Posts Tagged ‘nicolae manolescu’

Nicolae Manolescu (Marin) – Dosarul de lucru de la Securitate. Adrian Suciu: “Dle. Nicolae Manolescu, preşedinte al USR, titan al gîndirii şi părinte al scriitorilor români, îmi cer scuze că am vorbit urît despre dvs”

Ziaristi Online:

Nicolae Manolescu (Marin) – Dosarul de lucru de la Securitate

CNSAS DOSAR Securitate

“In discuţii, face mult caz de faptul că este fiu de muncitor, că simte muncitoreşte, că are ură împotriva legionarilor etc. Urmează ca, după clarificarea acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numai atunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.”

Adrian Suciu: “Dle. Nicolae Manolescu, preşedinte al USR, titan al gîndirii şi părinte al scriitorilor români, îmi cer scuze că am vorbit urît despre dvs”

Adrian Suciu Ro

“Dle. Nicolae Manolescu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, titan al gîndirii şi părinte al scriitorilor români, îmi cer scuze că am vorbit urît despre dvs. şi despre alţi titani ai gîndirii şi părinţi ai scriitorilor români care numai în jurul dvs. roiesc şi care fac aşa de mult bine poporului scriitor încît vor intra în rai negreşit! Ca un cîine turbat am muşcat eu mîna care m-a hrănit, care mi-a dat premii şi lecturi publice şi diplome şi alte chestii!”

Reprezentanta “Tinutului Secuiesc” de la Bruxelles, un nou front deschis la adresa Romaniei. Baconschi, din nou sluj in fata Ungariei si a ambasadorului ei

Baconschi i-a mancat din nou din palma ambasadorului Ungariei la Bucuresti

Ambasadorul Ungariei în România, Fuzes Oskar, susţine că Guvernul României l-a asigurat că va studia chestiunea plăcuţei amplasată lângă statuia lui Matei Corvin. El a declarat că a avut „o întâlnire amicală şi constructivă la Ministerul român de Externe” şi că are „încredere că problema va fi rezolvată foarte curând, iar plăcuţa să fie îndepărtată”, transmite NapocaNews. Ciudatul ministru Baconschi are deja antecedente pe linia slujirii Ungariei impotriva intereselor Romaniei. La “sarbatoarea” maghiara de 15 martie – cand ar trebui sa comemoram 40.000 de romani ucisi de unguri in 1848 – Baconschi a aparat-o public pe sotia ambasadorului Ungariei dupa ce aceasta a citat din versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert. Placa marelui istoric roman Nicolae Iorga „nu are nici un rost, ci doar un singur scop, umilirea maghiarilor. Am primit asigurări că Guvernul României va studia legalitatea amplasării plăcuţei”, a spus Fuzes Oskar dupa intalnirea cu Baconschi, care mai e si prim-vicepresedinte al PDL. Se pune asadar, si acum, intrebarea fireasca: in numele cui da ministrul Baconschi aceste garantii?

Vinerea trecuta, membrii UDMR în Consiliul Judeţean Cluj, precum şi vicepreşedintele Emoke Fekete, au părăsit şedinţa consiliului, dorind astfel să protesteze împotriva amplas dupa intalnrii citatului din Nicolae Iorga lângă statuia lui Matei Corvin. Consilierul judeţean Vakar Istvan consideră că a fost încălcată brutal autorizaţia de construire a proiectului statuii lui Matei Corvin şi a spus că în acelaşi fel vor protesta şi consilierii locali ai UDMR din Consiliul Local Cluj-Napoca. Protestul consilierilor judeţeni ai UDMR venea după ce primarul Sorin Apostu spunea că amplasarea plăcuţei plăcuţei respective s-a făcut legal.

În chestiune a intervenit şi Ministrul Culturii, Kelemen Hunor -preşedintele UDMR-, care a cerut “îndepărtarea neitarziata” a plăcuţei cu citatul lui Iorga, pe motiv că nu sunt respectate prevederile legale. La randul lor, mai multe organizatii ale romanilor le-au cerut presedintelui si premierului “indepartarea neintarziata” a lui Hunor din functia de ministru al Culturii maghiare din Romania.

Pe plăcuţa amplasată lângă statuia lui Matei Corvin este inscripţionat citatul din Nicolae Iorga –„Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită”-, plăcuţă care fusese amplastă pe monument în anul 1932, mai aminteste NapocaNews.

Presa din Ardeal comenteaza aprig pe marginea acestei noi batalii anti si pro-Romania, ignorata de “presa mare” de la Bucuresti. Directorul cotidianului “Cuvantul Liber” de la Targu Mures, reputatul jurnalist si om de cultura Lazar Ladariu, scrie un editorial lamuritor asupra problemei, pe care il reproducem mai jos:

Cine permite un fals istoric, sfidarea şi umilirea românilor în inima Ardealului?

Continuarea la Baconschi, din nou sluj in fata Ungariei si a ambasadorului ei. In numele cui promite Baconschi indepartarea placii lui Iorga de langa statuia lui Matei Corvin? »

Cititi si Curentul: Reprezentanta “Tinutului Secuiesc” de la Bruxelles, un nou front deschis la adresa Romaniei

Tinutul Secuiesc la Bruxelles

Politica paşilor mărunţi, multi şi siguri: Noi fronturi pentru dezideratul final – autonomia „Ţinutului Secuiesc“

Lecturi de Duminica. Marin Mincu despre “ipochimenul” lui George Calinescu: “Extracţia mafiotică Nicolae Manolescu”

Ziaristi Online: Marin Mincu: Extracţia mafiotică Nicolae Manolescu

Nicolae Manolescu Ambasadorul KGB la UNESCO
“Deşi cam târziu (faţă de semnalul de alarmă pe care l-am tras în 1986), atitudinea aceasta manolesciană, de extracţie mafiotică, iese la iveală, în sfârşit, dezvăluind flagrant pe ce fel de mijloace coercitive s-a întemeiat hegemonia criticului.”

Vezi si: George Calinescu: Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”. Irina Horea a castigat concursul Roncea.ro. Stenograma adresarii lui N. Manolescu catre tovarasul N. Ceausescu: “«Politica Ceausescu» a fost tocmai lichidarea «drepturilor» unor uzurpatori”

Nicolae Manolescu despre Ion Iliescu, dupa mineriada din 13 – 15 iunie 1990: “«Acesta va fi Omul». Istoria l-a confirmat.”. FOTO/DOC

Nicolae Manolescu: Domnule Preşedinte, daţi-mi voie să încep cu o întâmplare. Ea este semnificativă în privinţa speranţelor pe care mulţi intelectuali le-au nutrit, încă din epoca Ceauşescu, în legătură cu eventuala dumneavoastră carieră politică. Un prieten scriitor, care nu vă cunoştea personal, s-a prezentat, când v-a văzut acum un an şi ceva pe coridoarele Editurii Tehnice, v-a strâns mâna (n-aţi discutat nimic), şi apoi mi-a spus mie, după o zi sau două când ne-am întâlnit întâmplător: «Acesta va fi Omul». Istoria l-a confirmat. Credeţi – şi vă rog să mă iertaţi că vă pun atât de direct întrebarea, dar eu reprezint aici o revistă literară, principala revistă literară din ţară şi sunt obligat să o fac – credeţi că aţi păstrat simpatia scriitorilor şi a intelectualilor, care a fost într-un fel cel dintâi şi (îndrăznesc să spun) poate cel mai preţios capital politic al dumneavoastră?

Ion Iliescu: Întrebarea dv. se referă, într-adevăr, la o problemă reală. Mă întreb însă dacă am putea afirma că acesta a fost sau este cel mai preţios capital politic, cu toate că simpatia scriitorilor şi intelectualilor constituie un element important prin el însuşi. Şi nu mă lasă indiferent. Alegerile au arătat însă o structură foarte diversificată a sprijinului politic. Ceea ce nu mă împiedică să constat, cu părere de rău, că sunt oameni care m-au cunoscut, de a căror stimă şi simpatie mă bucuram (sentimentul era reciproc) şi care, acum, nu numai că s-au îndepărtat de mine, dar se şi pronunţă de o manieră care nu este doar neelegantă. Asta mă amărăşte şi e o amărăciune personală. Nu vreau să caut explicaţii; viaţa noastră, atât de complexă şi complicată, face să se reaşeze multe lucruri, inclusiv atitudinile şi relaţiile dintre indivizi. De altfel, nu este vorba de toată intelectualitatea şi nici de toţi scriitorii. Continui să am relaţii foarte bune cu mulţi intelectuali, inclusiv scriitori de valoare, care au constituit şi constituie un important sprijin moral. Este vorba, însă, de unii oamenii; dar, pentru că este vorba de oameni pe care i-am cunoscut şi pe care îi şi preţuiam, nu este mai mică amărăciunea personală. Eu sper că este vorba de accidente specifice acestei perioade, care în timp vor fi depăşite. Sigur că, în cazul unora, sunt şi opţiuni fundamentale care ne deosebesc. Dar mie mi se pare că perioada pe care o trăim pune pe prim plan interese naţionale supreme – interesele noastre, ale tuturor, – care, indiferent de diferenţierile de opinii şi opţiuni, trebuie să devină interese comune, care să unească oamenii, nu să-i despartă.“

Interviu in revista Romania literara, dupa mineriada din 13 – 15 iunie 1990 si fotografii memorabile pentru prietenia dintre “Niki” si Ionel

Vezi aici ce mare critic literar al Romaniei l-a definit pe  Nicolae Manolescu drept “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”

Vezi si Nicolae Manolescu a turnat la Securitate de bunavoie si nesilit de nimeni

Un document original halucinant. Semnaturile intelectualilor patriei pentru eliberarea lui Gogu Radulescu, membru CPEx al CC al PCR. EXCLUSIV

Constantin Barbu: De ce sunt ipochimenul Manolescu (apud Calinescu) si antisemitul Cornea niste comici paranoici falsificationisti


George Calinescu: Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”. Irina Horea a castigat concursul Roncea.ro. Stenograma adresarii lui N. Manolescu catre tovarasul N. Ceausescu: “«Politica Ceausescu» a fost tocmai lichidarea «drepturilor» unor uzurpatori”

La Concursul nostru -  Nicolae Breban prezintă „Mârşăvia lui Nicolae Manolescu” II. Roncea.ro lanseaza concursul cu premii “Ce mare istoric al literaturii romane l-a definit pe Manolescu drept «un ipochimen»?” Premiul cel mare: Stenograma discutiei dintre tovarasul N. Ceausescu si tovarasul N. Manolescu. Mentiune: Adevarata biografie a lui Nicolae Manolescu – a raspuns corect o singura cititoare a Roncea.ro, probabil o buna cunoscatoare a subiectului. Irina Horea ne-a semnalat ca marele critic literar George Calinescu (foto stanga) este cel care l-a facut pe Manolescu “un ipochimen care nu pricepe codul cultural” romanesc! Cat adevar! Cea mai buna descriere – pe viata – a falsificationistului Manolescu, vorba filosofului Constantin Barbu, in doar cateva cuvinte. Asa sa-i ramana numele! Multumim George Calinescu, multumim Irina Horea! Drept rasplata, Premiul cel mare Roncea.ro ii este conferit cititoarei noastre Irina Horea, cum laude, mai jos! Iata si citatul prin care Manolescu recunoaste ca este ipochimenul lui Calinescu:

Nicolae Manolescu: “Am fost, la rândul meu, trimis la şcoală de mai multe ori pe când eram tânăr. De exemplu, de Călinescu. Am avut două incidente cu el. Unul, când i-am comentat volumul de poezii Lauda lucrurilor, în 1963, cred. I-a displăcut, probabil, ceva (deşi, evident, îi lăudam Lauda fără rezerve) şi a reacţionat în felul lui violent. I-a scris câteva rânduri lui G. Ivaşcu, arătându-se supărat că nu mi-a cenzurat cronica din “Contemporanul”. Cum adică, se întreba el, “poetul face caz de romantism”? Expresia, destul de nefericită, era a mea. Nu ştiu ce a găsit Călinescu de reproşat ideii ca atare. Un an mai târziu, comentam ediţia a doua a Scrinului negru. Când apăruse prima, nu scriam cronică. Şi remarcam “propensiunea spre grandios” (azi aş zice înclinarea!), hiperbolele, exagerările portretistice, şarjele etc. Călinescu i-a scris din nou lui G. Ivaşcu: de data asta motivul supărării era limpede. L-a reluat într-o Cronică a optimistului, fără a mă numi… Călinescu ţinea (şi din oarece oportunism) să fie remarcat realismul din romanul său. Personajele erau cum erau istoriceşte, fără umbră de caricatură. Asta era ideea. Scrisoarea conţinea caracterizări şi mai dure. Eu eram “ipochimenul” care nu pricepe… codul cultural. Ca să vezi! Nu ştiu ce s-a ales de cele două scrisori.” (Sursa aici)

Din stenograma intalnirii lui Nicolae Ceausescu cu un grup de scriitori, 13 martie 1981

Tov. Nicolae Manolescu:

Mult stimate tovarase secretar general,

Imi permit sa arat foarte putine lucruri care vor veni in completare – asa cum, de altfel, ati precizat si dumneavoastra – la ceea ce a spus colegul meu, Augustin Doinas.

Si eu cred ca avem totala libertate de a raspunde, prin volumele noastre, eforturilor care se fac, de a darui oamenilor carti care sa oglindeasca realitatea si realizarile societatii noastre contemporane.

Domnia Voastra, de multe ori, ne-ati spus, ne-ati aratat ce se cere de la literatura, ce ar trebui sa fie aceasta literatura.

Din pacate, tovarase secretar general, ne gasim aici, in fata Domniei Voastre, nu ca sa discutam cu presedintele statului si partidului probleme de fond ale literaturii romane, ceea ce ar fi fost de dorit, si ceea ce ar fi fost foarte important pentru noi, ci sa discutam, din nou – eu, in ce ma priveste, vin pentru prima oara in fata dumneavoastra – aceleasi probleme, sa discutam din nou despre aceasta atmosfera care domneste in viata literara, de raporturile in cadrul scriitorimii noastre.

Suntem aici, tovarase secretar general, solicitand atentia Domniei Voastre din cauza acestor contradictii, din cauza acestei atmosfere necolegiale. Exista un raport care leaga aceste realitati. Spre exemplu, exista un raport mecanic, dovedind ca o literatura se poate face intr-un climat bun, dar exista si unele resentimente care la un moment dat denigreaza aceasta literatura. De obicei se leaga valoarea literara de libertatea acestei literaturi. Si eu, tovarase secretar general, am sa merg mai departe cu aceasta valoare a literaturii, spunand ca ea se leaga de legalitatea restaurata de 15 ani incoace, de cand Domnia Voastra ati instaurat aceasta legalitate, facand sa se cunoasca operele unui popor prea adesea incercat si lipsit in istoria sa de acest cadru firesc. Cea mai grandioasa legatura care se poate face intre dezvoltare si literatura in acesti 15 ani, si acest cadru legal, se face datorita si gratie eforturilor Domniei Voastre.

Poate ca nu mai este cazul s-o spunem, dar este un lucru clocotitor, afirmarea acestei legalitati. Tin la aceasta expresie, pentru ca mi se pare ca numai in acest cadru legal cultura se poate dezvolta firesc, fara a secreta aceasta otrava care poate duce la nemultumiri si ura.

(more…)

Sa sarbatorim “victoriile” comuniste cu N. Manolescu: “Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii”

„23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist.

Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate…

Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…“

Nicolae Manolescu, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964

„Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în cunoştinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre. Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“

Nicolae Manolescu, “Înnoire“, Contemporanul, nr. 34, 24 august, 1962

“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă”; “O participare activă la mişcarea literară are organul central al partidului, «Scânteia», care exercită de pe acum un rol îndrumător”; “Mergând în întâmpinarea scriitorilor şi a întregii intelectualităţi democrate, partidul a arătat de la început, cu claritate, direcţia pe care aceştia trebuiau s-o urmeze pentru a contribui eficient la sprijinirea cauzei poporului, la făurirea unei culturi noi”; Referiri la “memorabile cuvântări ţinute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la întâlnirea conducătorilor de partid şi de stat cu oamenii de artă şi cultură, din mai 1965, şi la conferinţa din iunie 1965 a organizaţiei de partid a oraşului Bucureşti. Un amplu răsunet au găsit în conştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR”

“Literatura română de azi. 1944-1964″, D. Micu şi Nicolae Manolescu, Ed. Tineretului, 1965

Vezi si: Nicolae Manolescu: Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană şi directivele tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej

Nicolae Manolescu si protectorul sau, George Ivascu, in neantul “culturii de mase”. Partidul, Lenin, Marx, “Ziua Victoriei” sovietice, “idealul comunist” si “revolutia culturala”, in cuvintele lui Manolescu si Ivascu. FOTO-DOCUMENTE

Nicolae Manolescu: Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană şi directivele tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej


„Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferinţă pe ţară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii în formarea şi educarea tineretului», tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:

«Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare…».

Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fa­brici, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării. (…) Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudă efortului uman eliberat. (…)

Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după Elibe­rare, educaţi în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.

Nicolae Manolescu, Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană, Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962


Nicolae Manolescu si protectorul sau, George Ivascu, in neantul “culturii de mase”. Partidul, Lenin, Marx, “Ziua Victoriei” sovietice, “idealul comunist” si “revolutia culturala”, in cuvintele lui Manolescu si Ivascu. FOTO-DOCUMENTE

Nicolae Manolescu in Contemporanul lui George Ivascu: “…Lumina. Nu e doar incandescenta a sufletului juvenil, ci un optimism funciar, bizuit pe o mare incredere in virtutile epocii socialismuluiConstructorul comunismului cultiva lumina… Lumina e puritate, candoare, dar si daruire optimista idealului comunist… De aceea, opera partidului care infaptuieste descatusarea ii apare lui Horia Zilieru ca izvor de lumina si de fericire: Din ochii tai lumina irumpe-adinc in noi/ visland cu aripi de aur spre orizontul larg (“Partidului”)

Va urma

Vezi si: Constantin Barbu: De ce sunt ipochimenul Manolescu (apud Calinescu) si antisemitul Cornea niste comici paranoici falsificationisti

Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova