentru a primi un contract in Romania
MIHNEA BERINDEI – Sifonar intre Imprimeria Nationala a Frantei si Guvernul Nastase. Miza: 300.000 de euro spaga din 20.000.000 SCANDAL DE CORUPTIE PSD
COMPLICII LUI BERINDEI, Wajsman si Miki Spaga il dau de gol cum s-a perfectat Afacerea corupta Imprimeriile Nationale-Guvernul Nastase. BASESCU STIE?!
CE SI CU CINE FACEA MIHNEA BERINDEI CEVA in anul 2000, la Paris, cand s-a perfectat caderea lui Emil Constantinescu
IN SFARSIT, MIHNEA BERINDEI, MEMBRU AL COMISIEI PREZIDENTIALE TISMANEANU, A AJUNS FAIMOS. Presa franceza ultragiata de afacerea de coruptie FRANTA-PSD
MIHNEA BERINDEI – TURNATOR, AGRESOR AL PRESEI LIBERE, INTRIGANT ANTI-ROMANIA, PRO VORONIST, MEMBRU GDS SI COMISIA TISMANEANU – SPAGAR INTERNATIONAL?
AFFAIRE M. BERINDEI – M. SPAGA. L’Imprimerie nationale a-t-elle versé des pots-de-vin à l’étranger ?
RETEAUA ALIANTA CIVICA. VIRGIL IERUNCA despre “ienicerul” Mihnea Berindei, “zamislitorul” Ligii, Aliantei si a GDS si “contestatul” Dorin Tudoran
SCANDALUL FRUSTRATULUI BERINDEI vs RONCEA si LIBERTATEA PRESEI. Primul proces în care un jurnalist învinge un „recunoscut agent al Securităţii“
CUM AM CASTIGAT 3 MILIARDE DE LEI: Mihnea Berindei, fondatorul GDS si membru de vaza al Comisiei Tismaneanu ramane RECUNOSCUTUL AGENT AL SECURITATII
Comisia Tismaneanu la control. Azi, Mihnea Berindei – Asociatia Civic Media
Blog Roncea: MIHNEA BERINDEI: Doi unguri au fost omorati (poate si mancati) de romani
DOCUMENT 1989: Declaratia de la Budapesta – Autonomie pentru Transilvania

MIHNEA BERINDEI – TURNATOR, AGRESOR AL PRESEI LIBERE, INTRIGANT ANTI-ROMANIA, PRO VORONIST, MEMBRU GDS SI COMISIA TISMANEANU – SPAGAR INTERNATIONAL?

Soupçons de corruption à l’Imprimerie nationale

L’entreprise publique, qui fabrique les passeports biométriques, est soupçonnée d’avoir versé des pots-de-vin pour obtenir des marchés à l’étranger. La justice vient d’ouvrir une enquête.Eric Decouty et Elisabeth Fleury 01.09.2009, 07h00

Marquée depuis des années par les difficultés financières et les conflits sociaux, l’Imprimerie nationale est désormais rattrapée par la justice. Au début de l’été, le procureur de la République de Paris a ouvert une information judiciaire pour « corruption d’agent public étranger, abus de biens sociaux et recel d’abus de biens sociaux » contre cet ancien fleuron de l’industrie, imprimeur de documents officiels et fabricant des passeports, cartes d’identité ou cartes grises. Concrètement, la justice soupçonne l’Imprimerie nationale, détenue par l’Etat, d’avoir obtenu des marchés en Roumanie, en Géorgie, en Syrie et au Sénégal contre le versement de pots-de-vin, pour un montant estimé à plusieurs centaines de milliers d’euros (voir page 3).
Nombreuses turbulences
Si les enquêteurs ont mené des perquisitions au siège de la société, dans les bureaux de plusieurs dirigeants ainsi qu’aux domiciles de quatre intermédiaires supposés, l’affaire a déjà coûté son poste à l’ancien président. Loïc de la Cochetière a en effet été écarté fin juin au profit de Didier Trutt, un ancien de Thomson.
Cette affaire intervient alors que l’Imprimerie nationale connaît depuis plusieurs années de nombreuses turbulences. L’entreprise publique, qui assurait l’impression de toutes « les paperasseries de l’Etat » jusqu’au milieu des années 1990, concentre désormais l’essentiel de son activité sur les documents sécurisés notamment les passeports biométriques. Dans ce contexte, et alors que la Cour des comptes a dénoncé « la gestion désastreuse » de l’Etat, l’Imprimerie nationale a été contrainte de céder plusieurs de ses sites historiques.
Il reste maintenant à savoir les conséquences qu’auront sur l’entreprise les futurs développements de l’enquête. Alors que le juge d’instruction s’apprête à lancer plusieurs commissions rogatoires internationales, aucun des protagonistes sollicités par « le Parisien » et « Aujourd’hui en France » n’a souhaité s’exprimer officiellement.

Quatre questions sur un scandale

Elisabeth Fleury 01.09.2009, 07h00

Voici les principaux éléments du dossier dont est saisi le juge du pôle financier, Françoise Desset.
1 Sur quoi porte l’affaire ?
L’Imprimerie nationale est impliquée dans une affaire de corruption internationale, pour quatre contrats qu’elle aurait conclus ces dernières années avec la Roumanie, la Géorgie, la Syrie et le Sénégal.

En Roumanie, le contrat, signé en 2004, porte sur la production de documents fiscaux d’un montant initial de 20 millions d’euros. Selon une source proche du dossier « un peu plus de 300 000 euros » auraient été détournés par des intermédiaires.
Pour la Géorgie, le contrat porte sur des passeports papier pour 1,4 million d’euros. Les contrats passés avec la Syrie et le Sénégal seraient plus modestes, mais concerneraient également la fabrication de passeports papier. A chaque fois, le marché aurait été obtenu par l’Imprimerie nationale à la suite du versement de pots-de-vin.
Le1er juillet, le procureur de la République de Paris a ouvert une information judiciaire confiée à la juge financière Françoise Desset. Cette enquête est qualifiée de « suffisamment complexe » par le parquet pour justifier la saisine de la juridiction interrégionale spécialisée de Paris.

2 Qui sont les acteurs du dossier ?
Outre l’ancien PDG de l’Imprimerie nationale, Loïc de la Cochetière, la justice s’interroge sur le rôle joué par Pascal Pluchard, dirigeant de la société suisse Wed, soupçonné d’avoir servi au transfert de commissions occultes à l’occasion du contrat avec la Roumanie.
Par ailleurs, l’enquête vise quatre personnes, présentées par l’accusation comme « d’éventuels intermédiaires douteux ». Patrick Wajsman, ancien éditorialiste au « Figaro » et fondateur de la revue « Politique internationale », serait intervenu dans le dossier géorgien. Julien Turczynski, un avocat d’affaires parisien, dont le cabinet s’est occupé du contrat conclu avec la Roumanie est lui aussi visé dans la procédure. Bruno Guez, un consultant déjà impliqué dans le cadre de l’affaire Elf, apparaît également dans le dossier du juge d’instruction pour son rôle dans le contrat roumain. Enfin Mihnea Berindei, un chercheur au CNRS travaillant à l’Institut des sciences sociales, intéresse également le magistrat.
Ces quatre hommes ont tous été entendus par les enquêteurs, et leurs domiciles et bureaux ont été perquisitionnés.
Aucun d’entre eux n’a pour autant été, à ce jour, placé en garde à vue ou mis en examen. Sollicités par « le Parisien » « Aujourd’hui en France », ces intermédiaires supposés n’ont pas donné suite. Seul, l’avocat d’affaires nous a répondu, contestant toute activité occulte.

3 Comment l’affaire a-t-elle éclaté ?
C’est un ancien directeur administratif et financier de l’Imprimerie nationale, Yves Peccaud, qui est à l’origine du scandale. Fin février 2008, à la suite d’une réunion du comité d’audit, ce haut cadre de l’entreprise refuse de signer les comptes pour 2007. Il s’interroge notamment sur le rôle joué par la société de droit suisse Wed, une filiale de Weber Graphic. L’Agence des participations de l’Etat (APE, structure dépendant du ministère des Finances), autorité de tutelle de l’Imprimerie nationale, confie alors à la société KPMG le soin de réaliser un audit sur les contrats à l’export. Le rapport de KPMG, très sévère, conclut notamment à « de forts soupçons de corruption ».
Sur la base de ce rapport, l’APE et Bercy décident alors de confier le dossier à la justice. C’est ainsi qu’après avoir mené une enquête préliminaire, le parquet de Paris a choisi, cet été, d’ouvrir une information judiciaire pour corruption.

4 Quel rôle l’ex-directeur financier a-t-il joué ?
En refusant de signer les comptes 2007, Yves Peccaud est à l’origine de la saisine du parquet. Mais il fait à son tour l’objet d’une enquête. Limogé fin janvier pour « faute grave », on lui reprocherait, notamment, des détournements de fonds « pour des montants avoisinant 50 000 euros », indique une source interne à l’Imprimerie nationale. Après une tentative de conciliation aux prud’hommes qui s’est soldée par un échec, l’Imprimerie nationale a déposé plainte contre lui.

RETEAUA ALIANTA CIVICA. VIRGIL IERUNCA despre "ienicerul" Mihnea Berindei, "zamislitorul" Ligii, Aliantei si a GDS si "contestatul" Dorin Tudoran

Un text delirant, semnat de trokistul sef Virgil Ierunca, care releva importanta agentului Mihnea Berindei – fara de care s-ar sfarsi pamantul – in planurile Retelei neo-kominterniste:

Mihnea Berindei

de Virgil Ierunca

Un om de ştiinţă ce devine o conştiintă, un încăpăţînat solar, un samaritean aparabolic, nemilostiv cu impostura, un laic ce sfinţeşte locul exilului, un fel de cruciat concret pasionat de România spre care priveşte altfel decât multi dintre noi (ispitiţi, poate excesiv, de nemăsura imaginarului spiritual), un “posedat” al firescului, o eminenţă mai degrabă modestă decât “cenuşie” a binelui. Acestea ar fi primele trăsături dintr’un portret posibil pe care am încerca să-l facem lui Mihnea Berindei. Desigur incomplet: n’am pomenit nici de tăcerile lui, nici de răbdarea de a asculta pe celălalt – dialogul e înrădăcinat la el într’un fel de curtoazie a intâlnirii, chiar dacă decizia actului e tributară unui monolog de chibzuinţă interioară.
Orice portret al lui Mihnea Berindei trebuie fixat însă în acel spaţiu al exilului românesc din care au fost eliminate veleitarismul şi retorica pe cât de goală pe atât de umflată, comedia umană a intrigii, nomenclatura patriotarzilor de cafenea, arivismul etichetelor, sufletismul bunelor sentimente. Acestor metehne sterile, Mihnea Berindei le-a opus demnitatea urgentă a faptei. Faptele – mai ales in exil, dar, după cum se vede, şi în ţară – implică sacrificii. Tânăr istoric cu un viitor ştiintific asigurat pe plan occidental – unul dintre cei mai apreciaţi turcologi din Franta – Mihnea Berindei işi pune în paranteză cariera stiintifică – şi-o sacrifică (pentru că despre asta e vorba) – şi se dedică, până la obsesia integrală, luptei împotriva totalitarismului din România. Exilul se îmbogăţea cu un ienicer de tip nou. Un ienicer-politolog care nu se mulţumeste cu analiza lucid-pătrunzătoare a fenomenului totalitar ci transferă lupta pe teren. Un teren minat de mitologii: era epoca în care Ceauşescu se vedea tratat drept un interlocutor original de către căpeteniile politice şi de către mass-media occidentale.
Cu căpetenii nu se putea, bine înţeles discuta. (Ele continuau să fie orbite, în cadrul unei statornice strategii a laşitătii). Mai rămîneau mass-media. Aici ienicerul s’a dovedit şi un diplomat – o diplomaţie inedită, aceea de a face credibil adevărul. Si l-a făcut. Cum? Forţând uşile mitologic închise ale redacţiilor pe care le-a asaltat cu studii, rapoarte, comentarii. Impunându-se prin temeinicie, rigoarea şi obiectivitatea sa, Mihnea Berindei a devenit referinţa privilegiată a presei franceze.
Nu însă şi a Românilor din exil. Putini au rămas alături de el, din 1977 si până azi. Unii l-au părăsit din invidie, alţii intoxicaţi fie de Securitate, fie de ego-ul lor sărman, alţii fiindcă nu i-au putut suporta intransigenţa. E drept că pe unii i-a ajutat chiar Mihnea Berindei: blajin în aparenţă, nelipsit nici de simţul umorului, Mihnea Berindei n’a şovăit să se despartă – fără umor – de cei pe care el îi socotea prea blajini în fapte, prea susceptibili faţă de distanţele lui anti-mondene, prea grijulii fată de un anumit cod al unor anumite maniere elegante. Mihnea Berindei este un ienicer chiar elegant (dar fără… cod!)
Această lacună din personalitatea lui a dat naştere la un spectacol pe care nu ni l-am putut imagina: creator al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului – spunem creator fiindcă această Ligă s’a confundat până la urmă cu tot ce a făptuit Mihnea Berindei pentru rezistenţa românească – el a fost pur şi simplu marginalizat (mai bine spus “afurisit” de colegii lui).
Tot atât de revoltătoare este şi falsa imagine pe care unii se căznesc – de data asta in ţară – s-o impună despre cel care, atât sub Ceausescu, cât si sub actualul regim, a fost alături de victimele de ieri, şi de arhitectii speranţei de azi. Acelaşi scenariu in exil, ca şi in ţară. Poate şi pentru faptul că şi în exil şi în ţară, Mihnea Berindei a fost identic cu sine, cu conştiinţa sa pururi senină. Ca şi în exil, clevetitorii se recrutează din rândurile celor care ar trebui să-i aducă mulţumiri, nu ocări. Nimeni nu-l acuză pe faţă, ci pe culoare, în culise. E tratat drept “stângist”, emisar al Partidului Socialist Francez, sprijinitor direct sau indirect al actualei puteri, etc. etc. În România, culisele sunt mai credibile decât evidenţele. Mihnea Berindei scrie, în limba franceză, o întreagă carte despre “mineriadă” – referinţă rară nu numai pentru opinia publică occidentală dar şi pentru cea românească. Studiul său poartă un subtitlu lipsit de orice ambiguitate: Realitatea unei puteri neo-comuniste. Degeaba. Insinuările de culise sunt mai atrăgătoare decât realitatca.
Nu ne-ar mira ca Partidul Alianţei Civice – care monopolizcază în clipa de faţă tot ce mai poate fi numită nădejde în România – să facă apel la cine ştie cine ca reprezentant al lui în Franţa şi nu la Mihnea Berindei care, dintru început, şi-a pus toată energia pentru zămislirea Alianţei Civice şi a Grupului pentru Dialog Social. Există precedente nelinistitoare. Şi cerem scuze lui Dorin Tudoran de a-l numi in propria lui revistă, dar “cazul” său dezvăluie constanta unui fel de blestem ce cade asupra condiţiei româneşti de existenţă, într’o vreme de cumpănă. Nimic mai firesc ca Dorin Tudoran să reprezinte Alianţa Civică în Statele Unite. Nu înşiruim aici meritele intelectuale şi morale ale acestui scriitor exemplar sub dictatura ceauşistă ca şi în rezistenţa impotriva neo-comunismului actual din ţară. Or, Dorin Tudoran e contestat de o parte a exilaţilor din SUA, e considerat “comunist”, etc. etc.
Pe ce lume ne aflăm? Nu ştim care este răspunsul lui Dorin Tudoran, deşi îl bănuim. Ceea ce ştim este că Mihnea Berindei tace. Şi face. Totdeauna acelasi lucru: se străduieste ca România să-şi vină totuşi în fire.
Să ne inchipuim însă o clipă – clipă nefastă – că ienicerul va obosi. Ipoteză omeneşte nu numai posibilă ci şi indreptăţită. România reală si exilul real (adică tot România) vor intra atunci intr’o singurătate secundă. Doamne-fereşte.

Paris, 23 August 1991

VIRGIL IERUNCA – Paris, Franţa – Estetician, critic literar, editor, poet şi ziarist

Vezi si
PS: Ce comenteaza Tismaneanu, furibund:
Strazi şi alei cu nume celebre…29/08/2009 — tismaneanu
In timp ce pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca nu s-a gasit o strada, pentru altii , nu tocmai legati de cultura memoriei, nu a fost o problema… Si tot in zona Parcului Herastrau, unde H-R. Patapievici si cu mine propusesem schimbarea unor denumiri de strazi din cartierul Primaverii. Propunerea noastra, reluata in EvZ si in fostul Cotidianul, din era ante-Nistorescu, era ca Bulevardul Primaverii sa se numeasca Monica Lovinescu, iar strada Herastrau sa poarte numele lui Virgil Ierunca. Va inchipuiti ce-ar fi simtit Ion Iliescu si amicii sai politici trecand zilnic cu masina ori plimbandu-se pe aceste strazi…
Extraordinar: Trotkistii vroiau sa se intoarca de unde au plecat!
Ce sa simta Iliescu?, acelasi lucru pe care il simte si Mihnea Berindei la vila de protocol in care sunt cazati noii nomenklaturisti ai Comisiei Tismaneanu – fosta resedinta a lui Arafat in Romania!

SCANDALUL FRUSTRATULUI BERINDEI vs RONCEA si LIBERTATEA PRESEI. Primul proces în care un jurnalist învinge un „recunoscut agent al Securităţii“

Scris de Dana Iliescu
Instanţa de judecată i-a dat câştig de cauză jurnalistului de la „Ziua“, Victor Roncea, în urma procesului intentat de către Mihnea Berindei (foto stanga-dreapta), informatorul fondator al GDS, care a încercat să-i pună pumnul în gură jurnalistului, pretinzându-i acestuia cea mai mare sumă cerută vreodată unui ziarist – peste trei miliarde de lei. Este prima situaţie în care se dovedeşte că jurnaliştii pot lupta cu mafia „societăţii în civil“ şi pot câştiga cu legea în mână. Vreme de trei ani, ziaristul a fost târât prin sălile instanţelor, alături de Asocaţia Civic Media, în urma publicării de către acesta în anul 2007 a unui articol intitulat „Când minciuna stă cu preşedintele la masă“, în care s-a afirmat că „numele celulei de bază a PCR este astăzi GDS – Grupul pentru Dialog Social, amintind că aceasta a fost înfiinţată de Brucan – prin intermediul recunoscutului agent al securităţii Mihnea Berindei, membru de bază al Comisiei Tismăneanu“.
Instanţa i-a dat câştig de cauză jurnalistului, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, menţionând că libertatea de exprimare ocupă un loc aparte între drepturile garantate de CEDO, iar „afirmaţiile critice făcute de presă la adresa oamenilor politici beneficiază de o protecţie maximă, justificată prin prisma dreptului opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile de interes public, dreptului opiniei de a fi informată cu privire la subiectele de interes general îi corespunde obligaţia jurnaliştilor şi a oamenilor de presă de a aduce la cunoştinţă acesteia informaţii şi idei. Intervine astfel în cazul libertăţii presei şi un al treilea interes, cel al societăţii de a exercita un control eficient asupra acţiunilor asupra personalităţilor aflate în poziţii de conducere“.

CUM AM CASTIGAT 3 MILIARDE DE LEI: Mihnea Berindei, fondatorul GDS si membru de vaza al Comisiei Tismaneanu ramane RECUNOSCUTUL AGENT AL SECURITATII

In atentia Presedintiei Romaniei, a Clubului Roman de Presa, a Uniunii Sindicale MediaSind – membra a Federatiei Europene a Jurnalistilor si a Federatiei Internationale a Jurnalistilor – si a Asociatiei MT – “Active Watch” – Catavencu Production (sa nu ramana pasiv/a/e): un ziarist (io) a castigat un nou proces cu mafia societatii civile.
De notat: mi se solicitau cele mai mari “daune morale” din istoria presei romane – 3.300.000.000 lei adevarati (adica vechi). Rezultat: Instanta a dat dreptate cuvantului liber si adevarului: Mihnea Berindei, fondatorul GDS alaturi de Silviu Brucan, membru de vaza al Comisiei Tismaneanu si bagator de seama in afacerile murdare ale neo-kominternului de la Chisinau (se pare ca ii e de folos rusa invatata in particular de la Tatiana Pauker, aceeasi care-l striga pe Tismaneanu, pe strazile cartierului bugheziei rosii, “micul onanist – micul onanist!”), ramane “recunoscutul agent al Securitatii” (si nu numai:-) si este obligat sa ne plateasca el 30.000.000 (3000 Ron), pentru cheltuieli de judecata (sa zica mersi ca nu il dau si eu in judecata pentru timpul pierdut… sau poate…).
Ziarul ZIUA, Asociatia Civic Media si subsemnatul, Victor Roncea, gratie Justitiei Romane si a celor mai tari avocati pe profil din tara asta, de la Casele George Papu si Tuca, Zbarcea & Asociatii, au reusit sa-l puna la pamant pe agentul de influenta al GDS, “lider” al “dreptei neo-conservatoare” si al grupului de interese mafiot al societatii in civil, in timpul liber avocat, fostul ministru al Justitiei Valeriu Stoica, cu toate sforile si sortuletele lui de mason. Slava Domnului!
Multumesc Victor Frunza, dincolo de nouri!

Mai jos dovada – Decizia Instantei (cititi si amuzati-va), Decizia CNSAS care cuprinde numele conspirative ale lui Berindei “Mircea” si “Sandu” folosite “inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta” – si articolul incriminat, extrem de actual si azi: Cand Minciuna sta cu presedintele la masa.

Cand Minciuna sta cu presedintele la masa
de Victor RONCEA

“In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei noului o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” – Vladimir Tismaneanu, 1981

Destinele intrepatrunse ale lui Vladimir-Volodea Tismaneanu si Horia-Roman Patapievici sunt legate chiar si prin indicativul unitatii DSS care ii avea in grija. Tismaneanu a parasit Romania socialista cu acordul si sprijinul oficial al Directiei a II-a a Securitatii. Patapievici a ramas. Dar ambele familii de “ex-patzi” sovietici se aflau in atentia aceleiasi unitati speciale: UM 0110, responsabila cu monitorizarea si contracararea activitatilor agentilor URSS din Romania. Sigur, nu ei erau agenti sovietici, ci doar parintii lor.
Regretatul opozant anticomunist, jurnalistul si scriitorul Victor Frunza
, afirma in ultima editie a monumentalei sale lucrari “Istoria comunismului in Romania” ca propagandistul Vladimir Tismaneanu este urmasul direct al kominternistului Silviu Brucan, fiind insarcinat cu existenta in a doua sa ilegalitate a Partidului Comunist si a structurilor Internationalei a IV-a din Romania. Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca acesta a fost infiintat de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al “Comisiei Tismaneanu”.
Victor Frunza explica: “In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al adversarilor sai”. Ceea ce se si intampla astazi: Tismaneanu face pe anticomunistul, Patapievici pe preacucernicul. Ambii se pretind drept detinatori ai unui alt “adevar unic”, veritabili “gardieni ai democratiei”, pretinsi “intelectuali”, de loja, furtunari de cuvinte aruncate peste un imens pustiu de idei, ocupanti si manipulanti cu brevet ai opiniei publice.
Arma lor preferata este minciuna
. Saptamana trecuta, Tismaneanu s-a apucat sa scrie, negru pe alb, ca nu a facut parte din nici o redactie comunista, ca altii – exemplificand cu Sorin Rosca Stanescu, Ion Cristoiu sau Cornel Nistorescu – si ca a scris doar “cateva texte de conjunctura”. “Profesorul” cu catedra platita in Maryland, din banii nostrii – prin intermediul retelei de profitori din Institutul Cultural Roman patronat de H.R. Patapievici -, are grave probleme de memorie. Neo-trotkistul uita ca suntem in 2007 si nu a apucat inca sa rescrie istoria din functia de Ministru al Gandirii si Implementarii cu Forta a Raportului Tismaneanu. Inca mai avem biblioteci, ne-“prelucrate”, in care inca se mai gasesc colectiile organelor de Partid in care-si facea slujul: “Tanarul leninist”, “Viata studenteasca”, “Amfiteatru”, “Scanteia tineretului”, “Convingeri comuniste” sau pana si lucrarea publicata sub bagheta lui Virgil Magureanu, in care il pupa in fund pe Ceausescu, la fel cum o face astazi cu Basescu sau cum a facut-o ieri cu Iliescu.
Autorul celui mai ticalos afront la adresa Bisericii Ortodoxe Romane si a Patriarhului Teoctist, in fond, a istoriei reale a Romaniei – mincinosul “Raport final” Tismaneanu – se doreste si inchipuie drept prim lustrationist si moralizator sef, acum pe santierul “anticomunist” al tarii. Si aceasta de la stanga presedintelui care i-a oferit Patriarhului cea mai inalta distinctie nationala oferita vreunui roman al lumii.
Daca insa Traian Basescu vrea ca gestul acesta chiar sa aiba o semnificatie pentru Romania si Patriarhului ei, pana dincolo de moarte, trebuie sa-i gaseasca Raportului si autorului lui locul cel mai potrivit, indicat fara gres de autentici militanti anticomunisti ca Ionel Cana si regretatul Victor Frunza: la cosul de gunoi al Cotrocenilor, al Romaniei. Altfel, Minciuna va sta mereu cu presedintele la masa.

ZIUA/ Analize si Comentarii

Citeste mai mult
“Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii”
Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii …

Tismaneanu: “Partidul actioneaza continuu…”
http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=24&Itemid=49









MIHNEA BERINDEI: Doi unguri au fost omorati de romani in bataie pentru ca nu vorbeau romaneste si mancau carne in sate necunoscute din Transilvania

Un articol din suplimentul Scanteia al Jurnalului national de azi scoate in evidenta uriasul angrenaj al dezinformarii anti-romanesti, de dinainte, din timpul si de dupa evenimentele din 1989. Motorul principal: reteaua kominternului. Azi, o poveste cu Mihnea Berindei (*). Voi reveni!

Doi unguri din Transilvania omorâti în bãtaie de români
“Împreunã cu tãrile socialiste, cu celelalte popoare ale lumii vom actiona pentru ca omenirea sã nu mai fie marcatã de “rãzboi rece”, prefatase începutul lui 89, profetic, Gorbaciov în mesajul sãu de An Nou.
Dupã 1945, între cele douã „lagãre” – reprezentate de Uniunea Sovieticã si Statele Unite ale Americii – se instituise „un joc cu scor nul”. „Rãzboi improbabil, pace imposibilã” –definise Raymond Aron periculoasa competitie a cursei înarmãrilor si dezinformãrilor propagandistice.
Pe acest fundal, în vara lui 1989 ziarele românesti debordau în anunturi de glorioase succese datorate lui Ceausescu. Iar în paginile de informatii externe, în lumea „celorlalti”, toate mergeau din rãu în mai rãu: somaj, greve, inflatie, violentã, rãzboaie, insecuritate socialã.
Tot atât de departe de adevãr erau însã si informatiile despre România difuzate de partea cealaltã a „cortinei de fier”.

Povesti cu maghiari linsati de români bestiali

Joi, 10 august 1989, la Paris, cotidianul Le Monde publicase sub titlul „Doi unguri din Transilvania omorâti în bãtaie”, urmãtoarea stire:
„Doi români de origine maghiarã au fost omorâti în bãtaie, acum douã luni de cãtre militieni, potrivit informatiei primite de la Liga de apãrare a drepturilor omului în România, cu sediul la Paris.
János Tamás, un muncitor de 42 de ani din satul Sindomini judetul Harghita, fãcuse rost de carne pentru o masã festivã cu ocazia primei comuniuni. În 23 mai a fost arestat de 4 militieni care au dorit sã afle de unde a cumpãrat mâncarea si l-au bãtut pânã a murit.
În 12 iunie, Imre Tamás, sofer de camion în vârstã de 38 de ani, a fost prins si omorât în bãtaie pentru cã a comandat o bere în limba maghiarã în satul Miercurea Ciuc, în apropierea Clujului”
(Sursã Agentia Infomina).
Jurnalistic vorbind, stirea aceasta e corect structuratã. S-a mentionat dintru-început si sursa de informare – Liga de apãrare a drepturilor omului în România, cu sediul la Paris. Francezului ce-ar avea dubii cã undeva, în Europa sfârsitului de secol XX, oamenii ar fi omorâti deoarece mãnâncã de sãrbãtori carne ori vorbesc în limba maternã, i se garanta „adevãrul” prin girul unei onorabile si democrate asociatii.
Stirea de 7 rânduri e un exemplu clasic de munitie al rãzboiului psihologic prin dezinformare. Cu tehnici diverse si de efect chiar dacã manipulatorul îsi desconsiderã la limitã victimele. Începând cu „precizia” rãspunsurilor în algoritmul ce articuleazã schema stirii: cine, ce, unde, când si de ce? Coplesit de impresia grozãviei unor crime politice, occidentalul urma sã nu observe cã ambele „victime” se numesc Tamas iar ucigasii sunt anonimi. Cã nu existã nici un sat transilvan Sindomini ori cã „satul” Miercurea Ciuc e de fapt un oras aflat la sute de kilometri de Cluj, de unde sã stie?!
Esentialã – îi a-i stârni dezgust si revoltã – era convingerea cã în Europa poti fi linsat dacã vorbesti o limbã maternã (alta decât limba oficialã) ori dacã mãnânci cu prietenii la o masã fripturã. Ce tarã cu nationalisti bestiali! Sã te-ndoiesti atunci cã lamele buldozerelor rãdeau în Transilvania satele unguresti de pe suprafata pãmântului?!

„Epopee româneascã”: Învãtãtoarea Camelia a decis sã nascã pe ruta Turnu-Severin – Dunãre – Kladovo-Negotin

Astfel de stiri macabre erau pe tonul obisnuit al opiniilor si informatiilor despre România în presa occidentalã si americanã din vara lui 89.
Cu o zi înaintea aparitiei în Le Monde a stirii mentionate anterior, un alt ziar francez, parizianul Le Soir îsi „cutremura” cititorii cu acest reportaj intitulat „Epopeea româneascã a Cameliei”:
„O tânãrã învãtãtoare româncã, Camelia Popescu-Sorina, însãrcinatã în nouã luni, a fugit din România în iulie anul acesta, traversând Dunãrea înot. Atunci a simtit si primele dureri …
Tânãra trãia împreunã cu sotul ei în Turnu Severin, port la Dunãre, într-un apartament neîncãlzit iarna si luminat cu un singur bec. Se sãturaserã sã economiseascã „în asteptarea unor vremuri mai bune.” Sotul ei a fugit primul, acum câteva luni, si este în prezent la Viena, într-un centru de primire a refugiatilor. Prima sa tentativã de fugã înot a esuat. Era împreunã cu un prieten care a fost împuscat în ceafã de autoritãtile române, iar el a fost închis. La scurt timp dupã asta a evadat din puscãrie si a reusit sã treacã frontiera româno-ungarã. În iulie a venit rândul doamnei Popescu-Sorina sã-si punã în aplicare planul de fugã. S-a dus la zece kilometri în aval de Turnu Severin, acolo unde malurile Dunãrii erau cel mai aproape unul de altul, latimea fiind de un kilometru.
În mijlocul noptii tânãra învãtãtoare a umflat o camerã de cauciuc si a intrat în apã. Când a ajuns aproape de mijlocul drumului a simtit primele dureri, si apoi o senzatie de usurare. Abia dupã ce a ajuns pe malul iugoslav si-a dat seama cã i se rupsese apa în timpul traversãrii.
Dupa câteva ore în care a mers pe câmp si prin pãdure, Camelia a ajuns în orasul Kladovo si mai apoi cu autobuzul în Negotin, unde a nãscut o fetitã, pe care a botezat-o Natasa. Cu ajutorul înaltului comisariat ONU pentru refugiati, tânãrã româncã sperã sã se întâlneascã cât mai repede cu sotul ei la Viena.” (traducere Agentia Infomina)
Însãilarea e încã mai grosierã decât în articolul anterior. Ai crede cã nici mãcar n-a fost mânã de ziarist. Ci de profesionist al unui serviciu de dezinformare ce s-a servit de ziar la modul pecuniar al unei campanii publicitare.
Alte comentarii ar fi de prisos. Povesti ca acestea erau difuzate frecvent în presa celuilalt „lagãr” pe parcursul lui 89. Cu ele s-au prefatat minciunile despre masacrul cu 60 000 de morti de la Timisoara si despre teroristii din Bucuresti: ultima redutã de pe frontul de est al „rãzboiului rece”.
Lavinia Betea

Suplimentul Scanteia – Jurnalul National
(*) Mihnea Berindei, informator si purtator de cuvant si vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – LDHR, cu sediul la Paris, fondator al GDS alaturi de Silviu Brucan si membru al Comisiei Tismaneanu

GURU TISMANEANU si TROIKA imposturii Berindei, Dobrincu, Gosu, il scot pe Traian Basescu la Targul de carte furata. Slujitorii minciunii cauta mascota

de George Roncea
Astăzi are loc un eveniment mai puţin obişnuit, la deschiderea din ziua inaugurală, la ora 18, a Târgului de carte urmând a participa însuşi preşedintele României, Traian Băsescu. Cartea pentru care vine la Târg preşedintele se intitulează „Istoria Comunismului din România“ şi reprezintă o colecţie de documente din perioada Gheorghiu Dej. Volumul este conceput ca o anexă a „Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România“ – primul dintr-o serie de trei.
Autorii volumului sunt Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goşu. Din acest punct începe „neobişnuitul“, deoarece Traian Băsescu va participa la o lansare alături de nişte autori cu totul ieşiţi din comun.

Berindei – a turnat, a turnat, a turnat

Mihnea Berindei este un personaj care a avut „o relaţie specială“ cu Securitatea, relaţie pe care nu orice cetăţean a avut-o. El a avut dosar fond reţea deschis în vederea recrutării şi a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unui element „lucrat activ“, având chiar două nume de cod, „Mircea“ şi „Sandu“. Berindei este cunoscut pentru apropierea sa de cercurile socialiste de la Paris, unde a ajuns „lăsat să plece“ de odioasa Securitate, cea care îi cerea şi note informative. Întors la „revoluţie“ în România, a avut o contribuţie serioasă în întemeierea GDS, o instituţie fondată de cunoscutul agent KGB Silviu Brucan.

Dobrincu – falsificator al cifrei victimelor comunismului

Dorin Dobrincu, numit de către guvernarea liberală, ilegal, la şefia Arhivelor Naţionale ale României, se afla în continuare în situaţia de director general interimar, instalat şi menţinut fără concurs. El este „asistat“ de soţia „caraghiosului“ Andrei Bădin, după cum l-a numit chiar preşedintele recent, agitator şi propagandist al Trustului de partid al Familiei Voiculescu.
Ticu Dumitrescu, fost şef al deţinuţilor politici, l-a acuzat pe Dobrincu că a încercat să reducă numărul victimelor comunismului, iar Consiliul Naţional Director al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România a protestat deschis faţă de una dintre cele mai grave falsificări de date din Raportul Tismăneanu considerată o încercare flagrantă de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupaţie comunist în România.
Acuzaţiile lui Ticu Dumitrescu au avut ca suport forma publicată de Humanitas a raportului de condamnare a comunismului, în care unul dintre editori, respectiv Dorin Dobrincu, făcea o notă de subsol referitoare la numărul victimelor regimului comunist unde „după ureche“ micşora numărul de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrări ştiinţifice în domeniu, la 350.000, cifră „preferată“ de Dobrincu. În capitolul „Genocidul din Romånia“, semnat de Boldur Latescu, şi el fost deţinut politic, împreună cu Ticu Dumitrescu, se estimează că numărul victimelor regimului comunist, respectiv oameni care au fost deportaţi, trecuţi prin închisori, lagăre şi colonii de muncă, este de două milioane.

Armand Goşu l-a urecheat pe Băsescu pentru ca ar fi afon pe Moldova

În ce-l priveşte pe Armand Goşu, ultimul membru al troicii, acesta tocmai i-a administrat o frecţie în revista GDS, „22“, lui Traian Băsescu, oferindu-i sfaturi geopolitice de la un nivel superior, luându-l peste picior şi dojenindu-l şi că îşi permite să se refere public la pactul Ribentropp-Molotov, ca un habarnagiu, în loc să semneze odată tratatul cu Moldova comunistă, aşa cum l-a somat şi cealaltă expertă în de toate, Tatiana Alina Mungiu, altă sfătuitoare de renume a lui Traian Băsescu.
Materialul lui Goşu a fost salutat entuziast la Chişinău de oficiosul comunist Moldova Suverană: „în ultimul număr al prestigioasei reviste «22», Armand Goşu, un cunoscător de primă mână al realităţilor din spaţiul fostei URSS, face o analiză dură şi autorizată a atitudinii României faţă de Republica Moldova. Goşu reafirmă ceea ce noi tot scriem de la venirea lui Băsescu la conducerea Romåniei: preşedintele român, secondat sau condus de către serviciile sale secrete, nu doar că manipulează şi înşeală opinia publică naţională şi internaţională, că foloseşte false argumente în acţiunile sale anexioniste faţă de R. Moldova, dar, sub pretextul posturilor diplomatice, menţine Ambasada României de la Chişinău pe rol de Centrală a spionajului românesc în spaţiul estic, post-sovietic. Armand Goşu reconfirmă şi ultimele noastre dezvăluiri, potrivit cărora Mihnea Constantinescu, cel care a fost propus ambasador la Chişinău, este agent acoperit. Editorialistul revistei «22» rosteşte un adevăr usturător pentru România – acela că politica României faţă de R. Moldova este coordonată de către serviciile secrete. Nu acelaşi lucru îl tot demonstrăm şi noi în Moldova Suverană? “

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova