Posts Tagged ‘PCR’

Privatizarea Humanitas, ilegală? “Carcasa” lui Liiceanu primită de la Pleşu – Editura Politică a PCR – nu era aşa de goală. Cifra e considerabilă: valoarea unui bloc de patru etaje cu 16 apartamente, respectiv 1.524.900 de lei “ceauşişti”. DOVEZI

Dacă ANI şi DNA existau pe vremea lui Ion Iliescu şi Petre Roman, Andrei Pleşu ar fi fost ridicat pentru explicaţii. În contextul în care Pleşu şi-a publicat toate cărţile la Editura pe care i-a făcut-o cadou prietenului său Liiceanu, conflictul de interese ar putea fi cea mai mică infracţiune la care s-a dedat, ca ministru al Guvernului FSN. Să explicăm:

“Pleșu Andrei (ministru plătit în timpul și din banii celor care erau bătuți și mureau pe străzi în 1989-1990) se autodenunță, chipurile, ironic (dacă tot sunt prescrise pedepsele, ce mai contează?). Cică Liiceanu Gabriel a primit „cadou” o “carcasă” (fosta Editura Politică), iar despre patrimoniu, banii din cont, liniște totală! Acești indivizi deja au ocupat wc-ul istoriei, mai jos decât nivelul hoților de buzunare…”, scrie cu obidă pe Facebook Bogdan Munteanu, fratele lui Marian Munteanu.

Chiar dacă aprecierea la adresa fostului ministru al Culturii poate părea cam dură, Bogdan Munteanu are toate motivele să o facă. Pe 14 iunie, după ce au spart cu topoarele intrarea în Universitatea Bucureşti, minerii aproape i-au omorât pe amândoi fraţii. Lui Marian Munteanu minerii au vrut să-i taie capul iar lui i-au făcut corpul o rană vie şi l-au crezut mort. După ce şi-a pierdut cunoştinţa s-a trezit în sângele cald din fântâna de la Arhitectură, alături de trupurile maltratate ale celorlalţi studenţi din Universitate şi Arhitectură. Fără să se poată mişca, auzea ca prin ceaţă “raportul” criminalilor către un superior, despre el: “L-am omorât pentru că era înarmat”. Într-adevăr: Bogdan Munteanu era înarmat. Cu libertatea. Şi alte arme albe, pe care le agită şi acum: cuvântul, gândirea, rugăciunea…

Minerii care au vrut să-l ucidă pe Bogdan Munteanu aveau în buzunar, primit încă de la gară, ziarul Adevărul, fosta Scânteie a CC al PCR, organul de bază al propagandei sovietice şi feseniste, în care pe prima pagină, alături de un perdaf la adresa “golanilor” şi a “violenţei” lor, scris de Cristian Tudor Popescu, trona şi un editorial al domnului Andrei Pleşu. Din spaţiul unde pe vremurile răfuielilor bolşevicilor cu “duşmanii poporului” se lăbărţa figura de batracian a lui Silviu Brucan, ministrul Culturii din Guvernul Petre Roman sugera, cu ambiguitatea-i binecunoscută, că România, din cauza fenomenului anticomunist din Piaţa Universităţii, a luat “chipul schimonist al libertăţii”. Sigur, putea fi o figură de stil.

O altă formă de stil, de data aceasta de viaţă, a fost însă consolidarea pe plan naţional şi internaţional a regimului criminal Iliescu-Roman, după Mineriadă, prin rămânerea sa şi în Guvernul Petre Roman II. Jurământul de credinţă l-a dat în faţa lui Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, pe 3 iulie 1990, la nici 20 de zile de la măcelul asupra studenţilor.

Nici nu se răciseră încă trupurile soţilor Ceauşescu când, în plină “Revoluţie”, Andrei Pleşu acceptase să facă parte din Guvernul FSN 1. Acum, când încă mai erau călduţe trupurile morţilor de la Mineriadă, trebuia să meargă înainte.

Deci da, Bogdan Munteanu, ca orice “legionar” din Piaţa Universităţii, are dreptul să fie mai dur cu distinsul filosof şi disident Andrei Pleşu, inventatorului conceptului, aplicat cu osârdie, de”rezistenţă prin mâncare”. Disidenţă din strada Paris sau, în ultimă fază… palatul de vară al Marucăi Cantacuzino, de la Tescani, administrat de la Gospodăria de Partid de Viorel Hrebenciuc şi unde Tudor Octavian, Eugen Mihăescu, Alex. Mihai Stoenescu şi Radu Portocală afirmă că-i făceau vizite Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, exilatul de la Focşani, pe… 23 august 1989.

Apoi, în februarie 1991, când domnul Gabriel Liiceanu privatiza fosta Editura Politică a Partidului Comunist Român, primită de la dl. ministru Pleşu, tovarăşul său la bine şi la greu din excursiile la Paris, Berlin şi Heidelberg, pe vremea odiosului regim comunist, acum co-fondatori ai Grupul pentru Dialog Social, Bogdan Munteanu încă respira cu greutate. Plămânul perforat în urma vizitei minerilor la Bucureşti nu se refăcuse. Dimineaţa mai scuipa sânge. Dl. Pleşu se resimţea şi el. În ianuarie, pe 2, încă cu sarmaua-n gât, îşi dăduse, în sfârşit, demisia, din Guvernul Roman 2. Dar nu pentru morţii de la Mineriadă sau pentru arestaţii ilegal, dintre care unii mai erau încă, total abuziv, în detenţie. Nu. Ci pentru fugărirea Regelui Mihai pe autostradă. Foarte frumos. Un gest de mare demnitate! Pe 7 ianuarie îşi revine însă şi-şi anulează demisia. Continuă apoi să facă parte şi din Guvernul Roman 3 şi depune un nou jurământ în faţa lui Ion Iliescu, de care se ţine până în octombrie 1991, când pică odată cu “baiatul cu puloverul”.

În aparenţă, pentru un an rămâne, pentru prima oară într-o lungă perioadă, în afara sistemului bugetar dar nu şi în afara celui de grup. Revine însă cu aplomb în ianuarie 1993, când statul, respectiv chiar preşedintele Ion Iliescu îi oferă, cu deferenţă, plata integrală a revistei “Dilema”, cu salarii, angajaţi intelectuali (sau intelectuali angajaţi?), şoferi, maşini, sediu, birouri, secretare, căldură, electricitate, apă caldă, hârtie, tipar, portar. E vremea când Iliescu limita apariţia ziarului “România liberă” prin stoparea difuzării hârtiei de la unicul distribuitor, Fabrica Letea. La “Dilema” nu existau însă… dileme existenţiale. Salariul gros, revărsat din buzunarele contribuabililor în conturile intelectualilor, curgea valuri.

Chermeza ideologică decontată de Fundaţia Culturala Română merge ca unsă peste un deceniu, şi sub Constantinescu şi, din nou, sub Iliescu. Ar putea oare un contabil bun să ne facă un total, pentru o firmă, cu zeci de angajaţi şi cheltuieli pe măsură, timp de 11 ani? Au urmat alte funcţii călduţe, sub toate regimurile: ministru de Externe cu omletă rece dar bursă de 1.000.000 de mărci de la Fundaţia Volkswagen, ministru secretar de stat la CNSAS încercând să perieze dosarele de turnători DIE ale soţiei şi altor “rezistenţi prin mâncare”, consilier prezidenţial, beneficar al banilor negri ai lui Dinu Patriciu şi subaltern al traficantului de copii Cristian Burci. Şi, după cum se vede, #rezistenţa continuă!

Dar nu numai Pleşu este subiectul, ci şi comeseanul lui de rezistenţă prin tăcere – vorba Hertei Muller -, Gabriel Liiceanu, la care ne vom referi imediat. Trebuie să recunoaştem însă că, într-adevăr, pare suspectă ieşirea explicativă a lui Pleşu, după 27 de ani de la săvârşirea faptei. Respectiv emiterea unui ordin de ministru dubios, pe care îl prezentăm mai jos şi care, se pare, este ilegal, pentru simplul fapt că nu a fost publicat şi în Monitorul Oficial. Ca atare, dacă e luată puţin la scărmănat privatizarea Editurii Politice a PCR, actuala Editură Humanitas condusă de Gabriel Liiceanu, aceasta ar putea fi, la rândul ei, la fel de ilegală. Aceasta este însă, treaba organelor în drept.

În primul rând, observăm la Ordinul în cauză, Nr. 82, nişte ciudaţenii: el este semnat şi ştampilat pe 19 februarie 1990 dar înregistrat pe 20 februarie şi se referă la viitor la o acţiune care deja s-a desfăşurat, de la 1 februarie, în baza unei Hotărâri din… 5 februarie! Haloimăsul e general. Iată Ordinul:

Cât priveşte patrimoniul, dacă acesta nu exista, după cum invocă azi Pleşu şi Liiceanu, de ce este prevăzut în Ordin? Într-un articol pe această temă, din timpul “Epocii Băsescu”, respectiv din 2013, jurnalistul Ion Spânu afirmă în noul Cotidianul că patrimoniul Editurii Politice era format şi din “mijloacele fixe (inclusiv tipografie color) şi mobile existente la acea dată. Nimeni nu a spus niciodată cîţi bani erau în contul celei mai bogate edituri din România, ştiindu-se că Editura Politică era chiar editura PCR!”.

În schimb, într-un interviu din vechiul Cotidianul, citat de Hotnews (deci sursă “factuală”, nu trebuie să mai vin cu alte două, nu? 🙂 ), de pe vremea când ziarul se afla în portofelul de la spate al lui Sorin Ovidiu Vântu, împachetându-i pe toţi marii deontologi ai presei, de la Buşcu şi Sorin Avram la Turcescu şi Cristian Teodorescu, Liiceanu se disculpă, antologic, în felul următor:

“Cind Editura Humanitas s-a privatizat, in februarie 1991, aportul fostei Edituri Politice, recte al statului, la nou constituita SRL a fost de 23,46% dintr-un capital de 6.500.000 de lei, adica 1.524.900 de lei.
Ca sa ne dam seama ce insemna asta, transpunind in euro (ECU, pe atunci) la cursul mediu BNR din anul 1991 suma amintita, obtinem ca echivalent 17.365 de euro. Mentionez ca acest capital (al fostei Edituri Politice) a fost stabilit, asa cum era legal, in urma unei evaluari.
Imi amintesc ca, nemaiavind ce lua in calcul, evaluatorii au tras in sus cit au putut de “valoarea” bibliotecii amintite. In concluzie, “imensul patrimoniu al Editurii Politice” preluat de Humanitasul de astazi a constat in 17.300 de euro!
Cum vi se pare, domnule Teodorescu, comoara “fostei Edituri Politice” pe care huzureste Humanitasul? 17.000 de euro! Doua Dacii Logan de azi! Cu imbunatatiri.”

Povestea este, evident, de Radio Erevan. Dacă i-am fi lăsat să o continue pe Fantazi si Tapalaga ajungeam să credem ca Editura Politică a fost o bicicletă Pegas care nu i s-a dat lui Liiceanu ci i s-a luat, iar bietul filosof fără operă a venit cu bani de-acasă să-l publice pe Pleşu. Dragoste mare! Care este, însă, realitatea cifrelor? Nu o să înghiţim şmecheria de strada Covaci cu moneda fictivă ECU şi o să discutăm, la obiect, în dolari:

“HOTARIRE Nr. 238 din 29 martie 1991 privind modificarea cursului oficial al leului

EMITENT: Guvernul Romaniei

aparuta in MONITORUL OFICIAL Nr.66 din 29 martie 1991

Guvernul Romaniei hotaraste:

ART. 1
Se autoriza Banca Nationala a Romaniei sa modifice cursul oficial de schimb al leului de la 35 lei pentru 1 dolar S.U.A. la 60 lei pentru 1 dolar S.U.A.
Noul curs oficial al leului se aplica cu incepere de la data de 1 aprilie 1991.

ART. 2
Regimul cursului oficial fata de dolar si alte valute se stabileste de catre Banca Nationala a Romaniei.
PRIM – MINISTRU PETRE ROMAN ” (Sursa: Camera Deputaţilor)

Ca atare, în februarie 1991, când s-a “privatizat” Humanitas, suma de 1.524.900 de lei făcea 43.568 dolari şi nu invenţia lui Liiceanu de mai sus. Totodată, dacă o împărţim la salariul destul de gras al lui Liiceanu, de 6000 de lei, constatăm că i-ar fi ajuns timp de 254 de luni, adică pentru plata lui de către stat încă vreo 21 ani, până în 2012. Parcă mai venim de-acasă, nu? Cei care au trăit acele vremuri ştiu însă că un apartament era cotat la vremea aceea cam cât o Dacie şi costa circa 100.000 de lei (o mai zic şi altii aici). Ca atare, patrimoniul Editurii Politice era estimat, mai concret, la un bloc cu 16 apartamente. Căutând pe net azi ca să-i cumpărăm dlui Liiceanu un astfel de bloc, am găsit unul la Cluj, cu 15 apartamente (foto aici) si unul la Chişinău, cu trei etaje şi 16 apartamente (foto aici). La executări i-am mai găsit unul, evaluat la 1.569.475 lei – foarte aproape de suma de mai sus -, respectiv circa 344.940 Euro.

Cum ar fi două Loganuri cu îmbunătăţiri ceva mai complexe, eventual din aur masiv…

Adendă:

Despre impostura, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, doi scriitori de anvergură mondială:

Ministrul Culturii lui Iliescu, A. Plesu, nu a iubit Romania pentru ca nu era el la putere. Scrisoarea orientalistei Amita Bhose despre “profitorul” Andrei Plesu, yoga, miscarea transcedentala si impostura in cultura. DOC

Radu Portocala: Trecătoarea sinceritate a impostorilor. Liiceanu, Patapievici, Plesu si Manolescu in Jurnalul Monicai Lovinescu. Cum a vrut Plesu sa ajunga presedinte ca candidat al FSN-ului lui Roman

De ce nu candidează Monica Macovei şi Cristian Preda pentru a salva Bucureştiul. Legăturile lor cu Virgil Măgureanu şi şpăgile Afacerii Microsoft

Dl. Cristian Preda, europarlamentar ajuns la Bruxelles pe listele PDL-ului şi fost cenzor UTC şi propagandist PCR, a reacţionat violent la nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL pentru Primăria Capitalei. Dl. Preda a afirmat că “se simte insultat” personal şi că “regretă că nu a ascultat sfaturile de a candida ca independent la Primăria Capitalei”. Dar nu este prea târziu: dl. Preda poate candida chiar acum, pentru a salva Bucureştiul, pe listele partidului colegei sale Monica Macovei, M10. Suntem siguri că are toate şansele!

Dna. Monica Macovei, aşijderea, europarlamentar profitor al remorcii PDL-ului, Traian Băsescu, consideră că prin alegerea lui Marian Munteanu, “un candidat din umbra lui Măgureanu”, “PNL a lăsat cu totul Bucureştiul în braţele PSD”. Nici pentru Monica Macovei nu este prea târziu. Ea poate să abandoneze chiar acum fotoliul de europarlamentar, care-i asigură un salariu de 7000 de euro pe lună şi o pensie pe viaţă de câteva mii de euro lunar, şi să-l înlocuiască pe candidatul său complet anonim la Primăria Capitalei, pentru a salva Bucureştiul “din braţele PSD”. Dacă îi pasă de noi şi de “dreapta românească”, eu zic că merită să facă acest sacrificiu. Suntem siguri că are toate şansele!

Dar, înainte de a candida, ambii răsfăţati ai sistemului represiv comunist ar trebui să lămurească cum de au acceptat să facă parte din partidul al cărui co-proprietar a fost chiar… Virgil Măgureanu. Pentru mai puţin cunoscătorii vieţii politice româneşti, e bine să amintim că, după consumarea alegerilor din 2000, când Marian Munteanu a fost propunerea la preşedinţia României a alianţei din care făcea parte şi Partidul Naţional Român, fondat de Virgil Măgureanu, acesta s-a reorientat spre… Traian Băsescu şi Petre Roman. Astfel, în iunie 2001, alianţa condusă de Virgil Măgureanu a fuzionat cu PD. Timp de cinci ani, chiar Emil Boc a locuit în apartamentul lui Virgil Măgureanu, devenit locuinţă de protocol a PDL. Peste ani, Monica Macovei şi Cristian Preda au devenit exponenţi implantaţi de GDS în acelaşi PDL, alături de… Virgil Măgureanu, co-proprietar al partidului.

Recent, Elena Udrea, o culme a PDL-ului care i-a propulsat pe cei doi la Bruxelles, devoala modul în care Monica Macovei, respectiv Cristian Preda, au ajuns europarlamentari, printr-un denunţ public care, credem noi, ar trebui cercetat mai atent de organele în drept cât şi de OLAF şi Parlamentul European. Reproducem:

Când răutatea = complexe + prostie… (…) Dacă ar avea puţină decentă, nu ar dezinforma pe cei care se uită în gură ei, de fost procuror comunist. (…) Pun o întrebare moralistei de mucava: cu ce bani şi-a făcut zecile de mii de afişe, bannere, mash-uri etc. în campaniile de la europarlamentare? Moralitatea nu a obligat-o să afle dacă nu cumva cu banii de la Microsoft, aduşi la partid de Sandu, Cocoş, Pinalty &Co, în 2009, sau cu bani din “borduri”, în 2014? Ei, pentru un salariu de 7000 de euro pe luna, evident că nu a simţit nicio obligaţie...”.

Aşadar: cu ce bani? Întrebarea rămâne valabilă şi pentru Cristian Preda. Aşteptăm răspunsul. Şi nu numai noi. După care, de mână cu Monica Macovei, eventual strâns legaţi cu o brăţară specifică vremurilor actuale, suntem siguri că cei doi pot salva împreună Bucureştiul!

Vedeţi şi: Narcisa Iorga: Când Macovei şi Paleologu erau miniştrii partidului patronat de Măgureanu nu aveau probleme de moralitate. O “pastilă de lecitină” în cazul “băiatului cel rău” Marian Munteanu

CENZURA, reinstaurată pe şest în România, prin mâna unui turnator al Securităţii. O Lege stalinistă se îndreaptă spre un preşedinte cu bunici prigoniţi de sovietici. O va promulga?


“Cu 70 de ani in urma, in ianuarie 1945, 70.000 de sasi si svabi din Romania au fost deportati de autoritatile bolsevice in lagare de munca fortata din Uniunea Sovietica. Femei, barbati si copii. Germania fusese infranta si orice vorbitor de limba germana trebuia pedepsit, indiferent daca participase sau nu la razboi”, a notat seful statului, Hlaus Iohannis, la inceputul acestui an, adaugand: “Printre cei 70.000 de deportati s-au aflat si bunicii mei. Erau tineri. Dupa cativa ani, s-au intors acasa imbatraniti de suferinta. Nu au povestit niciodata ce au trait in lagar. Era dincolo de cuvinte”.

Dincolo de cuvinte este şi suferinţa a sute de mii de români aruncaţi de ocupanţii sovietici ai României în iadul temniţelor bolşevice. Astăzi, printr-o lege orwelliană, se încearcă reîntemniţarea lor, de data aceasta în istorie, şi chiar uciderea lor în efigie, prin demolarea puţinelor statui care li s-au ridicat şi ştergerea numelui lor de pe cele câteva străzi sau licee din întreaga ţară. Exact ca pe timpul invaziei hoardelor sovietice. Mai mult: oricine va scrie despre perioada interbelică şi geniile generaţiei Eliade-Vulcănescu-Ţutea este pasibil de închisoare! Viaţa marilor duhovnici ai ortodoxiei române, Părintele Justin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc sau chiar şi Părintele Arsenie Boca – acuzat şi inculpat pentru “vina” de “legionarism” – ar putea fi interzisă în scrierile publice. Se întâmplă în România, la 25 de ani de la “căderea comunismului”…

Iată cum, după 70 de ani, Parlamentul României pregăteşte noi deportări, printr-o lege neostalinistă. Candidaţi: istorici, cercetători, jurnalişti, artişti, simpli români. Legea, manevrată de persoane cu grave probleme patologice prin alte personaje cercetate în prezent de DNA, şi desăvârşită de un turnător ce urmează să fie deferit Justiţiei pentru fals în declaraţiile de necolaborare cu Securitate, urmează să ajungă azi-mâine pe masa Preşedintelui României. Între piciorul în ghips al lui Victor Ponta, tupeului securistului de modă nouă Seby Ghiţă şi amanţii Elenei Udrea, ştirea elaborării şi adoptării pe şest a acestei legi totalitare nu şi-a găsit drumul spre ecranele TV, al căror scop este, de altfel, indobitocirea omului. Sunete guturale sau analfabetisme istorice însoţesc imaginile violente şi triviale – chiar şi când vorbim de politică – răspândite prin mass-media.

Se va ajunge, oare, ca orice vorbitor de limbă română să poată fi pedepsit în România? Numai Preşedintele României ne-o poate spune, după ce va promulga sau respinge această “Lege” diabolică.

Plx193/2014 – O Lege totalitară

Votata in 24.06.2015 de catre Camera Deputatilor cu 302 voturi pentru, 3 abtineri, 0 voturi negative. In prezent se afla depusa la Secretariatul General al Camerei Deputatilor: http://www.cameradeputatilor.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=14131

Pleaca spre promulgare la Presedentie vineri, 3 iulie sau luni, 6 iulie.
Forma legii asa cum pleaca spre Presedentie poate fi descarcatat de aici: http://www.cameradeputatilor.ro/pls/proiecte/docs/2014/pr193_14.pdf

Ce aduce nou forma in care s-a votat legea:

– include in categoria de infractori “criminalii de razboi” definiti ca orice persoana care a primit o condamnare in acest sens data de o instanta romana sau straina – adica inclusiv sentintele date de ocupantii sovietici generalilor, ofiterilor, ziaristilor, demnitarilor judecati si condamnati drept “criminali de razboi”;

– lege stabileste ca nu se pot ridica si mentine in spatiul public statui, placi comemorative etc ridicate in memoria acestor oameni;

– legea stabilese ca numele acestor oameni nu se pot aloca strazilor, pietelor etc – nici unui spatiu public – si ca nici o asociatie nu poate purta numele lor – statuiile lui Mircea Vulcanescu si Petre Tutea vor fi daramate, iar numele date unor Licee si strazi din intreaga tara vor fi indepartate;

–  “legionarismul” este definit vag – practic, oricine va deranja va putea fi catalogat drept “legionar”, exact ca pe vremea stalinistă, folosindu-se chiar  şi un simplu comentariu pe Facebook. “Legionarismul” devine infractiune si asocierea, promovarea etc a unor persoane considerate a fi legionare se pedepseste cu inchisoarea;

–  se elimina complet din prezenta lege articolul Art.4 aliniatul (3) care mentiona ca nu constituie infractiune nicio actiune dedicata acestor oameni daca este facuta in interesul artei, stiintei, educatiei etc; practic orice referire pozitiva sau neutra la viata, opera sau suferinta acestor oameni poate fi catalogata drept infractiune;

– legea stabiliste juridic (!?) definitia Miscarii Legionare ca “organizatie fascista” care a activat pe teritoriul Romaniei intre 1927-1941, in ciuda definitiilor puse de numerosi istorici, membri ai Academiei Române sau ai Acedemiei Oamenilor de Stiinta din Romania;

– se urmareste crearea bazei legislative pentru un “Minister al Adevărului”, cu toate mecanismele lui de control, “monitorizare”, urmărire, cenzură şi pedepsire, exact ca în perioada în care România era comandată de consilierii sovietici ai poliţiei politice bolşevice, NKVD.

– in Apelul Asociației „Libertate pentru Istorie“ din Franța se afirmă: “Într-un Stat liber, nu este nici dreptul Parlamentului, nici al Puterii Judecătorești să definească adevărul istoric. Politica Statului, chiar atunci când este animată de cele mai bune intenții, nu este politica istoriei.”

Ce să mai vorbim când intenţiile sunt din cele mai rele?

Redăm articolele din Constituţia României pe care acest proiect de lege le încalcă grav:

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI:

ARTICOLUL 29 – Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

ARTICOLUL 30 – Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

ARTICOLUL 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Documentare:

Eliade ar fi arestat pe aeroport: Cine au fost legionarii şi ce voia Corneliu Zelea Codreanu. Un STUDIU al istoricului Ioan Scurtu, ce ar putea fi INTERZIS de o nouă Lege aberantă, neostalinistă

Legea prin care Sfinţii Închisorilor sunt puşi din nou la zid, un atentat la Istoria României şi cultura naţională

“Aleşii” noştri habar n-au că au votat o Lege comunistă pentru interzicerea “fasciştilor” Noica, Ţuţea, Eliade sau Steinhardt. INTERVIURI

Istoricii riscă să intre la închisoare dacă vor mai scrie despre perioada interbelică a României. O “Lege” împotriva Istoriei Naţionale

Comunismul, din nou legitimat. Un preot către deputaţi: Legea “anti-legionară” este o lege anti-românească

Cine este Ciprian Nica “Bratosin”, turnătorul Securităţii care vrea să condamne în fals prima mişcare anticomunistă din lume

ORDONANŢA ROŞIE. Proiectul “legii anti-legionare” uită bolşevicii comunişti şi pune semnul egal între virtute şi crimă

Eliade, Cioran şi Gyr în pericol de a fi interzişi de un turnător al Securităţii, un şantajabil şi un şpagar de milioane de euro

Apel către Deputaţi: Nu vă transformaţi în marionetele unui turnător al Securităţii! Nu-i interziceţi pe Eliade, Cioran şi Noica! Nu ştergeţi memoria primei mişcări anticomuniste din lume printr-o lege anti-constituţională, “legea anti-legionară”! UPDATE: S-a votat: 302 pentru, 3 abţineri, 0 voturi negative

Poziţia Fundaţiei George Manu – Ediţie Specială- PDF

Dragă Domnule Preşedinte, mai ţii minte ce ţi-am spus? Şobolanii părăsesc corabia: Tismăneanu, Liiceanu, Predzii, Baconschi (şi lista continuă) s-au întors la “Monica Macovei, spaima sticlelor Jidvei”

După tov. Tismăneanu, Liiceanu şi Baconschi de la GheDeSe, piticul tembel Paleologu, sorosistul Preda 2 (pe care Băsescu şi-l pusese ditamai fonator al FMP), “fripturistul” MRU, iata-l şi pe PCR-istul Preda Cristi că sare din vârful pupei corabiei comandantului direct în gaura submarinului Monica Moscovei

Dragă Domnule Preşedinte, mai ţii ce ţi-am spus eu… şi ce scriam în ZIUA hăt-hăt?

Foto: FB

PS: Si Patapievici? Sau el e pastrat mai la urma, ca bombonica…?

PARTIDULUI Comunist Român – de Ana BLANDIANA. PATRIE, PARTID, POPOR – Culegere de Literatura Patriotica pentru Clasele V – VIII

PARTIDULUI

Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub castani
Cand clasa mea primea cravata rosie festiv,
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinism inca noua ani.

Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu bratul ridicat deaspura fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi fi-va socotita mai prejos

Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca niciodata n-am sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.

Candoarea scrijelata de mana ta lucid
In ochii mei, dramatic deschisi spre mana ta,
Oricate mâluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge. Candoarea ca un rid
Va masura maturitatea mea, Partid.

Ana BLANDIANA

PATRIE, PARTID, POPOR
Culegere de Literatura Patriotica pentru Clasele V – VIII
Reprodusa si in Almanahul “Luceafarul”, 1983

Mai multe detalii: Minciunile doamnei Ana Blandiana. “Rezistenta prin cultura”: de la Slava lui Lenin si Oda Partidului la Vibratoarele de Arges. Plus Fisa de Cadre PCR

A început Războiul celor doua Elene. Elena Băsescu se ridică la luptă contra Elenei Udrea. După ce şi-a umplut curtea lui şi a României de cai şi măgari troieni, Traian Băsescu trebuie sa aleagă: Victorie à la Priam sau à la Pirus?

Aproape 10 ani i-au trebuit lui Traian Băsescu ca să-şi dea seama – şi să şi recunoască – că Monica Macovei şi Mihai Răzvan Ungureanu – pe care chiar el i-a ridicat până unde nu ar fi ajuns nici cu prăjina lui Soros şi trambulina lui Rich – sunt nişte profitori fără de caracter. Nu a făcut acelaşi lucru, încă, şi cu Cristian Preda, profesoraşul utecist, care, acum, că s-a văzut cu sacii în căruţă, respectiv o pensie de 4000 de euro pe lună şi pe viaţă de la Parlamentul European, şi-a permis cu nesimţirea-i caracteristică să o felicite pe Monica Moscovei că candidează la Preşedinţie, trecându-l cu vedere pe propriul candidat, al PMP, Cristian Diaconescu, şi în pofida remarcilor dure ale preşedintelui României, totodată preşedinte de onoare al PMP, faţă de candidatura Macoveei.

Iată însă că fiica mai mică a preşedintelui, Elena Băsescu, repară onoarea familiei, a celei politice, şi se ridică la luptă dreaptă, demnă de războiul Troiei, contra unei persoane care i-a mâncat ultimii 10 ani de viaţă ai tatălui ei: Elena Udrea. Bravo, Elena Băsescu! Demult aşteptam acest moment, pe care l-am previzionat, la fel ca şi cazurile mai sus menţionate.

Motivul oficial, spus cu subiect si predicat pe Facebook, este legat de faptul că Elena Udrea – devenită peste noapte şefa PMP, după scena cu perdeluţa trasă PDL -, a interzis strângerea de semnaturi pentru acelaşi propriu candidat prezidenţial ignorat de Cristian Preda, până în prezent adunându-se doar 7000 (!) din cele 300.000 anunţate. Semnalul de revoltă a fost dat de Elena Băsescu încă de zilele trecute, când a comentat demisia unui membru al PMP, cu un apropo direct către ţintă: “din păcate pentru cei care conduc Partidul Miscarea Populara”… Clar, e momentul să fie ruptă pisica-n două!

Ce va face însă bunicuţul cu girofar? Iata, a ajuns la momentul-cheie al carierei sale, dacă pot spune aşa, ţinând cont că nu a reuşit de-a lungul acesteia să desparta prea clar viaţa personală de cea politică. Către cine se va îndrepta: către Elena sau către Elena? Va alege o victorie, între ghilimele, à la Priam sau una à la Pirus ( a nu se confunda cu Priapus)?…

Pentru mine însă, mai apare o speranţă, la capătul tunelului, vorba cuiva: dacă Băsescu se leapădă de Udrea, e clar că urmează la rând şi fufa ‘telectuală Patapievici si poate chiar şi bătrâna cocotă ‘olitoloagă Tismăneanu ! Dar, vorba altcuiva: şi la ce ne-o (mai) folosi?

PSD: crestinism si antiromanism. Victor Ponta flutura steagul “Moldovei Mari” al comunistilor lui Vladimir Voronin iar campania “Mandri ca suntem romani” promoveaza separatismul secuiesc si “moldovenesc”

Desigur, nu mai este nimic nou ca la putere, de 24 de ani, au ajuns diversi cretini si tradatori, manevrati din umbra de sforarii cluburilor, grupurilor si serviciilor secrete de la noi si – mai ales – de aiurea. Interesant – si alarmant – mai este doar de urmarit nivelul de cretinism si antiromanism cu care inunda viata publica aceste marionete. Daca parasutista lui Basescu nu se sfia ca pe bani publici sa promoveze “Tinutul Secuiesc” iata ca popandaul lui Iliescu a ajuns sa fluture steagul comunistilor lui Voronin, care marseaza de ani buni pe propaganda KGB a “Moldovei Mari”. Operatiunea “Moldova Mare” se executa oficial, inclusiv prin asa-zisa Mitropolie KGB a Chisinaului si “Intregii Moldove”, cat si prin baieti din gruparile “patriotii moldoveni” si “miscarea Voievod” (altfel foarte activi si la Pungesti, in paraneza fie spus), personaje din aceiasi categorie cu agitatul Csibi Barna (foto mai jos). Razvan Zamfir a surprins cu acuitate aceasta aparenta stupiditate, petrecuta zilele trecute in campania euro-“moldoveneasca” a lui Victor Ponta. Spun aparent stupiditate pentru ca, in realitate, este o actiune elaborata de incurajare fatisa si “subtila” a separatismului, prin folosirea simbolisticii secuiesti si “moldovenesti” chiar pe elementele campaniei “Mandri ca suntem romani” atentandu-se grav si la simbolul national, vulturul de pe stema Romaniei. Cine a facut-o a stiut ce face. Redau aici imaginile graitoare si preluarea articolului amintit:

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova