Posts Tagged ‘Ortodoxia’

Trupa TAXI, acuzată de PLAGIAT în cazul piesei “Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”

Vedeţi FOTO:

Şi un Remember:

Mihai Eminescu: „Cine combate Ortodoxia numai român nu e…”

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)

Citiţi şi:

Atac “artistic” frontal la Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhul Daniel. Trupa Taxi, cu Cărtărescu în faţă şi câţiva artişti autentici în spate, contra Catedralei Mântuirii Neamului. VIDEO

Sigur, Catedrala e mare. Poate prea mare. Poate şi România este prea mare. Să o facem bucăţi şi să o punem într-un spaţiu mai mic, din lemn, cum ar fi un coşciug, şi apoi să-i dăm drumul la vale?

România lovită de secte şi comunişti soroşişti. Biserica Ortodoxa Română atacată sistematic pe nedrept. Cifrele vorbesc: Doar 37,9% din locașurile de cult construite după 1989 în România aparţin BOR

Biserica Ortodoxă Română rămâne cultul cu cele mai puţine biserici raportat la numărul de credincioşi, situaţia fiind problematică în Bucureşti.

Catedrala-Mantuirii-Neamului-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Minunile Doxologiei. Dupa tulburatoarele “Copii în cătușele Siberiei” şi “Isprăvile lui Guguţă” de extraordinarul Spiridon Vangheli, o noua carte ilustrata pentru copii: Pasarea fericirii

O carte cat o intreaga aventura - Pasarea Fericirii 

O carte cât o întreagă aventură! – lansare de carte Pasărea fericirii, autor Dumitru Vacariu

Marți, 3 iunie 2014, de la ora 11.00, la Librăria Cărturești din Palas Mall, Iaşi, Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei vă invită la evenimentul O carte cât o întreagă aventură, în cadrul căruia se va lansa volumul de povestiri Pasărea fericirii de Dumitru Vacariu. Autorul, actorul Petru Ciubotaru, istoricul și criticul literar Ioan Holban vor deschide pentru cei mici lumea poveștilor, iar Anca Apostol îi va iniția în tainele realizării ilustrațiilor de carte.

Editura DOXOLOGIA, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași și Librăria Cărturești, a pregătit un eveniment special pentru copii, cu ocazia apariției cărții Pasărea fericirii, autor Dumitru Vacariu. Astfel, pe 3 iunie, de la ora 11.00, la Librăria Cărturești din Palas Mall publicul se va întâlni cu scriitorul Dumitru Vacariu, actorul Petru Ciubotaru, istoricul şi criticul literar Ioan Holban. Copiii, inspirați de cele mai frumoase imagini din volumul de povestiri expuse în librărie, vor putea participa la atelierul de creaţie artistică Să ilustrăm poveşti! coordonat de Anca Apostol, ilustratoarea cărții. Mai multe detalii la Doxologia

Spiridon Vangheli - Ispravile lui Guguta - DoxologiaEditura Doxologia este prima din Romania care l-a adus acasa pe faimosul scriitor basarabean Spiridon Vangheli, autorul personajelor Guguţă si Ciuboţel. Anul trecut, cartea sa de căpătâi, “Isprăvile lui Guguţă”, a fost tipărită și la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, informeaza Doxologia. Rezultatul a fost, aşa cum a afirmat chiar autorul, “una dintre cele mai frumoase ediţii din toate cele 75”, câte au văzut lumina tiparului, dar şi o apariţie editorială în premieră în România.

La 81 de ani, Spiridon Vangheli a reuşit să-l aducă pe Guguţă în patria mamă, după ce isprăvile lui au ajuns să stârnească imaginaţia copiilor din peste 80 de ţări. “Aici, mă simt ca într-o cetate. Mă apără Carpaţii, mă apăraţi dumneavoastră, mă apără natura, mă apără bisericile din Iaşi. Îmi rămâneţi în suflet, îmi sunteţi dragi. Vă văd zâmbind atât de frumos; mi-e dor de acest zâmbet. Noi, la Chişinău, suntem un pic mai trişti. Noroc că ne sunteţi dumneavoastră aproape”, a apreciat pentru Doxologia Spiridon Vangheli.

Anul acesta, Doxologia a adus o carte de suflet a marelui patriot Spiridon Vangheli: “Copii în cătușele Siberiei”. Redau Cuvantul inainte si cateva extrase din tulburatoarea lucrare a acestui adevarat urmas al lui Ion Creanga:

Spiridon Vangheli si copiii la Iasi cu Ispravile lui Guguta Foto Otilia BalinisteanuDragă copile, am scris această carte cu sufletul sfâşiat de durere. De ce am scris-o? Ca să arăt cât de crunt a fost regimul totalitar? Nu numai. Am vrut să-i vezi pe compatrioţii noştri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai straşnice împrejurări.

Adu-ţi aminte de fierarul care a ales moartea, dar a desferecat fereastra ca să nu se înăbuşe copiii în vagon.

Adu-ţi aminte de mătuşa Vasilica: ea a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguţa fără mamă.

Dar tatăl Olguţei? El a riscat să apere un om în lagăr şi ce moarte groaznică a avut!

Adevăraţi eroi tăcuţi ai neamului…

De la ei, până şi de la copiii lor, avem a învăţa vrednicia şi să nu ne trădăm aproapele, cum nu l-au trădat ei, să nu ne jucăm cu idealul de neam şi să nu-L trădăm pe Dumnezeu!

Spiridon Vangheli

Trenule,  unde  ne  duci?

Copii în cătușele Siberiei - de Spiridon Vangheli - DoxologiaCum a ieşit dimineaţă din casă, Vasile Bujor a şi văzut printre scândurile gardului un şirag de ochişori: negri, albaştri, căprui, verzi – şi toţi ochii aceştia se boldeau la un pom de cireşe care se coc devreme şi tocmai erau bune de mâncat. Gospodarul, tot în treburi, nici n-a luat seama la ce se întâmplă în grădina lui.

— Bu-un, se apropie stăpânul şi băieţii o rup la fugă care încotro; da Vasile, de colo: Ia staţi, bre! Eu ştiu de ce fugiţi: nu vă puteţi căţăra în pom, aşa-i?

Băieţii se uitau unul la altul: nu cumva e o cursă la mijloc?

— Eu pot să mă sui şi fără scară, a zis Iacobaş.

Apoi ceilalţi, unul câte unul, au trecut de partea lui Iacobaş. Numai Luca, mai fricos, a spălat putina, zicând că-l doare un deget.

O clipă zăbavă şi pomul era pli-i-in de copii, c-au prins curaj şi fetiţele de pe uliţă. Ba s-a urcat şi Olguţa, fata lui Vasile Bujor… Şi uite aşa, n-a mai rămas o cireaşă în pomul acela, iar copiii s-au întors cu ochii plini de lumină, pe la casele cui îi are.

Tocmai pe-atunci, s-a întors şi gospodina casei de la iarmaroc. Când a văzut pomul gol, s-a uitat lung la Vasile:

— Ai mai făcut o poznă, măi Bujor cu ochi albaştri. Dacă n-ai băieţii tăi, iaca, îi găseşti pe uliţă când îţi trebuie…

Nici prin cap să le dea însă, unora dintre copiii care au mâncat atunci cireşe, că în noaptea aceea o să-i aresteze. Ba că o să-l scoată cu puşca din casă şi pe omul care le dăruise un pom întreg de cireşe!…

Ştiau despre asta numai câţiva militari, ascunşi în Văgăuna Bursucului, nu departe de satul basarabean Sofia. Unul împărţea cartuşe, altul încărca arma, al treilea ascuţea baioneta… Mai venea pe aici, tupiluş, şi câte o coadă de topor din sat, să-l pârască pe careva…

Era 12 iunie 1941. Totul era gata, numai că aşteptau pârdalnica de noapte, după întâiul cântat al cocoşului, când necuratul îşi bagă coada în viaţa oamenilor.

Că zburau de acum pe la graniţa Basarabiei avioane nemţeşti încărcate cu bombe, militarii sovietici din Văgăuna Bursucului habar nu aveau. Alta era grija comandanţilor lor! Ei aveau ce aveau cu copiii care mănâncă cireşe şi cu cei care cresc cireşi. De ce? Păi să mai facă schimb – pe noi să ne tot ducă în Siberia, la foame şi îngheţ, iar ei să vină la cireşe şi la toate cele de-a gata. Ba, chiar să se facă stăpâni în casele noastre şi pe pământurile noastre!…

Olguţa tocmai visa că un fluture îşi cere voie să se aşeze pe una dintre florile ei din faţa casei, când aude nişte bătăi straşnice în uşă. N-a apucat tata să deschidă, că au şi fărâmat uşa. Au năvălit doi, cu puştile: unul cu cicatrice pe faţă, celălalt cu nasul turtit şi ochi înguşti. Alţi doi militari, cu baionetele scoase, stăteau în prag. Le-au dat de înţeles, în ruseşte, să se îmbrace iute şi să iasă afară.

— Mamă!… Tată!… Unde ne duc?

Mama amuţise de tot. Doar ochii îi alergau speriaţi, de colo-colo.

(extras din carte)

Foto: Otilia Bălinișteanu via Roncea.Ro

TVR Cultural si monahul Filotheu Balan despre lansarea Patericului Egyptean si a Albumului de Fotografie “Precum in cer asa si pe pamant” de Cristina Nichitus Roncea. VIDEO


Parintele Filotheu Balan despre lansarea Patericului Egyptean la Libraria Sophia:

Recunoştinţa mea se îndreaptă către Părintele stareţ Iustin Pîrvu, care a binecuvîntat ostenelile a cinci ani de zile pentru una din cele mai importante cărţi ale Creştinismului (şi care a şi oferit scurtul interviu ce a prefaţat lansarea) şi către colaboratorii care m-au ajutat la apariţia acestei cărţi, şi nu va fi vreodată de ajuns. A fost dorinţa mea de a ilustra lansarea Patericului cu fotografiile Cristinei Nichitus Roncea, frumoase instantanee ale unui Pateric viu, contemporan nouă, precum a spus Părintele Iustin.

Pe d-l prof. Dan Zamfirescu l-am invitat în calitate de neobosit cercetător al comorilor literaturii române vechi. Invitaţia a fost făcută la sugestia d-lui academician Gabriel Ştrempel, director onorific al Bibliotecii Academiei Române, pe care îl rugasem să vină la lansare. D-l Ştrempel a declinat politicos invitaţia, din cauza sănătăţii fragile ai celor 85 de ani ai săi, fără însă a-mi refuza bucuria unei discuţii călduroase despre Patericul Egyptean şi autorii săi, despre bastonul în care îşi sprijină acum bătrîneţile, primit de la unul din colaboratorii profesorului Ioan Bianu, săvîrşit într-un accident stupid în anul 1955, ca legătură între generaţii, între dascăl şi ucenic, şi despre fericitul întru pomenire Părinte Ioanichie Bălan, căruia i-am fost amîndoi apropiaţi. Părintele Ioanichie m-a trimis în anul 1996 la Academie să iau legătura cu d-l Gabriel Ştrempel, cel mai pasionat cercetător al codicologiei româneşti vechi din 1950 pînă azi, în dorinţa sfinţiei sale de a recupera scrierile Sfîntului Paisie de la Neamţ. Dorinţa Părintelui Ioanichie i-a fost împlinită prin apariţia celor două volume de Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, la care am lucrat în 1998 împreună cu cercetătoarea Valentina Pelin, Dumnezeu să o odihnească cu drepţii, şi care au apărut în acelaşi an, iar în 2010 au fost reeditate de editura Mitropoliei Iaşilor.

Două scurte recenzii, televizate, sînt cea prezentată la TVR Cultural în ziua de 20 Ianuarie– şi cea prezentată la TVR 1 în ziua de 22 Ianuarie (cand, dupa ce ca nu s-a mentionat in nici una dintre stiri ca profesorul Florin Constantinu a venit pentru a prezenta Albumul de Fotografie “Precum in cer asa si pe pamant”, autoarea acestuia – nu-i mai dau numele ca vine cenzura! – a fost exclusa cu desavarsire din stire 🙂 – nota lui Roncea).

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Inalt Preasfintitul Teofan, inteleptul Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, este asteptat la hramul Manastirii Petru Voda, ctitorita de bunul Parinte Justin Parvu in urma cu 20 de ani




Nota mea: Voi reveni cu amanunte!

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova