Posts Tagged ‘Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist’

VIDEO INEDIT. Patriarhul Teoctist la ultima sa sarbatorire a hramului Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Peste 60.000 de pelerini au venit pana acum sa se roage la moastele Sfantului din Dealul Patriarhiei

În imaginea alaturata, din perioada interbelica, vedem cum era ieri pe Dealul Patriarhiei. Astazi, incepând de sâmbătă, 23 octombrie, pelerinii din ţară care ajung în capitala României pentru a participa la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, sunt întâmpinaţi în Gara de Nord şi Gara de Est de reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor şi îndrumaţi către Catedrala Patriarhală. Totodată, celor care vor să rămână peste noapte li se oferă şi locuri de cazare, informează Basilica. Arhiepiscopia Bucureştilor asigură câte un loc de odihnă în două locaţii din apropierea Pieţei Unirii la Colegiul Naţional “Ion Creangă” şi la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu”, unde, pe lângă locurile de odihnă se vor găsi pachete cu hrană şi apă. De asemenea, bisericile din proximitatea Dealului Patriarhiei vor fi deschise tot timpul şi vor oferi câte un loc de odihnă şi ceai cald pentru pelerini, informeaza Patriarhia.

Peste 60.000 de oameni au venit pana acum sa se roage la moastele Sfantului Dimitrie Cel Nou, din Dealul Mitropoliei, potrivit reprezentantilor Jandarmeriei, care spun ca numarul pelerinilor este mult mai mare in acest an.  Calugarii care impanzesc curtea Patriarhiei spun ca au venit de luni in pelerinaj si nu au de gand sa plece pana vineri. Discuta cu credinciosii si le explica despre minunile sfantului, scrie Ziare.com intr-un reportaj cu fotografii de la fata locului.

Dupa ceasuri intregi de asteptare si o coada de jumatate de kilometru, credinciosii ajung la baldachinul special amenajat, in care sunt asezate moastele sfinte, pazite de cativa jandarmi. Pelerinii saruta racla, se inchina si primesc anafura si agheasma de la preoti. Cateva persoane se indreapta spre curtea din spate a Mitropoliei, pentru a aprinde o lumanare. Altii, cu ochii in lacrimi, pasesc emotionati pe culoarul ingradit de gardul de protectie. Dupa ce trec de barierele metalice, ofera celor care nu au stat la rand cate-un fir de crizantema, pentru ca, zic ei, orice obiect care a atins racla aduce sanatate si noroc. “Coada si aglomeratia e canonul nostru pentru a atinge oasele sfinte. Vin tocmai din Dorohoi. Doar la moastele Sfantului Dumitru ma silesc, de cand m-am vindecat la picior cu ajutorul lui”, spune o femeie care asteapta la rand, surprinsa in reportajul Ziare.com.

Credinciosii se pot inchina la moastele sfinte pana pe 29 octombrie.

Impotriva presedintelui Traian Basescu, ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, preferatul lui Plesu, Baconschi si Tismaneanu, se spovedeste direct la Mitropolia KGB, condusa de colonelul Vladimir Cantarean

A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa,  Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).

Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.

“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!

Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala’” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:

Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.

Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.

Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 -  si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.

Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.

Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…

Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.

Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:

Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei

Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.

Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.

Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”.  Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.

Titlul interviului din VIP-magazin
Titlul interviului din VIP-magazin

Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.

(more…)

Trei ani de la inmormantarea Patriarhului Teoctist. Ultima aniversare a zilei de nastere, din 7.02.2007, si ultima Slujba de Inviere cu Parintele Teoctist: “Crestinii nu mor niciodata!” VIDEO




Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Patriarhul Teoctist – Un portret din amintiri al celui supranumit “Nemuritorul” si “Marele Alb”, creionat de consilierii sai, preotii Bogdan Dedu si Bogdan Teleanu

La trei ani de la moartea Patriarhului reiau un material despre prezenta luminoasa a batrinului Parinte Teoctist, evocata de preotii Bogdan Dedu, in prezent secretar al IPS Teofan, si de Bogdan Teleanu de la Biserica Foisor din Capitala. Primul i-a fost consilier, al doilea l-a cunoscut din postura de angajat al Biroului de Presa al Patriarhiei.

TELEFONUL. Preotul Bogdan Dedu a fost consilier patriarhal in ultimele sase luni de viata ale Parintelui Teoctist, mai concret, sef de cabinet, desi el crede ca ar fi prea mult sa spuna astfel. Pe atunci era doar proaspat doctor in teologie si secretar de redactie la revista Studii Teologice. Avusese ocazia sa-l cunoasca personal pe patriarh, pentru ca la aparitia unui nou numar al publicatiei amintite avea datoria sa i-o prezinte. “In ianuarie 2007 m-am pomenit cu un telefon de la Patriarhie, la telefon era chiar Patriarhul Teoctist, care mi-a cerut sa merg pina la el!”, povesteste pr. Bogdan. “M-a invitat in cabinet si mi-a spus ca ar vrea  sa ma angajeze pe postul de consilier patriarhal. Sigur, pentru mine a fost o surpriza mare… L-am rugat sa-mi lase putin timp de gindire, pentru ca este o hotarire importanta, si peste vreo saptamina m-am dus din nou la el. “Preafericirea Voastra, primesc cu bucurie!”. “Atunci, si eu te imbratisez cu bucurie”, si chiar m-a imbratisat… Asa am devenit consilier patriarhal…”

(more…)

Concluziile anchetei asupra mortii Patriarhului Teoctist si Comunicatul Colegiului Medicilor. DOC

“Acum cîteva zile, un amic îmi propunea să facem un sondaj în presă: unde merge Teoctist, în Rai sau în Iad? După o săptămînă, nici nu mai e nevoie de aşa investiţie: ştim sigur că merge în uitare, tocmai pentru că n-a atins sufletul nimănui.”

Lucian Mindruta, “Patriarhul Pittis”, “Dilema Veche”, Anul IV, nr.183, 13 august 2007

ImagePatriarhul Teoctist a murit in urma cu trei ani pe patul de operatie al Clinicii de Urologie a Spitalului Fundeni in urma unei “interventii minore” de adenom de prostata, dupa cum a fost descrisa de medicii care l-au operat, dr chirurg Ioanel Sinescu si dr anestezist Dan Tulbure. In loc sa se intrebe care sunt exact cauzele mortii sale, unii ierarhi s-au invrednicit mai degraba sa sarbatoreasca trecerea Parintelui Teoctist la cele sfinte pentru a netezi calea alegerii unui nou Patriarh. In urma sesizarii Asociatiei Civic Media si a dezvaluirilor din presa s-au declansat trei anchete oficiale. Intre timp, autorii investigatiilor care au demonstrat existenta mai multe incalcari ale Codului de Deontologie Medicala si a prevederilor legale in vigoare au fost reclamati de catre Sinescu la Clubul Roman de Presa si chiar dati in judecata, dupa ce Colegiul Medicilor – din conducerea caruia face parte Sinescu – a decis: Operatia a reusit, pacientul e mort. Dumnezeu sa-l odihneasca!

In urma investigatiilor presei, in special cele efectuate de ziarele Gardianul, Curentul si ZIUA, s-a descoperit ca medicul responsabil de internarea si operarea Patriarhului, dr Ioanel Sinescu, a mintit in mai multe circumstante, de la ora decesului Prea Fericitului Teoctist pana la interventiile efectuate si cauzele mortii.

Din acest motiv, medicul Ioanel Sinescu s-a gandit sa acuze cele trei ziare si putinii ziaristi independenti de investigatie care au tratat cazul Teoctist, la Clubul Roman de Presa, inventand “o campanie de presa” impotriva sa, ulterior dandu-i in judecata. Cristian Tudor Popescu, la vremea respectiva sef al CRP, urma sa judece si sa dea un verdict in urma acuzelor formulat de Sinescu intr-o audiere desfasurata la sediul Clubului. Insa, CTP, seful CRP, se exprimase in mai multe randuri favorabil la adresa medicului Sinescu, inclusiv in momentele dezvaluirilor de presa din cele trei ziare citate, cu toate ca ziarul pe care il conduce nu desfasura o ancheta pe acest subiect pentru a se putea exprima la obiect. Cu alte cuvinte, se antepronuntase. Rezultatul a fost, ca atare, cel asteptat. Cu “dovada” CRP, Sinescu a mers in Instanta.

Insa, pe langa, “ancheta” CRP, s-au desfasurat alte trei investigatii, derulate cu incetinitorul si supuse presiunilor sistemului relationar tributar trecutului si intarit in Romania post-1989. Intr-un stil deja devenit clasic, hotii striga hotii, acuzatii devin acuzatori si investigatorii investigati.

Pentru ca Noua Patriarhie nu se simtea prea interesata in aflarea adevarului asupra disparitiei subite a Intaistatatorului Bisericii, Asociatia Civic Media a depus o plangere penala in vederea elucidarii evenimentelor care au condus la moartea Patriarhului Teoctist. S-a declansat o ancheta penala, o alta a Ministerului Sanatatii si o a treia, realizata chiar de Colegiul Medicilor din a carui conducere face parte inclusiv dr Ioanel Sinescu.

Evident, decizia Comisiei de Jurisdictie Profesionala din cadrul Colegiului, condusa de un medic de la Caras Severin, dr Gheorghe Borcean, a emis o decizie transmisa public printr-un comunicat de presa, prin care seful sau direct pe linie de Colegiu, dr Ioanel Sinescu, este “spalat”. Decizia a fost trimisa Comisiei Superioare de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania care, intr-un tarziu, s-a pronuntat: Operatia a reusit, pacientul e mort.

Ce nu a putut musamaliza Comisia CMR

(more…)

Adevarul despre Moartea Patriarhului. Cea mai completa ancheta din presa romana asupra mortii Patriarhului Teoctist. AUDIO/DOC



Medicul Patriarhului: NU trebuia operat!

Echipa doctorului Sinescu a incalcat cele mai elementare reguli medicale * Medicul personal al Patriarhului, care-l ingrijea de 21 de ani, sustine ca pacientul sau a murit cu zile

Acuzatie capitala

Patriarhul Teoctist a murit cu zile, sustine medicul personal al acestuia, care l-a ingrijit 21 de ani. Profesorul Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie, afirma ca a fost mintit de dr. Ionel Sinescu cu privire la starea de sanatate a Patriarhului, intr-un moment in care aceasta depasise stadiul de critica. Ursea, care a fost si doctorul personal al Patriarhului Iustin Moisescu, afirma ca, personal, nu ar fi recomandat interventia chirurgicala, in conditiile in care Patriarhul suferea de o infectie urinara, tratabila mai degraba cu antibiotice decat cu bisturiul. Un alt indiciu ca Patriarhul nu a stiut ca interventia are 50% sanse sa fie letala este ca PF Teoctist nu s-a spovedit si nu s-a impartasit, fapt de neimaginat pentru un calugar, om in varsta de peste 92 de ani. ZIUA solicita interventia Parchetului si o ancheta oficiala in acest caz.

Intermediarul mortii

Cum a ajuns Patriarhul la spital si cum a decurs operatia in urma careia a murit? “A plecat de la Palat duminica seara, pe la ora 5. Era bine dispus. Dupa exact 24 de ore murise”, declara unul dintre membrii cancelariei. Sambata, 28 iulie, in chiar ziua in care era acuzat de presa ca este un plagiator (Gardianul: “Autoritatile fug de dosarul plagiatorului Ionel Sinescu”), dr Ionel Sinescu, sef al Clinicii de Urologie a Spitalului Fundeni, a fost adus la Palatul Patriarhal de preotul Gheorghe Pop, cu parohia in Fundeni, pe care Sinescu l-a descris ca fiind “un apropiat al Patriarhului”. Nu este asa. De la oamenii de incredere ai Patriarhului si de la Cabinet, unde se afla de altfel consemnate toate intrarile, ni s-a confirmat ca Pop nu este nici pe departe “un apropiat”. A fost doar un “intermediar”, declara membrii cancelariei Patriarhului. Un intermediar al mortii. Contactat de ZIUA, preotul Pop a refuzat sa faca orice fel de comentariu, fara aprobarea PS Vicentiu Ploiesteanul, singurul ierarh al Bisericii care stia de internarea Patriarhului, pe care a si avizat-o. Ceea ce stim este ca preotul Pop l-a lasat pe Patriarh singur la spital, luni dimineata, inainte de operatie.

Operatia nu era necesara

(more…)

Nepoata Patriarhului: Cuvânt de dor, la împlinirea a trei ani de la plecarea în bucuria Învierii Mântuitorului – O candelă a neuitării Părintelui nostru Patriarh Teoctist

“Foarte greu este să ierţi. Dar a ierta înseamnă a-ţi jertfi persoana interioară, mândria, iar acesta este darul cel mai plăcut în faţa lui Dumnezeu… Eu nu am suferit niciodată despre ce s-a spus despre mine. Eu sufăr însă de sufletul credincioşilor care au suferit o viaţă întreagă, ca martori ai vieţii mele. Mă doare inima pentru durerea lor. Dar, din durere, în orice, se iveşte virtutea. Şi am văzut din copilăria mea că iertarea rodeşte bunătate.”

Îmi este din ce în ce mai greu să scriu despre părintele patriarh Teoctist, pentru că îmi este din ce în ce mai greu să cuprind în cuvinte faptele şi tainele unei vieţi. Autentic şi simplu. Pentru că, pe măsura trecerii timpului, în inima mea se cuprind mai adânc amintirile prezenţei sale vii în viaţa noastră şi se desprind mai clar orizonturile cunoaşterii, cu mult mai presus decât în timpul vieţuirii sale. Şi, ca orice mare eveniment petrecut, darurile înţelegerii înfloresc la mult timp după petrecerea sa, iar exprimarea devine din ce în ce mai adâncă.

Iată ce scriam pe un petic de hârtie, în 6 iunie 1998, după o întâlnire de familie cu părintele patriarh: “Simt că mi se umple inima de lacrimi şi mi se sfâşie sufletul când ne pregătim de plecare de la Preafericirea Sa, când părăsim căldura unei smerenii care ne bucură şi ne primeşte aşa cum suntem, cu încercările şi lipsurile noastre, cu atât de multă delicateţe şi iubire ascunsă…” Şi ce ce aş putea adăuga acum, după trei ani de la plecarea părintelui patriarh Teoctist, ca vibraţie a trăirii?

Primul gând ce îmi aprinde lumina amintirii părintelui patriarh, la acest ceas de pomenire, este al rezonanţei ultimelor sale cuvinte adresate mamei mele, la telefon, cu câteva zile înainte de plecarea sa la Domnul: “Să fiţi îngăduitori în toate.”

Mult timp m-am gândit la aceste ultime cuvinte, pentru a le desluşi adâncimea. Mult timp am lăsat să curgă pentru a putea scrie că poate ea, îngăduinţa, a fost una din cele mai neînţelese şi copleşitoare taine a vieţii părintelui patriarh. Doar ea, taina îngăduinţei, a putut străbate orizontala dreptăţii momentelor spre o cuprindere mai adâncă a lucrurilor şi semenilor care au căutat mereu răspunsuri. Acesta a fost ultimul dar pe care ni l-a aşternut în suflet unchiul nostru şi îl aşez acum şi aici, spre pururea rodirea sa în sufletele tuturor…

Îngăduinţa este o taină a sufletului care topeşte dreptatea momentului prin orizontul smereniei şi înţelepciunii…

Îmi aduc aminte ce destăinuia părintele patriarh, la puţin timp de la ziua sa aniversară, 2002: “Foarte greu este să ierţi. Dar a ierta înseamnă a-ţi jertfi persoana interioară, mândria, iar acesta este darul cel mai plăcut în faţa lui Dumnezeu… Eu nu am suferit niciodată despre ce s-a spus despre mine. Eu sufăr însă de sufletul credincioşilor care au suferit o viaţă întreagă, ca martori ai vieţii mele. Mă doare inima pentru durerea lor. Dar, din durere, în orice, se iveşte virtutea. Şi am văzut din copilăria mea că iertarea rodeşte bunătate. Trebuie o ofrandă din partea noastră… iar pentru iertare trebuie să postim, să facem bine… se cere astfel o restituire ca cea ce nu putem împlini să împlinească faptele noastre…”

(more…)

Trei ani de la Moartea Patriarhului. In Memoriam Prea Fericitul Parinte Teoctist. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

In Memoriam:

Prea Fericitul Patriarh Teoctist despre viata sa, la implinirea a 90 de ani

Anii, viata si slujirea crestina

Sunt recunoscator, in primul rand, Bunului Dumnezeu, care mi-a daruit viata aceasta. De copil am invatat, de la vatra si intelepciunea parintilor mei – sfinti pururea pentru mine -, o data cu insemnatatea chemarii clopotului la slujbele Bisericii, pastrarea randuielilor ei si ca trebuie sa multumesc lui Dumnezeu si pentru darul vietii.

Era greu pentru ei, caci eram zece copii, cu ei 12, in anii 1915, cand am venit eu pe lume, in plina pregatire pentru razboi. Dar nu am auzit de la ei decat cuvinte de incurajare, de nadejde in Dumnezeu. Nu asteptau ajutoare din nici o parte, nu asteptau sa primeasca ceva fara munca, daruri sau drepturi. Tatal meu si mama mea purtau ei insisi de grija gospodariei si nu le lipsea nimic. Si nu posedau altceva decat acea gospodarioara foarte modesta pe care o mai vad astazi, cand merg spre sat, de la Iasi spre Stefanesti, pe malul Prutului sau spre Husi, unde mai sunt inca sate cu gospodarii, cu case acoperite cu stuf, ca aceea pe care ochii mei au vazut-o o data cu lumina zilei.

Ce valori nepretuite, morale, se cultivau intr-o asemenea familie! Nu se auzeau minciuni, vorbe desarte despre vecini sau despre altii. Ci, dimpotriva, numai lucruri frumoase. Pot sa spun cata insemnatate avea respectul pentru semeni. Cel putin doi din familie trebuia sa fie in fiecare sarbatoare si duminica la biserica. Acestia doi mergeau la biserica pregatiti si aduceau acasa anafura, daruri ale Duhului Sfant din sfintenia Bisericii, aduceau binecuvantare, aduceau cuvant ziditor de bucurie. Aceasta este comuniunea, una dintre frumusetile Ortodoxiei, ale romanilor, ale familiei romanesti.

“Manastirea satului meu”

(more…)

Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova