De la 1 ianuarie anul acesta, in Republica Moldova sunt obligatorii pasapoartele biometrice, cu cip RFID. Practic, orice basarabean, ca sa intre de acum incolo in tara lui mama – Romania – va fi obligat sa-si procure un pasaport cu cip. Dramatic, la propriu. Nu si pentru curajosii bloggeri cu toale calugaresti. In Romania, ca urmare a apelului lansat de Parintele Justin Parvu in urma cu exact doi ani de zile, urmat de un adevarat val de conferinte publice pe tot cuprinsul tarii, o campanie nationala fara precedent, soldata cu strangerea a unui milion de semnaturi si cu o mediatizare ce a depasit 10.000.000 de persoane, autoritatile au dat inapoi si au admis posibilitatea emiterii unor pasapoarte temporare, cu valabilitate de pana la un an, fara cip biometric. Ulterior, si din motive ce tin de teama unor proteste masive, nici preconizatele buletine cu cip nu au mai fost introduse de la 1 ianuarie anul acesta. Nu acelasi lucru s-a intamplat in Republica Moldova. Practic, basarabenii nu au nici o posibilitate de iesire din aceasta situatie, alta decat a ramane in tarcul fostei URSS, in care pot circula dupa cum ne deplasam noi in UE. Deocamdata, desigur. In bataie de joc, credinciosii din Republica Moldova au fost amagiti cu un act fara cip, dar cu care nu pot calatori in nici o tara din lume. Desigur, curajosii subordonati ai colonelului Vladimir Cantarean o sa afirme, in cor cu pravoslavnicele lui oite, ca biata Moldova a fost silita sa accepte actele cu cip de balaurul cu trei capete, NATO, UE si SUA. Foarte adevarat. Dar pe maica Rusie cine a siluit-o?
Spre deosebire de Romania, care de abia de anul trecut a inceput sa emita aceste acte – cu alternativa pentru crestini -, maiculita Rusia, mama tuturor netrebnicilor cu cioc, de la Lenin la colonelul Cantareanu si sergentii sai majori, a introdus primele pasapoarte biometrice, experimental, din… 2006! De la 1 ianuarie 2008 pasapoartele biometrice au devenit curente iar de la 1 ianuarie 2010 obligatorii! Ciudat, generalul Kirill sau colonelul Cantarean si purtatorii de “vrednicie duhovniceasca” prin librariile bucurestene nu s-au dat, nici acum, de ceasul mortii, ca sa refuze lucrarea lui aghiuta, cu cioc mai mic sau mai mare. Sacrificiu crestin? Mai bine o carte sa mai publicam si un contisor sa ma ingrasam. Desi m-as fi bucurat sa regasesc verbul de Sandra Brown a ortodoxiei “moldovenesti” si pe meleagurile romanesti, in lupta anti-cip declansata de Parintele Justin, nu prea am auzit pic de glascior cu viers moldovenesc pe la nici o conferinta, in Romania sau in Republica Moldova. 100 de viteji de plastelina se stransesera in jurul blandului batran si prea milos duhovnic in urma cu doi ani. Treptat-treptat, s-au ratacit pe drumuri care incotro, cu treburi ceva mai pamantene. Putinii care l-au urmat pe Parinte si-au pierdut unii carierele si slujbele, altii familiile… Doar o maica ragusita, care mai e si evreica pe deasupra, mai indeamna acum la vrednic raspuns la infricosatoarea judecata a lui Hristos pe meleagurile romanesti. In rest, nici un actoras odinioara adulat pana la idolatrizare nu si-a gasit timp de apelul Parintelui “sau”… “Omul frumos” s-a transformat in “omul banos” si “puricos”. La fel si pe malul celalalt al raului care desparte “intreaga Moldova” a lui Vladimir. Nici un “marturistor” calugaras “moldovan”, exstazyat sau etnobotanicizat, care, daca e cazul, lupta cu tancurile NATO cu pieptul sau gol si indoaie teava tunurilor UE ale Romania cu dintii, nu s-a gandit sa salveze de la apocalipsa cotidiana fratii sai rusi si moldoveni, sa-i scape de indosarierea biometrica si altfel decat prin firave lamentari electronice, pe blogusorul sau aprobat de serviciul special de informatii al Bisericii Ortodoxe Ruse si fostul Directorat I.
“Opriţi teroarea în Moldova! Declaraţi regimul comunist regim totalitar şi interziceţi-l prin lege, aşa cum s-a făcut în atîtea state europene! Începeţi urmărirea penală a preşedintelui Voronin şi a aparatului său! Mă adresez în primul rînd mitropolitului Vladimir…”, trambita mai an calugarasul nostru cel viteaz. A condamnat cumva colonelul Vladimir Cantarean regimul care l-a zamislit si nu stim noi? S-a dezis vreodata de seful sau, generalul Vladimir Voronin si n-am auzit noi? Si totusi, cum s-o fi sugrumat urletul sau de fiara anticomunista in piuit de vrabiuta cand, in biroul mitropolitului, s-a apucat sa-i ciuguleasca delicat din barbuta, in direct la Jurnal TV?
“Desigur, este prematur să spunem că cineva care are un act de identitate, un carnet de şoferie sau un card bancar cu cip s-a şi lepădat de Hristos”, transa problema Sandru al nostru, pe blogusorul sau, in surdina. “Însă în mod cert unul ca acesta s-a lepădat de o parte a libertăţii sale. Este ca şi cum ai urca într-un tren care nu ştii încotro merge, pentru a te feri de frig sau de ploaie.”
Incotro merge, oare, trenul Sandrei Maronii a ortodoxiei “moldovenesti”, acum ca are obligatoriu si pasaport cu cip, exact ca la mama lui/ei, “Rusia eterna”? Spre Moscova, spre Bucuresti? Sau poate se refugiaza la Tiraspol, pe taramul libertatii, in bratele calde si moi ale cazacilor tatucii Stalin, care, impreuna cu poporul rus, atata libertate ne-au adus, de nu o mai putem duce nici azi…
January 23rd, 2011 
VR 
Un rasfatat al revistei new-age-iste Formula As dar si al ziarului Patriarhiei “Lumina” sau al portalurilor manastiresti “moldovenesti” care tin de Mitropolia ruseasca, vocalul staret Iustin Miron de la Oasa, manastirea monahului Moise Iorgovan, e de acord, peste Prut, cu colonelul moscovit Vladimir Cantarean, seful jurnalistului-calugar de la Chisinau Savatie Bastovoi, cu care se potriveste pana la simbioza in gandire “duhovniceasca” in favoarea cipurilor biometrice si a inregimentarii electronice. Cu o atitudine care nu ar trebui sa caracterizeze nici macar un mirean batut in cap daramite un monah atat de invatat, Iustin Miron, incurajat de reporterul de serviciu de la revista cu tenta yehovista Lumea Credintei, face referiri necuvincioase directe la Parintele Justin Parvu si “sectarismul” celor care il asculta. Prezint doar doua fragmente, in oglinda, din inselarile celor doi ierarhi intrepatrunsi, fara comentarii, cu exceptia semnalarii unei coincidente “bizare”: atat Moise cat si Bastovoi, subordonati ai celor doi, se “ocupa” de Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu… Oare cum vor replica la aceste caderi curajosii si talentatii calugari acoperiti de dulamele lui Andreicut si Cantarean?
Posted in 
Tags: 
