Anticomunist „insultat” de capitalişti
de Mihai Şoica
Sâmbătă, 11 Iulie 2009
Raoul Volcinschi a câştigat în instanţă 75.000 de euro pentru suferinţele îndurate timp de aproape nouă ani în închisorile comuniste. Raoul Volcinschi, 85 de ani, este un personaj a cărui viaţă poate duce în spate un roman-fluviu. El a fost, pe rând, comisar în Poliţia Regală, conferenţiar univer sitar, deţinut politic, economist, operator de calculatoare şi a ajuns să fie implicat în dosarul “Valiza”, ca alibi al lui Gigi Becali. După mai bine de opt ani trăiţi în închisorile comuniste, Volcinschi a primit, printr-o sen tinţă a Tribunalului Cluj dată la sfârşitul săptămânii trecute, o despăgubire de 75.000 de euro.
Decizia nu este definitivă, pentru că fostul luptător anticomunist a făcut recurs.
„Suma de 75.000 de euro, care mi-a fost acordată pentru anii petrecuţi în închisori, mi se pare insultătoare. Eu nu vreau nici un leu, dar când mă gândesc că unul dintre călăii mei, generalul Nicolae Pleşiţă, fost comandant al Securităţii Cluj şi, ulterior, al întregii Securităţi, primeşte această sumă în doi ani, mi se pare că râde de mine”, explică Volcinschi.
Clujeanul este printre puţinii români care a pus la cale o tentativă de asasinat a fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Nu a făcut însă nici o zi de puşcărie pentru această „uneltire”, deoarece aceia care au fost implicaţi în plan nu au spus la Securitate nicio vorbă despre el.
După o viaţă de chinuri, Raoul Volcinschi trăieşte într-o casă mică, împreună cu o altă familie. În decursul timpului, clujeanul a fost condamnat de două ori. Prima dată, la 25 de ani de muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva ordinii sociale şi a doua oară, pentru o infracţiune înscenată de furt. În total a executat 8 ani şi 10 luni de închisoare, petrecuţi în cele mai crunte puşcării comuniste.
„În loc de partizani, a venit Securitatea”
În 1948, clujeanul a fost comisar în Poliţia Regală cu gradul de comisar. „Am terminat facultatea de drept şi m-au repartizat la Direcţa Generală de Poliţie, la Direcţia de Studii şi Planificare. Nu mi-a plăcut şi după nouă luni mi-am dat demisia. Comuniştii m-au repartizat la Facultatea de Drept din Cluj, unde am început să vin în contact cu diferiţi studenţi care aveau legături cu partizanii care acţionau în Munţii Făgăraş.
În 1956, eram conferenţiar universitar”, spune Volcinschi. În 1956, cu ocazia Revoluţiei din Ungaria, înăbuşită de tancurile sovietice, grupul din care făcea parte clujeanul a decis să ac ţioneze.
„S-a zvonit că, din Ungaria, urmau să treacă prin România, spre Rusia, mai multe trenuri care transportau deţinuţii maghiari care au avut curajul să protesteze. Ne-am hotărât să atacăm trenurile şi să-i lăsăm pe unguri, să plece la ungurii lor. Am stat două-trei zile pe linia ferată până la Ciucea şi trenurile nu au mai venit. În tot acest timp, un student, Dorin Covoran, a venit la Cluj şi a zis că vine cu partizanii din Făgăraş, cu arme şi minuni şi ne ajută în acţiunile noastre. În 23 noiembrie 1956, trebuia să vină cu aceşti partizani, dar a venit cu Securitatea”, povesteşte Volcinschi.
Închis la Gherla cu locotenentul Mărginean
În urma unui proces scurt, desfăşurat la Tribunalul Militar Cluj, Raoul Volcinschi a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Prin temniţele comuniste, Volcinschi l-a cunoscut şi pe locotenentul Teodor Mărginean, de la Unitatea Militară de la Prundul Bârgăului. „Acest om a vrut să dea o lovitură de stat şi să pornească cu soldaţii şi să cucerească Clujul. L-am cunoscut în zarca (închisoarea – n.r.) de la Gherla. Am stat şase zile cu el în celulă. Era legat cu lanţuri la mâini în fiecare dimineaţă, ofiţerul politic, unul Vomir, venea şi îi spunea cu o voce de balerină că i-a fost respins recursul şi că urmează să fie împuşcat la ora 11. Bietul om era terorizat şi abia mai putea rezista”, adaugă Volcinschi.
După decretul de graţiere din 1964, prin care toţi deţinuţii politici au fost eliberaţi, profesorul clujean s-a întors la Cluj, unde nu a mai fost primit la Facultatea de Drept. În 1978, Securitatea i-a înscentat furtul unei poşete dintr- un spital clujean. Ulterior, s-a dovedit că poşeta a fost furată de un miliţian care semăna foarte bine cu Volcinschi. Cu toate acestea, a fost condamnat la un an şi trei luni, pedeapsă care a fost executată în întregime. La ieşirea din închisoare, i s-a impus domiciliul obligatoriu în Craiova.
SCENARIU
„Eu am zis să-l împuşcăm pe Calea Victoriei”
La începutul anilor ’80, Raoul Volcinschi a fost implicat într-un complot cu miză mare: asasinarea lui Nicolae Ceaşescu. „Eram în parc, în Craiova, citeam un ziar. S-a apropiat un tânăr care m-a rugat să-l las să citească şi el ziarul, apoi l-a aruncat scârbit, înjurând regimul. M-am gândit că-i o înscenare a Secu rităţii şi n-am răspuns. Dar am ţinut legătura cu acel tânăr, care se numea Rovenţu, să văd cine anume este şi ce vrea. Mă temeam de aceste înscenări. Cu timpul am aflat că era şofer la Işalniţa, că plănuieşte să-l împuşte pe Ceauşescu şi că el va acţiona cu alţi doi-trei prieteni. Am decis cu toţii să furăm armele din Postul de Miliţie Osica de Sus, judeţul Olt, şi aşa s-a şi întâmplat. Au furat trei pistoale mitralieră şi muniţie şi urma să trecem la al doilea plan”, spune Volcinschi.
Asasinatul ar fi trebuit să aibă loc în timpul unei vizite în Giurgiu. „Aşa au decis cei trei. Eu am zis să-l împuşcăm pe Calea Victoriei, dar n-au fost de acord. Din cauza unuia din grup care a ascuns arma sub o căpiţă de fân şi a fost descoperită de miliţieni, întreg planul a căzut. Din urmăritori am devenit urmăriţi. La anchetă, cei trei n-au suflat despre mine nici un cuvânt. Au fost condamnaţi la moarte, dar au fost graţiaţi prin decret şi li s-a comutat pedeapsa. Au fost eliberaţi abia după 1989”, îşi aminteşte clujeanul.
INTERVIU
„Tineretul din ţară este laş şi ticălos”
Aţi fost comisar în Poliţia Regală, în 1948. Cum era în vremea aceea?
La 1948, eram absolvent al Facultăţii de Drept şi m-au repartizat la poliţie, la Direcţia de Studii şi Planificare. Nu mi-a plăcut şi am plecat după nouă luni. Am venit la Cluj şi m-am prezentat la decanul facultăţii, unul Simion Pop, care scria cuvântul lege cu „j”. Îmi venea să mor. El scria leje sau schinjuit şi singura faptă de glorie a lui a fost că a pus steagul comunist pe biserica din Şomcuta. Asta era facultatea, din nulităţi era făcută.
Cum este lumea de astăzi în comparaţie cu lumea din anii ’50?
Noi atunci aveam nişte idealuri. Acum, în fiecare clipă îmi vine să înjur tineretul. Tineretul din ţară este laş şi ticălos. Doar discoteca este visul lor. Au migrat de parcă îi primesc ăia din străinătate cu braţele deschise şi acolo spală pe jos şi alte. Este o degradare totală.
De unde vine această degradare despre care vorbiţi?
Acum vin tot felul de miniştri cu planuri pentru învăţământ. Nu se va întâmpla nimic cu aceste planuri. Sunt zero, sunt frecţii la un picior de lemn. Corpul didactic este bolnav. În 1948, din corpul didactic făceau parte Lucian Blaga, D.D. Roşca, Liviu Rusu şi alte somităţi. Şi au fost daţi afară. Petru Ţuţea a fost două săptămâni şi a predat la Cluj şi a fost dat afară şi a făcut la puşcărie până i s-a acrit.
Iar acum, sunteţi inculpat în dosarul „Valiza”. Ce s-a întâmplat?
Eu cred că este o prostie întreaga poveste. Am semnat antecontractul de vânzare-cumpărare al unui teren din Cluj, unde Gigi Becali apare în rol de cumpărător. El, apoi, a amestecat treburile. Eu am zis întotdeauna că Becali trebuie să cumpere echipa Universitatea.
MARTOR
Alibi pentru Gigi Becali în dosarul „Valiza”
Procurorii DNA care se ocupă de dosarul „Valiza” l-au acuzat pe Raoul Volcinschi că a semnat, ca martor, un antecontract de vânzare- cumpărare pentru un teren din Cluj-Napoca, contract în care Gigi Becali avea calitatea de cumpărător. Semnătura, cred procurorii, a fost dată doar ca să-i ofere un alibi lui Becali.
Anchetatorii susţin că tranzacţia imobiliară n-a avut loc niciodată şi că actele au fost semnate după tentativa lui Becali de a mitui fotbaliştii de la U Cluj, cu 1,7 milioane de euro, pentru a câştiga meciul cu CFR Cluj. Volcinschi susţine că l-a vizitat pe Becali la Bucureşti, la o dată pe care nu şi-o aminteşte. Atunci, Becali l-a rugat să semneze un contract, alături de Victor Piţurcă.
„E o mare prostie acest dosar”, conchide Volcinschi, pentru Evenimentul Zilei
January 9th, 2011 
VR 
Duminică, în jurul orei 12.00, profesorul Raul Volcinschi, o legenda a generatiei neinfrante a fostilor detinuti politici, adevarata elita a ultimei Romanii, s-a stins în casa sa, din Cluj-Napoca. Profesorul a murit in picioare, la 87 de ani, asa cum a trait, drept, ca brazii care se frang dar nu se indoiesc, din care a fost cladita generatia sa luptatoare, marturisitoare si biruitoare. “Victoria impotriva calailor, victoria impotriva Mortii”, dupa cum evoca Mircea Eliade exemplul martirului Mircea Vulcanescu, in textul pe care il postam aici, chiar la putin timp dupa ce profesorul Raul Volcinschi s-a stins, la Cluj. În urmă cu o lună suferise un atac cerebral ce îl ţinea ţintuit la pat. Azi, dupa ce si-a facut exercitiile zilnice de recuperare, a mai facut cativa pasi si apoi s-a scurs, usor, în braţele fiicei sale. Ma legasem foarte mult de profesor… Din primele momente in care ne-am cunoscut, ne-am recunoscut: eram compatibili. Aveam chiar si o oarecare comunicare telepatica. De multe ori cand ma gandeam la dansul, ma suna. Si invers. Imi spunea cu amuzament dar si ingrijorare tot ce-i turnau dusmanii si puricii ortodoxiei despre mine. Fiica sa mi-a marturisit ca isi dorea sa-mi vorbeasca zilele acestea. Ultima oara cand ne-am conversat mi-a spus ca trebuie sa vin neaparat la Cluj, erau lucruri care nu putea fi vorbite prin telefon si care nu mai sufereau amanare. Priveau lovitura de stat si continuatorii ei, mi-a mai spus, oferindu-mi si un nume, din zona intelectualitatii KGB. Acum o sa le transmita fratilor din ceruri.
Posted in 
Tags: 
