Posts Tagged ‘Mures’

BOICOT KAUFLAND! Scandalul din Odorhei este doar vârful aisbergului din “secuime”. Comisarul Sorin Susanu dezvăluie: “Mi-au bătut subalternul pentru că a cerut să se vorbească în română”. INTERVIU

După scandalul KAUFLAND – Odorheiu Secuiesc, unde o angajată maghiară a refuzat să servească un român pentru că vorbea româneşte, Sorin Susanu, comisarul-şef responsabil regional de Protecţia Consumatorilor, dezvăluie practicile antiromâneşti şi antistatele din “secuieme”. Publicaţia “Bugetul” a realizat cu Sorin Susanu un interviu emblematic pentru istoria amară a “relaţiilor româno-maghiare”. Din ce în ce mai mulţi români au hotărât, pe bună dreptate, să boicoteze lanţul de magazine Kaufland. Era şi timpul! E valabil, de altfel, pentru toate “supermarketurile”. (V.R.)

Extrag din interviul cu tipul ăsta de ispravă, comisarul Sorin Susanu:

“Este îngrijorător faptul că există această recidivă, pentru că și data trecută agentul economic (Kaufland – nota mea) a fost consiliat, nu doar amendat, pentru problemele descoperite. I s-a explicat absolut tot ceea ce trebuie să facă și să nu facă.”

“La Covasna, subordonatul meu de acolo, care e șef pe Covasna, a fost bătut, la propriu, pentru că a cerut să se vorbească în limba română.”

“Tot la Covasna, mi s-a cerut și am explicat de ce pe peretele instituției există o inscripție cu imnul național și dacă am autorizație pentru ea.”

“Mai mult decât atât, atunci când s-au făcut controale în Harghita, CNCD s-a autosesizat și a început să mă cerceteze că de ce fac atâtea controale.”

“Sunt chestiuni numeroase de etichetare doar în limba maghiară la produse, nenumărate cazuri. Deci, nu este o chestie singulară, întâmplătoare.”

“Dacă am controlat un lanț de chioșcuri din Covasna, au venit la noi și au zis „Dacă ne dați amendă, pornim o campanie de denigrare până vă schimbăm”. Lucru pe care l-au făcut, pentru comisarul de acolo.”

“Cred că este absurd și anormal, și jignitor, pentru noi și pentru țară, să existe o astfel de abordare. Statutul de cetățean român îți conferă drepturi, dar și obligații.”

Integral la “Bugetul” / Foto: “Adevărul”

Citiţi şi: “Răzbunare de tip mafiot în Covasna”. Şeful Comisariatului pentru Protecţia Consumatorului Covasna, Mircea Diaconu, agresat după un interviu

Video cu unguroaica de la Kaufland:

O alta comemorare uitata la “nivel inalt”: Masacrul lui Wass Albert de la Muresenii de Campie. Interviu cu un roman care urma sa fie ucis de unguri: profesorul Ovidiu Bojor, nepotul preotului macelarit cu toata familia sa de grofii maghiari

“Fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici.”  – Conferinta comemorativa a masacrului maghiar de la Muresenii de Campie

„ (…) În timpul masacrelor de la Mureşenii de Câmpie, acolo se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.

Aici era preot român, Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri. Îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comandamentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.

Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului. Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhász Sarolta.

Toate victimele, în număr de 11, sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului. (…) Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)

Avînd în vedere că faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război; (…) având în vedere că luaţi în parte, fiecare din aceşti acuzaţi conform participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează: (…)

Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)”

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ, Şedinţa publică din 13 martie 1946.

Dosar nr. 1/1946, Hotărârea nr. 1.

Sentinţa Tribunalului Poporului Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război si reconfirmata de Curtea de Apel Cluj, Sectia Penala, in Sedinta Publica din 10 martie 2008, prin Sentinta Penala 35/2008

Pledoarie pentru neuitare

Împlinirea, la 24 septembrie, a 72 de ani de la abominabilul masacru de la Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj,  a constituit pentru participanţii la Sesiunea de comunicări cu tema „Refugiul românesc: 1940-1945”, desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor Etnici din Mureşenii de Câmpie, ocazia de a-și aduce aminte de cei peste 1000 de martiri români uciși în acel sângeros septembrie 1940. În numele lor și al zecilor de mii de români maltratați, persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din teritoriul nordului Transilvaniei cedat Ungariei horthyiste după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, precum şi al celor aproape 400.000 de cetăţeni de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, „uitaţi” astăzi de autorităţile române, istoricii, cercetătorii și juriştii, prezenţi la reuniune au pus în lumină mărturii inedite şi documente de ultimă oră privind pătimirile românilor şi evreilor din Ardealul ocupat vremelnic.

Integral la Ziaristi Online

De ce nu Kosovo în România?

Câteva argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice
a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”

După declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, în discursul unor lideri maghiari, s-au actualizat cererile de obţinere a autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului “Ţinut secuiesc”.
Faţă de această situaţie, sintetizând studiile şi cercetările întreprinse pe tema convieţuirii interetnice din judeţele Covasna-Harghita şi parţial Mureş, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, prezintă câteva argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului “Ţinut secuiesc”, din care rezultă cu claritate faptul că, situaţia din zona Covasna-Harghita-Mureş, nu are nimic comun cu cea din Kosovo.
Este cunoscut faptul că, legislaţia şi practica europeană promovează ideea de convieţuire, în sensul de valoare socială constând în acceptarea alterităţii, buna înţelegere a diferitelor grupuri etnice în cadrul aceleaşi comunităţi teritoriale şi deschiderea spre comunicare sau cooperare. Există un punct de vedere recunoscut de către majoritatea liderilor politici şi civici, cât şi de literatura de specialitate din ţară şi străinătate, conform căruia în prezent se poate vorbi de existenţa la nivel naţional a “modelului românesc de relaţii interetnice”, model intercultural bazat pe valorile bunei înţelegeri şi ale cooperării, considerat etalon european pentru acordarea drepturilor minorităţilor. De aceea, în locul demersurilor pentru instituţionalizarea unei autonomii pe criterii etnice – autonomie care există de facto în judeţele cu populaţie maghiară numeric majoritară, liderii politici şi civici ar trebui să acţioneze pentru ca acest model să fie promovat şi în aceste judeţe, depăşindu-se situaţia actuală al existenţei unui “paralelism etnic”, sau în care raportul majoritatea-minoritate capătă accente conflictuale, existând situaţii de discriminare a românilor şi chiar de etnocraţie.
În conceperea strategiilor de dezvoltare identitară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie avut în vedere faptul că populaţia de naţionalitate română la recensământul populaţiei din 2002 era de 407.035 persoane (Covasna – 51.790, Harghita – 45.870, Mureş – 309.375) reprezentând 36,04 % din populaţia totală a celor trei judeţe, iar populaţia de etnie rromă, la aceeaşi dată, era de 50.234 locuitori (Covasna – 5.973, Harghita – 3.835, Mureş – 40.426) reprezentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă că în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş 40 % din totalul populaţiei este de naţionalitate română şi de etnie rromă, deci nemaghiară. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna – 164.158, Harghita – 276.038, Mureş – 228.275), reprezentând 59,18 % totalul populaţiei celor trei judeţe şi 46,69 % din numărul total al maghiarilor din România (1.431.807). Din cifrele prezentate rezultă cu claritate că nimeni dintre liderii maghiari nu pot solicita autonomie teritorială pe criterii etnice făcând abstracţie de opţiunile românilor, rromilor şi a cetăţenilor de alte etnii care reprezintă peste 40 % din totalul populaţiei celor trei judeţe.
Orice formă de autonomie pe criterii etnice care va conduce inevitabil, la discriminarea şi marginalizarea românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, se va repercuta negativ asupra cetăţenilor români de etnie maghiară trăitori în celelalte judeţe ale ţării. Românii nu vor putea asista pasiv cum, în mijlocul ţării lor, se formează o enclavă etnică, în care patrimoniul cultural românesc, istoria şi limba română, simbolurile româneşti, nu sunt respectate, iar românilor le sunt încălcate drepturile fundamentale. Să ne amintim doar, de “tratamentul” de care au avut parte unii şoferi care conduceau maşini cu numere de Covasna sau Harghita, pe drumurile publice din diferitele zone ale ţării, după tragicele evenimente de la Tg. Mureş, din primăvara anului 1990. Există cercuri şi personalităţi de orientare naţională, care de mai multe ori ne-au comunicat, să transmitem public atenţionarea, ca nimeni să “nu întindă prea mult coarda”, să nu pună la încercare răbdarea românilor, deoarece “mămăliga românească”, s-ar putea să explodeze. Atenţionarea este valabilă şi pentru cei care practică un discurs virulent antiromânesc, prezent în coloanele publicaţiei “Europai Ido” şi în alte articole ale unor publicişti maghiari din România.
În fond nu se poate accepta un model de convieţuire interetnică, cu două unităţi de măsură, model conform căruia cetăţenii maghiari din zona Covasna-Harghita-Mureş, pot beneficia de toate drepturile şi libertăţile unui cetăţean român, în orice localitate din România (îşi pot stabili reşedinţa sau domiciliu, pot studia, pot desfăşura profesiuni liberare şi afaceri, respectându-li-se identitatea, cultura, limba, confesiunea), pot participa la conducerea ţării, iar cetăţenii români – trăitori în aceste judeţe, sau cei din întreg spaţiu românesc, să aibă parte – în arealul est transilvan – doar de intoleranţă, măsuri discriminatorii la încadrarea în muncă, sau în derularea unor investiţii şi afaceri, precum şi de comportamente refractare la prezenţa limbii şi culturii româneşti în spaţiul public.
Într-o Europă, în care libertatea de mişcare a persoanelor este o realitate cotidiană şi un mare câştig pentru toţi cetăţenii continentului, în aşa zisul “Ţinut secuiesc”, românii sunt priviţi cu suspiciune şi rezervă, imputându-li-se vina că urmăresc “schimbarea structurii etnice” şi “românizarea pământului secuiesc”. Încă de la aşezarea lor, în sec. XIII, la poalele Carpaţilor de curbură, secuii şi maghiari au trăit şi trăiesc înconjuraţi, din toate părţile de români, cu care au avut relaţii bune, atât la nivelul liderilor, cât şi la cel al oamenilor de rând. Zeci şi sute de generaţii de secui şi maghiari din Arcul intracarpatic, şi-au găsit rosturi profesionale, împlinindu-şi destinul în Moldova şi Muntenia, iar apoi în Regatul României, bucurându-se de ospitalitate, înţelegere, sprijin şi de o percepţie foarte bună din partea românilor. La rândul lor, datorită faptului că trecătorile din Carpaţi, au însemnat întotdeauna “drumuri cu două sensuri de circulaţie”, mulţi români stabiliţi în această parte de ţară, de-a lungul timpului, şi-au adus contribuţia la prosperitatea comunităţilor locale şi a binelui-public.
Susţinerea obţinerii unei autonomii pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut secuiesc, va afecta pe termen mediu şi lung, relaţiile dintre români şi maghiari, având numeroase consecinţe negative, ce se pot amplifica şi multiplica cu repeziciune, după “principiul dominoului”. Să reamintim faptul că funcţionarea unităţilor administraţiei locale şi a principalelor instituţii publice, este asigurată de o importantă susţinere financiară de la bugetul central al statului. Întreg sistemul economic, de transport, comerţ, turism şi prestări de servicii este legat “ombilical” de complexul economic naţional. De la sistemul energetic, la reţeaua de căi ferate, drumuri naţionale, la cea de alimentare cu gaz metan, la sistemul bancar, la cel de învăţământ, de sănătate şi asigurări sociale. De sute de ani, economia locală este complementară cu cea a unor localităţi de peste Carpaţi. Este sugestivă, în acest sens, gluma cu vinul “din cartofi”, obţinut prin schimbul dintre varza din zonă şi strugurii de peste munţi. Este la fel de cunoscut faptul că, funcţionarea întregului sistemul turistic şi balnear local, sector care depinde aproape în exclusivitate de prezenţa turiştilor români.
Intensificarea demersurile separatiste şi autonomiste ale liderilor maghiari, nu pot rămâne fără urmări negative asupra altor importante sectoare ale vieţii publice româneşti, dintre care amintim: prezenţa şi activitatea celor câteva sute – unii spun chiar mii – de funcţionari şi înalţi funcţionari publici de etnie maghiară, stabiliţi în Bucureşti, în urma participării UDMR-ului la guvernarea ţării; crearea unor situaţii de disconfort pentru numeroşii studenţi de etnie maghiară care studiază în facultăţile din principalele centre universitare ale ţării; funcţionarea normală a extensiilor universitare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov ş.a, existente în prezent la Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Tg. Secuiesc, Covasna şi Gheorghieni; punerea într-o situaţie delicată a cetăţenilor de etnie maghiară, care locuiesc în întreg spaţiul românesc, în relaţiile cu vecinii şi colegii lor de muncă. La acestea se adaugă, reactivarea în mentalul colectiv românesc a epurărilor etnice şi celorlalte momente de teroare şi maximă intoleranţă din timpul administraţiei şi autonomiei maghiare, din perioada 1940-1944 şi din timpul defunctei Regiuni Autonome Maghiare.
Membrii familiilor etnic-mixte sunt, la rândul lor, direct afectaţi de consecinţele separatismului pe criterii etnice. La recensământul din 1992, în judeţul Covasna existau 2.724 familii etnic mixte (reprezentând 5% din totalul familiilor existente în judeţ), iar în judeţul Harghita 2.960 de asemenea familii reprezentând 3,5% din total. Dacă la acestea adăugăm familiile etnic mixte existente în judeţul Mureş şi pe cele întemeiate în ultimii 15 ani în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, observăm că numărul familiilor etnic mixte care trăiesc în cele trei judeţe depăşesc cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane. Studiile de specialitate au pus în evidenţă faptul că familiile etnic mixte tinere deţin un potenţial remarcabil şi resurse pozitive în a depăşi prejudecăţile şi stările tensionale interetnice şi că ele pot contribui la dezvoltarea unor relaţii pozitive între membrii naţionalităţilor din care fac parte.
O categorie însemnată de cetăţeni care, în mod obiectiv, nu pot accepta separatismul etnic o reprezintă persoanele cu dublă ascendenţă identitară rezultate din căsătoriile mixte. Datele recensământului populaţiei din 2002, pun în evidenţă faptul că în judeţul Covasna 2.391 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că aparţin confesiunii romano-catolice şi 337 celei reformate, în timp ce 1.075 de locuitori de etnie maghiară, au declarat că sunt ortodocşi şi 143 greco-catolici. La acelaşi recensământ, în judeţul Harghita, 2.852 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că sunt de religie romano-catolică şi 158 aparţin de confesiunea reformată, în timp ce 982 maghiari sunt de religie ortodoxă şi 179 sunt greco-catolici. Rezultă că, la recensământul din 2002, aproape 6.000 de cetăţeni din judeţele Covasna şi Harghita, sunt persoană cu duzblă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bisericilor istorice maghiare” (romano-catolică, refortamtă, evanghelică şi unitariană), fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti (ortodoxă şi greco-catolică).
Din perspectivă geopolitică, constituirea unei enclave în zona Covasna-Harghita-Mureş, nu va fi benefică pentru maghiari şi niciodată acceptată de români. Realităţile istorice şi cele prezente, din acest areal, ne artă că maghiari de aici nu se pot afirma împotriva românilor, ci numai împreună cu ei. Este în interesul tuturor locuitorilor din această parte de ţară ca, atât liderii politici, cât şi societatea civilă şi mass-media să acţioneze pentru transformarea zonei dintr-una apreciată ca având un “deficit de stabilitate”, într-o regiune cu o capacitate de absorbţie geopolitică în care caracterul multietnic şi pluriconfesioanl să asigure atenuarea asperităţilor de orice fel.
Stoparea tendinţelor de enclavizare şi de instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice poate asigura o valorificare superioară a resurselor şi potenţialului uman şi material din zonă. S-ar putea astfel corobora avantajele ce decurg din poziţia geografică, economia complementară şi tradiţia excelentelor relaţii istorice, culturale, confesionale, economice şi umane, atât cu provinciile istorice Moldova şi Ţara Românească, cât şi cu cele din Transilvania şi Ungaria.
Sunt doar câteva argumente care trebuiesc avute în vedere de clasa politică românească, reprezentanţii societăţii civile şi ai mass-media, cât şi de toţi cei care şi-au intensificat demersurile pentru instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului “Ţinut secuiesc” grăbindu-se să facă asemănări cu situaţia din Kosovo, asemănări care, după cum s-a văzut, sunt lipsite de orice temei.

Sf. Gheorghe, 18 februarie 2008
Dr. Ioan Lăcătuşu
Centrul European de Studii Covasna-Harghita

Kosovo-ul romanesc

Despre autonomie la Universitatea Bucuresti

Centrul European de Studii Covasna – Harghita, in parteneriat cu Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni a lansat astazi, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti, lucrarea “Un fals ‘referendum’ pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”, semnata de dr. Ioan Lacatusu si av. Ioan Solomon. Cartea, aparuta la Editura Eurocarpatica, Sfantu Gheorghe, a fost prezentata de prof. univ. dr. Ilie Badescu, conf. dr. Radu Baltasiu si dr. Maria Cobianu-Bacanu. Dezbaterea a fost continuata de studentii si profesorii prezenti. Din sumar: Un referndum “fals”, anticonstitutional si fara obiect; O autonomie anacronica deja existenta; Necesitatea unei discriminari pozitive pentru romanii numeric minoritari in zona; Argumente impotriva separatismului pe criterii etnice a judetelor Covasna, Harghita si Mures; Concluzii, Bibliografie, Anexe.
O lucrare de referinta pentru orice factor de decizie, inclusiv strain, interesat de stabilitatea statului national unitar roman.
In imagine: site-ul oficial al Consiliului Judetean Covasna http://www.covasna.net/ (http://www.kovaszna.net/) cu urarea „Bine ati venit in regiunea Trei Scaune” facuta de cei doi tineri imbracati in costume populare maghiare, iar pe fundal fiind prezentat monumentul maghiarilor de pretutindeni. Versiunea in limba engleza titreaza: Welcome in Haromszec! – Info semnalata de Asociatia “Noi Romanii”.
Tot despre Kosovo, editu din ZIUA de azi:
Vartejul Kosovo absoarbe Romania
Victor RONCEA
— Salvatorul flotei aeriene civile sarbe in perioada bombardamentelor NATO din Iugoslavia, Traian Basescu, a mai facut o incercare de sprijinire a Serbiei inainte ca vecina noastra sa ramana fara Kosovo. Pe Axa Bucuresti-Belgrad-Bruxelles, Basescu s-a intalnit cu presedintele Boris Tadici care a tinut sa remarce ca si in romana si in sarba cuvintele “prieten” si “lupta” sunt la fel. Din nefericire este insuficient pentru a salva Kosovo si Romania.

Vulcanul Kosovo va erupe in cateva zile. Insa, nici NATO si nici UE nu par constiente suficient de ce va genera independenta pe care vor sa o proclame fostii teroristi albanezi din UCK, actualmente onorabili politicieni in Kosovo. Altfel ar face mai mult. Romania, de exemplu, ar putea sa solicite statelor UE cu o pozitie similara privind integritatea Serbiei – Spania, Cipru, Grecia, Slovacia – sa-si exprime impreuna dreptul de veto, in cadrul Consiliului sau al Parlamentului European, fata de trimiterea de noi trupe, in pofida Rezolutiei ONU 1244.
Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti a organizat o conferinta dupa vizita presedintelui Traian Basescu la Belgrad si dupa ce Hashim Thaci, fostul lider UCK, azi premier la Pristina, a anuntat ca va proclama independenta Kosovo indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale de la Belgrad. Concluzia dezbaterii a fost ca Serbia se afla azi in aceeasi situatie dramatica in care se afla Romania, in ’39-’40, in fata Pactului Hitler-Stalin si a Dictatului de la Viena. Recunoasterea unilaterala a independentei Kosovo va duce automat la disparitia regulilor si vietii diplomatice internationale, stabilite de Organizatia Natiunilor Unite, si la declansarea “principiului dominoului”, un proces care va merge pana la distrugerea statelor nationale, a opinat in cadrul discutiilor jurnalistul sarb Milan Petrovici.
Europa natiunilor este inlocuita prin forta de o Europa a regiunilor, in care aspectul economic este mai important decat suveranitatea statala. Parca nu intamplator, radicalii maghiari au reusit chiar in aceste zile infiintarea Partidului Civic Maghiar, in ciuda faptului ca prin insusi statutul sau – in care anunta ca militeaza pentru autonomie teritoriala – incalca Legea fundamentala a tarii, Constitutia. Cu putin timp in urma, Parlamentul ungar declara ca va urmari cu cea mai mare atentie evolutia situatiei din Kosovo pentru a putea folosi acest precedent in favoarea maghiarilor din jurul granitelor. Daca independenta Kosovo este generata si admisa de puteri occidentale pe criteriu etnic, de ce nu s-ar aplica acelasi principiu si in Harghita si Covasna sau in Voivodina, alta provincie sarba care ameninta cu separarea, dupa cum par sa incite si unele cercuri diplomatice si de media din Romania, punand cel putin intr-o pozitie nepotrivita Administratia Prezidentiala si Ministerul Afacerilor Externe.
In aceste conditii, ale unei tradari europene, nu este de mirare ca Serbia isi indreapta ultimele sperante spre Rusia lui Putin. Rusie care, e bine sa amintim, le-a inselat la randul ei asteptarile de protectie ale sarbilor, inclusiv la momentul capitularii din fata NATO, cand “alianta votca-cola” a functionat pe canale subterane, abandonandu-l intr-un final pe fostul agent Slobodan Milosevici, decedat ulterior ca un sobolan in temnitele de la Haga. Daca NATO si SUA si-au inchipuit insa ca pozitionarea in Kosovo va intari flancul sudic european, iata ca noile evolutii nu fac decat sa readuca Rusia in Balcani, de data aceasta intr-o postura mult mai amenintatoare, periclitand inclusiv planurile americane de aparare, ambitiosul scut anti-racheta. Dupa ce Vladimir Putin si Gazprom si-au asigurat traseul gazoductului rusesc via Bulgaria-Serbia-Ungaria si mai departe si dupa ce viitorul presedinte rus, Dmitri Medvedev a cumparat, la propriu, jumatate din Muntenegru, Moscova si-a anuntat intentia de a construi baze militare in spatele “liniilor inamice”, inclusiv in Republica Srpska, multiplicand Transnistria in inima Europei. Acesta este de altfel raspunsul Rusiei la planul american “End Game” – “Sfarsitul Jocului”, de incercuire a Rusiei. Pozitionarea de rachete rusesti pe teritoriu sarb va reduce la zero apararea SUA si NATO, indiferent de cate scuturi ne-am pune pe cap. Practic, ca sa-l citez pe Vladimir Alexe, Check Point Charlie se va muta la granita cu Romania.
Europa politica nu pare afectata de starnirea acestei “spirale a urii”. Romania nu trebuie sa se lase antrenata in acest vartej si sa isi foloseasca, cat mai e timp si cat mai raspicat, dreptul de a spune “NU”!

***
Si o Anexa folositoare:
Vecernje Novosti
In timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei
Un ministru roman a salvat flota aeriana civila a Iugoslaviei
Zilele trecute, revista belgradeana “Vecernje Novosti” a publicat un amplu articol despre felul cum au fost puse la adapost in Romania, la Bucuresti, avioanele de linie iugoslave. Intre altele, autorul articolului, Dragan Vujicici, relateaza cu lux de amanunte ca in afacere a jucat un rol central si un ministru roman al carui nume il trece sub tacere la cererea acestuia. De asemenea, totul s-a petrecut fara stirea lui Slobodan Milosevici. In fine, nu e deloc exclus ca operatiunea sa se fi desfasurat cu acceptul tacit al SUA.
“Vecernje Novosti” scrie, intre altele, ca, la Belgrad, putini au auzit despre Donald Banker, probabil cel mai cunoscut profesor de drept aeronautic de la Universitatea Concordia/McGill din Canada. Despre Goran Crljen, pilot, directorul de azi al flotei liniilor aeriene iugoslave (JAT), au auzit mai multi, el este cunoscut pe toate aeroporturile lumii, iar “elita aeronautica” locala il invidiaza putin, pentru ca timp de opt ani (1987-1995) a efectuat zboruri pentru “Emirat Airlines”, fiind pilotul personal al seicului Ahmed bin Rashid Maktuma din Emiratele Arabe Unite, unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Al treilea personaj este un ministru roman al carui nume nu-l vom pomeni, deoarece aceasta a fost dorinta sa. Toti trei sunt eroii salvarii flotilei de avioane JAT in timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei din 1999, despre care se stia prea putin pana acum.
“Povestea a inceput, de fapt, in prima zi de bombardamente: in noaptea de 24 spre 25 martie 1999, cand pe pista aeroportului civil Surcin (de langa Belgrad) a aterizat locotenent-colonelul Bata Kulacin cu un MIG 29 ciuruit. Nu a putut sa aterizeze pe aeroportul militar Batainita (de langa Belgrad), si a venit la Surcin” – isi incepe istorisirea Goran Crljen. “Fireste, nimanui nu i-a dat prin cap sa ceara ca MIG-ul sa fie indepartat de pe pista. Lucratorii de la JAT au acoperit avionul militar cu aripile avioanelor civile, si acel MIG VJ nr. 18-110 a supravietuit celor doua bombardamente asupra hangarului Ministerului iugoslav de Interne, declansate la inceputul lunii aprilie.
Misteriosul e-mail din Bucuresti
A urmat briefingul NATO, de la Bruxelles, din 19 aprilie 1999, in cadrul caruia Jamie Shea (purtatorul de cuvant al Aliantei – n.n.) a aratat o inregistrare prin satelit in care se vedea clar ca lumina zilei o aripa a MIG-ului. NATO a tras atunci concluzia ca aeroportul civil Surcin este “o tinta militara legitima”, deoarece ascunde un avion de lupta, iar lovirea acestui obiectiv devenea o chestiune de zile sau chiar ore. “Daca acum ne lovesc aeroportul, nu vom mai avea niciodata nici o companie aeriana, nici avioane”, i-am spus raposatului director al JAT, Zika Petrovici (ucis la 26 aprilie 2000, intr-un atentat, chiar in fata vilei sale). “Si ce ne facem?”, mi-a raspuns el, tot printr-o intrebare. JAT a transmis o circulara tuturor tarilor din jur, cu rugamintea de a accepta transferul flotilei pe aeroporturile acestora. Nici una nu ne-a dat un raspuns. Apoi Ministerul de Externe al Serbiei a fost cel care a transmis o circulara tarilor vecine cu aceeasi rugaminte, dupa care ne-a anuntat: “Nimeni nu vrea sa discute cu noi”. Pe Don Banker, un profesor renumit din Canada, l-am cunoscut la Abu Dhabi, unde a lucrat pe un post de consilier, si asa am devenit prieteni. In a treia zi de la declansarea bombardamentelor, pe 27 martie, i-am telefonat si l-am intrebat daca zicala potrivit careia pilotii din toate statele trebuie sa fie frati si sa se ajute este valabila si in Balcani. De fapt, profesorul Banker mi-a povestit odata ca l-a ajutat pe un ministru roman, facilitandu-i fiului acestuia studiul limbilor straine la o universitate din Canada. De aceea l-am intrebat fara ocolisuri daca acel roman ii poate intoarce serviciul facandu-ne noua un serviciu. Doua ore dupa aceea discutie din 27 martie ne-a parvenit un e-mail, trimis conspirativ de la Bucuresti, prin care eram anuntati ca putem conta pe aeroportul lor. Acel e-mail, de-acum vechi de 20 de zile, reprezenta toata speranta noastra de a salva avioanele. Deci un e-mail conspirativ si solidaritatea soimarilor erau singurele lucruri pe care putea conta JAT in aprilie 1999, iar despre toate acestea stiau numai profesorul canadian si ministrul roman. Despre acest plan nu stia nimic nici Slobodan Milosevici, nici altcineva de la putere care nu avea legatura cu aeronautica.
Directorul JAT, Zika Petrovici, a aprobat aceasta incercare disperata de a salva avioanele civile, iar generalul Branislav Petrovici, comandantul Apararii Antiaeriene, a promis ca va aranja ca “ai nostri” sa nu traga asupra avioanelor. Urma sa zburam pe 28 aprilie, dar, inainte de decolare, ne-a venit avertismentul de la generalul Petrovici ca nu toate unitatile au fost avertizate despre traseu”. “Am convenit atunci sa amanam totul pentru 29 aprilie, la ora 14. Eu am zburat primul, cu un Boeing 727. In spatele meu s-a aflat un DC 10, apoi un alt 727, si asa mai departe. In acea zi a decolat jumatate din flota si in sapte minute a patruns in spatiul aerian romanesc. Nimeni nu a tras asupra noastra. Cand am aterizat la Bucuresti, in spatele nostru pornisera americanii cu elicopterele Apache. Nu intelegeau ce se intampla. A doua zi, la aceeasi ora, a decolat restul flotei, care, in 7 minute, a intrat in spatiul aerian al Romaniei. Astfel, 17 avioane ale JAT au ajuns la Bucuresti, spre mirarea intregului establishment politic romanesc. Dupa ce au salvat avioanele, “soimarii” de la JAT s-au intors pe aeroportul Surcin. Pana la sfarsitul bombardamentelor au ascuns si protejat cu succes MIG-ul 29 lovit in primele zile”. Milosevici n-a stiut nimic “Seful de atunci al statului iugoslav, Slobodan Milosevici, nu a stiut ce facem noi cu flotila, iar ziua aceea de 29 aprilie l-a speriat de-a dreptul, se pare. Mi s-a spus ca atunci cand au pornit motoarele avioanelor noastre pe Surcin a facut o criza. L-a intrebat pe generalul Spasoje Smiljanici cine ataca. Nici acest general nu avea habar ca noi ne luam zborul spre Romania, si l-a aratat cu degetul pe generalul Petrovici. Raposatul nostru director, Zika Petrovici, nu ne-a povestit niciodata prin ce a trecut atunci”.
“Pe politicianul roman – specialist in domeniul aeronauticii – care ne-a asigurat logistica pentru aterizarea la Bucuresti l-am cunoscut dupa bombardamente. El nu ne-a asteptat pe aeroport, in 1999, din motive personale. Mai tarziu, la Belgrad, mi-a spus ca personal a fost “miscat” de doua lucruri: de faptul ca a fost rugat sa intervina de catre Don Banker si de faptul ca fiul sau (acum avocat in Romania) i-a spus: “Tata, daca poti, te rog ajuta-i pe sarbi”. Restul a facut pe raspunderea sa. Propunerea de a fugi in Romania a venit din partea mea. Raspunderea a fost tot a mea, deoarece “legatura” mea ne astepta la Bucuresti. Nu am mai avut niciodata o zi grea precum cea din 28 aprilie 1999, cand nu am putut decola. Am venit acasa dupa geanta de voiaj si am vazut ca sotia mea s-a imbolnavit de gripa. Cand am iesit pe usa, cu geanta in mana, am vazut cum lesina in timp ce il lua in brate pe fiul nostru de un an. Eu am pornit spre aeroport, iar ea spre spital, copilul ramanand cu o cumnata. Pe pista incepusera sa soseasca si ceilalti colegi. Cei mai experimentati. Aveau figuri serioase, de inmormantare. Toti fusesera anuntati despre ce se intampla cu doar o ora mai devreme. Totul trebuia sa ramana in cel mai mare secret. Venisera ca pentru un zbor obisnuit. Cand am aterizat cu totii cu bine la Bucuresti, am inteles ca aceea a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.”
***
Cititi ce-a facut Basescu la Bruxelles in relatarea:
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova