Posts Tagged ‘Patapievici’

Osanale tovarasului Ceausescu si agentului KGB Gogu Radulescu, de la Tania Radu, vicepresedinta ICR-ului lui Patapievici si sotia lui Dan C Mihailescu, colaboratoare la Europa Libera si revista GDS, “22″

Tania Radu-Mihailescu: “Marţi, 4 septembrie, în cadrul unei emoţionante festivităţi care a avut loc la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a inmânat tovăraşului Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedintele Consiliului de Stat, Ordinul «Steaua RSR», clasa I-a, conferit prin decret prezidenţial, pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.

(…) Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mişcării revoluţionare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalităţii, cât şi în anii construirii socialismului, dar şi o vârstă venerabilă: 70 de ani. (…) Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire, a rostit cu acest prilej secretarul general al partidului, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, exprimându-se atât în numele Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al său personal (…). Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească, sărbătoritului i s-au făcut urări de viaţă lungă, sănătate, putere de muncă şi noi succese în activitatea sa” (Tania Radu, “Solemnitatea decorării tovarăşului Gheorghe Rădulescu”, „Flacăra”, anul XXXIII, 7 septembrie 1984, p. 3).

Preluare Cotidianul.ro

Adrian Majuru: Alături de Ion Dodu Bălan, un alt protector politic faimos a fost Gheorghe Rădulescu (alintat Gogu Rădulescu printre intelectualii obedienţi). Acesta a fost agent al KGB şi patron al “intelectualităţii” PCR, de la Blandiana la Dinescu, şi a stat lângă Ceauşescu până la mitingul din 21 decembrie 1989.

Adrian Majuru: „Disidenţii” falsificându-şi propria istorie (Herta Muller şi Daniela Crăsnaru). De la CC al UTC la Nobel si PNL. Mentori şi ciraci (cum e turcul şi pistolul)

Mogulii, intre metafizica si spital. Vintu da in Basescu si Patriciu se spitalizeaza de urgenta chiar de ziua lui

Celebru Make de la Bursa il interogheaza jurnalistic pe mogulul de Delta SoriNuş Ovidiu Vintu, care, dupa ce l-a platit si plimbat cu Volvo-ul lui de lux pe Patapievici a ajuns sa priceapa si ce-i cu metafizica, undeva pe urmele lui Gelu Voican, care pendula filosofic, daca va aduceti aminte, intre metafizica si clitoris. Maine-poimaine il vedem pe SoriNuş si sef la ICR, peste Patapievici, ca doar n-o sa stea sub… Extras din interviul luat saptamana trecuta de Bursa:

Sorin Ovidiu Vîntu: În momentul în care îţi lipseşte metafizica, degeaba ai putere. Ideile sunt valoroase, dar nu sunt ale lui. Lui Băsescu îi lipseşte convingerea din spatele ideilor. Ideile nu sunt suficiente, prin sine, ci sunt împinse de convingerile din spate, iar convingerile provin dintr-o viziune. La rândul ei, viziunea iradiază dintr-o metafizică. Cabotin, Băsescu şi-a însuşit doar ideile, dar nu deţine nimic din ceea ce ar trebui să se afle îndărătul lor. Nu are convingeri. Nu are acces la viziune. Şi este departe de orice metafizică.

Integral in Bursa

Conform EvZ, tot saptamana trecuta, mai precis pe 3 august, ca un facut, in timp ce Vintu dadea cu barda in Basescu, Patriciu mergea de urgenta de la bal la spital, dupa ce isi sarbatorise cea de-a 60-a aniversare, probabil alaturi de ONG-istii Sorin Rosca Stanescu, de la Asociatia Snagov si Andrei Plesu de la Fundatia Dinu Patriciu, printre alti invitati. Deh, prea multa filosofie strica…

Reteaua lui Vintu deconspirata de Moraru, Roncea si Boanchis, care emite: “Această “fecioară”, Patapievici, este o bambuistă cu Volvo şi acum trebuie să vedem cine îi mai dă chiloţeii jos şi la Nisa”. Elena Udrea: “Imi aduc aminte ce critici primeam eu si cât “bine” producea prezenţa doamnei Săftoiu”

DATA: 26-07-2010

EMISIUNEA: NAŞUL

POSTUL: B1TV

ORA: 20:30

MODERATOR:  RADU MORARU

INVITAŢI: RĂZVAN IOAN BANCHIŞ, GEORGE RONCEA

ELENA UDREA

TALK-SHOW

Radu Moraru: Bună seara! Bun găsit la „Naşul”. Sunt Radu Moraru. Suntem în direct. Spuneam că încercăm să vedem cum stă România azi cu o lună… e ultima săptămână dinaintea ultimului termen de o lună, 1 septembrie, când ar trebui să se întâmple ceva grozav pentru România. Guvernul, după cum vedeţi, pregăteşte o măsură surpriză, încearcă să impună FMI-ului această cotă unică de 10%. Ar fi o mare surpriză, dar nu ştiu dacă va ieşi. Cert este că în România se consumă multă energie în subteran, din nou se ascut săbiile, chiar în interiorul PD-L, din nou se ascut săbiile oamenilor nerăbdători să ajungă odată sus la caşcaval, din nou se vorbeşte de suspendarea preşedintelui şi după cum o să vedeţi în zilele următoare, o să vedeţi o serie de şopârle care încep să apară, una câte una, doar s-o mai crea o condiţie pentru a-l zbura pe Băsescu şi cine ştie, pentru a instala eventual un viitor regim. România e pregătită pentru tot, chiar şi presa e pregătită, presa şi-a desfăcut foarte larg nu picioarele, ci buzunarele, buzunare în care Sorin Ovidiu Vântu a pompat zeci de miliarde de lei, pensiile a câteva sute de mii de pensionari, pentru ca politicieni, analişti, ziarişti, nu cei angajaţi ai trustului, ci cei aparent liberi vorbitori, să turuie zi de zi pe toate canalele. Pentru că îmi e tare greu să cred că unul bine plătit şi uns cu 5 miliarde de lei de către Vântu, chiar atunci când nu era pe Realitatea TV, să zicem că mergea pe alt post, ar fi ieşit din diagrama, din bileţelul în care i se spunea exact pe cine să înjure şi pe cine să laude. Cel mai bun exemplu e că ne-am întors săptămâna trecută pentru a relua această emisiune în direct şi am fost prima televiziune care am abordat acest subiect, alături de Vox News. Am rămas şi ultimele televiziuni fiindcă subiectul nu se discută pe nicio televiziune din România. Aşadar e linişte, bravo Sorin Ovidiu Vântu, bravo, ai cumpărat toată România, e linişte, e linişte în toată presa, mai puţin în ăştia nealiniaţi din presa scrisă şi televiziune. În această seară am invitat doi colegi nealiniaţi din presa scrisă. E vorba de Răzvan Ioan Banchiş, jurnalist la „Naţional”. Bună seara!

Răzvan Ioan Banchiş: Bună seara!

Radu Moraru: Şi George Roncea, jurnalist.

George Roncea: Bună seara!

Radu Moraru: Chiar observa colega mea că nu se vorbeşte pe niciun post de televiziune de subiectul Vantu, iar Tiberiu Lovin spunea ceva mai devreme, pe Vox: păi unde să se vorbească?

George Roncea: Se vorbeşte prin redacţii, asta ştiu precis; se trăncăneşte ca la balamuc. Sunt turbaţi, pentru că se uită şi ei pe liste. Deci am văzut cu ochii mei reacţii absolut fabuloase. Oamenii se uită şi zic: “Băi, al naibii, uite Turturică ăsta ce de bani lua când noi credeam că moare de foame!”. Dar fireşte, când oamenii văd cu ce sume plătea Vântu şi ii plăteşte în continuare pe cei care apar la televizor pe post de vuvuzele, piţipoance eoliene, filipinezi… Filipinezi le spun la politicieni, e o modă acum cu filipinezii, cu slugile… Când te uiţi, e un peisaj absolut incredibil. Noi bănuiam că se dau bani, exista o presupunere. Acum au apărut şi probele, colegii mei de la „Curentul” au scos pe ţeavă o listă nu extinsă încă, doar 40, mai sunt şi alţii, secretari de stat, politicieni, securisti… Sorin Ovidiu Vântu se lăuda el acum un an şi jumătate, ca are 150 de oameni în aparatul de stat şi administrativ. Noi nu am prins decât pe câţiva, pe unii putem să îi presupunem. De abia acum începe o dezbatere foarte interesantă. Stiti când spunea Sorin Ovidiu Vântu: “apăraţi-vă statul!”? Păi cum, că omul a infiltrat totul până în gât. Dacă stai şi te uiţi, percepţia publică, în mare parte îi aparţine. Bine, o mai împarte cu fratele Voiculescu şi cu fratele Patriciu, dar în ce priveşte statul şi acolo lucrurile stau într-un fel. Dacă ne gândim că de exemplu doi miniştri de Finanţe succesivi, mă refer la Sebastian Vlădescu, actualul ministru de Finanţe, şi Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe, sunt tot pe lista lui Vântu, care e un fel de listă mai tare decât lista lui Schindler… Devine o listă de celebritati deja.

Radu Moraru: Varujan Vosganian da, dar Sebastian Vlădescu de ce e pe listă?

George Roncea: Sebastian Vlădescu a lucrat la UPetrom o perioadă, in consiliul de administratie, UPetrom care după aia a fost luat de FSLI Petrom, respectiv de fratele Luca, fratele de intimitate al lui Vântu, iar la rândul său, în perioada Constantinescu, Sebastian Vlădescu a fost secretar de stat la Finanţe exact cam cand era si povestea cu CEC-ul si FNI. Deci nimeni nu “dormea liniştit” dacă nu era Camil Petrovici la CEC, respectiv statul, care să îşi asume povestea cu FNI, drăguţul premier Ciorbea pe care îl vedem foarte des pe Realitatea şi ne mirăm de ce, că săracul e cam aşa, într-o parte. Explicaţia există. Vântu nu şi-a făcut averea, respectiv furăciunile, nu le-a putut face singur, le-a făcut cu nişte pioni. Acum el spune public, are putere să o spună public: da, am 150 de oameni.

Radu Moraru: Vântu nu a făcut nicio furăciune, că e liber, nu a semnat nicio hârtie, fiindcă cei care au semnat sunt deocamdată urmăriţi sau în puşcărie.

George Roncea: Nu e aşa, sunt nişte dovezi… Nu e adevărat că Vântu nu e prins în aceste dosare, sunt o grămadă de poveşti în care este prins. Îl aşteptăm cu toţii pe Nicolae Popa să vină să dea şi el pe goarnă, poate mai avem ceva nou.

Radu Moraru: Ce e însă cel mai grav? Faptul că o Corina Drăgotescu, angajată la Realitatea să facă emisiuni, ia 5 miliarde… Domnule, dacă atât a crezut Vântu că merită mi se pare… dar ea e angajată, ştim că e plătită din banii lui Vântu. Însă politicienii ţi se pare normal să fie plătiţi, sau chiar miniştrii? E normal să fie plătiţi?

Răzvan Ioan Banchiş: Mi se pare anormal ca mulţi dintre ziarişti să fie ofiţeri şi ceea ce nu îi pot reproşa lui Sorin Ovidiu Vântu e un lucru foarte simplu, dacă un om vrea să te omenească, un patron vrea să te omenească, iar tu îţi asumi mercenariatul, e foarte bine. Din păcate domnul George Roncea a omis, fără să vrea, multe personaje. Avem aici silfide culturale care au ajuns subrete politice, avem… Haideţi să mergem la un caz concret, că până la urmă şi de asta m-ai chemat. Nu poţi să te dai conştiinţă naţională şi în acelaşi timp să fii centuristă fruntaşă. Nu poţi să dai lecţii naţiunii, iar în acelaşi timp tu să iei 2 miliarde fără să faci nimic, să spui: protestez faţă de nu ştiu ce, ce susţine Vântu, îmi suspend emisiunea, toată lumea l-a admirat pe Cristian Tudor Popescu, fiindcă despre el e vorba aici. Iar el să ia bani un an şi jumătate, să ridice 2 miliarde. Apoi să încerci să îţi păstrezi pentru public imaginea de om sărac. Păi ce om sărac, câte dacii intrau în ăia două miliarde? Pentru că domnul Cristian Tudor Popescu ne spunea că merge cu Dacia. Câte treninguri jerpelite cu care apărea la emisiuni… Şi apropo de treningurile alea jerpelite de le lua el de la chinezi, păi şi ăia făceau evaziune fiscală. Deci tot ceea ce se întâmplă în această presă e o mare mizerie şi sulul de hârtie igienică de la revoluţie a lui Victor Rebenciuc… Victor Rebenciuc le-a spus celor care au mâncat ce nu trebuie despre Nicolae Ceauşescu: luaţi şi ştergeţi-vă gurile. Până la urmă oamenii ăia nu aveau variante, nu puteai să fugi din ţară, aveau copii, au cedat. Acum însă, pentru că asta e foarte grav, să vii să dai lecţii naţiunii şi tu să vorbeşti la comanda unuia pe care nu îl recunoşti ca patron, dar sa te dai pe toate drumurile independent, nu se poate aşa ceva.

Radu Moraru: Ce mă miră e că ceva similar am spus şi noi săptămâna trecută, dar nicio reacţie. Şi la un moment dat îmi aduc aminte că şi pe vremea lui Nicolae Ceauşescu erau admise nişte bancuri mai timide şi nu păţeai nimic, doar că bancurile alea se loveau de un perete.

George Roncea: Unele dintre ele erau lansate de securitate.

Radu Moraru: Exact, nu creau emulaţie. Mă uitam acum, chiar am urmărit, i-am  rugat pe colegi să îmi spună dacă văd dezbateri de genul ăsta, despre acest munte al moralităţii, “versant moral”…

Răzvan Ioan Banchiş: Nicolae Manolescu a avut o vorbă pe care a scris-o Alex Ştefănescu, în ţara asta nu se mai poate trăi fără CNP şi fără CTP. Şi acest om şi-a permis să spună că a schimbat preşedinţi de stat, că a influenţat alegerile.

Radu Moraru: Aşa de curajos, dar nu poţi da o replică unei emisiuni, unui ziarist, să spună: domnule, nu am luat banii ăştia, e o minciună. Sau: i-am luat pentru că sunt frumos, tuns, ras, frezat şi disciplinat, când mă cheamă Realitatea vin şi răspund. Poate că a luat pentru intervenţii, poate nu pentru emisiune, dar de-a lungul timpului a avut nişte intervenţii în jurnalele de ştiri, avea nişte înjurături la un moment dat, altă dată avea nişte laude. Dar e normal să ştim azi, după ce deja a fost dezvăluită această acuzaţie. Domnul Cristian Tudor Popescu, ştiu că nu vă suntem simpatici, dar nu e normal să nu răspundeţi, cu curajul dumneavoastră cu care aţi răsturnat Guverne, aţi făcut dreptate în ţară, aţi redus corupţia, aţi schimbat preşedinţi, nu e normal să nu daţi o replică în care să spuneţi: da domnule, Vântu mi-a plătit fiecare apariţie din jurnalele de ştiri cu 5 lei, 10 lei. Adunăm, vedem dacă e corect, dacă s-au plătit taxele “bravo şi la gară”.

Răzvan Ioan Banchiş: Dânsul e un “ziarist-Dumnezeu”, se pricepe de la navete spaţiale la manele. Vreau să ne spună şi nouă: au existat mulţi justiţiari săraci în istorie? Despre articolele lui, sigur că eu întotdeauna le-am citit cu plăcere, pentru că are o frază suculentă, nervoasă, a dat jurnalisticii o dimensiune “horror”, dar ceea ce văd oamenii acum e absolut dezgustător.

Radu Moraru: Mie ce îmi pare rău e că e un ziarist care nu s-a implicat suficient în momente importante şi în momente cheie. El tot timpul a mimat lupta grea, lupta frontală.

Răzvan Ioan Banchiş: Si mai e ceva: vine de la stafia ciumată a Scânteii, s-a spus despre el că e un mare ziarist. E un foarte bun editorialist, e bunicel copilul, dacă îl mai antrenez eu puţin poate chiar scot om din el, dar ca şef de ziar a preluat stafia ciumată a Scânteii, a lucrat cu Tinu… Cititi articolele lui Tinu; nu e frumos să vorbeşti despre un mort, dar au trecut destui ani. Sunt nişte compuneri de clasa a patra. Şi în umbra lui Cristian Tudor Popescu ce a crescut? A crescut Bogdan Chirieac, care scrie articolele cu nişte creioane de tâmplărie, dar are miliarde.

Radu Moraru: Dar se pricepe la afaceri, hai să recunoaştem.

Răzvan Ioan Banchiş: Doamna Lelia Munteanu, această Maica Tereza a presei române; de unde a avut 167 de mii de euro când s-a făcut ziarul „Gândul”, un alt rateu, un ziar născut mort.

Radu Moraru: Aici eu cred că s-au mai dat bani şi cu împrumut, că nu cred că aveau toţi.

Răzvan Ioan Banchiş: Nu, auzim: ziarul „Gândul”, ziar de calitate. Iertaţi-mă, dar aici se spune: hai sictir că te sufocă returul. Nu există acolo nicio calitate. (Rasete)

Radu Moraru: Bun, mă întorc la un alt caz. Sigur, sunt foarte mulţi oameni, eu nu i-aş băga pe toţi în aceeaşi oală, dar m-a mai mirat un caz: Adriana Săftoiu. La câteva zile după ce a plecat de la Cotroceni, imediat s-a înrolat în oastea lui Vântu.

George Roncea: Povestea e mai nasoală: adică pe noi nu are de ce să ne mire, pe noi ar trebui să ne mire cât de proastă mână are Traian Băsescu. Dacă mă uit acum cred că vreo 12 oameni a trebuit să dea afară din jurul lui şi cam toţi au ajuns în partea cealaltă. Weber de la Soros, deontoloagă de răsunet – hap cu Roşia Montană, hap cu Tokes – o vedem la PNL, europarlamentara. Pleşu!, acum e undeva în vârful piramidei editoriale a lui Patriciu. Dacă stăm şi ne uităm de fapt instituţia asta pe care a creat-o Patriciu în jurul lui pentru a se apăra de dosarul de crimă organizată – pentru că el aşa apare în rechizitoriul procurorilor din 2006, ca şef al unui grup de crimă organizată internaţională, deci un om care în Statele Unite dacă ar fi cumulate infracţiunile ar lua 340 de ani de puşcărie; la noi ar lua pe minim vreo 14 ani de puşcărie. Ori el e reprezentat în jurul său de un grup întreg care îl are pe domnul Andrei Pleşu la vedere, care văd că nu se jenează cu relaţia cu un astfel de om.

(more…)

Intelectualii lui Vintu si pretul lor: Plesu, Liiceanu, Patapievici, Pirvulescu, Dinescu si consilierii prezidentiali, Saftoii si Avramescu, s-au infruptat din haznaua mogului. CURENTUL: Reteaua Vintu 3. Analisti si politicieni. Cate parale face fiecare

de Dorina Lascăr

Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.

Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu

Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu. Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.

Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor
(more…)

Reteaua lui Vintu deconspirata spumos de Roncea si Boanchis. De la Daciile lui CTP la Volvo-ul lui Patapievici. Vox News si B1Tv, singurele televiziuni care au preluat exclusivitatea “Curentul” – “Lista lui Vintu”. VIDEO


Dupa ce Iulia Nueleanu intra in tema la Mbela Nzuzi, Razvan Boanchis si George Roncea dezbat problema vandutilor din presa, in partea a doua a filmarii de mai sus, incepand cu minutul 35.00, la Nasul Radu Moraru, cu date si umor cu carul. Concluzia emisiunii mai jos.

Turnatorii de ieri, ICR-istii si UDMR-istii de azi. Dupa Antohi si Hoisie, inca un turnator sub pulpana lui Patapievici: Csaba Bartha, adjunct la ICR-Budapesta. Membri ai Uniunii Jurnalistilor Maghiari Csaba Bartha si Galfalvy Gyorgy, colaboratori ai Securitatii absolviti de CNSAS. NOTELE AICI

Romania libera imi ia putin caimacul si publica azi ca “Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare”. Concret, Csaba Bartha (foto stanga), originar din Timisoara, adjunctul fostei ziariste timisorene Brindusa Armanca, in prezent director la ICR Budapesta, a fost recrutat si a semnat  Angajamentul cu Securitatea la 11.12.1986. A avut numele de cod BARBU si si-a turnat colegii de serviciu de la “Fructus” si de la Facultatea de Mecanica – Timisoara, neezitand sa-l apere in Notele sale informative pe Suto Andras, cunoscutul scriitor maghiar anti-roman (mentionat drept S.A. in Decizia CNSAS pe care o ofer aici). Probabil de aceea a si primit verdict de “necolaborator al Securitatii”. Conform declaratiei sale de avere si interese, Bartha=”Barbu” este si membru al Comitetului Director al Asociatiei Jurnalistilor Maghiari din Romania, pe care o gasim drept partenera a organizatiei anti-romanesti Liga Pro Europa – condusa de Tovarasa Szobotka, alias Smaranda Enache, cea care l-a prezentat pe mutilatul MIhai Cofar drept ungur, in martie ’90, membra de vaza a GDS si vice-presedinta a PNL, pe filiera Constantinescu, care a numit-o la vremea lui ambasadoare in… Finlanda :) (prietenii stiu de ce). Pana in 2007, cand a fost luat la ICR, Bartha a lucrat ca ziarist la Societatea Romana de Radio – postul local din Timisoara. Inainte de aceasta a fost propriul sau angajat la societatea Harom Szasz BT din Budapesta :) . La fel ca si in cazul Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi, membri GDS, diplomati si rasfatati ai MAE si ICR, acuzati crunt de actuala laureata a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, nici Csaba Bartha nu a suflat o vorba despre colaborarea sa cu Securitatea, pana la deconspirarea sa. Ministerul Afacerilor Externe a solicitat CNSAS in urma cu doi ani, mai precis pe 25.07.2008, cercetarea angajatilor sai, inclusiv ai ICR, aflat sub controlul MAE si SIE. De atunci, Csaba a avut doar vreo 724 de zile in care putea sa marturiseasca public ca a fost un turnator. N-a facut-0.

La fel si colegul sau, Galfalvy Gyorgy Kalaman Janos (foto dreapta), dat in cercetare de Civic Media in urma cu 4 (patru) ani (!), pe lista “Voci Curate” in presa si societatea civila romaneasca. Normal ca n-a raspuns. Ca si Csaba Bartha, Galfalvy Gyorgy face parte din presa si societatea civila ne-romaneasca, ba chiar anti-romaneasca… Galfalvy Gyorgy, fost redactor sef al revistei Consiliului Judetean Mures LATO, din Targu Mures, este membru al Uniunii Jurnalistilor Maghiari din Romania , organizatie co-fondatoare a Conventiei Organizatiilor de Media din Romania (COM), si membru al Fundatiei Aranka Gyorgy, cu serverul la Fundatia Soros, fosta Fundatia Marosvasarhely, condusa de nelipsitul sef UDMR Marko Bela, fundatie beneficiara de-a lungul anilor de “ajutoare financiare” de milioane, de lei dar si, mai ales, de forinti.  Dealtfel, Gyorgy Galfalvy (uneori scris Galfalvi) este si co-actionar impreuna cu Marko Bela la Editura Mentor SRL din Targu Mures, dupa cum scrie Romania Murdara.ro. Dar sa ne intoarcem la oile Securitatii. Chiar daca Galfalvy a avut dosar de urmarire informativa, incepand din 1973 pana in 1989, in mai multe intervale, perioada in care a purtat numele conspirative de urmarit “Kelemen”, “Gherasim” si “Gal”, acesta a furnizat, sub nume propriu numeroase informari suculente. Desi CNSAS a hotarat ca nu a colaborat, eu totusi cred ca o asemenea interventie se apropie, totusi, de statutul de colaborator: “La sediul organelor noastre s-a prezentat din proprie initiativa obiectivul GHERASIM cu o problema urgenta. Intrucat camera de primire era ocupata pentru audienta, obiectivul stand in vecinatatea sediului org de securitate, a invitat ofiterul la locuinta sa”. Continuarea aici, in Decizia CNSAS. Decideti dvs: Mona Musca a facut altceva?

Mai jos articolul din Romania libera de azi, intitulat inspirat (aviz Patapievici)

Scheletul din dulap şi Securitatea: Adjunctul ICR Budapesta, recrutat pentru a-şi turna colegii

(more…)

Gelu Voican Voiculescu da o replica amara “jumatatilor de oameni de pe langa canalul de scurgere al istoriei”: “Nu am fost, niciodată, sursa Călugărul!”. COMUNICAT DE PRESA

Comunicat de Presa: Şi cine o să-mi ceară scuze? Nimeni, niciodată!

De douăzeci de ani privesc spectacolul din ce în ce mai tragic al societăţii româneşti. Identific câte un personaj care apare cu timiditate, apoi se dezvoltă cu o alarmantă repeziciune, folosind anumite reţete bazate pe tupeu, insinuare, demagogie ori minciună. De valoare, cultură sau pur şi simplu, bun simţ nici nu mai poate fi vorba.

În ceea ce mă priveşte, paroxismul veniţilor de nicăieri, apare în anumite perioade ale anului. Desigur, în luna „cadourilor”, decembrie, câteodată în martie, apoi în iunie.

Acum, la douăzeci de ani de la Revoluţie mă bucur de un interes „aniversar”. Am înţeles, cu uimire şi cu tristeţe, că celor mai mulţi oameni nu le place să audă decât ceea ce le satisface cele mai mărunte, meschine sau murdare cotloane ale minţii. Cu cât le dai mai multă zeamă din latrină, cu atât sunt mai satisfăcuţi. Şi astfel, cu un instinct de hiene flămânde, cei care nu pot produce nimic constructiv, s-au adaptat uluitor de repede acestei „cerinţe” de piaţă şi au început să care cu propriile lor cavităţi bucale, zeamă din ce în ce mai concentrată. S-au specializat în a distorsiona adevărul!

Din respect pentru cei puţini, care-şi mai pot permite luxul de a gândi liberi, declar simplu, că nu am fost, niciodată, sursa Călugărul! Dacă dosarul care mi-a fost făcut de fosta Securitate a fost numit aşa, nu-i treaba mea. Îi priveşte pe cei care l-au făcut. Eu am fost urmărit timp de douăzeci şi şase de ani, am fost exmatriculat din facultate, am avut microfoane montate în casă, mi-au fost ascultate telefoanele, am fost închis de două ori, am avut percheziţii cu confiscări de cărţi şi înscrisuri. Mai are rost să comentez? Toate acestea sunt adevăruri certificate în dosarele fostei Securităţi. Pentru orice om normal, cu mintea încă întreagă, este limpede că dacă aş fi avut ceva de ascuns, dosarul meu nu s-ar mai fi găsit niciodată.

Din păcate, trăim vremuri tulburate profund de aceste jumătăţi de oameni care nu se pot ridica pe propriile lor picioare, târându-se cu năduf pe lângă canalul de scurgere al istoriei.

Dar, atunci când lucrurile se vor linişti, dosarul meu va putea fi o radiografie a unui regim atroce, care nu trebuie să mai revină niciodată. În decembrie 1989, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, pentru ca nimeni să nu mai trăiască coşmarul comunist. Probabil este prea devreme pentru ca românii să înţeleagă că de douăzeci de ani sunt liberi!

Şi totuşi suntem un popor inteligent…

În rest, îi transmit oricui se osteneşte să murdărească un om, îndemnul „muncitoresc” cară-cară!

Aceste rânduri nu le sunt adresate oamenilor-şarpe care se târăsc cu mişcări ondulatorii şi care se ascund printre ramurile adevăraţilor copaci…

Gelu Voican Voiculescu

10 iunie 2010

Pamflet de presă de la ICR Londra. Lansare Marele Soc si Conferinţa Perestroika şi stergerea memoriei: Rominia îşi confruntă trecutul legionar-capitalist. Profesorul Vladimir Tismaneanu a condamnat oficial decadenta occidentala

Conferinţa Perestroika şi stergerea memoriei: Rominia îşi confruntă trecutul legionar-capitalist

Sectia Institutului Cultural Romin din Londra a organizat luni, 7 iunie, conferinţa Perestroika şi stergerea memoriei: Rominia îşi confruntă trecutul legionar-capitalist, al cărei invitat special a fost tovarasul profesor Vladimir Tismăneanu, un om intre oameni, un erou intre eroi, care a condamnat oficial si cu manie proletara decadenta occidentala chiar la ea acasa. Dezbaterea a urmărit să sublinieze importanţa fundamentală a demersului de condamnare a capitalismului în Rominia asumat de cea mai înaltă instituţie a statului – Preşedinţia Republicii Socialiste Kominterniste Rominia – in frunte cu secretarul general al Partidului Comunist Perestroikist din Rominia (PCPR), tovarasul Ion Iliescu.

Profesorul Vladimir Tismăneanu, Preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Capitalist-Fasciste din Rominia şi pentru Condamnarea Rebeliunii Legionare din Piata Universitatii din Iunie 1990, coordonator al Raportului Final al Victoriei Kominternismului asupra Rominiei, Preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Legionarismului şi Memoria Ilegalistilor de la Hotelul Lux din Moscova  (IICLMIHLM), a prezentat drumul dificil parcurs de Rominia pentru a ajunge la momentul simbolic esenţial al condamnării capitalismului de tip legionar-fascist ce era gata gata sa se reinstaleze in patria noastra scumpa, RSKR, in decembrie 1989. Tovarasul Tismăneanu a discutat pe larg variile aspecte ale procesului de kominternizare si deznationalizare din ultimii 20 de ani şi parazitismele rezultate prin îndeplinirea mandatului Comisiei, cercetarea si distrugerea arhivelor compromitatoare bolsevismului şi redactarea Raportului anti-capitalist in spiritul Tezelor stradale din Iunie 1990. Nu în ultimul rând, pulitologul de la Universitatea Stefan Gheorghiu a analizat consecinţele actului de condamnare a regimului capitalist-legionar cu reverberatii clare in Piata Universitatii, asa cum a demonstrat indubitabil si tovarasul Ion Iliescu prin capturarea steagurilor verzi instalate de auto-intitulata Liga a Studentilor si puscariasii de drept comun cunoscuti drept Fratii Roncea, insistând atât pe aspecte care ţin de implementarea pe cale ştiinţific-instituţională a recomandărilor Raportului Final, dar şi asupra problematicii justiţiei de tranziţie, respectiv prin executarea tuturor supravietuitorilor efectelor produse de mineri in urma cauzelor rebeliunii legionare extinse intre decembrie 1989 si iunie 1990.

Mesajul principal al conferinţei CC al ICR a fost că actul de condamnare a regimului capitalist-legionar din Rominia a funcţionat drept un act de justiţie morală, dupa cum ne-au invatat tovarasii Sidorovici si Nikolski, si conform directivelor trasate in lucrarea Marele soc. Din finalul unui secol scurt, un dialog intre pulitologul Vladimir Tismaneanu si presedintele Ion Iliescu, care a pus bazele unui proces complex de stergere completa a trecutului romanesc al patriei noastre, Republica Socialista Kominternista Rominia. Mai mult decât atât, Rominia a recuperat decalajul faţă de alte ţări din fostul bloc sovietic şi, în contextul existenţei voinţei politice clare şi decise, are şansa consolidării kominternismului prin intermediul unei culturi bazate pe etica stergerii memoriei colective si inlocuirii acesteia cu istoria prelucrata in laboratoarele fratesti de la Moscova, conform experimentului poporului moldovenesc, din care, dupa cum se stie, se trage cu cinste si tovarasul profesor Vladimir Tismaneanu.

Prezentarea tovarasului profesor Tismăneanu a fost intrerupta de vii aplauze si s-a incheiat cu urale si scandari: “ICR-ICR, Bastionul GDS!” si, mai in surdina, “Iliescu si ai lui, cascadorii rasului” (cenzurat). La final tovarasul Tismaneanu a dat mii de autografe pe cea de a 10-a serie a lucrarii aparute la Editura Politica Humanitas, cu care a facut turul lumii fiind tradusa de ICR chiar si in uigura, Marele soc. Din finalul unui secol scurt, un dialog intre pulitologul Vladimir Tismaneanu si presedintele Ion Iliescu, cu o prefata de Gabriel Liiceanu, o postfata de Horia Roman Patapievici si o introducere neterminata de Silviu Brucan.

Intr-un mesaj difuzat in direct de la Palatul Scinteii de ministrul Kulturii, tovarasul Andrei Plesu, acesta a transmis entuziast indemnul conducatorului nostru, fondatorul statului romin modern, tovarasul Ion Iliescu, alaturi de care am fost cu totii din prima clipa si chiar de dinainte: “Revolutia continua!”.

Discuţiile au continuat cu o agapa tovaraseasca cu mici, bere si caviar în Sala Silviu Brucan de la ICR Londra, în ambianţa acordurilor auditive ale limbilor lui Sorin Iliesiu si cea simbolică a fotografiilor din seria cu un titlu interesant “Kompromat - Ce bine ne e acum, dar si cand s-or trezi romanii” , completat cu subtitlul doct “Sa vezi ce mama de bataie ne vor trage la comemorarea a 20 de ani de la mineriada daca spurcam Piata Universitatii cu labele noastre“.

Mai multe detalii la www.icr-london.co.uk

Anexăm fotografii de la eveniment:


A murit generalul Ion Stanescu, fondator al Unitatii Anti-KGB “Grupa 20″, UM 0110 si “Z”, in prezent desfiintata de SRI. Tot Ion Stanescu a avut sarcina sa-l cuminteasca pe agentul NKVD Leonid Tisminetki alias Leonte Tismaneanu

Jurnalul National si Ilarion Tiu informeaza despre moartea subita a generalului Ion Stanescu, un personaj complex cu numeroase functii de raspundere in aparatul de stat de dinainte de 1989, dat jos din postul de Ministru al Turismului de abia in martie 1990, odata cu constituirea noilor servicii de informatii, chiar in incaperile ministerului. Inmormantarea va avea loc marti, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar. Prezint mai jos un interviu interesant realizat cu fostul general, insarcinat printre altele si cu eliminarea agentilor NKVD din structurile romanesti. Dumnezeu sa-l ierte!

Generalul Ion Stanescu despre agentul GRU Nicolae Militaru (ce a descoperit Cartianu dupa 20 de ani, in “exclusivitate”)

“Ii primeam pe rusi cu foc de arma!”

Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia.

Invadarea Cehoslovaciei in 1968

Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman in­ceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hota­rat infiintarea unitatii specia­le anti-KGB, STASI, AVO si restul serviciilor statelor comuniste UM 0110. Numita initial “Gru­pa 20″, urmasa unitatii 0110 a DSS purta in SRI indicativul “Z” si a fost recent desfiin­tata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si ince­teze activitatea anti-roma­neasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.

21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?

Generalul Ion Stanescu: Da, intr-adevar, asa stau lucrurile. Trebuie inceput cu retragerea trupelor Armatei Rosii, in urma cu zece ani, in 1958, apoi indepartarea consilierilor sovietici, desfiintarea sovromurilor etc. Sigur ca toate acestea au declansat nemultumirea sovieticilor. Apoi a venit plenara Comitetului Central din aprilie 1964, denumita si Declaratia de Independenta, in care ne-am exprimat clar pentru neamestecul in treburile interne ale altor state socialiste. In 1968, situatia a devenit de-a dreptul exploziva. Dupa alegerea lui Dubcek, in ianuarie 1968, se simtea un aer de redesteptare nationala. Dar lucrurile s-au complicat. Rusii au avut mai multe consfatuiri cu alte state din blocul sovietic pentru a atrage atentia cehilor si slovacilor ca e bine sa-si infraneze sentimentele.

Apoi au aparut brusc “turistii” sovietici care au ocupat apoi institutiile, cand s-a dat semnalul, ca si la noi, in ’89. In celalalte tari s-au activat imediat agentii acoperiti.

200 de agenti sovietici

La noi ce s-a intamplat cu agentii sovietici?

Asta este o poveste cu totul speciala si are si ea un istoric: in noiembrie 1963, raposatul Gheorghiu Dej m-a chemat pe mine si pe seful sectiei militare, Vasile Patilinet. Mai erau de fata Draghici si Ceausescu. Si ne-au aratat o lista cu vreo 160 de agenti cunoscuti si ni s-a spus asa: uite, trebuie stat de vorba cu fiecare. Sa le puneti in vedere sa respecte statul si partidul si sa inceteze colaborarea cu NKVD/KGB si GRU. Si am facut doua echipe. Eu una, Patilinet alta. Si i-am chemat in sediul Comitetului Central si am stat de vorba cu toti. Eu am luat 90 si 70 Patilinet. Din cei 160 s-au facut vreo 200, pentru ca primii au mai deconsiprat altii. Ii stiu si acum pe toti, pe dinafara. Printre ei se afla si Leon Tismenitki, tatal lui Tismaneanu Vladimir, pe care l-am avut eu, iar tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander, a fost audiat de Patilinet. Majoritatea au decis sa inceteze colaborarea. Oricum, noi ii verificam pe toti, regulat, cu unitatea 0110.

Romania a stiut ce va urma in Cehoslovacia?

(more…)

Afacerea Pacepa. Introdus de KGB in Securitatea controlata de consilierii sovietici, la “directia contrasabotaj”, un banal agent corupt, cu o inteligenta redusa, a ajuns “eroul” komintern- istilor de tipul bolsevicilor “anticomunisti”. Ce zic NYT si CIA.

Afacerea Pacepa

de Aurel I Rogojan, general (r) SRI

Conferinta publica sustinuta la Universitatea din Oradea – Facultatea de istorie – Amfiteatrul “Nicolae Iorga”

Tradarea lui Ion Mihai Pacepa ocupa cu intermitente, intotdeauna calculate, pagini ale spatiului mediatic romanesc din ultimele doua decenii. Etichetele cele mai frecvente: “tradator”, “defector” sau “erou” i-au fost atribuite functie de contextul in care i s-au judecat faptele, ori de partea baricadei  ideologice in care s-au aflat comentatorii.

Tradarea implica “defectiunea”, deci nu suntem in prezenta a doua notiuni distincte. “Defectorul”/ dezertorul/ este un termen mai mult de jargon profesional, care a facut cariera dupa o carte de referinta in materie de tradatori, a lui Harry Rositze, intitulata “C.I.A. 25 ans au sein de l`Agence d`espionage”, aparuta in 1978. Autorul a radiografiat marile cazuri de tradare ale unor inalti ofiteri, spioni sau/si diplomati ai Moscovei, incepand cu anii ’50 din epoca razboiului rece. Pentru a nu se complica in itele si asa incurcate ale aspectelor politico-diplomatice ridicate de fiecare caz de tradare, anchetatorii americani, care se ocupau cu “descarcarea de informatii” a dezertorilor importanti din elita serviciilor de securitate ori armatelor din tarile Tratatului de la Varsovia, i-au numit pe cei care savarseau oripilanta crima a tradarii, dintotdeauna pedepsita cu moartea, “defectori”.

In opinia noastra, denumirea nu a fost, insa, “la inspiratie”, ci rezultatul unor rationamente. Astfel, termenul, pe care unii sunt tentati sa-l considere doar un eufemism pentru desemnarea tradatorului, are semnificatii multiple si de adancime:

  • un agent care s-a pus in serviciul altui stat, urmare a defectiunii sistemului de contraspionaj advers, care s-a bazat pe cineva nesigur, admis in sistem fara a fi fost temeinic verificat, iar ulterior nu i s-au cunoscut  si demascat intentiile, pentru a nu fi posibila tradarea;
  • un agent care, prin secretele furnizate, a provocat defecte sistemului de securitatea al partii adverse;
  • un agent cu defecte, tare caracteriale ori vicii, pe seama carora a fost racolat, pus in dependenta, determinat sa tradeze si fata de care se impune prudenta si un regim special;
  • un agent care aparent s-a predat si reuseste sa castige incredere, pentru ca ulterior sa-si valorifice potentialul defector impotriva partii care l-a adoptat.

Taxonomia defectorilor: dezetori la inamic; fugari din tara; ramasi pe loc (cazul Mircea Raceanu), dupa motivatie – voluntari, cointeresati, constransi prin santaj.

Pe un astfel de rationament, Jesus Angleton, contraspionul sef al C.I.A., din anii ei de glorie, a dezvoltat un adevarat proces tehnologic de vanatoare a presupusilor agenti ai serviciilor estice, trimisi inspre Agentie ca defectori. Nu se poate spune ca Angleton, primul spion  american (cu acoperire diplomatica la Roma) care a recrutat ca agent un viitor Papa, pe cardinalul Montini, dupa ce constatase cat de adanc patrunsesera sovieticii in Cetatea Sfantului Scaun, nu ar fi avut temei sa nu vada in fiecare “defector” un agent de intoxicare. Inconvenientul era insa pe masura. De fiecare defector se ocupa o echipa complexa, care ramanea blocata timp indelungat. Cum numarul defectorilor tot crestea, sporeau si efectivele contraspionajului ocupate cu cercetarea lor si verificarea informatiilor furnizate. In acest fel, contraspionajul S.U.A. putea alerga pe nesfarsite piste false si condimentate cu tot felul de surprize, care le faceau din ce in ce mai interesante, iar spionajul sovietic avea cale libera pe autostrazile informatiilor delicate ale natiunii americane.

(more…)

Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri toateBlogurile.ro