Posts Tagged ‘new york’

Noopolitica Războiului Nevazut şi Securitatea României. Interviu Victor Roncea cu Profesorul Ilie Bădescu despre cum vor bolşevicii să tragă lumea după ei în iad. Un secol de crime

Profesorul Ilie Badescu vazut de Fotograful Dinu Lazar

INTERVIU-eveniment cu geopoliticianul Ilie Bădescu: Revoluţia bolşevică a încercat eliminarea omului iudeo-creştin, fizic şi din memoria universală a omenirii

Profesorul Ilie Bădescu a avut amabilitatea să ne acorde un interviu despre oroarea revoluţiei bolşevice şi efectele ei asupra sufletelor neamurilor la 100 de ani de la comemorarea declanşării celui mai mare genocid etnic, cultural şi religios din Istoria omenirii, analizând şi implicaţiile asupra securităţii României, inclusiv la momentul 1989 şi după. Profesorul Bădescu are peste 40 de ani de carieră academică, ca profesor şi cercetător, Director al Institutului de Sociologie al Academiei Române. Format la şcoala de gândire a unei prestigioase tradiţii sociologice româneşti, urmând, ca student, cursurile unuia dintre reprezentanţii iluştri ai acestei şcoli, profesorul H.H Stahl, a cărui metodă de gândire şi de studiu a urmat-o în câteva dintre cărţile sale, profesorul Ilie Bădescu a fructificat totodată şi ocaziile unor burse de studiu şi de specializare la prestigioase universităţi americane (bursier  IREX la Columbia University (New York) şi la University of Illinois, Urbana, unde a desfăşurat cercetări la Arhivele Ph. Mosely). Ca bursier Fulbright la “Fernand Braudel Center” – SUNY Binghamton, New York State, a fost interesat de programele de cercetare ale Centrului şi de metoda de analiză a sistemului mondial modern iniţiată de profesorul  Imm. Walerstein, directorul acestui Centru, a cărui lucrare a tradus-o, apoi, în limba română (în colaborare cu D. Abraham şi M. Ghibernea). Lucrarea a şi aparut la Editura Minerva in patru volume. A participat în cadrul grupului de profesori români de la Universitatea din Bucureşti la programele comune cu specialişti de la Case Western Reserve University, Cleveland-Ohio, SUA, la Proiectul privind învăţământul la distanţă derulat în colaborare cu Universitatea Umea din Suedia şi cu Anglia Polytechnic University din Cambridge – Marea Britanie. A făcut parte din grupul de specialişti care au iniţiat proiectul privind Administrarea comunitară a justiţiei derulat cu Universitatea Tiffin, SUA etc.  A devenit membru al Centrului Fernand Braudel, Binghamton, SUA, în perioada în care Centrul era condus de prestigiosul savant american, Imm. Walerstein. A făcut parte, în perioada ianuarie-februarie 2001, din grupul de studii si de vizite privind sistemul administrării comunitare a justiţiei în Statul Ohio, SUA. A fost ales de trei ori preşedinte al Asociatiei Române de Sociologie, începând din 1995, a fost şeful Catedrei de Sociologie de la Universitatea din Bucureşti până în 2008 şi este Director al Institului de Sociologie al Academiei Române. Ca Director al Institutului (privat) de Studii Sociocomportamentale şi Geopolitice Bucureşti (până în 2002) a fondat Revista de Sociologie, Geopolitică şi Geoistorie – EUXIN. Este fondator şi co-fondator, printre altele, al Centrului de Geopolitică şi Antropologie Vizuală al Universităţii Bucureşti, revistei Geopolitica, revistei Sociologia-Azi.Ro, Universităţii Emaus, Universităţii Ţărăneşti “Dimitrie Gusti”, ş.a. Ilie Bădescu a promovat în România o direcţie nouă în sociologie pe care, în SUA, americanii T. Campolo şi David Fraser au denumit-o „sociology through the eyes of faith”; în prezent concretizat prin dezvoltarea conceptului de Noologie. A consolidat şcoala naţională de sociologie şi este autorul a zeci de lucrări de specialitate, tratate şi enciclopedii.

Victor Roncea: Ce semnificație poate avea memoria răului care a purtat numele revoluției bolșevice din Octombrie 1917? Ce funcție are actul memorării răului în dinamica elitelor și a societăților în ansamblu? Mai pe scurt: de ce trebuie să memorăm acum, la 100 de ani de atunci, monstruozitatea numită Revoluție din Octombrie? Dvs. analizaţi pentru lucrarea “Noopolitica războiului nevăzut. Cetatea rătăcită împotriva patriei spirituale” ceea ce aţi denumit “Noopolitica revoluţiei din octombrie”.

Ilie Bădescu: A memora opera răului este o sarcină foarte delicată. Cum să fie cu putință memoria răului? Memoria a ceva este, de regulă, parte a unui cult și a unui calendar, altfel memoria este dificilă dacă este cumva posibilă. Ca să evoci ceva ai nevoie de categorializarea lucrului evocat, adică de prinderea lui în categorii clare care pot scoate materia evocată din obscuritatea cețoasă a unui trecut, din genunea timpului altfel impenetrabil, întunecat.  Mircea Eliade ne avertizează platonian că o categorie este o formațiune esențializată și potențată a lucrului memorat. De ce s-ar esențializa și potența răul în memoria lumii? De ce, altminteri spus, s-ar fi fixat răul bolșevic în memoria omenirii ca să ajungă până la pragul minții noastre, acum la 100 de ani de la producerea lui? Răspunsul este unul singur: dacă memoria sau amintirea răului este posibilă, înseamnă că acea nefericită „criză” a fost parte dintr-o teodicee. În același timp, o atare memorare presupune situarea într-un calendar. Când spui „revoluția bolșevică”, spui revoluția din octombrie 1917, adică preiei o datare, și secta aceasta comunistă s-a străduit să fixeze acel moment ca pe unul cu care începe un calendar nou, fiindcă bolșevicii veniseră cu promisiunea începutului unei lumi noi, a unui om nou. Deci cu o calendorologie, care elimina orice referire la Iisus Domnul ori la Dumnezeulul lui Abraham. Nimic din calendarologia iudeo-creștină nu mai era admis în „noul calendar”. Revoluția din octombrie a fost, așadar, totodată războiul împotriva calendarului creștin, întemeiat pe toată Scriptura, deci pe substratul spiritualității iudeo-creștine. Ținta acelei revoluții era omul iudeo-creștin, suprimarea lui, fizic, eliminarea lui din memoria universală, a omenirii. Ca atare, memorarea unui asemenea rău, a răului în genere, nu poate fi un act strict „științific” (istoriografic, de pildă), ci obligatoriu unul deopotrivă teologic sau metafizic. Sensurile profunde ale răului numit „Revoluția din Octombrie 1917” nu ni se descoperă decât în și printr-o teodicee a răului care a traversat destinul Rusiei și, prin aceasta, a întregului Răsărit, punând stăpânire pe tot Răsăritul o vreme, preluând, la startul acestui curent tenebros, energii rusești spre a le devia de la linia lor destinală spre scopuri străine de sufletul rusesc, scopuri malefice în esența lor. O asemenea rătăcire, o așa de incredibilă confiscare și deformare de energii la scara unui popor mare, precum poporul rus, în care un savant precum Spengler văzuse vehicolul unui proiect civilizațional salvator, a asemenea rătăcire și deformare, acest popor trebuie să le cunoască și să le recunoască pentru ca să-i devină accesibilă „lămur-irea”, „decantarea” sufletească, altfel sufletul rămâne năclăit. Oricât amestec străin ar fi fost în „afacerea revoluției”, posibilitatea ei și realitatea ei continuă să fie învăluită într-un anume mister.

Putem, desigur, admite, tranzitoriu, ipoteza amestecului Rockfeller-ilor în această „afacere” a revoluției din octombrie 1917, amestec motivat de imperativul contracarării  acordului care survenise între frații Nobel și Țar pentru exploatarea zăcămintelor de petrol. J Parvulesco, menționează o posibilă înțelegere a revoluționarilor cu trimișii lui Rockfeller: „Trimişii speciali ai lui Rockefeller la Moscova au frecventat ceea ce s-ar putea numi „mediul” moscovit. Aici, ei au intrat în contact cu bolşevicii; aceştia din urmă le-au fredonat o melodie care i-a încântat: „dacă noi vom reuşi în revoluţia noastră proletară, vom denunţa toate acordurile comerciale încheiate de Ţar. Pentru Rockefelleri, lucrul acesta se traducea cam aşa: „dacă revoluţia bolşevică reuşeşte, tratatul de la Baku va fi renegociat”. Atunci Rockefellerii s-au pus să finanţeze fără condiţii subversiunea comunistă.” (Herve le Bideau – http://hervelebideau.canalblog.com/archives/2014/03/11/29411306.html). Un asemenea ajutor, însă, n-ar fi avut puterea de a devia pentru aproape 100 de ani linia destinală a unui popor așa de mare și de energic, precum era „superetnosul rusesc” (Gumiliov), fiindcă despre o asemenea deviere vorbim când ne referim la acea „revoluție”. Un astfel de acord nu explică deflagrația de anarhie a sovietelor de soldați și țărani, fără de care „mizaventura” bolșevică ar fi rămas o simplă utopie. Nici chiar participarea celeilalte ramuri teribile a finanței mondiale n-ar oferi o șansă explicativă mai înaltă: Rockfeller-ii, aflăm din aceiași sursă, „au fost imitaţi de familia Rotschild (ramura englezească, la vremea aceea proprietara băncii Lloyd), căreia nu-i convenea construcţia Trans-Siberianului, care urma să antreneze o diminuare a traficului flotei ruseşti între Sevastopol (deja!) şi Vladivostok. Revoluţia proletară a reuşit deci cu ajutorul celor două cele mai mari bănci mondiale ale capitalismului internaţional” (Herve le Bideau – idem). Acesta a fost desigur un factor cu o anume relevanță în țesătura strict istoristă a acelui teribil eveniment cvasitainic care a fost Revoluția din Octombrie. Însă un atare factor ar fi recăzut la proporția lui de mic vertij într-o mare de ape. Rusia pravoslavnică în masivitatea ei n-ar fi putut fi clintită de un asemenea acord. Răul răsăritean și lucrarea lui scapă, iată, unui asemenea nivel de analiză.

VR: Dacă istoriografia, economia, sociologia nu pot oferi un răspuns cuprinzător asupra posibilității și realității acelui fenomen de o asemenea amploare care s-a fixat în scrierile despre el prin sintagma „revoluția din octombrie”, atunci ce cale ar trebui să urmăm?

IB: Metodologic vorbind, ar trebui ca, mai întâi, să încercuim chestiunea printr-un set de ipoteze cât de cât convergente. Aș remarca, mai întâi, orizontul ipotetic al unei anumite teodicei. Revoluția bolșevică s-ar lăsa tâlcuită, precum am menționat deja, printr-o teodicee a răului, și, în acest caz, ar trebui să începem prin a-i cerceta stricăciunea („opera”) răului care s-a petrecut la acel ceas al istoriei, dintr-un anum cerc al geografiei. Pentru a urma o asemenea linie de căutare, se cuvine să avem o privire asupra stării spirituale a societății la o scară mult mai cuprinzătoare, spațial și temporal, decât aceea a incidenței circumstanțiale a acelei deflagrații anarho-nihiliste de proporții zguduitoare. Berdiaev, de pildă, leagă revoluția din octombrie, parțial, de ceea ce el denumește „mesianismul rusesc” (deși, explicația filosofului rus mi se pare prea localistă și deci limitată), adică de un fel de filetism subtil pe care însuși Dostoievski îl sesiza când ni-l arată pe Alioșa Karamazov la căpătâiul părintelui Zosima. Este vorba despre scena în care Alioşa stă de veghe lângă sicriul stareţului Zosima: „Alioşa, copleşit de păreri de rău, în preajma sfântului stareţ (…) se simte transportat într-o viziune (…). I se pare dintr-o dată că odaia se lărgeşte (…). Ce e? Ce s-a întâmplat? A, da (…), asta e nunta (…). Nunta de la Cana (…). Iată oaspeţii! Ce veselie! Şi odaia parcă iarăşi se lărgeşte (Ce minunată expresie a orizontului spaţial rusesc — această viziune despre lărgirea repetată a odăii! Nu se va lărgi odaia într-atâta ca să cuprindă tot pământul?). Iar printre oaspeţi dintr-o dată Alioşa vede pe Zosima (…). Zosima se găseşte printre oaspeţii nunţii de la Cana, şi acum iată-1 că se apropie fără ezitare de Alioşaf şi-i spune: — (…) « Să ne bucurăm, să bem vin nou, vinul marii bucurii… ». Şi Alioşa, destrămat în lacrimi de bucurie, iese din cameră în noapte. Deasupra el vede cerul înstelat şi Calea Lactee, şi în clipa aceasta, fără să ştie de ce, cade, ca secerat şi sărută pământul, plângând. In acest moment de extaz pământul devine pentru Alioşa un echivalent al cerului (…). Pămîntul însuşi devine cer” (cf. Lucian Blaga, Trilogia culturii. în Opere, vol. 9 Bucureşti, Editura Minerva, 1985, p. 208).  Oare, atunci când omul, în general, nu pur și simplu Alioșa, caută un corelativ sensibil pentru o realitate transcendentă nu se livrează unui risc ontologic de a deveni robul acelui corelativ și deci al unei idolatrii înfricoșătoare? Să stăruim asupra paginii dostoievskiene. Alioșa, destrămat de lacrimi, se tulbură cu toată făptura lui, alunecând înfricoșător într-o alternativă aproape filetistă. În clipa aceea, cu adevărat înfricoșătoare, el caută îmbrățișarea pământului nu a cerului și, cu sufletul cuprins de extaz caută echilibru în  intimitatea de tipar matern a pământului. În teribilul extaz al clipei, Alioșa se aruncă la pământ și amestecă lutul acestuia cu lacrimile sale ca și cum ar săruta niște sfinte moaște. Să presupunem că Alioșa n-ar mai căuta cerul ci s-ar livra ireversibil pământului, ar înălța nomosul pământului la rang suprem, ca și cum cerul nici n-ar mai fi. Ar fi aceasta dovada unei neașteptate idolatrii, idolatria materiei, a triumfului imanenței asupra transcendenței, a unei substituiri din care se nasc idolatriile, substituirea unui element superior printr-unul inferior în ordine ontologică etc. Oare n-ar fi aceasta o preanunțare a ereziei anarho-nihiliste a sectei bolșevice? Să fie, oare, în extazul teluric a lui Alioșa, atestat de momentul răsturnării ochiului extatic de la cer spre pământ, un hibris vecin cu deviația sufletească a sectanților bolșevici? Când în unul și același om se produce ruptura dintre viziunea nunții cosmice, a unui Univers nupțial, unde tot și toate participă la copleșitoarea bucurie a nunții de la Cana, pe de o parte, și atractul teluric, pe de altă parte, care-l face pe omul inversat prizonier al pământului, atunci este pregătită „nașterea” sectelor puterii întunecate, ca și aceea a bolșevicilor. Să fi fost vizitat Alioșa Karamazov de un asemenea duh în clipa rarisimă a extazului mistic? El, evlaviosul călugăr, să fi fost vizitat de un duh deșert când sărută pământul ca pe o icoană, închipuind, în nomosul acelui pământ anume, un fel de putere transfiguratoare, aproape sfințitoare, al unei sfințiri, care, în mod normal, ar fi rezultatul deciziei exclusive și cu totul tainice a lui Dumnezeu. El, Alioșa, ars de dorul sfințeniei și al sfințirii, el pare că nu mai cunoaște răbdarea, el simte totalitar și vrea totul neîntârziat, atunci și acolo, în intimitatea pământului în puterea clipei fulgerătoare. Ce fel de duh este acesta, care ne dezvăluie semne de înrudire cu duhul care va soma și el istoria socială prin cincinale fundamentate pe o consecvență cu adevărat neomenească, cu gândul că este la mâna omului și în forța pământului, a acelei geografii anume, fără de nici un referențial ceresc, să ardă masiva și nenorocita întârziere a Răsăritului?! Amăgit de un asemenea duh, Stalin se va fi crezut stăpânul timpului și al geografiei, arătându-se dispus, pe urmele „învățătorului” său, Ilici Lenin, să oprime, ba chiar să lichideze clase sociale întregi, prin mașinăria diabolică a unui legism al terorii acționat de tribunalele criminale ale lui Djerzinski, Ejovia et eiusdem farinae? De ce o asemenea grabă terorizantă, ca și cum cineva a pus un tren în mișcare și trebuie să-l prinzi, să te urci în el? Oare nu este acesta trenul marii ispite, al slavei deșarte, al închipuirii că cineva (de unde?!) te-ar fi strigat la o misiune extrordinară și tu vei fi cel ce-o va împlini neapărat și neîntârziat, chiar în clipa cea repede? Să fie, în iureșul acela al revoluției bolșevice, ceva din iureșul tataro-mongol, de la un anume ceas al istoriei, însoțindu-i ca un fel de umbră pe primii constructori de stat ai Rusiei, ori pur și simplu hybris-ul unui misionarism care-i vizitează pe marii pământului întrucât se cred stăpâni ai pământului cu pământeni cu tot? În fond, ce-a fost doctrina troțkistă a exportului de revoluție la scară planetară dacă nu expresia unui asemenea misionarism, a unui soteriologism istoricist, a unui mesianism imanentist, deci întors pe dos? Oare nu s-ar fi cuvenit ca omul acela din pragul revoluției bolșevice, înainte de a se fi lăsa furat de iureșul sovietelor de soldați și țărani și de a certa stihiile, să se întrebe cu acele cuvinte rostite într-un Psalm răsăritean, de un alt frate al lui, răsăritean și el, poetul român, Tudor Arghezi: „mai sus, mai sus,// spre ce, spre unde// în loc de-a merge poate-n sus// te-mping spre beznele profunde,// de bronz, sub care doarme dus// alt nepătruns alt presupus”. Între toate aceste laturi, pe care tocmai le intuim în reflecțiile acestea, ni se descoperă o conexiune posibilă, încât o teodicee a revoluției bolșevice ar trebui să aprofundeze chestiunea, infirmând ori adeverind.

VR: Considerați că toate aceste laturi erau anume agregate în Rusia încât să conducă acolo și nu în altă parte la cumplita deflagrație a mileniului?

IB: Precum am precizat, scara de analiză trece incontestabil de raza geografică a Rusiei oricât de mare este aceasta (chiar astăzi, în teritoriul Rusiei se cuprind 80 de Românii, deci însuși faptul acesta trece spre hotarul metafizicii geografiei, îndrăznim s-o spunem). În acest sens, se cuvine să recuperăm ipoteza lui N Iorga că revoluția bolșevică este repetarea, la o scară mai cuprinzătoare și la o mai mare adâncime, a revoluției franceze cu tot cu scenariul terorii anarho-nihiliste a aceleia. Mai apoi, trebuie să consemnăm că veacul al XIX-lea și primul pătrar al secolului următor aduc o prăbușire a tuturor imperiilor de substituție sau de imitație, cu sintagma lui N Iorga, chestiune la care ne vom referi poate mai încolo. Vicleana decizie germană (de a-l trimite sub protecție pe Lenin într-o Rusie foarte apăsată de povara războiului), vicleanul ajutor al cercurilor financiare americane etc., sunt și ele parte a acestei dramaturgii a expansiunii planetare a ultimului nihilism, cum l-a botezat Pr. Seraphim Rose, „nihilismul distrugerii”. Pe de altă parte,  trebuie să ne întrebăm și astfel: de ce Rusia, de ce în Rusia și nu în altă parte? De ce nu în Franța primei alunecări anarhizante din istoria Europei, unde identificăm tot o ruptură spirituală între substratul galo-roman și adstratul franc, precum subliniază teologul tesalonicean Romanides. În Apus se produsese prima mutație de profil identitar a unei întregi regiuni locuite de elementul galoroman prin invazia francilor. Cu imperiul lui Carol cel Mare, practic, ordinea eclezială a acestei arii se modifică. Episcopii și preoții galoromani sunt înlocuiți de episcopi și preoți franci, ne spune, teologul din Salonic, Romanides, și astfel se produce startul schismogenezei bisericii apusene cu 400 de ani înaintea marii schisme din 1054. Teologul tesalonicean ne sugerează chiar că anticlericalismul revoluției franceze s-ar putea explica printr-o răbufnire a fondului galo-roman reprimat împotriva elementului franc, care suprimase, la ceasul sistematizării carolingiene a imperiului, preoții galo-romani înlocuindu-i cu clerici franci. Este evident că o răbufnire anarho-nihilistă, precum era aceea etalată de revoluția franceză, trimite direct la o anume ambivalență identitară, la un fond reprimat, care, iată, se răzbună într-o asemenea formă. Cu energiile identitare nu se poate croi ce vrei, cum vrei și când vrei, deși mașinăria istoriei politice pare să le ignore. De altminteri, una dintre direcțiile revoluției din octombrie a fost tocmai să lovească în forțele identitare ale popoarelor și ale omului însuși și acesta este un alt aspect care transcende geografia Rusiei ca sistem și cadru de referință a acestei deflagarații de anarhie și nihilism istoric. Asemenea suprapuneri opresive, reprimatoare, induc fenomene de pseudomorfoză, cum remarca Spengler, referindu-se tocmai la pseudomorfoza rusă, a culturii ruse, ilustrând fenomenul prin cei doi ruși monumentali, Tolstoi și Dostoievski.  Pseudomorfozele, la rându-le, induc revolte ale fondului reprimat, mai devreme sau mai târziu. În aceiași ordine explicativă, dar în raport cu o altă curiozitate a revoluției din octombrie, este firesc să ne întrebăm: dacă Țarii au fost pregătiți să fie mucenici, cum se explică o așa de radicală ruptură între mucenicia țarilor și rebeliunea totalitară a „norodului” rus, totuși între cele mai creștine popoare ale Răsăritului? Cu atât mai brutal este misterul. Este evident că nici chiar filetismul lui Alioșa, nici mesianismul rusesc, cum crede Berdiaev, n-ar avea cum să explice forța de lovire, precum a unui tsunami, a revoluției bolșevice din Octombrie. Asemenea factori pot mijloci startul deflagrației forțelor telurice, dar nu pot fi socotiți, nicidecum, sursa lor. Aceasta trebuie căutată în altă parte.

Marele artist Horia Damian cu geopoliticianul Jean Parvulesco la Paris

VR: Este mai avantajoasă explicația geopolitică a succesului acelei revoluții anarho-nihiliste din octombrie 2017?

IB: Într-un cadru istoric mai larg, oceanic, trebuie să ne întrebăm, desigur, și așa ceva, punând totul în legătură cu un cerc geografic care trece de linia peninsulară a Europei continentaliste: cine a stabilit atunci, în pragul veacului, limba tereziei de la cumpăna istoriei mondiale în favoarea celeilalte mari puteri in statu nascendi, cea americană? Geopolitica ne spune că nomosul pământului intrase în stadiul al doilea, cel oceanic, și factorul rusesc n-avea cum să-și asume o vocație specială în acest sens fiindcă Rusia rămăsese o putere terestră pe toată durata rolului său mondial. Încât, America spirituală este cea prin care va lucra alternativa catehonică la scară planetară, tot răul precipitându-se spre bazinul eurasiatic, pentru ca inițiativa destinală a puterii mapamondice să treacă eventual din nou pe mâna Rusiei, dacă va trece. Chestiunea noului raport geopolitic mondial este examinată, așa de inspirat, de către același J Parvulesco: „În 1903, doi colonei din serviciile de informaţii franceze fac un raport asupra creşterii puterii Statelor Unite ale Americii. Ei trag concluzia că acestea au o mare putere industrială, agricolă şi comercială şi că vor domina lumea în anii care vor veni. Singura modalitate de a te opune unei hegemonii americane (după autorii acestui raport) este aceea de a constitui o alianţă integrată, cuprinzând Franţa, Germania şi Rusia (prin urmare, Europa de la Brest la Vladivostok) … Pentru Statele Unite, pericolul major împotriva căruia trebuiau să lupte (ceea ce jucătorii de bridge numesc „ipoteza de temut”) era tocmai constituirea unei schiţe de federaţie continentală. Or, e clar că favorizând reuşita revoluţiei bolşevice în Rusia, Rockefellerii asigurau o împărţire durabilă în două blocuri a continentului euro-asiatic. De aici s-a născut această alianţă secretă între Stalin şi Statele Unite, care a durat până în momentul în care Hruşciov s-a crezut în stare să lupte împotriva americanilor. Acesta a fost începutul sfârşitului aventurii (sau mezaventurii) sovietice” (ibidem). Este evident și de pe acest versant că inițiativa catehonică nu se putuse propaga pe liniamentul puterii continentaliste a Rusiei, unde, în cele din urmă, cu revoluția din 1917 vor triumfa forțele obscurității care vor pregăti, din inima Eurasiei (heartland-ul eurasiatic), triumful unei formațiuni cu adevărat cumplite: nihilismul distrugerii, antiteist, anticristic, antinaționalist. Triumful hipocampus-ului și a zonei amigdaliene asupra creierului prefrontal era total și fusese prefigurat profetic de mintea absolut malefică a unor Lenin, Stalin și Troțki. Iată ce scria Troțki în celebrul său Jurnal din Exil: “Il n’était pas seulement urgent, mais nécessaire de prendre la décision de tuer la famille impériale. La sévérité de cette justice sommaire montrait au monde que nous poursuivrions notre lutte sans merci et ne nous arrêterions devant rien. Il fallait exécuter le tsar et les siens pour effrayer, horrifier et écœurer l’ennemi, mais aussi pour secouer nos propres troupes et leur montrer qu’il n’y avait plus de marche arrière possible et que devant se trouvait la victoire totale ou la destruction totale”. „Era, oare, urgentă și necesară”, cum susține Troțki, decizia de a-i omorâ pe toți membrii familiei imperiale? De ce, în numele cărei stări de spirit? Cinicul criminal Troțki o spune cu sadism lichidatorist, definitoriu pentru terorismul totalitar: era necesară pentru a instaura în lume domnia fricii, a îngrozirii, a oripilării și a consimțământului la distrugere totală (devant se trouvait la victoire totale ou la destruction totale). Nu mila, nu iubirea, nu slujirea, cu care venise în lume Iisus Hristos, ci ura, frica, spaima, teroarea, distrugerea, iată Antispiritul cu care și în numee căruia lucrau sectele bolșevice ale puterilor întunecate. Aceasta arată că revoluția din Octombrie era totodată antiumană și anticristică, adică o rebeliune împotriva lui Dumnezeu, o tentativă de a distruge hotarul planetar al Duhului lui Dumnezeu în fața înaintării nimicitoare a acestor forțe ale răului și întunecimii. Imperativul distrugerii totale și al „luptei fără de milă” traversa mințile sepulcrale ale bolșevicilor de la Lenin, Stalin și Troțki până la ultimii apostați neokominterniști actuali, care operează în contra spiritului credincios cu spiritul primar-agresiv al omului autonom primitiv, anarho-nihilist, de o rară agresivitate. Am văzut care erau și care sunt energiile sufletești mobilizate de acești lideri ai nihilismului distrugerii prin devierea masei demografice rusești în serviciul mezaventurii sovietismului ruso-cominternist, adică a unei internaționale monstruoase, care se folosea de sânge și energie rusească.pentru un scop profund antirusesc și antiuman? Începuse războiul împotriva omului (în special contra omului iudeo-creștin, universal). Iată dar că și această explicație a geopoliticii tradiționale se dovedește limitată și reclamă convocarea unei alte ramuri a geopoliticii, noopolitica, un fel de geopolitică spiritualistă pentru a examina cum se face legătura dintre geografie și „opera” răului în istorie.

VR: La ce vă referiți?

IB: Mai întâi la substanța celor trei imperii care s-au prăbușit la cumpăna veacului și a mileniului. De ce s-au prăbușit cele trei imperii, pe care Parvulesco le consideră creștine, alunecând și el sub incidența unei teribile amăgiri? Să poată fi acele imperii de simplă substituție, cu adevărat, imperii creștine, cam cum a fost Imperiul Bizantin ? Preluaseră ele acea renovatio constantiniana încât să-și poată asuma un asemenea rol ? Persistența doctrinei subordinaționiste, neoarianiste, în toate cele trei imperii de imitație, german, austriac și rus, ne arată că acestea nu puteau să-și asume rolul de obstacol și deci de frontieră a Duhului în raport cu marea deflagrație a nihilismului postistoric al distrugerii la o scară mapamondică. Aici, diagnosticul lui J Parvulescu este imbatabil : „ Car on se devait à tout prix déchristianiser l’histoire mondiale qui, dans sa marche, arrivait, à ce moment-là, sur le seuil devant il fallait qu’elle cessât d’essayer de faire sienne la lumière suprahistorique de la Croix Victorieuse”. Cele trei imperii nu numai că n-au putut bloca acest proces, dar, mai mult, au pregătit era wilhelmină cu hibrisul ei tragic. În Europa Centrală triumfa idolatria unei ideologii ezoterice urâte, cețoasă, cu toate elementele adiacente, cu kitch-ul Mitteleurop-ei nostalgice etc. În Răsărit va triumfa idolatria ideologiei raționalist-autonome, inaugurată, în Apus, de Revoluția franceză. Crucea victorioasă a Bizanțului n-a putut fi apărată de nici unul dintre cele trei imperii care se credeau creștine, aspirând în realitate să asigure triumful doctrinei subordinaționaiste, ratând astfel spiritul a ceea ce fusese renovatio constantiana, singura care ar fi legitimat pretenția la titulatura de imperii creștine. Acesta este un alt fapt care explică triumful sectei bolșevice. Imperiul German optase pentru viclenie ca energeie guvernatoare a lumii atunci când l-a trimis pe Lenin în celebrul vagon sigilat, cu banii pe care-i va folosi pentru anarhizarea Rusiei și deci pentru răsturnarea dinastiei „creștine” a Romanovilor. Unde era energia Crucii într-o asemenea mezaventură mitteleurop-eană care se adăuga, iată, mezaventurii sovietice din Rusia? Cât privește Imperiul austriac, acesta consimțise la cea mai urâtă idolatrie, fiindcă aici va triumfa atât revoluția sexuală cât și o școală cu centrul de origine în altă parte, dar cu primul ei triumf în cercurile vieneze, Școala de la Frankfurt, prin care se vor pregăti elementele platformei anticreștine a Kondratiev-ului albastru de după decembrie 1989, adică de după alungarea regimurilor comunist-naționale probabil pentru că deveniseră prea naționale, și proiectul Neokomintern-ului n-ar fi avut nici o șansă cu asemenea regimuri de forță și de supraveghere totală. Prin urmare, în miezul revoluției bolșevice se vede bătălia dintre Cruce și secta neoarienilor, adică dintre spiritul iudeo-creștin al Republicii Christiana edificată pe fundația renovației constantiniene și spiritul neoarianist al doctrinei subordinaționiste obscure, care tocmai răbufnise eretic și nihilist, după aproape 2000 de ani de ascensiune a Crucii victorioase. Nu este întâmplător că Anglia n-a fost furată de un asemenea val. Magna Charta era legitimația și apărătoarea ei, chiar ca Imperiu Britanic, la poarta cea strâmtă a istoriei războiului nevăzut. Anglia va fi ferită de asemenea zguduiri și forța care-o apărase trebuie căutată acolo, în fundalul istoriei britanice, la momentul acela, în 1216, când spiritul britanic a oferit Europei noi Magna Charta, document eminamente iudeo-creștin. Din acest punct de vedere, mă detașez radical de profilul pe care Parvulesco îl schițează Angliei și caracterizării pe care o face Tratatului de la Verssailes: menționez doar argumentul fugar că o elită care l-a dat pe Mackinder și viziunea lui asupra geografiei politice a planetei n-ar avea cum să fie încadrată într-un desen propus doar pe baza culorilor psihopolitice ale atitudinii față de Romanovi, chiar dacă gestul acela va fi contat enorm în cântarul vieții familiei imperiale rusești și, probabil, al istoriei universale. Dacă am admite un asemenea unghi interpretativ, ar însemna să acoperim cu același portret tot Apusul, pornind de la mizerabila reacție a tuturor caselor dinastice apusene ale vremii la oribila, incalificabila execuție-asasinat a celui mai reprezentativ om de stat creștin al Răsăritului, la pragul dintre veacul al XVII-lea și veacul al XVIII-lea, și a celor patru fii ai acestuia dimpreună cu vornicul său (ministrul său de externe), deveniți prin canonizare Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și vornicul Ianache. Tot Apusul a asistat atunci la decapitarea sfinților mărturisitori ai lui Hristos ca la un spectacol din lume, consimțind implicit la gestul crimei anticristice săvârșită de un sultan scelerat, gestul fiind, cu toate acestea, admis atunci de toate curțile Apusului, nerejectat de nici una dintre monarhiile apusene, autodeclarate creștine. Dar aceasta este o altă chestiune deși are fire secrete de legătură cu tragedia celeilalte familii de monarhi creștini care alcătuiseră până la momentul ciumei roșii axul noopolitic al Rusiei pentru circa 300 de ani (ani de glorie pentru Rusia, incontestabil). În fond, ca să ne întoarcem la spiritul britanic, datorăm enorm lui Mackinder, de pildă, faptul că putem formula așa de clar, de frumos și adevărat, împreună cu J Parvulesco o astfel de concluzie: „Car la géopolitique, projection vitale de l’être, l’emportera, toujours, sur les aliénations aberrantes que le non-être et ses puissances d’intervention, de subversion active et secrète tentent, jusqu’à la fin, d’imposer à l’histoire, à la “grande histoire”. L’histoire peut se laisser parfois aliéner. La géopolitique, jamais.” (ibidem). Fără s-o numească, Parvulesco se referea, desigur, la geopolitica puterii spiritului, adică la noopolitică. Încât, putem conchide cu autorul, dar substituind termenului de geopolitică pe cel de noopolitică: noopolitica, „ca proiecție vitală a ființei, va triumfa totdeauna asupra alienărilor aberante pe care non-ființa și puterile sale de intervenție, de subversiune activă și secretă, vor încerca, până la capăt, să le impună istoriei. Istoria se poate lăsa alienată uneori. Noopolitica niciodată” (cf ibidem, substituirea termenului de geopolitică prin cel de noopolitică îmi aparține). Dintr-un atare unghi putem conchide cu același mare geopolitician că „le cauchemar communiste apparaissant désormais comme un épisode de plus en plus incompréhensible, inutile et foncièrement pervers, appartenant à un ailleurs d’outre-monde, d’outre réalité, d’outre-histoire, dépourvu de toute signification intelligible dans l’ensemble de l’histoire actuellement en marche”. Și totuși, acest episod aparținând unui „altundeva de dincolo de lume” (à un ailleurs d’outre-monde) s-a derulat într-un loc anume și toată străinătatea lui a devenit cumva „trăsătura indigenistă” cea mai teribilă a unui loc anume numit Rusia sovietică, întoarsă pe dos, într-o clipă, de la Rusia creștină a Romanovilor la Rusia păgânizată a lui Lenin, Troțki, Stalin, Djerzinski, Ejovia etc., spirite primar agresive, apostatice, făpturi ale crimei, făcute să comită crime colective în numele acelei forțe alienate, completamente străină de Rusia profundă, fiindcă acele crime au fost dirijate mai întâi contra poporului rus pentru ca operațiunea să fie exportată apoi contra tuturor popoarelor din fostul imperiu sovietic. Un imperiu păgân, anticristic și antiuman. Și totuși, cum a fost cu putință ca cele două Rusii, a lui Lenin-Stalin-Troțki și Rusia Romanovilor, a Sf Serafim de Sarov, Ioan de Kronstadt etc. să facă parte din una și aceiași Rusie în teribila ei concretețe ? Precum însuși Parvulesco remarcă (pe care îl citez din nou pentru finețe și profunzimea aprecierii) : „ Le génocide halluciné du peuple russe, inauguré et comme annoncé par le massacre de Nicolas II et les siens, devient-il ainsi, à la fin, l’immense holocauste saint à travers lequel le peuple russe a réussi à conjurer les forces du chaos et du néant qui, venues – appelées, invoquées, convoquées – de l’extérieur, de l’extérieur de la Russie et de l’extérieur même de ce monde, avaient pu s’installer subversivement en son sein – comme cela s’était fait déjà, à un autre niveau peut-être, nous venons de le dire, en Grande-Bretagne depuis l’assassinat du roi Charles Ier, au XVII-me siècle – pour le faire se perdre, et en faire, ainsi, ce par quoi le monde entier allait devoir se perdre. ” (ibidem). În viziunea aceasta, revoluția bolșevică din octombrie este doar unul dintre vârfurile acestui tsunami noologic stârnit de „forțele haosului și ale neantului” „venite din afara Rusiei și din afara lumii însăși” spre a se instala subversiv în inima lumii pentru a-i aduce pierzania. Aceste forțe au lovit întâi Franța, ne spune N Iorga. Există, remarcă istoricul român, două tipuri de revoluții în istoria lumii: organice, precum cea americană și „artificiale”, adică fără de nici o legătură cu popoarele și cu natura lumii, străine de textura acesteea (venite din afara lumii, din afara istoriei, din afara realității, ne spune Parvulesco) și care s-au dezlănțuit întâi în Franța și apoi, după modelul și cu forța motrice a celei de acolo, au lovit cu o înspăimântătoare putere și urgie Rusia, sovietizând-o, adică instaurând în viața poporului rus, formațiuni de viață înstrăinate de propriul ei suflet, ca și cum ar fi transmutat-o pe un drum străin de toată ființa ei lăuntrică, de vocația ei, care, în loc să ducă la înviere, duce la moartea cea de-a doua, cum spun părinții pustiei egiptene, adică la moartea sufletului, în lume păstrându-se doar spectrele umane, un fel de „cadavre verticale”, cu sintagma lui Tolstoi. Marea problemă este nu atât originea acestor forțe, fiindcă lucrul acesta a fost lămurit de mințile vizionare ale comunității de cunoaștere mondiale și acestea au arătat că nici o cauză (forță, formațiune) imanentă n-ar putea aduce o asemenea transmutare sufletească. Problema tulburătoare este rapiditatea și amploarea instalării ei la scara Rusiei și, mai apoi, la scara lumii. Faptul că după război regimul forțelor haosului, ale acestui imperialism al răului, cu sursa într-un „altundeva de dincolo de lume, de istorie, de realitatea însăși” (Parvulesco), s-au instaurat rapid în țările din Est se explică prin forța de izbire a regimurilor de ocupație militară și politică. Faptul că același impaerialism al răului, nevăzut dar vădit, s-a lărgit în lume, fără de aportul vreunei ocupații militare, cu o rapiditate uimitoare după războiul al doilea la scara planetei este al doilea lucru și uimitor și înfricoșător. De aceea lămurirea chestiunii revoluției ruse este o problemă a științei mondiale și deci a unei teodicei universale. Faptul că Roosevelt și Churchill au consimțit deciziei viclene a celui în care se întrupase răul absolut, Stalin, arată cât de oarbe, de ignorante și de înstrăinate erau deja elitele lumii și ale popoarelor de la vârful lumii. Dacă ar fi cunoscut natura reală a acelei puteri bolșevice, acele personaje ar fi trebuit să aleagă alternativa martirilor în loc de a deveni complicii celei mai întunecate forțe a istoriei universale de până atunci. Așa cum vor face elitele organice ale popoarelor Răsăritului, care vor alege calea ocnelor și a lagărelor concentraționare și deci a martiriului, în locul consimțământului chiar și tacit la opera acelui imperialism al răului cu sursa în afara lumii și a istoriei. Revoluția din octombrie ar fi trebuit să-i atenționeze pe liderii celor două puteri ale Apusului tocmai prin cele trei carateristici ale revoluției bolșevice: rapiditatea instalării unui asemenea regim al răului, folosirea de către șefii acelui război văzut și nevăzut a mașinăriei crimei colective începând cu lichidarea familiei Țarului Nicolae al II-lea, adică a garantului de la vârful societății în privința creștinismului poporului și, în al treilea rând, faptul că un asemenea război-revoluție lovește ca un tsunami și se insatureză subversiv și cu o viteză înfricoșătoare, ca forță de masive, ample și periodice valuri devastatoare, care loviseră  chiar miezul societății, a celui mai mare popor eurasiatic. Răul metafizic, rapiditatea și criminalitatea acelei puteri ar fi trebuit să-i avertizeze cu mult înaintea războiului. Alianța lor cu Stalin în fața celeilalte amenințări cumplite, nazismul, este comprehensibilă conform cunoscutului proverb: „te faci frate cu dracul până treci puntea”. Faptul însă că după ce ai trecut puntea ridici frățietatea cu satana la rang de principiu al diplomației păcii este inexplicabil și inacceptabil. Cum să nu înțelegi și să nu știi că lumea era deja devastată de un alt război, unul nevăzut, mai cumplit, prin efectele lui decât chiar cel care tocmai se încheiase, cu victime cumplite și cu suferințe umane înngrozitoare, dar cu totul incapabil să ucidă suflete la aceiași scară ca războiul nevăzut care cpătase amploare și sistematizare statală după revoluția din octombrie. Ori oamenii care se aflau la aceiași masă cu Stalin erau cu desăvârșire spălați pe ceier, ori cinismul puterii îi va fi făcut orbi și încremeniți în nesimțirea față de suferințe și atrocități colective trecute și desigur viitoare. Că Churchill știa ceva despre esența acelei puteri este atestat de întrebarea empatică (deci cutremurător cinică) pe care i-o adresează lui Stalin într-o pauză a tratativelor în legătură cu succesul comunizării țărănimii. Mai mult, Stalin îi și mărturisește, ca între frați, că acel război contra țăranilor i-a luat zece ani și a fost mai dificil decât al doilea război mondial. Prin urmare, Churchill știa. Cu Roosevelt era altceva, el era dovada acelei stranii inocențe americane care explică multe din stilul diplomației americane ca forță mondială în anumite momente și aspecte ale Răsăritului. Dar aceasta este o altă chestiune. Prin urmare, revoluția din octombrie este un atestat cu pivire la un eveniment terifiant stârnit de forțe ale haosului care lovesc din afara popoarelor și a lumii însăși, rapid (cu rapiditatea unui tsunami), în mod subversiv (de unde importanța uriașă a forțelor secrete) și se instaurează în miezul popoarelor, de unde stârnesc valuri devastatoare în popoare și peste lume. Odată instaurate, aceste forțe trec la sistematizarea instituțională a operei răului universal și astfel apare în istorie cea mai cumplită mașinărie a războiului nevăzut care macină societăți, popoarele sunt deviate de la linia lor, omul este întors din calea lui destinală care-l purta spre înviere și deci spre mântuire.

Profesorul Ilie Badescu la infiintarea Universitatii Taranesti “Dimitrie Gusti”

VR: Putem încadra sociologic acest tip de revoluții?

IB: Sociologic acest tip de revoluții se disting prin aceea că se propagă necontenit, și pe timp de pace și pe timp de război, vizează sufletul colectiv și deci fac parte din clasa „războaielor pentru cucerirea minții” (men s mind wars, cum le califică un sociolog american) și stârnesc forțele internaționalismului împotriva forțelor naționalismelor și împotriva omului iudeo-creștin. Sunt, altfel spus, revoluții internaționaliste. Ele vin istoricește după triumful revoluțiilor naționaliste care au ieșit victorioase în tot secolul al XIX-lea pentru a intra în coliziune cu revoluțiile internaționaliste în secolul XX. Secolul XX este unul al războiului revoluțiilor, care s-au tolerat în cursul veacului anterior, dar au ajuns la linia de ciocnire în veacul al XX-lea și prim ciocnire macroistorică este revoluția din Octombrie. În Rusia, forțele național-creștine ale acestui popor intră direct în coliziune cu forțele internațional-anticreștine și acest război se încheie pentru circa 80 de ani cu victoria revoluției interanționalist-anticreștine ceea ce va și conduce la cea mai cruntă, prin forța barbariei, agresiune contra bisericii, a mânăstirilor, a preoților și călugărilor și, aparent paradoxal, contra singurei aristocrații cu investitură divină, formată din oamenii pământului, adică din țărani și, la vârf, din monarhii creștine. Așa se explică ținta (miza) întreită a forței nimicitoare a revoluției internaționaliste: biserica, țăranii și țarul (regele). Într-un anume sens, putem încadra aceste revoluții internaționaliste în tipologia răbufnirilor trufiei babeliene în istoria omenirii, fiindcă prin năzuința secretă de a croi regimuri de stăpânire fără de Dumnzeum redescoperim ispita omului de a rezidi turnul trufiei adică de a-și recompune unitatea pierdută în și prin căderea în păcat, în păcatul trufiei de a ridica un turn al puterii autonome până la cer nu sub cer, ci până la cer, cum se exprima duhovnicul român, Părintele Galeriu.

VR: Pe cine reprezentau aceste forțe tenebroase și cum operează ele? Este posibilă replicația lor în alte spații și timpuri?

IB: Acestea nu erau în nici un caz simple forțe sociale sau politice, așa cum le prezintă sociologia imanentistă, în care se depozitează și viclenia omului nihilist. El nu este un agent al vreunei clase sociale ori al vreunei mize politice  ori a vreunei justiții sociale pentru clasa de jos împotriva claselor de sus. Acste forțe sunt purtătoarele unor misiuni simbolice, sataniste în esența lor, prin care se deschide era nihilismului distrugerii. Că ei săvârșeau totul în cadrul unui ritual reiese din alegerea casei Ipatiev, denumită de Lenin „casă cu destinație specială”. Alegerea era una rituală fiindcă numele acestei case cu destinație specială purta același nume cu cel al celeilalte „case Ipatiev” în care cu 300 de ani în urmă fusese încoronat împărat la 1613 Mihai Feodorovitvh Romanov. Casa inginerului Ipatiev fusese rechiziționată, aflăm de la Parvulesco, din ordinul lui Lenin pentru a fi transformată în „casă cu destinație specială” și anume cu destinație lichidatoristă a unei genealogii dinsatice creștine, prin care s-a ilustrat vreme de 300 de ani o dinastie creștin-ortodoxă în fruntea unui imperiu neobizantin. La 300 de ani în urmă, remarcă Parvulesco, într-o casă cu același nume, Mănăstirea Ipatiev, fusese împlinită ceremonia creștină a așezării primului Romanov în scaunul unei împărății creștine a Răsăritului. Operațiunea a fost dusă la împlinire la comanda și sub constrângerea unui ritual, al unui asasinat ritualic. Este evident că totul se săvârșea în cadrul și sub forma unei slujiri, a unei liturghii întoarse. Operațiunea a fost săvârșită într-o simetrie răsturnată față de ceremonia săvârșită (cu cinci ani înaintea asasinatului simbolic) la Mânăstirea Ipatiev, unde familia Romanovilor celebrase 300 de ani de la nașterea dinastiei Romanovilor (Jean Parvulesco – “La signification suprahistorique du massacre des derniers Romanov”. În cadrul corpului de execuție regăsim numele ungurului Imre Nagy, care va deveni prim ministru al Ungariei comuniste, fiind el însuși executat în cadrul inaurecției antisovietice din 1956.). În Răsărit un asemenea asasinat ritualic fusese săvârșit, cu circa 200 de ani mai devreme de lichidarea Romanovilor, împotriva unei alte genealogii dinastice creștin-ortodoxe, aceea a Brâncovenilor, săvârșit tot ritualic, de o altă forță păgână, din care țâșnise domnia unui alt imperiu al tenebrelor și tot împotriva unei genealogii creștine neobizantine.

Asasinatul ritual include și operațiunea obsesivo-compulsivă a „dezidentificării” martirilor aruncându-le cadavrele în gropi anonime, ca și acel puț de mină, și eventual prin folosire unor substanțe precum acidul sulfuric pentru a arde și desfigura chipurile celor asasinați. Procedeul va fi extins în toate temnițele comuniste din tot lagărul pentru ca astfel să fie împiedicată definitiv ceremonia îngropăciunii religioase săvârșită vreodată de vreun urmaș. Ritualul lichidatorist utilizat contra casei imperiale a fost extins și împotriva tuturor celor din jur, ba chiar împotriva straturilor conectate la spiritul acelei echipe guvernante. Reluarea procedeului s-a încercat și în România revoluției albastre și este meritul noului inteligence românesc în frunte cu șeful acestuia că nu a admis o asemenea operațiune. Așa se explică și noua orientare a acestei instituții și salvarea de la un deznodământ tragic și antiuman al unor personalități ale vechiului regim. Operațiunea n-a mai reușit după 1990 în primul rând datorită celui ce s-a aflat în fruntea noului inteligence românesc care a operat din start decuplarea instituției de la linia echipei de la vârful puterii prevenind astfel foarte multe primejdii. Operațiunea secretă a decuplării a devenit explicită în și cu ocazia alegerilor din 1996. Revenind la tema interviului, vom sesiza, că tehnica dezidentificării (ștergerii, distrugerii identității) celor asasinați ritualic la ordinul regimului comunist de ocupație a fost folosită, precum am precizat, în temnițele comuniste din România astfel că reidentificarea cu trupul și cu numele să nu mai poată fi săvârșită. Un asemenea ritual prelungit al dezidentificării este fundamentul legii care pune sub amenințare restituirea semnificației simbolice a numelui celor uciși în temnițele regimului bolșevic de ocupație din România. Eliminarea unei asemenea tehnici de distrugere a identității (și deci de asasinat simbolic) s-a petrecut în România încă din 1962-64 și recursul la utilizarea ei a fost reluat episodic după 1989 fără a mai fi cu putință atragerea mașinăriei „statului profund” într-o asemenea operațiune astfel că ceea ce s-a reușit s-a petrecut alături de mașina statului și lucrul acesta este dătător de speranțe. Furia echipelor răzlețe contra oricărei operații restaurative a numelui și a semnificației unor personalități ucise în pușcăriile regimului de ocupație face parte din același ritual compulsiv al dezidentificării celor asasinați în temnițele edificate de revoluția internaționalist-anticreștină și antinațională a ultimului nihilism european, nihilismul distrugerii, al cărui start este chiar revoluția din octombrie 1917. Prin umare, asasinatul ritual și procedeul dezidentificării, furia contra numelui și a memoriei victimelor sunt trăsăturile operative ale acestor forțe ale tenebrelor ultimului nihilism eurasiatic (ibidem).

VR: Ce fel de oameni erau acești „operativi” ai unei asemenea maledicții conectate la forțele nihilismului?

IB: Îi definește magistral același Pârvulesco, cel mai mare noopolitician al veacului XX. În viziunea sa aceștia erau oameni posedați. Un sociolog american îi numește impersonați. Limbajul popular îi denumește împielițați. Părinții pustiei egiptene îi prezintă ca pe pe cei posedați de duhuri necurate, precum ar fi duhul slavei deșarte, ori duhul trufiei sau duhul omului babelian, un fel de paranoia puterii etc. Parvulesco le fixează profilul prin exponentul lor cel mai de sus, V I Lenin: „Alors que, en fait, il s’agissait, pour V.I. Lénine, du moment même de sa réalisation suprême. De sa grande mission nécromancienne souterraine, de toute sa vie de Marout, de mort-vivant habité par une entité occulte, de ce pourquoi il avait été lui-même pressenti à la tâche, retiré d’entre les vivants, plongé dans le mystère de la série de métamorphoses abyssales le portant à devenir progressivement quelque chose de plus en plus non-humain, une entité logeant son centre de gravité dans une réalité extérieure à ce monde, directement dépendante des Supérieurs d’En-Dehors” (ibidem). V I Lenin este, așadar, rodul culminant al „plonjării în misterul unor metamorfoze abisale care-l portează progresiv spre ceva tot mai non-uman, o entitate fixându-și centrul de gravitație într-o realitate exterioară acestei lumi, direct dependentă de Superiorii Tărâmului din Afară” (ibidem). Acești Superiori ai gheenei (ai tărâmului Dinafară), ne amintesc cuvintele evanghelice în care Iisus Domnul caracterizează gheena iadului ca fiind ”Întunericul cel mai dinafară”. Tot astfel este caracterizat Satan când vine la sfat în Cartea lui Iov. La întrebarea lui Dumnezeu: „pe unde ai mai umblat”, cel viclean răspunde: „am bătut marginile pământului” confirmând că este cel-mai-dinafară, că este Cel Venit Dinafară, locuitor al Tărâmului din Afară. Parvulesco îi numește chiar așa „Veniți” și locatari ai „Tărâmului Dinafară” (des Venues și d’En-Dehors). Oamenii revoluției din octombrie au centrul de gravitație „într-o realitate exterioară acestei lumi, direct dependenți de Superiorii Tărâmului din Afară (Supérieurs d’En-Dehors” – Cf Ibidem). Revoluția din Octombrie a fost dirijată, iată, de cei veniți de pe un tărâm din afara lumii, „Superiorii tărâmului din Afară” (d’En-Dehors), este pragul de maximă eficacitate al răului, expresia victoriei surpătoare a tenebrelor întunericului asupra luminii divine a lumii istorice, tentativa de răsturnare a puterii luminii divine din lume, din rânduielile lumii și din mințile oamenilor; este iadul rostogolit asupra lumii. Ea nu s-a încheiat atunci, ci va reveni sub forma valurilor mai slabe ori devastatoare ca a unui adevărat tsunami al răului al cărui nucleu și centru de gravitație este în afara lumii, în întunericul cel mai dinafară, dar pe care căderea lumii îl poate muta pentru partea ei căzută în chiar miezul lumii, așa cum se va fi întâmplat atunci în Rusia lui Octombrie negru. Pentru o clipă din marea trecere, iadul s-a instaurat victorios în miezul lumii răsăritene torsionând-o cu totul.

Profesorii Ilie Bădescu şi Petre Anghel cu istoricul american Larry Watts la Institutul de Sociologie al Academiei Române

VR:  Domnule profesor, după părerea mea clipa încă mai zvâcneşte; această torsionare revine cu noi forţe în prezent, cu sensul schimbat, dar cu exact acelaşi scop: furatul sufletelor de la Dumnezeu şi anihilarea mântuirii lor, sabotarea mântuirii neamului nostru la Marea Judecată, neantizarea noastră în iad. Efectul prezent este similar celui din Experimentul Piteşti, la o scara mai largă. Armele s-au perfecţionat. Între acestea, propaganda neagră, dezinformarea şi intoxicarea au atins culmi ale perfecţiunii, spre torsionarea minţii umane. Să luam de pildă aşa-zisul “fenomen” de “fake-news”. Exact cei care strigă cel mai tare împotriva “fenomenului” – existent, de altfel, de când lumea, dar astăzi cu o răspândire exponenţială mult mai mare – sunt propagatorii adevăratelor ştiri false. Iată cum s-a materializat lumea sintetizată de Orwell atât de simplu: albul este negru, negru este alb. Cum a fost cazul şi în ceea ce priveşte aşa-zisa “Listă a lui Dughin” titrată în adevărata presă moscovită din România drept lista cu “oamenii-cheie ai Moscovei în România” , deşi eu apar ca un jurnalist care “pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus” iar Dvs drept “cel mai prestigios geopolitician din Romania”. Unde am ajuns? Mie ca jurnalist şi Dvs ca sociolog ni se spune cu cine avem voie şi cu cine n-avem voie să ne întâlnim, ni se interzice poate să mai şi gândim? Ce ziarist ar refuza un interviu cu Putin? Numai unul tâmpit, iertată-mi fie exprimarea, ca cei care domină presa telecomandată de astăzi. În acest sens, în ce vă priveşte, observ cum se acţionează, în opinia mea, din acelaşi centru de comandă, dar pe căi diferite, doar în aparenţă opuse. Recent, spre exemplu, a apărut în presa şi publicistica de expresie rusească un text al Dvs de pe Ziaristi Online, dedicat gânditorului român pomenit mai sus, alături de un text al lui Dughin, dar fără a fi menţionată sursa şi fără a vi se comunica formele şi scopurile editoriale finale pentru care era folosit. Pe de-o parte sunteţi lăudat pentru deschiderea Dvs spre dialog, în folosul României, iar pe de cealaltă parte se încearcă lipirea Dvs artificială de ceea ce reprezintă sau nu Dughin, spre compromiterea Dvs, din punct de vedere propagandistic, evident, de către cei care susţin ca vorbesc în numele NATO. Dvs, care la Summitul NATO din România, cu Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală al Universităţii Bucureşti şi împreună cu Asociaţia Civic Media şi Serviciul Român de Informaţii (SRI) aţi publicat pentru toţi înalţii participanţi volumul “Dimensiunea Răsăriteană a NATO (“NATO’s Eastern Dimmension”) sunteţi, chipurile, “anti-NATO”. Cum răspundeţi acestor atacuri perfide? Nu este vorba cumva de aceeaşi monedă cu două feţe?

IB: Dacă este aşa, sunt convins că această monedă, servind minciuna, se va rostogoli cu siguranţă la vale. Dezavuez aceste practici. În acest caz punctual nu pot decât să reafirm ceea ce am mai spus: “Lista” este o dovadă tocmai pe dos. Un grup conspirativ are câteva trăsături: nucleu ideologic, convingeri comune, apartenenţă la o grupare ocultă etc. Or, lista este extrem de eterogenă, sunt persoane cu poziţii ideologice absolut diferite, cu profiluri profesionale diverse, cu atitudini mai degrabă anti sau neutre faţă de politica Moscovei etc. În al treilea rând, întâlnirile, după ştiinţa mea, au avut de regulă caracter public. Iar dacă au fost întâlniri personale, mai apoi au fost aduse la cunoaşterea publicului. Întâlnirea mea cu Dughin, de pildă, a fost una publică, nu privată. Explicaţia posibilă a întâlnirilor lui Dughin (şi lista reală cuprinde şi personalităţi din mediul internaţional, precum Suleiman Demirel, de pildă etc.) derivă din specificul metodei geopoliticeGeopolitica este ştiinţa actorilor şi gânditorilor geopolitici. Un specialist al domeniului are nevoie de dialog, confruntare, cunoaşterea poziţiilor, verificarea vectorilor şi a intensităţilor etc. Faptul că Dughin s-a întâlnit cu oameni de stat, cu exponenţi ai unor curente politice şi ideologice diverse, cu geopoliticieni, cu sociologi etc., arată că el chiar este un geopolitician serios, că ştie ce vrea şi că vrea să ştie. Reacţia de la noi este o dovadă fie că nu ştim ce vrem, fie că nu vrem să ştim ceva în chip riguros. Iar chestiunea cu „lista conspirativă” este comică spre grotesc şi oricum atestă destulă mediocritate în subtext.

Eu am semnat postfaţa la cartea lui, “Bazele Geopoliticii”, şi interesul său pentru o astfel de întâlnire era firesc. Eu interferasem cu preocupările lui, cu studiile lui şi, în plus, exprimasem un punct de vedere diferit şi chiar opus propriului său punct de vedere. La rândul meu, era firesc, în calitatea mea de cercetător al domeniului, să ştiu cum gândeşte pe viu specialistul rus. Mai apoi, nu cred că trebuie să aderăm la acele bizare tendinţe neocominterniste, de esenţă bolşevică pură, de a reinventa cenzura, delictul de opinie, prohibiţia ideologică. Cum să îţi închipui că dacă te-ai văzut, într-un cadru public (şi chiar privat), cu un profesor de geopolitică de la Universitatea de Stat din Moscova ai furnizat dovada că eşti promotor al altei ideologii şi al altui câmp de interese decât ale poporului tău? Dar gândirea ta, studiile tale, cărţile tale, opiniile tale, exprimate în chip răspicat, nu contează? Eu sunt mereu uimit să constat că, după 1989, sunt trecut, cu o anume periodicitate, printre criptocomunişti, când tatăl meu şi fratele meu au fost deţinuţi politici, iar copilăria mea a stat sub teroarea închisorilor comuniste, a deportării, a etichetei de chiaburi şi „duşmani ai ordinii sociale”, cum eram etichetaţi pe vremea aceea, o etichetă pentru care se intra în puşcărie. Nu cred că cei ce susţin asemenea aberaţii nu ştiu că în 1990 eu am creat Asociaţia pentru Studiul Rezistenţei Anticomuniste a Ligii Studenţilor (ASTRALIS), iar, mai apoi, am editat, sub coordonare, Enciclopedia valorilor reprimate, o lucrare de 1.000 de pagini, şi am continuat să scriu pe tema aceasta în toate lucrările mele de geopolitică! În studiul din postfaţa cărţii prof. Dughin am examinat critic poziţia sa în principalele chestiuni sensibile (precum ideea sa despre imperiu, perspectiva multipolarismului, ideea dualismului geopolitic, poziţia sa faţă de România ca stat national întregit etc. etc.). În interviul pe care l-am acordat colegului său de la Moscova, prof. Bovdunov, am reafirmat punctul meu de vedere de pe o cu totul altă poziţie decât aceea a profesorului rus. Mai apoi, doresc să repet cât mai apăsat că întâlnirea mea cu prof. Dughin n-a fost una personală, privată, ci una publică, fiindcă au fost acolo profesori, sociologi, jurnalişti, istorici, ambasadori etc. Prin urmare, a fost o întâlnire publică, nu privată. Aşadar, care este chestiunea? Vă daţi seama unde suntem împinşi, în ce climat de mediocritate nedemnă? Este evident că motivele de substrat ale speculatorilor acestei liste (în care sunt publicate nume de-a valma, fără legături semnificative între ele dincolo de rama listei) nu sunt nici pe de parte în serviciul României. Aş înclina să cred că lucrurile stau chiar pe dos, ca să nu mai spun că cei ce fac tevatură în jurul ei năzuiesc (în van, evident) să construiască o imagine falsă asupra României intelectuale. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în subsidiar, în chip eristic, evident, se sugerează că frontiera românească a UE este atât de confuză încât ar fi nevoie de alte minţi decât cele româneşti pentru gestionarea chestiunilor intelectuale şi ideologice ale unei asemenea frontiere. De modul în care ne vom feri de asemenea imondicii depinde, într-un fel, chiar deznodământul la unele chestiuni mai serioase. Mediul intelectual de la noi a fost adus în faţa unui test, destul de penibil, dar totuşi un test. Modul în care se va regla o asemenea chestiune va confirma abilitatea intelectualului român (a jurnalistului, în primul rând) de a evita asemenea zone joase. Nu ştiu ce va fi, în final, dar nu pot să uit şi să evoc traumatismul politic din vremea copilăriei mele când eu tremuram într-un sat din Munţii Banatului în vreme ce unii dintre campionii „listelor conspirative” şi pretendenţi la poziţia de paznici de poartă ai Occidentului se lăfăiau pe sofalele cominterniste din cartierele nomenclaturii. Ca operaţie intelectuală, această aşa-numită „listă conspirativă” este cu totul mediocră şi sunt convins că nimeni serios din mediile instituţionale şi din media românească nu va cădea într-o asemenea capcană. Oricum, celor interesaţi de poziţia mea în chestiunile geopolitice abordate în cartea sa de către prof. Dughin le recomand postfaţa mea la ediţia românească a cărţii. Iar pentru vreo opinie serioasă le recomand să uite că la geopolitică şi la fotbal se pricepe oricine. Pentru că nu este deloc adevărat şi nici de vreun folos cât de mic. Ba, din contră, este pentru toţi cu totul dăunător. Chiar şi pentru autorii acestei diversiuni mediocre.

Ca să nu cădem şi noi victime vrajei conspiraţioniste, voi preciza că înclin totuşi spre ipoteza că lucrătura „listei conspirative” izvorăşte din mentalitatea celebrului personaj al lui Caragiale care se întreba retoric: „Şi ce-o să zică Europa”. Iată de unde emană conspirativitatea listei: de la „nişte unii” care se dau însemnaţi pe malurile Dâmboviţei şi se aud strigaţi să apere, chipurile, NATO şi Uniunea Europeană. Efectul de comedie bufă sporeşte când te gândeşti că vajnicii deconspiratori cred că-i fac atenţi pe responsabilii intelligence-ului marii metropole, culmea, asupra unora dintre cei ce-au făcut din integrarea noastră ca stat în cele două structuri proiectul vieţii lor politice şi diplomatice. Dacă nu m-ar vizita mai vechea mea amintire difuză din copilărie mai c-aş râde în hohote.

Sursa: Victor Roncea / Apărut şi la ActiveNews

Foto: Dinu LazărSociologia-Azi / Universitatea Ţărănească “Dimitrie Gusti” / Roncea.Ro

 

Video cu Maria Tanase in 1939 la New York, impreuna cu Dimitrie Gusti si Grigoras Dinicu. La 100 de ani, La Multi Ani, Marie!


Maria Tanase in America cu Dimitrie Gusti – Romania at World’s New York Fair 1939 de ZiaristiOnlineTV

“Când a fost plecată, în 1939, la Expoziţia internaţională de la New York, s-a nimerit să fie campanie electorală pentru alegerea preşedintelui. Candida atunci şi Franklin Roosevelt. Legenda spune, şi eu cred la cât de «nebună» era, că Maria s-ar fi implicat în campania de susţinere a lui Roosevelt. A adaptat unul dintre cântecele sale faimoase pentru alegeri şi a ieşit următoarea piesă de marcă: «Saltă, Leano, cu Roosevelt»”, povesteşte Aurel Storin – secretar literar la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.

Maria TanaseVivat, Maria!

Roncea.Ro

Și un update cu Hora Unirii cântată de Maria:

New York, 11 Septembrie 2001. Cum am vazut turnurile gemene topindu-se ca doua lumanari

Pe 11 septembrie 2001 urma sa ma intorc de la New York dupa un periplu american. Plecarea avionului meu era pe la 5 PM, daca nu ma-nsel. Dimineata aveam stabilita o intalnire intr-una dintre cladirile WTC adiacente turnurilor gemene, pentru o eventuala colaborare publicistica. Daca eram neamt, ma trezeam mai devreme si ajungeam la birourile WTC inainte de ora stabilita. Dar sunt roman, asa ca am apucat sa vad pe geam acest peisaj sinistru si, cum mi s-a parut atunci, ireal:

WTC_smoking_on_9-11

Dumnezeu sa-i ierte pe toti nevinovatii morti in acest masacru programat!

Cititi si: Enigmele 911. O analiza de Vladimir Alexe

11 septembrie 2001 ramane o data-cheie in politica internationala, pentru ca a devenit justificarea unor actiuni militare ale SUA care vor avea, fara indoiala, grave consecinte in urmatorii ani. De aceea, ramane o chestiune vitala de a sti ce s-a intamplat, in realitate, pe 11 septembrie 2001.

PS: Am gasit cateva relatari transmise de la fata locului:

Corespondenta de la trimisul nostru special la New York Victor RONCEA

 
Panica si haos in America
 
 
 
— Manhattan-ul a fost evacuat * Televiziunile filmeaza de la mare distanta * Lumea cumpara disperata, in mari cantitati, alimente * Sume enorme de bani sunt retrase din banci * Colapsul financiar e iminent * Alte opt avioane neidentificate au fost inconjurate de aviatia SUA
 
In New York s-a instaurat panica generala: Manhattan-ul a fost evacuat, tot orasul este incercuit de fortele speciale de interventie, accesul televiziunilor in zona a fost interzis, acestea transmitand de la mare departare. Pana la ora inchiderii editiei nu fusese data nici o estimare asupra numarului mortilor sau ranitilor, dar se presupune ca victimele sunt foarte multe. Lumea a intrat in panica, magazinele au fost luate cu asalt de oameni care isi cumpara in cantitati mari alimente. La fel se intampla si in cazul bancilor, de unde sunt retrase sume foarte mari de bani, ceea ce ar putea duce in scurt timp la declansarea unui colaps financiar. Circulatia pe strazi se face foarte greu, lumea fuge dintr-o parte in alta, masinile sunt blocate. In cartierele marginase au fost sparte magazine si nimeni nu poate face ordine. Toate aeroporturile de pe teritoriul Statelor Unite au fost inchise, iar zborurile au fost deviate spre Canada. La ora inchiderii editiei existau informatii potrivit carora avionul care a cazut in Pittsburgh a fost doborat de aviatia americana, deoarece se urmarea sa atace Camp David.
Corespondenta din New York de la Victor RONCEA
Ingerul mortii deasupra Manhattan-ului
— Ziua de dupa. Un bilant neoficial: cel putin 10.000 de oameni au fost ucisi
Groaza si tristetea new-yorkezilor cresc odata cu numarul sacilor de plastic ce contin cadavrele de la World Trade Center Rugaciuni in biserica si pe strazi * La balcoane a fost arborat drapelul national * Spitalele sunt supraincarcate * Cei mai multi dintre raniti sunt politisti si pompieri * Unii fara sansa de supravietuire * Taxiurile si-au smuls banchetele pentru a se transforma in masini de salvare * Donatorii de sange au inrosit liniile telefonice * 2000 de salvatori rascolesc printre ruinele “Gemenilor” * O romanca, angajata a uneia dintre firmele din WTC, a scapat pentru ca a intarziat la serviciu * Trei sute de pompieri si 85 de politisti sunt dati disparuti * Pana la ora inchiderii editiei fusesera salvati noua oameni * Avioanele de lupta F-16 au patrulat toata noaptea cerul New York-ului * Un indiciu: cinci barbati arabi care s-au imbarcat la Boston * 66% dintre americani cer lichidarea terorismului, chiar cu pretul reducerii libertatilor Scenele de groaza continua in Manhattan. Dupa ce in ziua atacului strazile s-au golit complet de oameni, sute de mii deplasandu-se pe jos spre rezidentele din Queens si Brooklin, spre seara, locuitorii aflati in stare de soc s-au strans in piete si parcuri comentand incredibila zi trecuta, cea mai mare tragedie abatuta asupra Statelor Unite dupa lovitura de la Pearl Harbor. Sute de oameni se rugau, in biserici sau pe strazi. In semn de solidaritate, pe multe cladiri si la balcoane, americanii au arborat drapelul national. Stirea ca primii doi supravietuitori, politisti, au reusit sa-si anunte colegii de sub daramaturi, prin telefonul mobil, a dat un oarecare tonus new-yorkezilor. Toate spitalele au fost invadate. Atat de catre donatorii de sange cat si de cei in cautarea rudelor si prietenilor. Salvarile, care veneau din zona afectata, erau imediat inconjurate de zeci de oameni in incercarea de a-si regasi apropiatii. Toate tipurile de rani Spitalul Saint-Vincent din New York, situat in apropierea World Trade Center, a inregistrat 345 de internari miercuri dimineata, dar cinci dintre pacienti au murit, a declarat purtatorul de cuvant al spitalului, Jasmin Collazo. Tipurile de rani sunt foarte variate, incluzand contuzii, fracturi si arsuri de diferite grade, dar si intoxicatii cu fum, a adaugat Collazo, precizand ca, dintre ranitii internati, 57 sunt politisti sau pompieri. Pentru transportarea ranitilor catre spitale, au fost folosite taxiuri si masini particulare carora li s-au smuls scaunele. Liniile telefonice ale Crucii Rosii sunt suprasolicitate, din cauza apelurilor primite de la miile de persoane dispuse sa doneze sange. Reprezentantii organizatiei medicale ii incurajeaza pe americani sa se implice in ajutarea ranitilor, dar, in acelasi timp, le recomanda sa astepte o zi sau doua inainte de a telefona pentru o programare si sa sune la ore cat mai putin aglomerate, de preferinta noaptea tarziu sau la primele ore ale diminetii. Donatorii sunt indrumati catre cel mai apropiat centru de hematologie, organizatiile umanitare punandu-le la dispozitie, pe site, liste ale acestor centre si numere de telefon la care pot obtine informatii ori face programari. Sudul insulei, de la strada 14 in jos, a fost complet izolat: masinile evacuate, efectivele Garzii Nationale pe pozitii, caini politisti, elicoptere. In unele zone nici macar rezidentii nu mai erau admisi, scene violente ale politistilor tensionati derulandu-se sub ochii nostri. Sute de ambulante, camioane ale pompierilor, dar si macarale, buldozere si alte vehicule de acest tip participa la operatiunile de salvare. Sub lumina puternica a proiectoarelor, circa 2000 de salvatori rascolesc printre ruinele turnurilor gemene, in cautarea supravietuitorilor. Apeluri disperate de sub ruine Avioane de lupta F-16 au patrulat toata noaptea cerul New York-ului. Fumul gros continua sa pluteasca asupra orasului, intetindu-se dupa caderea cladirii World Trade Center cu numarul 7, a treia la rand, iar strazile sunt acoperite de un strat gros de cenusa alba, bucati de sticla si moloz. Zeci de pompieri si politisti, insotiti de caini, incearca sa-i salveze pe cei care au ramas blocati in subsolulul WTC. Acestia au sunat, de nenumarate ori, cerand ajutor. Trei sute de pompieri si 85 de politisti sunt dati disparuti, si se banuieste ca au murit. Cosmarul celor care asteptau pe langa spitale s-a declansat dupa miezul noptii, cand au inceput sa apara primele masini cu remorci frigorifice. Trase in spatele cladirilor, la morga, trupurile din sacii de plastic erau descarcate in plansetele celor prezenti. Se estimeaza ca cel putin zece mii de oamenii au fost ucisi in urma celor doua lovituri teroriste. Primarul New York-ului, Rudolph Giuliani, a facut repetate apeluri la calm, deplasandu-se pana noaptea tarziu in zona afectata si apoi in mijlocul multimilor, insistand ca populatia sa nu se razbune asupra arabilor din oras. El a cerut ca circulatia in New York sa fie redusa la minimum necesar, solicitand celor care muncesc in oras sa-si ia liber. Scolile sunt, de asemenea, inchise. Cateva rute de metrou au fost redeschise, urmand sa fie reluate si zborurile aeriene nationale si internationale. Telefoanele, mobile sau nu, sunt in continuare afectate, autoritatile anuntand totodata si faptul ca vor fi luate la puricat toate inregistrarile apelurilor internationale din ultimele zile, urmand ca toate cele din prezent sa fie monitorizate. “Suntem deturnati!” Echipele de salvare anunta o prima victorie: au fost salvati de sub daramaturi sase politisti si un pompier. Pare a fi singura veste buna de pana acum. Pe postul de televiziune CNN sunt intervievate trei persoane care au primit, ieri, telefoane de la cei aflati in avioanele deturnate. “Cu cateva minute inainte ca avionul in care se afla fiul meu sa se loveasca de WTC, acesta m-a sunat de pe telefonul mobil. Mi-a spus ca, daca nu o sa ne mai vedem niciodata, sa tin minte ca ma iubeste foarte mult. Mi-a spus ca avionul in care se afla a fost deturnat, dar nu a vrut, sau nu a putut spune de catre cine”, a relatat mama unuia dintre pasagerii avionului care s-a ciocnit de WTC. O alta convorbire telefonica a fost facuta de la telefonul unei insotitoare de bord aflata intr-unul din cele doua avioane. “Oamenii au inceput sa sune din avion spunand ca sunt omorati si sunau la 911, iar una din stewardese si-a sunat sotul sa-i spuna la revedere”. Convorbirile telefonice dintre pasagerii de la bordul aparatului si cei apropiati au fost citate de catre ziarele locale. “Suntem deturnati! Suntem deturnati!” a strigat un om care a sunat la numarul serviciului de apeluri de urgenta (911). Un alt pasager, californianul Tom Burnett, si-a sunat sotia si i-a spus ca o persoana a fost injunghiata in avion. “Vom muri cu totii, dar trei dintre noi vor incerca ceva”, i-ar fi spus el sotiei. “Te iubesc, draga mea”, a mai spus californianul. O prima lista cu victime S-a dat publicitatii o prima cu lista cu cei care au murit in atentate. Putin mai tarziu, numarul celor salvati creste la noua. Sase pompieri si trei politisti. Presa americana publica declaratiile unor persoane implicate in ancheta atentatelor teroriste de la New York si Washington, iar primele date indica implicarea in deturnare a cinci barbati arabi care s-au imbarcat la Boston si au avut o altercatie in parcarea aeroportului Logan cu un cetatean american. Autoritatile din Massachusetts au identificat cel putin cinci barbati arabi ca suspecti in atacurile teroriste lansate ieri de pe Aeroportul International Logan si au luat din parcarea centrala a aeroportului o masina inchiriata in care se afla un manual de zbor in limba araba, au declarat pentru cotidianul “Boston Herald” surse care au dorit sa ramana anonime. Surse politienesti au afirmat ca autoritatile merg pe pista unei masini inchiriate de un civil care a intrat intr-o altercatie cu cativa barbati arabi in timp ce acestia incercau sa-si parcheze masina, identificata ca fiind un Mitsubishi. Barbatul, al carui nume nu a fost facut public, a sunat politia de la un aeroport din afara statului Massachuttes, dupa ce avionul sau a aterizat si a aflat ca avioane deturnate de pe Aeroportul Logan au fost implicate in atentatele de la World Trade Center. Masina, inchiriata de la Oficiul national de inchirieri a fost retinuta marti de FBI si autoritatile au pregatit un mandat de perchezitie, desi nu este clar la ce ar servi un mandat de perchezitie. Primele editoriale aparute in presa de ieri vorbeau de un “nou razboi” si comparau atentatele cu atacul nipon impotriva bazei americane de la Pearl Harbour, la 7 decembrie 1941, in Pacific. “Pentru o intreaga generatie de tineri, acesta va fi propriul Pearl Harbour sau propria asasinare a lui Kennedy”, scrie “Los Angeles Times”. Maratonul de 80 de etaje O americana de origine iugoslava, angajata a unei banci care isi avea sediul intr-unul dintre turnurile World Trade Center din New York a scapat cu viata din atentatele teroriste de marti, coborand pe jos 80 de etaje. “Imediat ce am auzit explozia din turnul vecin am luat-o la fuga pe scari. Cand am ajuns la etajul 30, am auzit explozia care a avut loc in turnul in care ma aflam, dar am reusit sa ajung jos in cele din urma”, a povestit Ljiljana Zivkovic. “Am supravietuit bombardamentelor impotriva Iugoslaviei, dar ieri nu credeam ca mai scap cu viata”, a povestit ea. Un american de origine italiana, presedintele Food and Wine Institute din New York, ale carui birouri se aflau tot in World Trade Center, a scapat si el tot cu fuga, coborand 76 de etaje pe jos. Pentru a ajunge la iesire, Lucio Caputo a trebuit sa evite, in fuga sa, pompierii aflati la etajul 50, care blocau trecerea persoanelor care lucrau in turn. El a avut apoi timp sa-si ia masina din parcarea subterana a WTC si s-a oprit apoi la 200 de metri departare, pentru a-i telefona sotiei sale, in timp ce turnul se prabusea in spatele lui. Intr-un sondaj efectuat ieri, la intrebarea daca ati prefera sa va fie reduse libertatile individuale cu scopul de a combate terorismul, 66% dintre cei intervievati au raspuns afirmativ.
Corespondenta din Statele Unite de la trimisul nostru special Victor RONCEA
Teama unui nou atac
— Cea mai mare putere militara mondiala este prada unui inamic invizibil * Mii de specialisti in informatii din intreaga lume nu reusesc sa repereze forta din spatele atacurilor teroriste de la New York si Washington * Scenariile curg valuri * Fiasco-ul super-agentiilor americane – CIA, DIA, FBI si NSA * Mediile politice, jurnalistice si cetatenesti cer demiterea si pedepsirea “aparatorilor din umbra ai natiunii” * New York-ul incearca in van sa-si revina * Cifra suspectilor identificati: 50 * Cifra groazei: 20.000 de morti
Informatii si dezinformari, zvonuri si stiri eronate, exagerari si minimalizari, actiuni publice sau secretizate, sunt doar cateva dintre provocarile la care trebuie sa faca fata jurnalistii prezenti aici, la fata locului celei mai devastatoare operatiuni teroriste din istoria lumii. Lasand la o parte faptul ca peisajul Manhhatan-ului s-a schimbat dramatic, toata agitatia, disperarea multimilor, aerul irespirabil, fumul persistent, sirenele, elicopterele si avioanele de lupta care survoleaza incontinuu cerul orasului, militarii in camuflaj inarmati cu pusti si automate M16, si, nu in ultimul rand, miile de ziaristi – simpli reporteri, fotografi, cameramani, sunetisti, redactori celebri ai posturilor americane -, profesionisti ai cuvantului, te fac sa te simti ca intr-o adevarata stare de razboi. Imaginati-va: pentru prima oara in istoria New York-ului, strazile orasului sunt patrulate cu masini blindate, Hummer, inzestrate cu mitraliere grele! Scenele din jurul meu imi amintesc atat de Iugoslavia si ramasitele ei cat si de Hebron. Privirile oamenilor: sarbi, arabi, evrei, americani. Sunt aceleasi. Sticloase si patrunse de rani adanci. FBI si-a gasit un adapost provizoriu Una din informatiile care ne-a parvenit ieri, corelata cu alte date, face sa ne infatiseze o realitate trista: autoritatile americane se asteapta oricand la un nou atac terorist. Si nu se considera in stare sa il previna. Din ratiuni de securitate, pentru a nu se provoca panica, nu se afirma nimic oficial. Insa dovada sta in faptul ca intreg sediul FBI din 26 Federal Plaza a fost abandonat complet. Ofiterii de informatii din New York, care lucreaza la cea mai mare ancheta efectuata vreodata de serviciile secrete americane, s-au refugiat intr-o locatie provizorie. Peste 4000 de agenti, ajutati de 3000 de specialisti neinregimentati – psihologi, sociologi, analisti, oameni de stiinta – si-au instalat tabara intr-un garaj subteran si un depozit alaturat. Mii de linii telefonice si echipamentele electronice necesare au fost desfasurate intr-un ritm impresionant, tot acest imens efectiv lucrand precum generatoarele care duduie in jurul nostru – in foc continuu. Capul directorului CIA trebuie sa cada Agentiile secrete americane incearca sa-si repare imaginea creata de incapacitatea demonstrata si sa-si spele cat mai rapid pacatele. Insa oprobiul public nu ii iarta. Daca in cazul directorului FBI, Robert Mueller III, nu se pronunta deocamdata nimeni, fiind numit de doar o saptamana, in privinta capului CIA, George Tenet, se solicita demisia imediata cat si pedepsirea tuturor ofiterilor responsabili de inimaginabilul esec in apararea sigurantei nationale a Statelor Unite ale Americii. Intr-o incercare de imbunatatire a imaginii serviciilor s-a anuntat public ca NSA (National Security Agency) va relua toate inregistrarile convorbirilor efectuate in ultimul an si jumatate cat si a transmisiilor Internet, dovedindu-se totodata si existenta proiectului Echelon. Din partea DIA (Defense Intelligence Agency), miercuri s-a confirmat oficial faptul ca si Casa Alba reprezenta o tinta, cat si Air Force One. Daca se sustine ca avionul prabusit in Pentagonul neprotejat de scutul aerian special era destinat de fapt pentru Casa Alba, in ce priveste evitarea atacului asupra aparatului prezidential Guvernul mentine tacerea. Goana dupa criminali Inca o zi de interdictie aeriana confirma teama autoritatilor privind iminenta unui nou atac. Repercusiunile asupra moralului americanilor ar fi devastatoare. De asemenea, multe voci ale jurnalistilor si analistilor americani specializati pe Orient atrag atentia ca nu este justificata graba de a incrimina o natiune sau un grup etnic anume. Si, ca scenariul cu ben Laden este prea simplist. O operatiune de o asemenea anvegura, elaborata extrem de minutios si intinsa pe o perioada lunga de timp, in deplina conspirativitate, pe teritoriu inamic, nu lasa fire si urme atat de vizibile pe ultima suta de metri. Si care toate sa duca la ben Laden. Chiar daca se certifica faptul ca autorii sunt arabi nu este neaparat necesar ca si “creierul” sau “creierele” sa aiba aceeasi etnie. Greutatea acestei lovituri trebuie gandita cu o greutate de analiza similara. Forta nevazuta din spatele atacului, pentru a carei identitate se zbat acum zeci de mii de specialisti in informatii din intrega lume, a dat o lovitura care urmareste schimbarea intregii lumi. Razboiul total implica o stare permanenta de aparare totala. Primele afectate vor fi libertatile fundamentale ale omului. Asteptati-va la ce-i mai rau. FBI se misca suspect de repede FBI pare sa aiba rezultatele cele mai eficiente, desi post-factum. Ieri dimineata, surse neoficiale au declarat ca s-a reusit identificarea a 50 de prezumtivi teroristi care ar fi actionat pentru aceasta operatiune in cadrul unei retele de celule. Inca de miercuri, agentii speciali descoperisera o masina folosita de autori ai atentatelor, doua rezidente – un hotel din Boston si o casa din Florida, stat in care membrii retelei se instruisera, legal, la un aerodrom local, in pilotarea Boeing-urilor 747 si 767. Spre seara fusesera deja retinuti (fara a se emite mandat de arestare) opt suspecti, banuiti a fi originari din Egipt si Arabia Saudita: unul in Florida, trei in Boston (dintre care doua femei), trei in New Jersey (la bordul unei dube) si unul in Long Island, capturat dupa o operatiune care a implicat blocarea unui tren, in care se afla suspectul. New York-ul se invarte in jurul Zonei interzise Incet, solidaritatea incepe sa ia locul terorii instaurate asupra New York-ului in ziua neagra a atacului: marti, 11 septembrie 2001, inceputul unei noi ere pentru omenire. Strazile din apropierea zonei inchise au devenit extrem de animate: corturi si alte adaposturi sunt instalate in parcurile din apropiere, pentru odihna medicilor si a personalului de interventie. Cantine mobile au fost plasate de-a lungul Strazii 14, numeroase organizatii sau simpli voluntari oferind mancare si bauturi racoritoare pompierilor, politistilor si echipelor de cercetare venite din toate colturile Americii. New-yorkezi instalati la intrarile si iesirile din zona interzisa aclama si flutura steagul Americii la trecerea celor care se lupta deja de trei zile cu dezastrul lasat de atacul asupra World Trade Center, asupra civilizatiei nord-americane. Circa 50 de caini special antrenati scormonesc daramaturile in cautarea si salvarea supravietuitorilor. Insa numarul acestora se reduce incetul cu incetul in favoarea cadavrelor si a bucatilor de corp ce ies la iveala din molozul si fiarele contorsionate ale fostelor turnuri Gemini. Mai cad doua blocuri: Liberty si Millenium Miercuri dupa-amiaza s-au retrait pentru un moment scurt scenele de cosmar din ziua precedenta. Cateva echipe de ingineri aflate pe teren pentru evaluarea rezistentei cladirilor din Zona Zero au constatat ca si cladirea 1 Liberty Plaza este in pericol sa se prabuseasca. Zeci de oameni panicati au inceput sa alerge, aproape calcandu-se in picioare. Dupa care s-a apreciat ca o alta constructie faimoasa din zona – blocul Millennium – se afla in aceeasi stare. Daca Millennium s-ar prabusi exista o foarte mare posibilitate ca blocul sa cada direct peste Wall Street, marind lantul de distrugeri si blocand pe un termen mult mai mare o importanta parte a activitatii financiare a lumii. Solutiile nu sunt nici ele prea incurajatoare pentru echipele care activeaza in regim non-stop: detonarea acestor doua cladiri ar ingreuna eforturile de recuperare ale posibililor supravietuitori din urmatoarele zile. Pana ieri s-a reusit, cu 120 de camioane, sa se elibereze orasul de ramasite ale cladirilor ce constituiau – cu trei zile in urma – mandria New York-ului. Un alt risc este ridicat de scurgerile de gaze, motiv pentru care, miercuri, locuitorii unui intreg cvartal aflat in apropierea Zonei Zero au fost evacuati de trupele Garzii Nationale si plasati in cateva camine ale New York University. Militarii inarmati, actionand precis si uneori in forta, uimesc locuitorii libertinului oras. O cifra inspaimantatoare In jurul spitatelor disperarea incepe sa cuprinda multimile aflate in cautarea rudelor sau prietenilor. Zeci de afise xeroxate, cu chipurile celor dragi si numere de telefon, sunt raspandite pe ziduri, stalpi si masini. Noaptea sunt aprinse lumanari. In seara zilei de miercuri s-a aflat ca primarul, Rudolph Giuliani, a solicitat 6000 de saci de plastic pentru a doua zi. Estimarile totale sunt insa mult mai lugubre: in cele 1200 de institutii gazduite de cele doua cladiri ale World Trade Center lucrau 50.000 de oameni. Nu s-a putut cuantifica pana acum numarul celor care au reusit sa scape. In acelasi timp, zilnic, 80.000 de turisti vizitau complexul. Alte mii de oameni tranzitau zona spre si dinspre statiile metroului si trenului catre New Jersey aflate in subteranul cladirii. FBI cauta toate inregistrarile video La conferinta de presa a autoritatilor, la care am participat, primarul New York-ului a declarat ca prioritatea numarul unu consta in incercarea de a salva cat mai multe vieti posibil. Doi, a anuntat ca eliberarea daramaturilor ar putea sa ia chiar si trei saptamani, solicitand locuitorilor sa incerce sa se adapteze la aceasta noua viata si sa-si reintre “pe cat este posibil, intr-o oarecare stare de normalitate”. In acest spirit, incepand de ieri s-au redeschis scolile, posta si unele teatre de pe Broadway. Politicienii statului si orasului, printre care si senatoarea Hillary Clinton, s-au ingramadit alaturi de primar pentru a se face auziti si vazuti. La conferinta, primarul a mai cerut tuturor celor care se afla in posesia unor inregistrari video sa le predea Politiei sau agentiei FBI. Totodata, la site-ul http://www1.ifccfbi.gov pot fi transmise orice informatii legate de actele teroriste comise asupra Americii. Iliescu nu mai vine Tot miercuri seara s-a anuntat ca planificata conferinta a ONU pe tematica copiilor a fost amanata. Peste 75 de lideri ai lumii – printre care si presedintele Romaniei, Ion Iliescu – insotiti de mii de delegati, urmau sa participe la summitul ONU de la New York, intre 19 si 21 septembrie. Carol Bellamy, directorul Fondului ONU al Copiilor, fosta consiliera municipala a New York-ului, a declarat ca este nevoie “sa ne concentram energiile pentru probleme mult mai urgente acum”. Si motivele de securitate reprezinta insa una din cauzele principale ale amanarii acestei conferinte: participantii constituiau o tinta “grasa” pentru inamicul invizibil. In acelasi context sta si amanarea conferintei Fondului Monetar International ce urma sa aiba loc la Washington si unde deja isi anuntasera participarea zeci de mii de protestatari anti-globalizare. O fateta pana acum nevazuta si neimaginabila a razboiului total – terorismul la scara abominabila – loveste in temeliile actualei forme de organizare politico-militare a Americii. Teama a cuprins si zguduie periculos imensul aparat statal al celei mai mari puteri a lumii.
Corespondenta speciala din New York de la Victor RONCEA
Lovitura Americii
— Atacurile asupra Statelor Unite genereaza primul razboi al Secolului 21
Comandantul suprem al SUA pregateste o operatiune devastatoare * Riposta americana va fi atat aeriana si navala cat si terestra * Joi, la New York nu s-a mai gasit nici un supravietuitor * Presedintele era asteptat vineri la locul ramasitelor fumegande Oficiali guvernamentali ai Statelor Unite au dat de inteles jurnalistilor prezenti aici ca serviciile secrete americane au conchis: organizatia Al Qaeda patronata de Ossama ben Laden este executanta distrugatoarei operatiuni teroriste impotriva Americii. Drept urmare, Administratia Bush a decis lansarea primului razboi al acestui secol. Secolul care va fi religios sau nu va fi deloc, sau, ca un paradox, ar putea implini ambele enunturi. Lovitura Americii va fi devastatoare. Surse din mediile jurnalistice afirma ca operatiunea va include forte aeriene, navale si terestre. Portavioanele sunt deja pe pozitii Tinta evidenta este locul unde se presupune ca s-ar afla refugiul lui ben Laden: Afghanistan. Motiv pentru care vice-ministrul american de Externe, Richard Armitage, a solicitat Pakistanului acordarea folosintei spatiului aerian. Deja doua portavioane americane se afla in zona Penisulei Arabe, nave capabile sa lanseze si rachete continentale. La Washington, joi, comandantul suprem al fortelor armate, presedintele George W. Bush, a solicitat mobilizarea unui numar de cel putin 20.000 de rezervisti. Autoritatile au recunoscut: pregatiti-va pentru noi atacuri teroriste In sfarsit, autoritatile americane nu au mai lasat publicul in negura si au recunoscut ca se tem de iminenta unor noi atacuri teroriste, in special dupa lansarea operatiunii militare de pedeapsa. Serviciile secrete presupun ca mai multe celule teroriste sunt pregatite sa dea o noua lovitura. O companie aeriana majora a anuntat ca “nu este inca prudent” sa efectueze zboruri. Drept urmare, dupa o jumatate de zi de reluare a traficului aerian, joi au fost suspendate din nou toate zborurile de pe JFK si LaGuardia, in New York, si Newark International in New Jersey. A inceput vanatoarea de arabi Joi, la aeroporturile din New York au fost retinute mai multe persoane, de origine araba, care, se afirma, erau in posesia unor carnete de pilot false. In Minnesota, FBI a arestat un arab care incercase nu cu mult timp in urma sa urmeze cursuri de pilotaj pe simulatoare de Boeing. Suspectul se aflase in vizorul FBI si mai fusese retinut. Rearestat, acesta a refuzat orice cooperare cu autoritatile. In mai multe orase si state s-au operat arestari nejustificate ale unor persoane de origine araba, la indemnurile unor binevoitori. Prin cartierele mai marginase arabii sunt urmariti si batuti desi Politia incearca sa le asigure o protectie mai ampla. Stare de alarma generala Faptul ca se asteapta oricand un nou atac terorist a fost reconfirmat, joi dupa-amiaza, cand cladirea Capitoliului a fost evacuata in forta. Filtrele de securizare din jurul Casei Albe au fost intarite excesiv, interzicandu-se accesul pe mai multe strazi radiale. Mai mult, aeroportul national Ronald Reagan, aflat langa Washington, a fost inchis pe o “perioada nederminata” pe motiv ca se afla in proximitatea Casei Albe. Tot joi, vicepresedintele Richard Cheney a fost mutat la baza prezidentiala de la Camp David, “din motive de precautie”. Presedintele a informat natiunea ca aparate militare patruleaza cerul Washington-ului, New York-ului si a altor sase orase. Bush viziteaza New York-ul cu o securizare dusa la extrem Masurile de securitate din New York au atins un grad extrem, dupa ce George Bush a anuntat ca va vizita orasul vineri. Presedintele era asteptat ieri dupa-amiaza la New York pentru a evalua dezastrul si a transmite new-yorkezilor un mesaj de compasiune si sprijin. Joi, seful statului, impreuna cu Congresul, au aprobat un ajutor de 40 de miliarde de dolari pentru orasul lovit de teroare. Evacuarile au continuat si in New York, gara Pennsylvania si un alt simbol al orasului, Empire State Building, fiind golite miercuri noaptea. Cu toate acestea, barul aflat la parterul cladirii a fost mentinut deschis, cativa new yorkezi si nu numai aratandu-si solidaritatea prin consumatie. Vineri – zi nationala de rugaciune Vizita comandantului suprem al SUA, ieri, era programata dupa serviciul religios de la orele 12.00, cand presedintele a rugat intreaga natiune sa mearga la biserici si sa se roage pentru victimele atentatelor si rudele lor, proclamand Ziua Rugaciunii si a Reamintirii. Bush a mai afirmat ca doreste sa transmita personal condoleantele sale new-yorkezilor si sa multumeasca echipelor de salvare din Zona Zero. In ciuda eforturilor acestora, joi, nu s-a mai descoperit nici un supravietuitor. In schimb, spre seara, aflati la barierele din jurul zonei interzise, am asistat la trecerea mai multor camioane frigorifice. Noaptea, ploaia s-a lasat asupra ramasitelor inca fumegande ale ceea ce a fost odata complexul World Trade Center, New York.

Urmarea:

Corespondenta de la trimisii nostri speciali la Islamabad, Adina ANGHELESCU si Victor RONCEA
Sub tiruri de racheta
— Talibanii fac prima concesie
La 21:35 (ora Afghanistanului), alianta anglo-americana a bombardat, facand uz repetat de rachete cu raza lunga de actiune, zonele Kabul si Kandahar. Surse neoficiale din capitala pakistaneza ne-au declarat ca au fost reperate si avioane militare care au intrat, se pare, dinspre spatiul aerian al Uzbekistanului. La ora la care transmitem, aeroportul din Kandahar, una dintre tinte, are, conform informatiilor receptionate la Islamabad, sistemul de comanda si doua din pistele de decolare-aterizare distruse. Din putinele informatii care ne parvin dinspre Afghanistan am aflat ca, din Kabul, civilii, inspaimantati, paraseau orasul in fuga, fara sa priveasca inapoi. Conform oficialitatilor de la Islamabad, sute de afghani, aflati in fata cosmarului bombadamentelor, se indreapta spre granitele cu Pakistan si Iran. In capitala pakistaneza sunt asteptate, in orele ce vin, riposte ale suporterilor talibanilor si, implicit, confruntari intre sustinatorii lui Osama ben Laden si ai regimului taliban, pe de o parte, si autoritatile regimului Musharraf. Populatia pakistaneza este deja infierbantata, chiar noi fiind subiectii unor mici incidente care au avut loc imediat dupa inceperea bombardamentelor. Trimisii ZIUA au fost inconjurati de o gramada de localnici agitati, care vroiau sa stie, din surse independente, europene, daca “e bine sau rau”. Oficialii talibani se asteptau la acest atac iminent inca de sambata, dupa ce un avion militar american a incercat sa patrunda in spatiul aerian al Afghanistanului, testand, practic, viabilitatea sistemului de protectie a sistemului antiaerian taliban. Ziarista britanica Yvonne Ridley a fost eliberata ieri, in momentul in care transmitem ea fiind transportata sub escorta la o locatie inca necunoscuta. Inca de sambata, ambasadorul taliban in Pakistan, Mulla Abdus Salam Zaeef, declarase ca din ordinul mulahului Mohammad Omar, liderul suprem taliban din Afganistan, ziarista va putea fi libera. Ea a fost retinuta in urma cu zece zile, pe teritoriul afgan. In ce le priveste pe cele doua calauze afgane, surse din Islamabad ne-au informat ca acestea ar fi fost deja executate. Afganii nu au intrat in jocul US Air Force La Islamabad, primele informatii de ieri au fost legate de evenimentul petrecut sambata in spatiul aerian al Afganistanului. Misteriosul avion a produs senzatie si in Pakistan. Un oficial taliban a declarat ca aparatul, care zbura la foarte mare altitudine, a aparut prima data langa Jalalabad, la orele 13, dupa care a fost reperat in Mazar-I-Sharif si Kabul la orele 16. Tunurile antiaeriene au tras in avionul intrus, dar nu l-au nimerit. Avionul-fantoma nu a fost, deocamdata, revendicat, dar surse de la Islamabad afirma ca a fost o operatiune-fulger a US Air Force, de evaluare a sistemului de aparare antiaerian taliban. Se mai afirma ca talibanii nu au intrat in jocul americanilor si nu au tras rafale sustinute tocmai pentru a nu-si descoperi pozitiile la sol. Talibanii au optat, deocamdata, pentru o strategie “de camuflaj”. Talibanii resimt apasarea “pe jugulara” Faptul ca, totusi, talibanii resimt apasarea “pe jugulara” a aliatilor, este confirmat de atitudinea luata in ultimele doua zile. Astfel, sambata, Guvernul taliban a facut prima propunere concilianta, oferind aliatilor un troc: eliberarea celor opt arestati straini acuzati de prozelitism, in schimbul incetarii razboiului propagandistic impotriva Islamului. Este vorba de programul PSYOPS lansat de americani dinspre Uzbekistan. A urmat cea privind-o pe ziarista britanica, pusa in practica ieri. Daca Foreign Office s-a bucurat de propunerea talibana in ce o priveste pe Ridley, in schimb Casa Alba a refuzat, fara drept de apel, orice negociere de acest gen, mirosind slabiciunea talibana, care a iesit la iveala pentru prima oara de la inceputul “razboiului total impotriva terorismului”. George Bush a spus totul in cateva cuvinte care trimit la declararea unui atac iminent: “Este timpul actiunii, nu al cuvintelor!”, si a apasat: “Talibanilor le expira timpul!” Alerta la uzbeci Pe de alta parte, furia talibanilor este previzibila, avand in vedere declaratia oficialilor regimului de la Kabul, care ameninta direct Uzbekistanul cu un atac in cazul in care autoritatile sprijina in continuare fortele armatei americane. Acestea au deja un plan de actiune tip comando cu care sa patrunda in bazele-cheie din Afganistan. Tehnica de lupta talibana nu este de desconsiderat, intrucat, afirma surse apropiate regimului de la Kabul, oamenii mullahului detin dispozitive strategice, inclusiv rachete cu raza medie de actiune. Inca de ieri, importante trupe talibane marsaluiesc spre granita cu Uzbekistanul. Mujahedinii incep Jihadul si in Pakistan Pentru a veni in sprijinul talibanilor, fortele politice si religioase opozante Guvernului generalului Pervez Musharraf au trecut la actiune pe tot teritoriul pakistanez. In apropiere de Islamabad, la Rawalpindi, la sfarsitul unei demostratii a sustinatorilor politicii talibane, s-a anuntat inceperea campaniei de inrolare a mujahedinilor, pentru a lupta impotriva coalitiei internationale. De fata la evenimente, reporterii ZIUA, imbracati in portul musulman, au asistat de pe margine – intrucat gradul de periculozitate era maxim – la rabufnirile suporterilor talibani. Inarmati cu bate, dar si cu cateva automate Kalasnikov, acestia au dat foc steagului Americii si portretului presedintelui Bush, strigand “Jihad, Jihad”. Seful gruparii Jamiad-I-Ulema Islam, Maulana Fazlur Rehman, care este si conducator spiritual al miilor de scoli religioase – madrasas – a declamat ca toate filialele partidului sunt deschise pentru recrutarea mujahedinilor si a acuzat America, considerand-o “cea mai mare terorista”. Musulmanii acuza evreii de atentatele din New York In zbieretele multimii, Fazlur a mai spus, gesticuland precum un dirijor agitat, ca evreii sunt vinovati de atacul din 11 septembrie asupra Statelor Unite. “Daca fratii afgani vor fi atacati, atunci o sa vada ei ce inseamna terorism!”. Pro-talibanii, excitati la maxim, au raspuns intr-un glas, ca la rugaciunile din moschee: “Da, da, da! La lupta!”, ne-a tradus in continuare, aproximativ, din dialectul “urdu”, un ziarist pakistanez. Politia si Armata nu au intervenit, dar atmosfera devenise incandescenta, motiv pentru care a trebuit sa ne retragem dupa ce am primit, in invalmaseala creata, coate si calcaturi pe picioare. Urmare a deciziei de recrutare a mujahedinilor, autoritatile pakistaneze au hotarat plasarea lui Fazlur sub arest la domiciliu. Zona este incercuita si nimeni nu patrunde, iar militarii si-au asezat corturile “in dispozitiv”. Un trib de la granita a capturat o echipa de jurnalisti Aici, la Islamabad, s-a incetatenit deja o practica potrivit careia ziaristii autohtoni intermediaza exclusive pentru marile agentii si posturi straine, furnizarea de “ponturi” si contacte pe teren. Angajarea unui astfel de ziarist pe zi costa intre 200 si 1000 de dolari, in functie de cat de fierbinte este subiectul abordat, iar o incursiune peste granita, la afgani poate costa si mai mult. Mehmmed, “contactul nostru” ne-a avertizat ca nu-si asuma nimeni nici o responsabilitate. Asa se face ca doi reporteri francezi insotiti de trei jurnalisti locali au fost capturati de un trib din Valea Terah, in timp ce incercau sa treaca in Afganistan. Tribul, care are jurisdictie in regiune asupra unui teritoriu “marcat”, au predat grupul retinut si acuzat de spionaj autoritatilor pakistaneze. Musharraf si-a prelungit prerogativele de comandant suprem In alta ordine de idei, militari turci experti in antiterorism au sosit la sfarsitul saptamanii la Islamabad, condusi de emisarul special al premierului Bulent Ecevit. Nu ne-au fost furnizate informatii despre numarul personalului militar venit din Turcia, echipamentul special pe care l-au adus sau despre modul cum vor actiona in colaborare cu Armata pakistaneza. Interesant este faptul ca trimisul turc a tinut sa se faca disocierea intre statutul de membru NATO al tarii sale si cea de participant la coalitia antiterorista condusa de Statele Unite. Tot ieri, presedintelui Pervez Musharraf i-a fost prelungit mandatul de comandant suprem al Armatei Pakistanului. Acesta expira ieri, la trei ani de la lovitura de stat din 1999, o data cu autoproclamarea sa ca Presedinte, in luna iunie a acestui an. Trebuie mentionat aici ca presedintele detine aici si rolul de ministru al Apararii. Febra hemoragica Congo se extinde Actiunile de depistare a provenientei febrei hemoragice Congo continua. Alerta e maxima. O echipa speciala de specialisti in epidemiologie coordonati de Institutul National de Sanatate si Organizatia Mondiala a Sanatatii examineaza cazurile depistate si colecteaza probe de sange, in mai multe zone ale tarii. Virusul respectiv se raspandeste cu mare rapiditate prin intepaturi. Simptomele includ aparitia de eczeme si o stare de raceala. Pacientii sangereaza pana la moarte prin gura, ochi, nas, anus si genital. Nu exista cura sau tratament decat in cazul depistarii acestei boli in faza primara. Soparla ucigasa Sarind peste evenimentele de “foc”, traim la Islamabad si momente tragi-comice. In camera de hotel te poti trezi oricand cu o draguta reptila. Ni s-a intamplat si noua. Grav este ca soparla depistata, care marsaluia agitata pe tavan, nu era deloc una pasnica, de genul celor care te scapa de insecte, ci una a carei muscatura era otravitoare. Noroc ca reporterii ZIUA sunt extrem de vigilenti. Un “comando” mixt, romano-pakistanez, a executat capturarea intrusului.

ZIARISTI ONLINE de ZIUA Adevaratei Americi: Istoricul american Larry Watts prezent in studiile Profesorului Theodor Codreanu: I. Războiul antiromânesc al Sovietelor. INEDIT. Jean-Michel Jarre i-a mulţumit Marianei Nicolesco. FOTO

Larry L. Watts - Foto de Cristina Nichitus Roncea

Larry Watts, ambasadorul Americii normale in Romania

Istoricul Larry Watts prezent in studiile Profesorului Theodor Codreanu: I. Războiul antiromânesc al Sovietelor

Demonstraţia o face o cu impresionantă documentare Larry L. Watts. Este vorba despre un fenomen pe care nici istoricii români nu l-au luat în seamă decât secvenţial. Ceea ce impresionează este voinţa nestrămutată a unui colos de a îndeplini „testamentul” lui Engels în privinţa românilor, acela de a-i spulbera din calea „revoluţiei mondiale” chiar după ce România căzuse pradă acestei revoluţii. Sau tocmai de aceea!

Mariana Nicolesco împreună cu Jean-Michel Jarre, Ambasadori Onorifici UNESCO

Mariana Nicolesco împreună cu Jean-Michel Jarre, Ambasadori Onorifici UNESCO

INEDIT. Jean-Michel Jarre i-a mulţumit Marianei Nicolesco la UNESCO “pentru tot ce reprezintă în muzică şi pentru a ne fi amintit tuturor sacralitatea vocii umane”. FOTO/INFO

Jean-Michel Jarre: «Cu emoţie îi mulţumim Marianei Nicolesco pentru tot ce reprezintă în muzică şi pentru a ne fi amintit tuturor sacralitatea vocii umane, primul nostru instrument de comunicare».

Salvador Dali, Kurt Waldheim si Constantin Antonovici

Salvador Dali, Kurt Waldheim si Constantin Antonovici

Blestemul protocronist – de Grid Modorcea. De la Constantin Antonovici la Patrick O’Reilly

Dar nimeni din tara, de la Ministerul Culturii, al Afacerilor Interne sau din diaspora romaneasca, nu a facut nimic pentru a scoate la lumina adevarul, pentru a-i sanctiona pe vinovati, pentru a recupera opera lui, pe care Antonovici a daruit-o statului roman. Sigur, nu avem nici o pretentie de la un ministru ca Daniel Barbu sa stie cine e Antonovici si sa miste un deget, fiind un orbete politic, mereu pe post de “invitatat”!

De ce e suparat pe soarta dl Tismaneanu: Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii. Urmeaza Patapievici

Tismaneanu si Patapievici: sub zodia noilor cominformisti

“Cazul Volodea” sau Ce vor sa stie americanii despre emigrarea lui Vladimir Tismaneanu

În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat”  în SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.

Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.

Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.

Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.

Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.

Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul la Ziaristi Online)

(…)

7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.

8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.

9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.

10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.

Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.

Aurel I Rogojan / Fereastra Serviciilor Secrete, Editura Compania, 2011

Mosteniri imperiale in Comintern si organele de securitate sovietice

Nota: Tentative de a nega faptul ca Valter Roman si Leon Tismaneanu au fost agenti sovietici au fost facute individual de membri ai familiilor lor. In cazul lui Tismaneanu, statele de plata ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indica faptul ca era platit cel mai bine, dintre cei 26 de agenti de pe lista, surclasand agenti semnificativi ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman. Numai Boris Stefanov (nume de acoperire: I. Draganov) primea la fel de mult ca el, iar acesta era titularul Partidului Comunist Roman din acea vreme. Vezi Rosiiskii Gosudarstvennyi Arkhiv Sotsial’noi i Politicheskoi Istorii [Arhiva Rusa de Stat pentru Istorie Politica si Sociala: RGASPI], fond 495, opis 286, dosar 55, f. 13

Larry L Watts / With Friends Like These, Editura Militara / Fereste-ma, Doamne, de prieteni, Editura RAO, Bucuresti, 2011

Cele doua documente si capitolul dedicat lui Tismaneanu, integral, la Ziaristi Online

Urmeaza: De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român

Vezi si: “Intre linii”, de Eugen Mihaescu: Cornitele lui Leonte Tisminețki. Tismaneanu a intrat in SUA calare pe o cocosata. De ce a fost refuzat Volodea la New York Times. Intre “Convingeri comuniste” si “Evenimentul Zilei” Tismaneanu a schimbat doar semnul. Limacsii zilelor noastre

EXCLUSIV. Vladimir Tismaneanu: Cum am suferit sub criminala Securitate si cancerosul Partid Comunist

“Intre linii”: Aventurile lui Ion Cristoiu la New York. De la gandaci in camera rezervata de Presedintie la o incursiune in jungla Harlemului cu Eugen Mihaescu

Fragment din cartea de memorii a artistului Eugen Mihaescu intitulata “Intre linii” si aparuta la Editura RAO, Bucuresti 2011:

Președintele Emil Constantinescu a venit atunci (iunie 1998 – nota mea), la New York, în­soțit și de câțiva jurnaliști printre care însuși Ion Cristoiu. Într-o seară, am primit un telefon de la acesta:

– Domnule Mihăescu, zice, mă aflu într-un hotel din fața sălii Madison Square Garden. Sunt disperat! Locul colcăie de gândaci! Mi-am strâns bagajul și am coborât în hol pentru că mi-e frică să nu-mi intre vreo lighioană în haine. Vă rog, dacă se poate, să-mi reco­mandați un hotel nu prea scump. Am bani suficienți, nu pentru un „palace“ desigur, dar nici nu sunt nevoit să stau în acest „boui-boui“.

– Pot ajunge la dumneavoastră în maximum douăzeci de minute, i-am răspuns eu. Așteptați-mă în hol.

Și am fugit să caut un taxi. L-am găsit pe jurnalist stând de vorbă cu Octavian Andronic. Ne-am urcat într-o mașină și, când m-a între­bat la ce hotel mergem, eu i-am spus:

– Domnule Cristoiu, locuiesc singur și am un apartament destul de încăpător pentru două persoane. Eu voi folosi dormitorul, iar dumneavoastră livingul, în care am o canapea extensibilă. Dacă nu vă convine acest aranjament, atunci vă conduc la mine la atelier, în Tudor City unde, veți putea locui singur. N-are rost acum, la miezul nopții, să căutăm un hotel.

Nu m-a refuzat și astfel l-am avut pe Ion Cristoiu oaspete în apar­tamentul din 38th Street. Din capul locului, trebuie să spun că era un musafir foarte comod, pe care nici nu îl simțeai. A fost unul dintre pu­­ținii care au studiat cu mare atenție tablourile de pe pereți și cărțile din bibliotecă. S-a oprit apoi și a admirat îndelung priveliștea care i se oferea de la etajul 34, o sută de metri deasupra orașului. Ca și Brucan, Cristoiu nu este un om care să se manifeste zgomotos. Era foarte reținut pentru că nu voia să pară prea impresionat de felul în care se compunea Empire State Building exact în mijlocul ferestrei de trei metri pe doi. Cristoiu de acum era total diferit de personajul pe care îl cunoscusem. Slăbise foarte tare (mânca numai mere), avea părul tăiat scurt și, în totul, un aer foarte sportiv. Nu regăseam nimic nici din veș­nica sa agitație. Era mult mai calm și își petrecea timpul citind sau notând impresiile într-un carnet. Eram profund surprins că nu mai regăseam micul Balzac balcanic, care se transformase într-un fanatic al mișcării, al sportului. Pe de altă parte, Cristoiu era și foarte prudent. Nu-mi amintesc să fi avut cu el vreo discuție politică. Nu mi-a spus ca toată lumea: „Vezi, dom’le, te-ai înșelat susținându-l pe Iliescu!“ Ca și mine, avea și el oroare de așa-zișii „intelectuali ai Grupului de Dialog Social“. Într-un fel, toate aceste lucruri nespuse ne legau.

Cred că în prima zi i-am făcut un tur al orașului și i-am explicat geografia New Yorkului ca să se poată orienta mai ușor. Apoi, el, conștiincios, s-a dus la Națiunile Unite ca să-și facă datoria de jur­nalist. A doua zi însă mi-a explicat că s-a obișnuit să alerge zilnic și ar vrea să se ducă în Central Park și să înconjoare „rezervorul“, lacul care alimentează Manhattanul cu apă potabilă. Asta l-a trădat ca mare admirator al „civilizației americane“ și amator de filme gen Marathon Man.

– E departe? m-a întrebat Cristoiu.

N-am făcut nici un comentariu. Ne-am dus, am luat un taxi până la strada 79, am intrat în parc dinspre partea de est, l-am condus lângă rezervor, pe la strada 89, și i-am spus că îl voi aștepta acolo, pe o bancă. A plecat în fugă, în pantaloni de sport și bascheți, și a rea­părut, după vreo jumătate de oră, transpirat și congestionat la față. Ne-am înapoiat acasă cu taxiul și Cristoiu mi-a spus că va fi nevoit să facă drumul acesta în fiecare zi.

– Știți, domnule Cristoiu, am zis eu atunci, am uitat să vă spun că aici, în bloc, la ultimul etaj, există o sală de gimnastică echipată cu tot felul de mașini, printre care și o bandă rulantă. Puteți să trageți de fiare și să alergați cât poftiți. Iar pe terasă aveți o piscină acoperită în caz că obosiți sau vă plictisiți de alergat.

– Cum?! s-a minunat Cristoiu. Aveți așa ceva aici? Unde?

L-am luat, i-am arătat și cred că l-am dat gata cu sala de sport – a fost cu adevărat impresionat. Deși era noapte, destul de târziu, a vrut neapărat să încerce toate echipamentele chiar atunci. I-am dat cheia de la apartament și i-am explicat că, de la sală, are de coborât două etaje fie cu unul dintre cele trei ascensoare, fie pe una din scări. I-am spus și cum găsește apartamentul, imediat lângă ușa de la casa scării. Cred că s-a făcut undeva după miezul nopții și eu ațipisem când m-a sunat portarul:

– E un domn aici, la parter, care spune că a coborât până jos pen­tru că nu mai știe unde locuiți…

Probabil Cristoiu s-a zăpăcit și a coborât un etaj în plus. A încercat cheia în ușa unui apartament speriind locatarii și atunci, fiind în chi­loți, s-a refugiat pe casa scării.

– Ține-l acolo, domnule, i-am spus eu portarului. Vin imediat să-l recuperez.

De data asta Cristoiu, săracul, era tare jenat, ca omul de la țară venit la oraș, care a apăsat toate butoanele și a stricat ceva.

Într-una din zile, am fost și la cumpărături împreună. Cred că, de gura mea, a acceptat să-și ia un costum. I-am tot explicat că sunt situații în care ar fi bine să renunțe la vesta lui cu multe buzunare. Nu l-am văzut însă niciodată îmbrăcat în hainele pe care le-am ales împreună. Cred că le are și astăzi învelite în foiță, în dulap.

Peste vreo două zile, Cristoiu a venit la mine și mi-a spus că ar dori să meargă în Harlem.

– În Harlem? am întrebat eu nu foarte entuziasmat de ideea musafirului meu.

– Da, în Harlem, îmi doresc asta foarte mult!

– Bine, domnule Cristoiu, dar vă previn că s-ar putea să fie peri­culos. Nu cred că ne va face cineva vreun rău pentru că se vede de la o poștă că suntem europeni după cum suntem îmbrăcați. Va fi totuși o aventură!

Am luat metroul de la 42nd Street până la 125th Street și, pe măsură ce ne apro­piam de țintă, după ce am trecut de 110th Street, cred că am rămas singurii albi din vagon. Am coborât la 125th Street pe la ora două sau trei și am traversat Harlemul, de la est spre vest, până la Columbia University, în vreo trei ore. Strada pe care am pornit este un fel de Calea Victoriei a Harlemului. Cristoiu, privind în dreapta și în stânga, îmi zice:

– Nu-i nici măcar un polițist alb aici! Cred că suntem singurii albi din cartier!

Eram entuziasmați de parcă am fi fost doi exploratori în Matto Grosso, în jungla amazoniană, cel puțin! Cristoiu privea plin de cu­riozi­tate în jur și, la un moment dat, parcă încercând să-și dea curaj – „curaj, curaj găină că te tai!“ nu cea care naște pui vii, cea normală! – îmi zice:

– Da’ noi acum mergem prin „centru“, nu-i așa? N-am putea să ne abatem, să vedem și ce se ascunde în spatele fațadelor?

Până atunci, savurând curiozitatea sa aproape copilăroasă, eu îi tot dădeam explicații: aici a fost Cotton Club, aici a fost celebrul Apollo Theater. Îl condusesem câțiva pași pe Lenox Avenue ca să-i arăt The Savoy Ballroom unde era pasionant să te afli prin 1935, când noi încă nu ne născuserăm. Auzindu-i rugămintea, am acceptat să schim­băm di­rec­ția. Mergând pe o stradă, mai lăturalnică, decorul s-a trans­format brusc. Văzând case arse, confiscate de bancă și având ferestrele și ușile zidite, gunoaiele adunate la rigolă și trecători parcă mai ostili, a început încet-încet să mă strângă și pe mine cămașa în spate. Emoțio­nat, mi-am scos o țigară pe care am dat, instinctiv, să o aprind cu bricheta Dupont al cărei capac scoate un clinchet specific. La auzul acestui sunet, am și zărit un grup de adolescenți care, văzând sclipirea aurului din mâna mea, s-au ridicat de pe treptele din fața unei case și au făcut un pas înspre noi. În aceeași clipă, din spa­tele unei clădiri, în dreptul unui maidan, am zărit numai „ochii“ unei mașini de poliție și s-a auzit scurt sirena. Băieții s-au așezat domol înapoi pe scară, eu am băgat bricheta în buzunar și, împreună cu Cristoiu, am făcut stânga împrejur și ne-am îndreptat spre strada principală în pas vioi. Într-un târziu, am ajuns la Columbia University de unde am luat un taxi. Odată ajunși acasă, Cristoiu s-a întins pe canapea spunându-mi:

– Nu vă supărați, dar sunt un pic cam obosit și aș vrea să mă în­tind puțin…

– Și eu la fel, i-am răspuns intrând în dormitor.

M-am trântit direct în pat așa cum eram, îmbrăcat. Am căzut lați amândoi. La un moment dat, am auzit ca prin vis, venind de undeva de foarte departe, soneria telefonului. M-am uitat la ceas: era trecut de miezul nopții la New York și ora șapte și jumătate dimineața la București. Telefona soția lui Cristoiu să-l întrebe ce mai face. Dormiserăm amândoi, ca secerați, aproape șase ore. Ne doborâse frica pe care, foarte demn, ne-am ținut-o ascunsă unul față de celălalt!

Eugen Mihaescu

“Intre linii”, Bucuresti 2011

Cu multumiri Grupului Editorial RAO

Foto: Octavian Andronic – ANDO

Vezi si: Naked Iliescu by Eugen Mihaescu. Intre linii cu Ion Cristoiu. O emisiune de senzatie. VIDEO

Enigmele 911

Enigmele 11 septembrie 2001

– Evenimentele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite au generat cele mai mari enigme ale inceputului de secol XXI. La sapte ani de la tragicele evenimente este evident un singur lucru: incercarea disperata a Administratiei Bush de a impune scenariul oficial asupra evenimentelor de la 9/11 au tot mai putini adepti. Cu trecerea anilor, intrebarile care se pun sunt tot mai grave, iar raspunsurile lipsesc. Un sondaj “Zogby International”, din 23-27 august 2007, arata ca 51% dintre americani nu mai cred in versiunea oficiala a Administratiei Bush si a vicepresedintelui Cheney inainte, in timpul si dupa evenimentele din 11 septembrie 2001. Sondajul are o marja de eroare de 3,1%

“Marea necunoscuta” a secolului XXI

Conform versiunii oficiale a Administratiei Bush, la 11 septembrie 2001, 19 arabi – inarmati pana in dinti cu bricege si spray-uri cu piper – au deturnat 4 “Boeinguri” ale celui mai puternic stat din lume si le-au proiectat in “World Trade Center” (Twin Towers), precum si intr-o aripa (aflata in reparatii) a Pentagonului, provocand circa 3.000 de victime. Un al patrulea “Boeing” a cazut pe un camp din Pennsylvania, ratand obiectivul.
Arabii – care rezidau in SUA, cu pasapoarte furnizate de FBI, “urmand cursurile unor scoli particulare de aviatie” apartineau organizatiei “Al-Qaeda”, condusa de Osama Bin Laden. In urma acestor atentate abominabile, Administratia Bush a dezlantuit “razboiul global cu terorismul” (GWT) si a pornit “razboaiele preventive” contra Afganistanului, Irakului. Iar acum, pregateste confruntarea cu Iranul. Toate state aflate pe “lista Raului”, intocmita de Casa Alba, imediat dupa 11 septembrie, state care se fac vinovate de gazduirea si “sponsorizarea mondiala a terorismului”.
Contestatarii versiunii oficiale privind 9/11 sustin ca “Administratia Bush a stiut” ce se pregatea, din timp. Dar ca nu a luat niciun fel de masuri ca sa preintampine tragedia. Acestia se bazeaza, intre altele, pe avertismentele primite de SUA din partea guvernelor Germaniei, Frantei, Marii Britanii, Rusiei, Egiptului, Israelului, Marocului etc., potrivit carora, din informatiile serviciilor secrete, un atentat major era iminent pe teritoriul SUA. Convocata in fata “Comisiei 9/11″ a Congresului SUA, secretarul de stat Condoleezza Rice a recunoscut ca primise anterior un raport CIA care avertiza asupra unei iminente actiuni teroriste de proportii in SUA. La insistentele congresmanului Richard Ben-Veniste, cel care conducea comisia de audieri, Rice a citat titlul notei primite de la CIA: “Bin Laden pregateste un atac major pe teritoriul SUA”. Depozitia lui Rice a fost filmata si se gaseste postata si pe internet. Alti contestatari merg si mai departe, si declara Administratia Bush complice la evenimente. Pentru a-si crea astfel un “casus beli” (gen “Lusitania”, “Pearl Harbor”, “Golful Tonkin”) si a incepe seria “razboaielor preventive”, sub devizia “luptei antiteroriste”. Un exemplu in acest sens este congresswoman-ul de Georgia, Cynthia McKinney, care a inaintat in Congres o cerere de “impeachment” (demitere) a Presedintelui Bush, considerat vinovat de “crime de gradul 1″ contra SUA, in evenimentele de la 9/11.
Cele trei mari enigme legate de 9/11 sunt:
1) “Demolarea controlata” de la WTC;
2) Ce a lovit, in realitate, Pentagonul?;
3) Identitatea furata a “teroristilor”.
11 septembrie 2001 ramane o data-cheie in politica internationala, pentru ca a devenit justificarea unor actiuni militare ale SUA care vor avea, fara indoiala, grave consecinte in urmatorii ani. De aceea, ramane o chestiune vitala de a sti ce s-a intamplat, in realitate, pe 11 septembrie 2001.

Ipoteza “demolarii controlate”


Potrivit acestei ipoteze, in realitate, “World Trade Center” (Twin Towers) nu s-au prabusit, in niciun caz, datorita proiectarii celor doua avioane “Boieng” 767 in ele. Prima dovada este cea filmata, care a devenit imagine simbol a terorismului in secolul XXI. Imaginea filmata prezinta cei doi zgarie-nori prabusindu-se prin implozie si nu prin explozie. Ai senzatia ca Turnurile Gemene intra in pamant. Ca se “scufunda”.
Or, implozia impune dinamitarea prealabila a coloanei de rezistenta a celor doi zgarie-nori. Ceea ce presupune o munca dificila, desfasurata in timp, de numerosi specialisti in demolari, cu scheme ale constructiei in fata si apoi depozitarea explozibilului in locurile stabilite.
Zdenek Bazant si Mathieu Verdure in “Mechanics of Progressive Collapse: Learning from World Trade Center and Building Demolitions” din “Journal of Engineering Mechanics ASCE” (vol. 133, nr. 3, pag. 308-319, din martie 2007) exprima opinia generala a inginerilor si expertilor in demolari din SUA.
Versiunea oficiala a lui “The National Institute of Standards and Technology” (NIST) a fost respinsa. Aceasta punea prabusirea lui “WTC” pe seama impactului cu avioanele si este astazi respinsa de majoritatea expertilor in demolari, de ingineri si de arhitectii americani.
Au existat multe speculatii in mass-media. De pilda, “New York Port Authority” – proprietara cladirilor “WTC” – a fost banuita ca a dorit demolarea turnurilor, numai pentru a incasa o asigurare uriasa: aproape 4 miliarde de dolari de la compania “Westfield Australia”.
David Ray Griffin include teoria “imploziei controlate” in cartea sa, “The New Pearl Harbor”. In ultimii ani, s-a adunat un material urias, care accepta acum teoria “imploziei controlate”. Prima proba, filmul: demolarea “WTC” este o tipica implozie, de genul celor folosite la demolarea cladirilor din marile orase, pentru a nu afecta ansamblurile de locuinte din jur. “WTC” se “scufunda”, practic, in pamant. Ceea ce a surprins insa pe inginerii si pe expertii in demolari au fost insa alte elemente: viteza cu care a implozat “WTC” si faptul ca, in urma imploziei, totul s-a transformat intr-un praf fin.

Turnurile s-au topit

Expertii sunt de parere ca transformarea, atat de rapida, a doi zgarie-nori, ca si “topirea otelului” din structura constructiiloreste dovada ca la demolare a fost utilizata o arma energetica, ce a marit mult efectul creat de focul generat de impactul cu cele doua avioane. Multe rapoarte staruie asupra problemei “otelului topit”. Un raport afirma ca se putea observa “otelul topit, care curgea ca la o turnatorie”. “WTC USGS Thermal Study”, utilizand “Airbone Visible/Infrared Imaging Spectometer” a masurat in “WTC” temperaturi de 727 grade Celsius, care nu puteau proveni de la explozia avioanelor. Studiul NIST (“The National Institute of Standards and Technology”) recunostea doar 615 grade Celsius, pentru doar 15 minute, temperatura generala atingand in centrul de foc (dupa NIST) 250 grade Celsius. “Topirea otelului” ramane insa o problema nerezolvata, pentru ca, la “WTC”, otelul topit curgea ca la o turnatorie, iar topirea otelului presupune dezvoltarea unei temperaturi de 1.500 grade Celsius.
Steven Jones, profesor de fizica la “Bringham Young University”, a avansat o teorie interesanta, legata de reactia termicade la “WTC”.
In 2006, Jones a facut analize moleculare, incercand sa gaseasca urme ale prezentei explozibilului folosit la demolarea celor doi zgarie-nori. A opiniat ca temperaturile enorme erau cele care au provocat colapsul “WTC”. “NIST” (“The National Institute of Standards and Technology”) a sustinut insa ca, pentru demolarea controlata a coloanelor, era necesara o cantitate record de explozibil. In legaturacu ipoteza termica a specialistilor, “NIST” a sustinut cu seninatate ca nu era vorba de “otel topit”, ci de “aluminiu topit”, care provenea de la fuselajul avioanelor in flacari. Aluminiul se topeste insa la o temperatura mult mai mica decat otelul. Multi martori au auzit explozii puternice inainte de implozia “WTC”, ceea ce confirma ipoteza unei “demolari controlate”. S-a mai observat ca cele doua turnuri au implodat in 11 secunde. Expertii sustin insa ca, din cauza gravitatiei, era nevoie teoretic de 20 de secunde pentru ca turnurile sa se prabuseasca.

Ce anume a lovit Pentagonul?


In versiunea oficiala, un “Boeing” 767 al Companiei “American Airlines”, zborul 77, ruta “Dulles Airport” spre Los Angeles, cu numarul N644AA, avand 64 de pasageri la bord, a fost deturnat de 5 arabi, “pirati ai aerului”, la orele 8.55 a.m., iar avionul a fost proiectat – intr-o aripa aflata in reconstructie – in Pentagon, la orele 9.45 a.m.
Doi dintre “piratii aerului” – Hani Hanjour si Majed Moqed – au fost identificati de functionari ai aeroportului “Dulles” ca avand bilete doar pentru dus, retinute de la “Advance Travel Service”.
Renee May ar fi sunat-o pe mama ei si a anuntat-o ca sase indivizi i-au obligat pe pasageri sa se mute in partea din spate a aeronavei. Pasagera Barbara Olson i-a telefonat sotului ” Ted Olson – si l-a anuntat ca avionul a fost deturnat. Nimic din toate acestea nu a fost adevarat. Absolut nimic. Cel care a contestat versiunea oficiala a fost chiar secretarul de stat, Donald Rumsfeld.
Motivul: gaura lasata in peretele Pentagonului era cu mult mai mica in dimensiuni decat cea pe care ar fi lasat-o o aeronava de dimensiunile unui “Boeing”. Donald Rumsfeld a concluzionat, intr-un interviu din 12 octombrie 2001, ca, probabil, teroristii arabi au lansat o racheta asupra Pentagonului (vezi “Parade Magazine” din 12 octombrie 2001, interviu republicat de Pentagon). Ulterior, Thierry Meyssan a dezvoltat tema in cartea sa, “L’effroyable Imposture”, unde afirma ca zborul 77 nu a existat, ca niciun avion nu a lovit Pentagonul si ca “guvernul american minte”. In realitate, lucrurile sunt chiar mai grave. Atrage atentia, mai intai, saracia probelor. Desi cladirea Pentagonului este supravegheata din toate unghiurile posibile, abia pe 8 martie 2002 s-au prezentat 5 fotograme dintr-o inregistrare video, realizata de una din camerele de supraveghere a cladirii Pentagonului. Ulterior, la procesul lui Zacarias Moussaoui si in urma unor cereri, “Freedom of Information” (FOIA), s-au mai prezentat unele materiale video. De remarcat ca guvernul american a confiscat materialul video de la trei camere de supraveghere a Pentagonului: camera video situata la benzinaria “CITGO”, camera de supraveghere video de la “Double Tree Hotel” si camera de supravegheare de la Departamentul Transportului statului Virginia. Ulterior, pe 16 mai 2002, prin legea “FOIA”, invocata de Scott Bingham, materialele filmate cu aceste camere au fost prezentate. Materialele, inscriptionate gresit 12 septembrie 2001, fie nu prezinta atacul, fie nu prezinta niciun avion lovind Pentagonul.

Vladimir Alexe / ZIUA

PS VR: Cum am fost chiar acolo, pe 11 septembrie 2001, si turnurile s-au scurs si sub ochii mei, pot sa spun ca m-a preocupat, normal, ca si pe alti jurnalisti, aceasta operatiune. Opinia mea despre versiunea oficiala: O MARE MINCIUNA!

Nota mea: Material republicat. Nimic nu s-a schimbat…

Vedeti si:

http://www.ae911truth.org/
http://pilotsfor911truth.org/
http://911blogger.com/
http://www.whatreallyhappened.com/
http://www.911inplanesite.com/
http://www.rense.com/
http://truthaction.org/
http://www.visibility911.com/
http://dc911truth.org/
http://www.youtube.com/watch?v=58xsZD72kiQ
http://www.youtube.com/watch?v=paWiZ2Y8fRg

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova