Posts Tagged ‘Parintele Steinhardt’

După Părintele Justin Pârvu la Baia Sprie, şi Părintele Nicolae Steinhardt devine Cetăţean de Onoare, la Târgu Lăpuş. Felicitari Gazetei de Maramureş!

Gazeta de Maramures - Parintele Nicolae Steinhardt - Cetatean de Onoare Targu Lapus - Civic Media

Recursul la memorie şi demnitate intentat de GAZETA de Maramureş şi susţinut de o lungă listă de instituţii şi persoane a mai înregistrat o victorie: săptămâna trecută, Consiliul Local Târgu Lăpuş a aprobat, în unanimitate, acordarea post mortem a titlului de cetăţean de onoare părintelui Nicolae Steinhardt.

În urmă cu câteva săptămâni, GAZETA de Maramureş a iniţiat un demers intitulat sugestiv: recurs la memorie şi demnitate. Pentru că, recăpătându-ne memoria, noi, cei de azi, să ne recâştigăm demnitatea. Trebuie să ne întoarcem la valorile şi oamenii adevăraţi ai acestui Neam. De aceea, am propus un gest simbolic: acordarea post mortem a titlului de cetăţean de onoare pentru părintele Justin Pârvu la Baia Sprie, Nicolae Steinhardt la Târgu Lăpuş şi Aurel Vişovan, Gheorghe I. Brătianu, Iuliu Maniu şi Iuliu Hossu la Sighetu Marmaţiei. Pentru onoarea şi demnitatea noastră, a generaţiilor de azi, pentru că ei şi-au câştigat aceste virtuţi prin viaţa şi moartea lor.

În 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, în cadrul unui eveniment înălţător, relatat pe larg în numărul trecut al GAZETEI i s-a acordat post mortem titlul de cetăţean de onoare părintelui Justin Pârvu.

Vedeti DEMERS ISTORIC: Părintele Justin Pârvu a devenit cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie. Cronica Gazetei de Maramures

Justinian pentru Justin! IPS Justinian Chira, la 40 de ani de arhierie, il apara pe Parintele Justin Parvu de denigratorii sai in suplimentul special de Religie si Spiritualitate Ortodoxa al Gazetei de Maramures

Săptămâna trecută a venit rândul Consiliului Local Târgu Lăpuş să voteze în unanimitate propunerea GAZETEI, susţinută de o lungă listă de instituţii şi asociaţii – Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, Î.PS Justinian şi PS Justin, Episcopia Greco Catolică, AFDPR, Asociaţia Civic Media şi domnul Victor Roncea, cărora le mulţumim. Primarul oraşului Târgu Lăpuş a declarat: „hotărârea privind acordarea titlului de cetăţean de onoare post-mortem pentru Nicolae Steinhardt a fost aprobată în unanimitate de către Consiliul Local. Ne gândim cum să organizăm decernarea acestui titlu, care ne onorează în mod deosebit”.

Argumentul GAZETEI 

„Evreu prin naştere, intelectual agnostic, Steinhardt îl găseşte pe Dunnezeu în închisosare şi tot acolo primeşte botezul creştin. Este începutul unei libertăţi şi unei fericiri paradoxale, de neînţeles pentru multă lume.

La 7 martie 1960 i se „face vânt” într-o celulă sordidă „o bombă de proporţii uriaşe”, din care îl izbeşte un miros insuportabil. De ambele părţi, patru rânduri de paturi de fier, o masă îngustă, două bănci, tineche şi o fereastră bătură în cuie. E celula 18, închisoarea Jilava.

Începe brusc o hărmălaie de nedescris şi apoi, cineva i se recomandă binevoitor: un călugăr ortodox. Mai târziu, îi mărturiseşte că e evreu şi ar vrea să se boteze. Părintele Mina, călugărul îi impune nişte lecţii de catehizare pe care le fac pe marginea patului de fier, cu spatele la uşă, unul lângă altul, vorbind în şoaptă. În „Jurnalul fericirii”, Steinhardt povesteşte episodul botezului pe larg: „Lecţiile de catehizare merg foarte repede, părintele Mina e îngăduitor şi nepretenţios şi eu e drept mă dovedesc a cunoaşte destul de multe. Cei trei preoţi se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întrebe, ce vreau să fiu, catolic sau ortodox? Le răspund fără îndoială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. Dar cei doi greco-catolici vor asista la botez şi ca un omagiu pentru credinţa lor şi ca o dovadă că înţelegem cu toţii a da viaţă ecumenismului într-o vreme în care Ioan al XXIII-lea e pe tronul pontifical, voi rosti crezul în faţa preoţilor catolici. Toţi trei îmi cer să mă consider botezat în numele ecumenismului şi să făgăduiesc a lupta – dacă-mi va fi dat să ies din închisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu.

Ceea ce făgăduiesc din toată inima. Nu se poate şti când vom fi scoşi din celula 18 şi răspândiţi pe unde s-o nimeri. Este aşadar bine să Nu mai amânăm Botezul. Botezul va avea loc la cincisprezece ale lunii. Nu vor fi trecut prin urmare nici zece zile între sosirea mea în celulă şi efectuarea botezului”.

Şi momentul potrivit se dovedeşte chiar data de 15: „15 martie 1960. Catehizarea a luat sfârşit. Botezul, hotărât pentru ziua de cincisprezece, are loc aşa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socoteşte cel mai potrivit: la întoarcerea «de la aer», când caraliii sunt mai ocupaţi, când agitaţia e maximă. Trebuie să lucrăm repede şi să acţionăm clandestin în văzul tuturor. Conspiraţia în plină zi a lui Wells”. Apoi este supus rigorilor detenţiei din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964, când este eliberat, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici. Îndată după eliberarea din detenţie, la schitul bucureştean Darvari, îşi desăvârşeste taina botezului prin mirungere şi primirea sfintei împărtăşanii. După moartea tatălui său (1967) începe să-şi caute o mănăstire. În 1975 vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită şederea, aşa încât părintele Mina îl trimte la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca şi la episcopul Iustinian Chira de la Maramureş.

Întâmplarea a făcut însă ca, în 1976, Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru şi al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăboveşte 3 zile. Cadrul natural şi biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi ştia gândul de a se retrage într-o mănăstire.

În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia. Episcopul Iustinian Chira şi arhiepiscopul Teofil Herineanu îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, stareţul mănăstirii Rohia, îl integrează în obştea mănăstirii.

În martie 1989 angina pectorală de care suferea se agravează şi N. Steinhardt se decide să plece la Bucureşti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare împreună cu Părintele Mina Dobzeu, căruia îi mărturiseşte: “Tare mă supără nişte gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu din păcatele tinereţii mele”. Iar Părintele Mina îi răspunde: „Satana care vede că nu mai te poate duce la păcat, te tulbură cu trecutul. Deci, matale, care ai trecut la creştinism şi te-ai botezat, ţi-a iertat păcatele personale şi păcatul originar. Te-ai spovedit, te-ai mărturisit, ai intrat în monahism, care este iarăşi un botez prin care ţi-a iertat toate păcatele. Fii liniştit că aceasta este o provocare de la cel rău, care îţi aduce tulburare ca să n-ai linişte nici acum”

Boala se agravează şi este obligat să-şi întrerupă călătoria şi să se interneze la spitalul din Baia Mare, unde moare câteva zile mai târziu, joi, 30 martie 1989.

În ajunul morţii sale, Ioan Pintea şi Virgil Ciomoş au trecut pe la mănăstire şi au recuperat din chilia călugărului-scriitor o bună parte a textelor sale. Acestea şi alte texte recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum.

La înmormântarea sa, riguros supravegheată de Securitate, s-au strâns cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptăţile regimului comunist.

Sursa: Gazeta de Maramures via Ziaristi Online

Descarcati de AICI Pagina PDF a Gazetei de Maramures

IPS BARTOLOMEU ANANIA: Parintele N. Steinhardt – un om care a murit fericit. DOSAR DE IERARH: O parte din Filele de la Securitate ale lui IPS ANDREI

Parintele N. Steinhardt – Un om care a murit fericit
† Bartolomeu ANANIA

As vrea sa subliniez cateva ganduri pe care le am in legatura cu acest om extraordinar, care a fost si ramane Nicolae Steinhardt. Cand vorbesc de numele lui imi este greu sa pomenesc verbul la modul trecut, ci numai la prezent.
Cred ca este un convertit prin excelenta, si anume dintr-un neam despre care Sfanta Evanghelie ne spune ca inainte de sfarsitul veacurilor se va cresti­na. Este vorba despre poporul evreu. E bine, cel putin din generatia noastra, dupa doua convertiri care au esuat – ma gandesc la Mihail Vidar si la Mihai Avramescu -, parintele Nicolae Steinhardt este singurul convertit care a biruit si a biruit intru lumina.
In al doilea rand, procesul convertirii sale nu a fost napraznic, asa cum i-a fost botezul, ci de foarte lunga durata. Convingerea crestina s-a strecurat in el incetul cu incetul, pana cand a ajuns la maturitate. Abia atunci a simtit nevoia botezului formal, dar in realitate botezul sau duhovni­cesc se petrecuse cu mult inainte – si in timp, in durata.

Parintele Nicolae Steinhardt era omul de profunda cultura. Am afirmat-o, si-mi place sa cred ca dupa seceta spirituala prin care poporul nostru a trebuit sa treaca de-a lungul celor 45 de ani de dominatie comunista atee, acest popor nu se poate redresa moral decat prin doua puteri: religia si cultura. Dar nu separate, ci ingemanate. Logodite si cununate una cu cealalta, prin care religia sa se deschida spre universalitate, parasindu-si constiinta de plutire si limitele unei functiuni strict liturgice, iar pe de alta parte, prin religie cultura sa-si recapete dimensiunile autentice, in sensul ei ultim. Si mai este un gand pe care as vrea sa vi-l spun. Noi vorbim cu foarte multa convingere de un lucru pe care putini il inteleg de la inceput si in totalitate: vorbim despre libertatea in Hristos si despre faptul ca numai prin Evanghelie devenim liberi. Pare un paradox rostit de o biserica intemeiata pe dogme; in aparenta, dogma este tot ceea ce poate fi mai putin liber. Ar trebui insa sa-l intrebam pe parintele Staniloae ca sa aflam ca dogma este un proces pururea deschis, si nu un sistem, cum sunt cele filosofice, care sa te tina cumva sclav. Iar daca ai patruns cu adevarat in interiorul dogmei, de-abia atunci ai patruns in universalitate si in perspectiva eternitatii. Aceasta este liber­tatea intru Hristos. Ei bine, parintele Steinhardt a devenit liber intru Hristos in temnita, adica in conditia totalei nelibertati. Aceasta este o experienta pe care nu o pot intelege si simti decat – si iertati-ma ca spun un plural, la persoana intai – noi, acestia, care am trecut prin temnite, iar parintele Mina Dobzeu, care i-a administrat parintelui Steinhardt botezul intr-o celula din Jilava, stie mai bine decat noi toti ce insemneaza sa fii inconjurat de gardieni, sa te gasesti intr-o temnita subpamanteana cum este cea a Jilavei si totusi sa ai in vine libertatea de a te intalni cu libertatea lui Hristos si de a te cununa cu ea. Eu cred ca momentul de la Jilava, pe care l-a administrat parintele Mina asupra lui N. Stein­hardt, este un moment mai mult decat istoric, e un moment al culturii romanesti si al Bisericii noastre. Cred ca este un moment teologic pe care va trebui sa-l consemnam in tratatele noastre si de care va trebui sa ne aducem pururea aminte.
Atunci cand oamenii iti tagaduiesc libertatea, tu de-abia atunci sa strigi din rarunchi: “De-abia acum sa stiti ca sunt un om liber!”. Aceasta a fost marea bucurie pe care a descoperit-o N. Steinhardt. Si aceasta l-a facut cu adevarat fericit si in stare sa scrie acea extraordinara carte, carte de capatai a culturii si spiritualitatii romanesti, Jurnalul fericirii, de care nici o generatie de acum inainte nu va trebuie sa fie lipsita. Asa cum retiparim poeziile lui Eminescu pentru fiecare generatie, asa va trebui retiparita cartea Jurnalul fericirii pentru fiecare generatie de-acum incolo.
Dumnezeu sa-i binecuvanteze amintirea si sufletul. Noi l-am inscris de mult in Cartea de aur a spiritualitatii noastre si a culturii romanesti. El este cel care sintetizeaza la modul cutremurator aceasta logodna de care va vorbeam, dintre religie si cultura. Un om de mare si profunda cultura, intregit de un om de mare si profunda credinta. Nu ne miram ca a murit fericit si nu ne miram ca acolo unde este, este fericit. Si se fericeste impreuna cu noi astazi, prin emotia noastra, care nu are intr-insa mai putina fericire decat aceea pe care si-a dorit-o si ne-o doreste parintele N. Steinhardt.
Revista TABOR – Anul II, Nr 4, Iulie 2009, dedicat Parintelui Nicolae de la Rohia

ZIUA: Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS

Credinta in vizorul Securitatii

Arhiepiscopul de Alba, Andrei Andreicut, a primit din partea CNSAS decizie de politie politica. Ierarhul ortodox a anuntat ca urmeaza sa conteste decizia in instanta. Fostul preot de Turda nu a avut dosar de retea, ci de urmarit, asa cum dovedesc notele informative din arhiva CNSAS si dupa cum a afirmat si el, inca din 2001. Ierarhul a marturisit atunci ca a intrat intr-o relatie cu Securitatea pentru ca a incercat sa intervina in favoarea unui tanar pentru a fi admis la Seminarul teologic. Atunci a dat o singura nota informativa si anume cea din ziua in care a semnat si angajamentul cu Securitatea.Am rasfoit Dosarul de Urmarire Informativa (D.U.I.) de la CNSAS al Inalt Prea Sfintitului pentru a afla elementele-cheie ale activitatii sale de dinainte de 1989. Am descoperit dialogurile politice inedite pe care acesta le avea cu Nicu Steinhardt, monahul de la Rohia, inregistrate cu ajutorul unuia dintre cele sase microfoane fixe pe care le avea in casa. Apoi, am observat ca majoritatea documentelor aflate in dosarul de urmarit al IPS Andrei Andreicut arata ca Securitatea il vana pe preotul de Turda in special pentru modul in care acesta relationa cu tinerii si copiii, misiune care isi arata roadele. Parintele ortodox mai era urmarit si pentru legaturile sale cu personalitati religioase asa-zis “periculoase” din Biserica Ortodoxa – “legionari” si “mistici” – cum ar fi preotii Dumitru Staniloaie, Arsenie Papacioc sau Gheorghe Calciu. Nu in ultimul rand, Andreicut era supravegheat din cauza relatiilor sale de prietenie cu greco-catolicii, in conditiile in care el insusi provenea dintr-o familie de greco-catolici.

“Nu este pentru o patrie socialista”

Intr-o nota de analiza aflata in D.U.I nr.4314, din 17.03.1979, privind pe preotul ortodox Andreicut Ioan din Turda, ofiterul care se ocupa de IPS Andreicut raporta ca: “In timpul cat urma teologia, a intretinut relatii cu preotul X de la care primea materiale mistice-religioase. (…) Datorita faptului ca intretine relatii cu preotul X si activitatii intense de catehizare pe care a desfasurat-o dupa venirea in Turda, la data de 21.02.1979 a fost avertizat, cu care ocazie s-a angajat sa intrerupa orice legatura cu fostii descendenti ai cultului greco-catolic. Andreicut Ioan asa cum confirma materialele informative, a continuat si dupa avertizare sa desfasoare o intensa activitate religioasa menita sa contracareze educatia ateista oficiala facuta cetatenilor. Se manifesta ca un bun roman, un bun patriot, insa nu este pentru o patrie socialista sau comunista deoarece este hotarat, chiar pana la sacrificiu, sa activeze in directia scoaterii cetatenilor de sub influenta ideologiei statului nostru socialist”.De asemenea, Securitatea il considera pe actualul Arhiepiscop de Alba, dupa cum reiese dintr-un “Plan de masuri” aprobat de Securitate “un fanatic religios din care cauza s-a hirotonisit ca preot celibatar, este semnalat ca desfasoara o intensa propaganda religioasa pentru a contracara propaganda ateista”. De aceea, continua documentul, “pentru a stabili daca Andreicut Ioan desfasoara activitate ostila sub masca cultului ortodox, sau daca are un rol in cadrul clandestinitatii greco-catolice, se vor lua urmatoarele masuri: incadrarea informativa prin reteaua existenta, intrucat informatorii “PALADE” si “MARCUS” din problema au mai furnizat informatii despre el, vor fi dirijati in continuare sa ne furnizeze date despre relatiile lui cu fosti deserventi ai cultului greco-catolic, persoane ce-l viziteaza, contactarea lui de catre cetateni straini si preocupari ostile prezente”. Totodata, se va trece la “compromiterea lui X in scopul izolarii si indepartarii acestuia de obiectiv, in scopul temperarii activitatii obiectivului si a curma influenta negativa pe care o exercita X asupra lui, prin reteaua informativa si celelalte mijloace si metode ale muncii”.Prin deductie, tragem concluzia ca X – indicativul este sters din dosar – era Nicolae Steinhardt, al carui nume apare mai jos, intr-alta Nota.

Strict Secret cu Nicolae Steinhardt

Securitatea a surprins si discutiile lui Andreicut cu Nicolae Steinhardt. Sursa “Nicu B63” este cea care a redat una dintre intrevederi in “Dosarul nr.6 I.D.M/ ex.unic/ Redat din lb romana/ Strict secret/ Mr.Lucaci F./14.06.1971/ STENHARD NICOLAE, Bucuresti, str.I.Ghica nr.3”:”La orele 15.00. Ob (Obiectivul – nota red.) impreuna cu preotul NICOLAE si alti tineri s-au intors de la biserica. (…) Au luat masa impreuna. I-a intrebat cum ii cheama, unul era X, altul Y.Pr N a intrebat unde e al treilea, Z, i s-a raspuns ca e la institut, in anul II. Pr N a afirmat ca-i place cum a ales.
X a intrebat de ce pleaca evreii din Romania, poate fiindca vor sa faca comert, sa fie liberi.
Preotul N: “Vedeti si ce partizani au fost la inceput pentru regimul comunist, desi stiau despre desfiintarea libertatii comertului, a circulatiei”.
X: Eu ma gandesc mult la ei, la ceea ce fac, la recentele bombardamente din Irak.
Preotul N: “Ceea ce fac ei cu petrolul nu e bine, sunt prea camatari” (se refera la Irak). In continuare au discutat despre lipsa unor produse alimentare din tara. Pr. N a afirmat ca tinerii au plecat de la tara, in agricultura au ramas numai batranii”.
NICU B63 a transcris de pe banda magnetica in “Dosarul nr.6.I.D.M; ex. Unic/ Nr. file 1; Bir.1 364; Mr. Lucaci F; 14.06.1981” si o alta discutie avuta de IPS Andrei Andreicut cu parintele Nicolae “STENHARD”, dupa cum scrie securistul de serviciu.
“La orele 8.25 a sosit in vizita la Obiectiv preotul NICOLAE din Bucuresti. (…) Pr.N – a afirmat ca merge de multe ori la Tg. Lapus la rudele sotiei si vede niste cozi interminabile, mai ales la paine. Multi stau la rand si nu sunt siguri ca vor primi; intr-o tara ca a noastra, care era atat de bogata. Cultura este la pamant, lapte nu se gaseste, branza nu se gaseste”, consemneaza constiincios NICU B63.

“PALADE”, informator de baza

Un informator extrem de activ, asa dupa cum reiese si din documentele aflate in Dosar a fost “PALADE” Intr-o “nota informativa din 08.04.1980, Copie Strict Secret”, acesta scria urmatoarele: “In data de 6 aprilie 1980, numitul preot X mi-a spus urmatoarele: Am fost coleg cu preotii Andreicut, preot in Turda, str. Fabricii, si cu Y. (…) Asculta cu regularitate posturi straine. Pr Andreicut mi-a spus ca a fost chemat la securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni, X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate si i-a interzis, dar totusi desi i-au incuiat toate usile a iesit la geam si a vorbit studentilor avand curajul sa critice chiar pe conducatorii statului. La un Radio strain cereau eliberarea lui de la inchisoare”. (Este vorba de Parintele Calciu – nota. red.)”

Comenteaza dusmanos” atitudinea statului fata de religie

Securitatea a incercat, pe toate caile, sa ii puna bete in roate fostului preot de Turda si atunci cand Andreicut trebuia sa se transfere la Alba Iulia si pentru a nu i se aproba inscrierea la doctorat. Politia politica a regimului comunist nu putea sta cu mainile in san atunci cand la urechile ei a ajuns ca actualul Arhiepiscop de Alba a fost propus de Episcopia Clujului sa participe la un concurs, pentru a deveni preot misionar in afara tarii. Demersul Securitatii este demonstrat intr-o nota a “Ministerului de Interne Serviciul Municipal Turda/Securitate, Nr.Bv/0055454 din 29.08.1980, catre Inspectoratul jud. Cluj, tov.col.Dumitrascu N”, in care se spune:
“Raportam ca urmarim prin D.U.I pe numitul ANDREICUT IOAN, preot ortodox celibatar la parohia Turda – Fabrici, nascut la 24.01.1949 in Oarta de Sus, jud. Maramures, absolvent al Institutului Teologic din Sibiu, fost inginer constructor, fost membru P.C.R.
Din datele ce le detinem rezulta ca intretine relatii cu elemente ce au antecendente politice si penale (fosti legionari si condamnati pentru infractiuni contra securitatii statului), impreuna cu acestia comenteaza dusmanos politica interna si externa promovata de conducerea statului si in special atitudinea statului fata de religie. Este hotarat sa actioneze impotriva acestei politici, fiind influentat in acest sens de persoanele cu antecedente, cu care se afla in legatura. Desi in 1979 a fost avertizat, se mentine pe pozitie ostila cu toate ca ii este frica ca isi va pierde libertatea. Pr. Andreicut Ioan, desi are aceasta atitudine, a fost propus de catre Episcopia Clujului sa participe la un concurs ce va avea loc la Bucuresti, pentru a deveni preot misionar in strainatate.
Intrucat sus-numitul are conceptii ostile, nu exista garantia ca ne va reprezenta in strainatate in mod obiectiv, propunem sa se intervina ca acesta sa nu fie trimis in strainatate.”

Compromiterea

Aceste actiuni de filaj zilnic realizat de securisti, dornici sa gaseasca si in cazul IPS Andrei Andreicut calcaiul lui Achile, au dat, in cele din urma, rezultate. Iar ierarhul ortodox a ajuns sa semneze un angajament cu Securitatea – fara insa ca vreodata sa dea si note informative despre cineva. Despre acel moment al vietii povesteste IPS Andrei Andreicut: “Toate aceste sicane erau rezultatul misiunii mele care nu le era pe plac. Imi cautau nod in papura si nu-l gaseau. Au incercat sa ma compromita moral, dar n-au reusit. Nici o acuza de genul acesta nu exista in dosar. Dar, pana la urma, dialectica draceasca totusi a gasit ceva. Au pescuit o tarasenie urata cu care voiau sa ma santejeze. Toata povestea este legata de admiterea unui tanar la Seminarul din Cluj. Respectivul acum este un preot foarte bun. Ce s-a intamplat: Tanarul in cauza efectiv avea vocatie preoteasca. A dat de mai multe ori admitere la Seminar si n-a reusit. N-a reusit pentru ca la Cluj erau, pe de o parte, locuri foarte putine; iar, pe de alta, din nefericire mai lucrau si interventiile.
In anul 1983, contrar convingerilor mele, stiind ca un avocat aranjase cu un timp inainte intrarea altui tanar la Seminar, i-am relatat situatia tanarului in cauza. S-a oferit, fara sa fac mari insistente, sa-l ajute.Tanarul a intrat, iar avocatul era nelinistit ca tata baiatului nu-l contacteaza. Mi-a dat in acest sens telefon si telefonul a fost fatal. Tatal baiatului l-a cautat apoi. Securitatea insa a declansat o intreaga ancheta. Sunt cu constiinta impacata ca tanarul merita sa intre dar, pana astazi, imi pun intrebarea daca ancheta ce a urmat n-a fost pedeapsa lui Dumnezeu ca atunci, o data, mi-am incalcat principiile?
Pe 20 octombrie 1983 am fost convocat la Militia Economica din Cluj. Vorba fie! Acolo ma asteptau maiorul Pop Vasile de la Securitatea Turda si un locotenent. Ancheta a fost urata si indelungata. Declaratii tracasante si dirijate cum ca as fi fost complice la trafic de influenta. Cu aceasta incercau sa ma santejeze. Pana atunci n-au avut nici o declaratie scrisa de la mine. Le-am relatat tot adevarul, pentru ca si asa il stiau, referitor la intrarea baiatului la teologie. Mai tarziu, de abia, am aflat ca nu puteau folosi ca probe convorbirile telefonice si ca nu era bine sa nu recunosc nimic. Amenintarea repetata era ca or sa ma inchida pentru trafic de influenta.”Planul Securitatii realizat atunci are repercusiuni si acum. Practic, CNSAS a reusit astazi sa duca pana la capat misiunea de compromitere a ierarhului ortodox.
IN FOTO: Parintele Nicolae Steinhardt si prietenul sau, parintele Ioan Andreicut, in mijlocul comunitatii credinciosilor ortodocsi din Turda

DREAPTA SOCOTEALA – INTRE RAUTATEA BANUIELII GENERALIZATE SI PROSTIA BLAGOSLOVIRII RAULUI

Din predica Parintelui Nicolae Steinhardt la Duminica vindecarii a doi orbi si un mut din Capernaum:
“Cum reacţionează fariseii în prezenţa activităţii şi minunilor lui Iisus? Ce explicaţie dau ei numeroaselor şi înfricoşătoarelor Sale minuni:
Una foarte simplă: “cu domnul demonilor, cu Beelzebul” (Contracţie a cuvintelor ebraice baal zâvuv, literal: Domnul (sau împăratul) muştelor, unul din numele date (în batjocură) diavolului de iudei) – “scoate pe demoni“. Se manifestă de pe acum intenţia de a-L compromite pe învăţător cu ajutorul armei subtile a batjocurii, triumful căreia va fi folosirea răstignirii ca mod de răpunere a Celui socotit a fi potrivnicul Legii) (Matei 9, 34: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni“; Matei 12, 24: „Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor“; Marcu 3, 22: „Iar cărturarii care veneau din Ierusalim ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii”; Luca 11, 15: „Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni“). Continuare la razbointrucuvant.ro»

CNSAS (Dinescu & comp) prins din nou cu minciuna: IPS Andrei nu a facut nici o "politie politica"

Curtea de Apel Alba Iulia a anulat decizia CNSAS de poliţie politică dată anul trecut, in totala nedreptate, Inalt Prea Sfintitului Andrei. Reamintim ca Biserica a fost si este supusa in continuare campanii infame, de natura anticrestina, intretinuta, chiar prin incalcarea Legii, de membrii colegiului CNSAS Mircea Dinescu si Ticu Dumitrescu. Parintele Andrei Andreicut isi publicase inca din 2001 dosarul de la Securitate in lucrarea “S-au risipit facatorii de basme – amintiri care dor”, explicand exact contextul in care a semnat un angajament fara a da insa niciodata note informative. La data cand a primit decizia de politie politica mass media au facut-o publica cu surle si trambite, fara a o chestiona prea mult, lovind astfel direct Ortodoxia romana, ceea ce si-au si propus de altfel agentii operatiunii. Vectori anticrestini de prin presa au jubilat, cu spume, as putea spune, daca ma gandesc la Gabriel Andreescu, a carui dementa mergea pana intr-acolo incat sustinea chiar nebunia ca parintele Andreicut “a tradat secretul spovedaniei”. In cazul iubitului lui Mihnea Berindei, care a avut doua nume de cod, a dat note informative, l-a urmarit pana si pe actualul ambasador al Japoniei la Bucuresti si a fost folosit si dupa ce a emigrat in Franta, Colegiul CNSAS a decis ca nu a facut politie politica (am termen la proces cu el luni, sa vezi ce-i trag!). In cazul falsului doctor Sorin Antohi, onor intelectualoizii din Colegiu si tovarasi de GDS Pata-Plesu i-au acoperit ani de zile colaborarea pana cand l-am fortat noi sa recunoasca. Ajunsese deja in Comisia Tismaneanu, ca si Berindei, iar MAE il propusese sa conduca ilegala Fundatie de stat “romano-maghiara” Gojdu. Si cazurile de acest gen se aduna, pe banda…
Cine ii va da in judecata pentru a-i pedepsi pe masura pe autorii diversiunilor si colportorii de dejectii din media si CNSAS? Am auzit eu ceva de o organizatie…

Declaraţia de presă a IPS Andrei

Vineri, 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestaţia formulată de către IPS Andrei împotriva deciziei CNSAS privind colaborarea cu securitatea ca poliţie politică. La reşedinţa arhiepiscopală IPS Andrei a făcut o declaraţie de presă şi a răspuns la câteva întrebări ale jurnaliştilor prezenţi.Vă prezentăm în continuare declaraţia de presă a IPS Andrei:

17 ani de zile m-a hărţuit securitatea. Lucrarea mârşavă a securităţii a încununat-o CNSAS printr-o decizie nedreaptă. În 18 octombrie 1997, printr-un lung interviu acordat cotidianului ZIUA, militam pentru înfiinţarea CNSAS pe care îl consideram un for moral. M-am înşelat amarnic pentru că s-a dovedit o instituţie subiectivă care prin deciziile date terorizează a doua orară victimele şi nu se ocupă de călăi. Din instituţie se scurg date care creează diversiuni şi scandaluri mediatice înainte ca justiţia să se fi pronunţat sau chiar mai înainte ca CNSAS să fi dat o decizie finală. În noiembrie 2007 m-am adresat justiţiei, iar astăzi, 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut dreptate, anulând decizia 2809 dată de CNSAS în 13 septembrie precum şi decizia de reexaminare 3360 din 9 octombrie 2007. Îl rugăm pe Dumnezeu să-i ierte pe membrii Colegiului CNSAS, iar dacă mai au o urmă de conştiinţă să îşi ceară scuze.

– De ce credeţi că a luat CNSAS această decizie?

Nu ştiu, dar cred că decizia CNSAS a fost subiectivă. Eu cred că cei din colegiu nici nu s-au uitat la dosarul voluminos de urmărire pe care îl aveam în instituţia dânşilor. Dosarul respectiv a fost văzut de către unii dintre cercetători, dar cred că cei din Colegiu nu l-au văzut. Decizia s-a dat pe muchie: 5 au fost împotrivă, iar 6 au votat pentru aceea decizie subiectivă.

– Credeţi că prin această decizia a CNSAS s-a dorit lovirea Bisericii ?

Nu vreau să fac presupuneri, în general se ştie că sunt forţe anticreştine, care lovind în ierarhia bisericească, în Biserică, în instituţiile Bisericii ar vrea să discrediteze mesajul pe care Biserica îl propovăduieşte. Dar Biserica Îl are ca şi cap pe Hristos şi Domnul Hristos ne-a promis un lucru important că Biserica nu va fi înfrântă nici de porţile iadului. Aşa că dacă noi am fi oameni sfinţi, dacă am fi creştini absoluţi nu ne-ar prea interesa de deciziile pe care le dau pe nedrept forurile omeneşti pentru că ştim ce avem în conştiinţă dar pentru imaginea Bisericii asemenea decizi pot fi dăunătoare şi aşa cum am zis cred că Curtea de Apel, atunci când a reparat stricăciunea pe care a făcut-o CNSAS-ul stropindu-mă cu noroi şi pe mine şi pe alţii nefiind vinovaţi, această decizie este după voia lui Dumnezeu.
Sursa: AR
15 Februarie 2008
Cine este IPS Andrei Andreicut:
http://www.reintregirea.ro/
Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS
http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-03&id=228864

In foto: Parintele Steinhardt si prietenul sau, parintele Andreicut, in mijlocul credinciosilor ortodocsi din Turda

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova