Posts Tagged ‘pcus’

BASARABIA, de la Ordinul Mareşalului Ion Antonescu din 22 iunie 1941 la Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu şi Traian Băsescu

22-iunie-1941-Romanii-se-roaga-pentru-dezrobirea-Basarabiei-in-Piata-Palatului-2-Foto-Willy-PragherLa 22 iunie România aniversează declanşarea “Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Patriei”. Mareşalul Ion Antonescu avea să plătească cu viaţa această îndrăzneală de a veni de hac vrăjmaşului, bolşevic anti-creştin şi invadator. „Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”, avea să spună Mareşalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava, după cum aminteşte Profesorul Gheorghe Buzatu. Iată că, din câte se pare, aceeaşi soartă au avut de împărtăşit şi Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Şi din aceleaşi motive. După cum reiese din documente, ambii conducători ai României au condamnat Pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) cu puţin timp înainte de moarte…

Este de remarcat cu această ocazie că dragostea pentru pământul străbun al Basarabiei sau dedicaţia faţă de slujirea interesului naţional a unora dintre conducătorii României transcende de-a lungul anilor indiferent de regimuri, complicaţii şi afilieri politice. S-a spus, în bloc, că şefii comunişti ai României au abandonat Basarabia, nordul Bucovinei, Insula Şerpilor şi Tezaurul României în braţele sovieticilor, invocându-se teoria de sorginte kaghebistă că ţara noastră a fost, pe plan internaţional, după debarasarea de trupele de ocupaţie ale Armatei Roşii, un “cal troian” al URSS infiltrat în tabăra NATO. Nimic mai fals! Iată că noi şi noi foste documente secrete care ies la lumină zilele acestea demonstrează falsitatea acestei dezinformări strategice prezentă la loc de cinste în panoplia “masurilor active” ale URSS şi continuatorilor ei împotriva României.

Dincolo de grozăviile sistemului represiv (amintim, însă, şi eliberarea deţinuţilor politic survenită în 1964), România ante-decembristă s-a bătut diplomatic cu imperiul sovietic mult mai abitir decât au făcut-o “emanaţii” de după 1989. O nouă lucrare, excepţională, se adaugă la seria de dezvăluiri istorice despre această bătălie, devoalări la care şi-au adus contribuţia atât câţiva istorici basarabeni extraordinari, care au reuşit să pună în circulaţie documente şi stenograme din arhivele fostului KGB sau ale CC al PCUS, cât şi cunoscutul istoric american Larry Watts, care a publicat, la rândul său, în lucrările sale de referinţă, documente inedite din arhivele secrete ale participanţilor la Războiul Rece.

Lucrarea la care ne referim azi îi aparţine profesorului dr. Ion Constantin şi se intitulează doct Problema Basarabiei în discuțiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece (1944-1989), fiind prezentată în premieră, printr-un extras semnificativ, cu referire până la anul 1965, de către portalul Basarabia-Bucovina.Info. Reputatul şi pasionatul istoric în problematica Basarabiei reuşeste să prezinte, în acest (sperăm) prim volum dedicat bătăliei româneşti pentru Basarabia şi Bucovina, o multitudine de poziţii şi contre dure între reprezentanţii României şi cei ai URSS, de la cel mai înalt nivel până la stări şi situaţii specifice, prezente în rapoartele sovieticilor “moldoveni” catre muma Rusie, conducerea centrală de la Kremlin. Din lupta pentru românism nu lipseşte nici dezbaterea cu scântei despre limba “moldoveanească” sau originea lui Eminescu şi a lui Ştefan cel Mare…

Ca o notă distinctă, nu pot să nu amintesc cu această ocazie aniversară şi ieşirea fostului preşedinte, Traian Băsescu, care a declarat în timp ce era încă în funcţie că dacă ar fi fost în locul conducătorului Ion Antonescu ar fi dat acelaşi ordin la 22 iunie 1941: “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, considerând totodată lovitura Regelui Mihai de la 23 august 1944 drept “un act de trădare” (Video aici). Rămas în istoria recentă a României ca un personaj caraghios, posedat de o muiere şi o gaşcă de pseudo-intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, consacraţi ca “duşmani naturali” ai românilor, fostul preşedinte a reuşit să contrarieze mulţi dintre adulatorii săi la ordin cu această afirmaţie, demonstrând încă o data teoria multiplului Băsescu. La înmormântarea profesorului Gheorghe Buzatu (ca şi la ce a Părintelui Justin Pârvu) unul dintre aceşti Băsescu a trimis o coroană omagială. Care o fi Băsescul cel adevărat probabil că nici el nu mai ştie… În tot cazul, în ciuda declaraţiilor lui patriotarde, putem constata că nici nu s-a omorât prea tare şi nici nu a murit pentru Basarabia.

Documentare: “Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!” Prof. Gh. Buzatu despre Ordinul lui Ion Antonescu: “22 iunie 1941, Zi astrală a Istoriei neamului românesc”

INEDIT. Icoana de luptă a oştirilor conducătorului Ion Antonescu în Razboiul Sfânt pentru dezrobirea Basarabiei: Sfântul Ioan Botezătorul, acum la Biserica Sf. Ştefan – Călăraşi din Bucureşti. FOTO/VIDEO EXCLUSIV RONCEA RO

In genunchi pentru Basarabia si Bucovina. Fotografii inedite de Willy Pragher din 22 iunie 1941, ziua declansarii Razboiului Sfant

Ceauşescu în faţa lui Brejnev: Basarabia, pamânt românesc!

Ostilităţile de la Kremlin pentru Tezaurul României. Ceauşescu vs Brejnev şi alţi capi KGB. DOSARELE Basarabia-Bucovina.Info

Dr. Larry Watts despre „CURSUL DEOSEBIT” AL ROMÂNIEI ȘI SUPĂRAREA MOSCOVEI: Disputa sovieto-română și campaniile propagandistice antiromânești din RSSM (1965-1989). EXCLUSIV

DOCUMENTE din Arhivele KGB si CC al PCM din RSSM. Basarabia si “Relaţiile sovieto-române în prima jumătate a anilor ’60″, analizate de Elena si Gheorghe Negru

Ultimul articol al lui Fanus Neagu: HOITARII. Marele scriitor roman despre urmasii kominternistilor: cioclii GDS Tismaneanu, Cornea, eiusdem farinae

Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor ro­mân de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari ca­re se reped să-i smulgă celui dis­pă­rut orice urmă de virtute sau talent.

Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: va­lul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra cri­ti­cului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vla­di­mir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.

I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează –, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.

Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub nu­me­le de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovie­ti­ce tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eli­mi­nat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lu­crător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent ope­re­le lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scă­pă­rătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: “Sti­mate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emo­ţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea “opere”, tatăl lui Mihai Un­gheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.

Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filo­zof (cu s  sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.

Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet ex­cep­­ţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul co­mu­nismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dum­nea­ta, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura că­ruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.

Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucu­reşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajun­gă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!

Continuarea la Ziaristi Online

Vezi si: MIHAI UNGHEANU: De ce trebuia ales VOLODEA TISMANEANU, un fiu al burgheziei rosii sa falsifice istoria ROMANIEI?

Fanus Neagu inainte de moarte: “Au pus mana pe tara niste oameni care urasc Romania! Patapievici si Tismaneanu au beneficiat de spaimele a trei presedinti: Iliescu le-a dat ce au vrut, Constantinescu si i-a facut copii de suflet si Basescu i-a infiat. Tot ei conduc presa si televiziunile!” VIDEO INEDIT

Cititi si: COMUNICAT DE PRESĂ
(24 mai 2011)
REF: Mesaj de condoleanţe din partea preşedintelui României

Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis marţi, 24 mai a.c., un mesaj de condoleanţe familiei scriitorului Fănuş Neagu. Vă prezentăm acest mesaj:

„Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a scriitorului Fănuş Neagu. Personalitate însemnată a culturii române, Fănuş Neagu ne-a dăruit, prin întreaga sa activitate de peste 50 de ani, o operă valoroasă prin măiestria sa artistică şi prin forţa metaforei cu care a surprins perioada pe care a traversat-o. A fost simbolul unei generaţii care a asumat literatura ca expresie a libertăţii şi a valorii.

Fănuş Neagu va rămâne în amintirea noastră pentru devotamentul cu care s-a dedicat vocaţiei sale remarcabile de scriitor.

Sincere condoleanţe familiei, prietenilor şi tuturor celor care i-au rămas alături în suferinţă. Dumnezeu să-l odihnească!”

Departamentul de Comunicare Publică
24 Mai 2011

Presidency.ro

Tismaneanu vrea sa faca un CC al GDS (supranumit de Victor Frunza noul PCR)

Aflam din Cotidianul ce mai e nou pe la GDS, noul Komintern:
Multiplele apeluri propuse de Sorin Ilieşiu şi iniţiativa sa de creare a unui consiliu redacţional care să dirijeze ,,Revista 22’’ au aprins fitilul la GDS. Oficial, protagoniştii declară că totul e în regulă.

Câteva email-uri trimise recent redacţiei Cotidianul dezvăluie existenţa unei polemici aprinse în interiorul Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi al redacţiei ,,Revistei 22’’. Potrivit surselor contactate, scânteia dezbaterii a fost refuzul redacţiei „22” de a mai publica diferitele apeluri iniţiate de Sorin Ilieşiu în cadrul GDS, iar disensiunile s-au înmulţit după ce Ilieşiu a propus constituirea unui consiliu redacţional cu rol consultativ la ,,Revista 22’’, iniţiativă faţă de care diferiţi membri marcanţi ai GDS nu manifestă vreo deschidere, iar alţii nici nu vor să audă.
Printre cei care resping vehement ideea creării consiliului şi consideră că acesta ar ştirbi independenţa redacţiei se numără Ion Vianu şi Andrei Cornea.
Într-un mail ajuns la Cotidianul, Vianu afirmă că „un asemenea mamut nu este operativ, iar redacţia trebuie să fie independentă”, iar Andrei Cornea se opune, în acelaşi mesaj, „oricăror modificări şi oricărei limitări a libertăţii redacţionale a revistei”, descriind consiliul drept „absurd, incongru, nefuncţional” şi insistând că va refuza „orice loc într-un astfel de comitet, dacă el s-ar înfiinţa”.
Dintr-un alt e-mail se conturează şi susţinătorii creării consiliului: Vladimir Tismăneanu crede, „ca şi dl Mihai Şora, că ideea înfiinţării unui consiliu consultativ (redacţional) e bine-venită”, subliniind că un asemenea comitet a mai existat, a fost abandonat şi „poate a sosit momentul să-l reconstituim”. Dacă Tismăneanu îl vede pe Mihnea Berindei ca membru în consiliu, nu ar fi însă de acord să devină preşedinte, motivul principal enunţat în mesaj fiind acela că nu ar putea fi „atât de activ cât ar fi necesar”, din moment ce se află în străinătate. Mai mult chiar, politologul nu sprijină ideea numirii unui preşedinte: aceasta „ar crea o nedorită imagine ierarhică”, pe care Tismăneanu nu o consideră „utilă”.
Dacă în privinţa înfiinţării consiliului membrii GDS nu se pun de acord, disensiunile dispar în momentul unor declaraţii asumate. Sorin Ilieşiu consideră că acest scandal „ar trebui să rămână în interiorul GDS”, iar Andrei Cornea insistă că „nu a existat nici o discuţie oficială, ci doar nişte e-mail-uri” şi că „fiecare membru îşi poate exprima, oricum, opiniile personale”.

Dabija – alias Nicolae C. Trofimovici – exclus din INST-Academia Romana pentru colaborarea sa cu organele represiunii bolsevice PCUS, Comsomolul, s.a.

ACADEMIA ROMANA
INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI
Str. Arh. Gr. Cerchez nr. 16, sector 1, Bucureşti
Tel. 230.69.92/230.61.14, fax. 230.76.82http://www.totalitarism.ro/

EXCLUDEREA DOMNULUI NICOLAE DABIJA

Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, institut autonom aflat sub egida Academiei Romane, comunica decizia de suspendare a calitatii de membru al Consiliului Director al INST a scriitorului din Republica Moldova, Nicolae Dabija.
Am luat aceasta decizie ca urmare a recentelor dezvaluiri privind trecutul sovietic intunecat al lui Nicolae Dabija.
Consideram deplorabil ca dl Nicolae Dabija, absolvent al Institutului Maxim Gorki de la Moscova, a socotit de cuvinta sa-si ascunda activitatea de comsomolist si propagandist comunist-leninist, ca nomenclaturist, membru si secretar al unor organisme bolsevice de trista amintire, adulator al lui Vladimir Ilici Lenin, pe care il canta in presa din RSSM chiar in timpul marilor lupte pentru limba si grafia romana, din 1988.
Consiliul Director si Consiliul Stiintific al INST, for care nu poate tolera nici un instrument al aparatului de represiune comunist, cu atat mai mult a celui bolsevic, va analiza de urgent Dosarul Dabija in vederea excluderii sale definitive din orice forum afiliat noua.
Din acest moment Nicolae Dabija este suspendat automat si ii solicitam sa ia nota de decizia noastra irevocabila.
Director
Prof Dr Radu Ciuceanu
INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI
29.11.2008

Palatul candidatului PNL Nicolae Dabija si dovezile stransei sale colaborari tovarasesti cu Militia, Comsomolul si PCUS

Fără comunişti în Parlamentul României sau de ce tovarăşul Dabija îşi camuflează trecutul

Duminică, când se vor desfăşura alegerile pentru Parlamentul României, cetăţenii români care au domiciliul în Republica Moldova vor avea posibilitatea să-şi aleagă, în cadrul colegiului electoral Europa de Est şi Asia, un reprezentant în Camera Deputaţilor şi să contribuie prin votul lor la promovarea altuia în Senat. Este pentru prima dată când basarabenii pot participa şi pot influenţa procesul electoral din România, este prima dată când opinia lor va conta, fie şi într-o măsură destul de mică, în politica românească.
Aceasta este o premieră absolută, care trebuie abordată cu maximă responsabilitate. În primul rând, basarabenii care deţin cetăţenia română au obligaţia să se prezinte la urnele de vot pentru a demonstra că ei şi-au redobândit cetăţenia română nu doar pentru a putea călători sau merge la muncă în Europa, ci şi pentru a demonstra că sunt nişte cetăţeni conştiincioşi, care ştiu să-şi asume şi responsabilităţile pe care le implică calitatea lor de cetăţeni români.
În al doilea rând, moldovenii cu cetăţenie română au obligaţia să facă o alegere corectă, să voteze o persoană care cu adevărat ar fi demnă să-i reprezinte în Legislativul român. În mod sigur că o asemenea persoană poate fi identificată în şirul candidaţilor care s-au înscris în competiţia electorală. Noi nu chemăm electoratul să voteze pe unul sau pe altul dintre candidaţi, având deplina încredere că acesta va şti să facă o alegere corectă. Singura noastră rugăminte este să nu-l voteze pe Nicolae Dabija, care este candidatul Partidului Naţional Liberal. Şi nu pentru că Dabija reprezintă această formaţiune politică, ci pentru că el vine din trecutul odios sovietic şi comunist, pentru că este bănuit că a fost informator KGB (bănuieli pentru care nu a avut suficiente argumente şi probe ca să le spulbere).
În ediţiile trecute, FLUX-ul a publicat mai multe materiale despre poetul comsomolist şi comunist N. Dabija, care astăzi se dă mare patriot român, liberal şi european (vezi: „Liberalii de la Bucureşti reciclează comsomoliştii de la Chişinău?”, din 24 octombrie 2008, adresa pe internet: www.flux.md/editii/2008182/articole/4892/; „Agentul KGB de la Chişinău „ION”, potenţial membru al Parlamentului României”, din 31 octombrie 2008, internet: www.flux.md/editii/2008183/articole/4927/; „Agentul KGB „ION” şi alegerile din România sau de ce tovarăşul Dabija scuipă venin”, din 14 noiembrie 2008, internet: www.flux.md/editii/2008185/articole/5001/).
Convingerea noastră este că o persoană care în noiembrie 1978 a fost primită în rândurile PCUS, din 1975 şi până în 1982 a fost secretar al organizaţiei comsomoliste a Uniunii Scriitorilor din Moldova, la congresul XVIII al ULCT din Moldova a fost aleasă membru al Comitetului Central al Comsomolului din Moldova, a deţinut funcţia de preşedinte al Comisiei de lucru cu tineretul de creaţie a CC al Comsomolului şi a fost şi vicepreşedinte al comitetului moldovenesc de prietenie sovieto-vietnameză, care a participat la Festivalul mondial al tineretului şi studenţilor de la Moscova şi a fost decorat cu Diploma de Onoare a CC al Comsomolului din Uniunea Sovietică şi a CC al Comsomolului din Moldova, o asemenea persoană nu poate să-i reprezinte pe românii din Republica Moldova în Parlamentul de la Bucureşti. Aceasta ar fi cea mai proastă alegere, care ar descalifica alegătorul basarabean în ochii opiniei publice româneşti. Să nu uităm că Dabija este acela care la 4 mai 1988, în plin proces de renaştere naţională, susţinea că în perioada 1941–1944 părinţii lui s-au aflat sub ocupaţie (română, desigur) şi că limba română este o limbă străină pentru el. Unde mai pui că Dabija nici măcar nu a votat Independenţa Republicii Moldova la 27 august 1991.
În 1990, Dabija apăra Partidul Comunist al URSS
Cu toate acestea, Dabija nu scapă nicio ocazie, şi în această campanie electorală a făcut la fel, să se dea drept unul dintre fondatorii mişcării de eliberare naţională, să-şi aroge merite de mare patriot luptător cu regimul de ocupaţie sovietic, când, de fapt, el a fost apărătorul acelui regim odios. Iată încă un exemplu:
Pe 28 ianuarie 1990, la Chişinău are loc o amplă manifestare de stradă anticomunistă. La câteva zile, secţia pentru ideologie a Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei publică pe data de 1 februarie 1990 în ziarul „Moldova Socialistă” un comentariu politic cu titlul „Despre lozinci”, în care condamnă manifestaţia din 28 ianuarie 1990. Iată ce scriau ideologii comunişti în acest articol: „Lozinci de acest fel puteau fi auzite cu nemiluita şi în ziua de 28 ianuarie la şedinţa Cenaclului „A. Mateevici”, precum şi în timpul manifestaţiei neautorizate ce s-a desfăşurat timp de trei ore pe străzile oraşului, în strigătele ce s-au făcut auzite în faţa sediului CC al Partidului Comunist al Moldovei. Aici figura întreaga garnitură de lozinci ale anticomunismului de cavernă, zoologic: „Nu există un partid mai criminal decât Partidul Comuniştilor!”, „Moarte comuniştilor!”, „PCUS trebuie să fie condamnat după cum a fost condamnat fascismul la Nurnberg!”. Acesta este doar un fragment din comentariul politic al celor de la secţia pentru ideologie al CC al PCM. Şi nu este de mirare că ideologii comunişti au condamnat o manifestare anticomunistă. Dar iată că doar la două zile după ce a apărut acest material în „Moldova Socialistă”, un alt ziar al comuniştilor de atunci, „Sovieţkaia Moldavia”, publică o adresare a unui grup de intelectuali, printre care şi N. Dabija, prin care, de asemenea, sunt condamnaţi participanţii la manifestarea anticomunistă din 28 ianuarie 1990. Iată ce expresii foloseau „intelectualii” noştri, între care şi Dabija, în lupta lor contra anticomuniştilor, a manifestanţilor dornici de libertate care, în definitiv, au dărâmat regimul sovietic din Moldova: „Oameni buni! Evenimentele din Moldova pot să ia o turnură imprevizibilă, dacă toţi noi vom continua să ne comportăm într-un mod iresponsabil. Ceea ce s-a întâmplat duminică, 28 ianuarie, dovedesc că luciditatea şi corectitudinea sunt înlocuite cu scandaluri, cu scandarea lozincilor extremiste, cu acţiuni necontrolate. Noi, oamenii de cultură, ne adresăm către toţi locuitorii republicii cu următorul apel. Să cugetăm asupra acţiunilor noastre, să dăm dovadă de cultură politică în discuţii, în conversaţii. Nicio societate nu poate să-şi rezolve problemele folosind violenţa ca singur instrument. Acest adevăr a fost confirmat întru totul de evenimentele din Carabahul de Munte, Armenia şi Azerbaidjan. […] Noi considerăm că în republica noastră au venit la conducere oameni care înţeleg situaţia altfel decât predecesorii lor. Este în curs de pregătire plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, care intenţionează să facă lumină asupra mai multor lucruri, să dea o apreciere situaţiei actuale, să identifice o soluţie pentru a depăşi această situaţie de impas. […] Noi vă îndemnăm pe voi, oameni de bună credinţă, să fiţi mai echilibraţi, să nu le permitem să ne ducă cu atâta uşurinţă de nas tot felul de aventurieri care proclamă lozinci negândite şi doar provoacă dezordine şi haos cu manifestaţiile lor şi cu mitingurile neautorizate, şi care – noi suntem siguri de asta – niciodată nu vor duce la soluţionarea problemelor republicii şi la înflorirea ei”.
Deci, Dabija, alături de alţi oameni de cultură, în februarie 1990, la mai bine de jumătate de an după ce s-a constituit deja în mod oficial mişcarea de eliberare naţională, lua apărarea Partidului Comunist, îndemna oamenii să nu participe la acţiuni stradale anticomuniste, iar pe cei care manifestau împotriva regimului comunist, poetul nostru naţional şi patriotul de paradă N. Dabija, care mai pretinde că a fost şi mare luptător anticomunist, îi eticheta drept extremişti, aventurieri care provoacă dezordine şi haos cu manifestaţiile lor şi cu mitingurile neautorizate. În opinia lui Dabija, manifestanţii anticomunişti nu sunt în stare să contribuie la soluţionarea problemelor ţării şi la „înflorirea ei”, pe când plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova poate să facă lumină asupra mai multor lucruri şi „să identifice o soluţie pentru a depăşi această situaţie de impas”. Acest lucru trebuie să-l cunoască cei care vor merge duminică să voteze.
Dabija, poetul comunist de curte
Şi încă ceva. N. Dabija susţine că el nu a scris poezii închinate Partidului Comunist şi ocupanţilor sovietici. Nimic mai fals. În ediţia de vineri, 29 ianuarie 1988, a ziarului „Tinerimea Moldovei” Dabija publică o pagină întreagă cu versuri de-ale sale. Versuri patriotice şi naţionale, nimic de zis, doar că, la o analiză poetică mai profundă, unii ar putea să le găsească mai mult declarative şi cam deşănţate, poezii din care lipseşte metafora. Dar asta este o latură care nu priveşte analiza din această pagină. Surpriza constă în faptul că Dabija începe această culegere de versuri patriotice din „Tinerimea Moldovei” cu un text versificat închinat lui Lenin.
Luni, 1 decembrie, a doua zi după alegeri, vom marca cu toţii Ziua Naţională a României, când se vor împlini 90 de ani de la Marea Unire. Este o mare aniversare, o mare sărbătoare pentru toţi românii, inclusiv pentru cei din Republica Moldova, Basarabia fiind prima care la 27 martie 1918 a dat startul reîntregirii neamului nostru. Ar fi păcat dacă această mare sărbătoare a noastră va fi adumbrită de o eventuală alegere din partea Basarabiei, în calitate de deputat în Parlamentul României, a unui fost comunist, fost membru al Comitetului Central al Comsomolului, care pe deasupra mai este bănuit de a fi fost şi agent al KGB-ului.
Dumnezeu să ne ajute!
Sergiu PRAPORŞCIC
Vezi si
Cine şi de ce îl susţine pe tânărul istoric Eugen Tomac, cine şi cum susţine Troica Panţâru-Dabija-Roman
Bâlbâieli electorale prin vocea unor tineri compromişi
Eugen Tomac: Basarabenii sunt cetăţeni români de drept

Lenin, la brat cu Tariceanu si Iliescu la Chisinau. TOMAC, YES YOU CAN!

Daca-ar stii rusii adevarati ca Lenin traieste, si e chiar bine-mersi, la Chisinau, dantuind la brat cu Iliescu si Tariceanu, chiar cred ca am ramane fara Basarabia. Cine ar fi crezut ca la aproape 20 de ani de la caderea regimului comunist, partidele care au preluat PCR si au tradat autenticul PNL, isi dau mana pentru reocuparea pamantului romanilor basarabeni?!
Asta-seara, inca premierul Romaniei, Calin Popescu Tariceanu, vine cu alai, suita, antemergatori si pup-posteriori, in cea de a doua Capitala romaneasca, pe care incearca sa o salveze de la criogenie tanarul si energicul ei primar, Dorin Chirtoaca.
Dar nu aceasta il intereseaza pe Tariceanu: ca este poate cea mai trista aniversare a Marii Uniri, cand aici nu numai ca se plange dar mai le si ingheata lacrimile bietilor oameni rebegiti de frig in propriile case. Pentru ca agentul termic nu mai vine. El a fost oprit in tevile sovietice de MoldovaGaz, care si-a mutat robinetul in curtea Gazpromului.
Santajul rusesc, cu care este doar amenintata cealalta Europa, cea in care confortul isi da mana cu ipocrizia politica, este aici o realitate. Anul acesta, tocmai anul acesta, cand peste doar cateva zile se implinesc 90 de ani de la Marea Unire, Chisinaul nu mai poate sa sarbatoreasca memoria inaintasilor nostri. Primaria nu mai are bani si pentru distractie. Pe acest fond, ditamai prim-ministrul Romaniei mici, plina de politicieni pitici, vine ca un pasa sa faca putina figuratie patriotica, de mana cu autoritatile comuniste, care l-au invitat personal sa-si petreaca doua zile propagandistice pe meleaguri “moldovenesti”.
Ca sa vezi coincidenta, chiar acum, cand aterizeaza Tariceanu, sunt si ultimele zile ale campaniei electorale a uninominalelor cand, pentru prima oara dupa 1944 si 1989, romanii din Basarabia pot sa-si aleaga un reprezentat in Parlamentul de la Bucuresti. Ca PNL a ales sa faca troc cu PSD, succesorul PCR, e de inteles, dupa ce atari caricaturi liberale au pus mana pe Partidul fost odata si National, dar ca tu, ca sef al Guvernului Romaniei, sa vii sa “sarbatoresti” Unirea la invitatia celor care-si bat joc de tara si neamul tau zi de zi, pare de neimaginat. Daca nu am gasi si explicatia: “halca” Basarabia inseamna mai mult decat pamant romanesc pentru afaceristii PNL – PSD: inseamna “malai” rusesc. Asa ca, chiar pe banii nostri, ai pensionarilor si ai vaduvei romane, dupa mo­delul deja brevetat de Petre Roman, care este si candidatul PNL si “os de inalt reprezentant pentru romanii de pretutindeni”, Tariceanu se prezinta pe teren electo-guvernamental pentru a-i salva barba fostului leninist actualmente liberal-schimbist Nicolae Dabija. Disperat, candidatul PNL din Republica Moldova spera ca, agatandu-se ca o carpa bolsevica de gatul premierului, sa ajunga sa se si strecoare, astfel, pe sub usa Parlamentu­lui tarii. Imaginati-va: cei doi vor sarbatori, la brat cu urmasii lui Lenin, “Marea Unire”. Nu inainte de a avea o intalnire in prag de seara, cu “frati” de la Moscova. Campania din Basarabia este cu mult mai dura decat pare de la Bucuresti. Aici apele se despart mult mai clar.
Principalii candidati sunt, cu o singura exceptie, fosti membri ai nomenclaturii PCUS. Alesul PSD este un fost judecator in Raionul Frunze, Tudor Pantiru, reciclat apoi de guvernul “independentist”. Se pare ca recomandarea pentru el a dat-o insusi “Iliescu-KGB”. Alesul liberalilor a facut intai sluj pe la PSD apoi, fireste, a ajuns la PNL. Nicolae Dabija, un scriitor odata respectat, este acum dat afara de prin forumurile stiintifice si ale romanilor din lume dupa ce s-a aflat ca si-a ascuns trecutul si ca, in realitate, pretinsul anticomunist a fost secretar al Comsomolului Uniunii Scriitorilor din RSSM si membru al CC al Uniu­nii Comunist-Leniniste a Tineretului din Moldova sovietica. Singurul necompromis este un tanar basarabean, consilier al presedintelui Romaniei, Traian Basescu: istoricul Eugen Tomac. El are exact varsta la care Dorin Chirtoaca a infrant aparatul comunist si a reusit sa castige Primaria Chisinaului. De altfel, acesta il si sustine, si, ca si el, si eu cred ca tanarul basarabean merita sa devina un invingator, pentru Basarabia, pentru Romania.
Articolul original la ZIUA:
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova