Posts Tagged ‘razvan savaliuc’

Unde greseste Sorin Rosca Stanescu privind planuirea atentatului terorist din Piata Universitatii 1990 de catre Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman si Adrian Sarbu. Tinta dubla: legionarii din Piata si teroristii anti-KGB din SRI


Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Online mi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.

Fara indoiala unul dintre cei mai buni jurnalisti ai Romaniei de dupa 1989, din pacate pervertit de puterea banului si a informatiilor (ca si alti prieteni de-ai sai, fosti si actuali), Sorin Rosca Stanescu va ramane in istoria presei romanesti post-decembriste cu o suita de studii de caz, a unor bombe-media – scrise, ghidate sau aprobate de el -, de-a dreptul rasunatoare. Daca o luam de la inceputuri, la “Romania libera”, trebuie sa amintim ca el este primul ziarist care a publicat stenogramele discutiilor grupului de conspiratori Brucan-Iliescu-Roman din CC al PCR, filmat de Sarbu in decembrie 1989 (inregistrari obtinute de la noi, cei din Piata Universitatii, din surse straine – poate voi reveni pe aceasta tema), apoi, dupa 13-15 iunie, dezvaluirile despre “Infernul se numeste Magurele”, urmate, in noul ziar, ZIUA, de celebrul caz “Iliescu-KGB”, pentru care a fost trimis in judecata si chiar si condamnat alaturi de Tana Ardeleanu, scandalul “Terasa Anda” si Magureanu “cu manuta lui”, Procesul Ceausescu (stenograma procesului publicata in premiera de Razvan Savaliuc si Tana Ardeleanu), istoriile Tanei Ardeleanu transmise de pe genunchii generalului Lebed, Afacerea Transchem (in urma careia Nasu’ l-a avertizat pe Ionut Costea ca-i rupe picioarele dupa ce acesta ma amenintase direct sugernadu-mi “sa am grija la masini ca trotuarele sunt cam inguste”), Campaniile pentru romanii inchisi la Tiraspol si  impotriva canalului Bastroe sau pentru Salvarea Fundatiei Gojdu, Apararea Icoanelor din Scoli si a Catedralei, ancheta asupra mortii Patriarhului Teoctist, Operatiunea Voci Curate si Deconspiratii ei, inclusiv jocul de carti “Esti in carti cu Iliescu-KGB“, scandalul “Firul Rosu”, cazurile “Milionul de marci al ministrului Plesu“, “LiicheanuLiigheanu“, “Limba lui Ungureanu” (care a generat “protestul celor 18” si apararea ZIUA), “Austro-Ungureanu“, “Ciorapeanu” sau Raportul si “Fusereala Tismaneanu“, “Secretele PSD“, care l-au zgaltait pe Nastase inainte de alegerile din 2004 in favoarea lui Basescu, etc, etc, etc, dar sa nu uitam de Armaghedonul lui Nastase-Patru Case, aparut intergal doar in ziarul ZIUA, intr-un moment in care presa nu prea misca in front, nici macar pe la “22”-ul GDS, care militase pentru alegerea lui Iliescu in cel de-al treilea mandat al sau de presedinte, neconstitutional.

Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.

Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.

Vezi si: PREMIERA: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Petre Mihai Bacanu. A fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

Foto No Comment

Legea interceptarilor la Avocatul Poporului. Nici un control la ascultari

ZIUA a solicitat institutiei care apara drepturile fundamentale ale romanilor sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la abuzurile din Legea 298/2008 * Exceptia de neconstitutionalitate se refera la trei articole din Constitutie * Acestea sunt incalcate prin obligarea operatorilor de telefonie si Internet de a inregistra automat orice date despre convorbirile telefonice, localizare si trafic * Sunt violate art. 26 care obliga autoritatile publice sa respecte si sa ocroteasca “viata intima, familiala si privata”; art. 28 care spune ca “secretul (…) convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil” si art. 53 care prevede ca “restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii” * O alta lacuna a legii este lipsa oricarui control asupra operatiunii de interceptare, ceea ce face ca legea sa poata fi usor transformata intr-un instrument de politie politica * Liviu Nistoran, presedintele Autoritatii Nationale pentru Comunicatii, a declarat ca va solicita modificarea Legii pentru a elimina posibilitatea inregistrarii convorbirii telefonice * Solicitarea ZIUA vine pe fondul declaratiilor lui Claudiu Elwis Saftoiu, care a sustinut ca seful statului stia ce vorbesc adversarii politici, si al afirmatiilor lui Doru Viorel Ursu, care a recunoscut ca pe vremea guvernului Roman politia politica era la ordinea zilei

Continuarea la

Editorial ZIUA: Nici un control la ascultari

de Razvan Savaliuc
Isteria nationala a telefoanelor ascultate s-a reaprins odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 298/2008, care ii obliga pe operatorii de telefonie si servicii de Internet sa stocheze timp de sase luni datele referitoare la comunicatii. Cica doar datele despre cand s-a apelat, de unde, de cine si cat s-a vorbit – nu si continutul acestora. Legea, trecuta pe sest prin Parlament la finele anului trecut, nu a suportat nici o dezbatere publica. Degeaba au murit sute de tineri la Revolutie pentru a alunga un regim totalitar, pentru ca vechile metehne nu au disparut. Prin manifestari de autoritarism.
De aceea asistam la interminabile batalii politice pentru serviciile secrete, care asculta fara sa dea socoteala. Pentru ca aceasta este trista realitate. Nici un serviciu secret sau parchet, abilitat sa faca interceptari, nu este controlat la modul real asupra legalitatii interceptarilor.
Comisiile de control parlamentar sunt o gluma proasta – o adunatura de nespecialisti plimbati din cand in cand, cu mari plecaciuni, prin sediile unor servicii secrete, sa vada niste computere si echipamente la care se uita precum curca in lemne. Mai mira pe cineva ca in Romania nu exista persoana trasa la raspundere pentru ascultari ilegale? De ce intr-un stat, declarat democrat, toate interceptarile se fac prin intermediul serverelor SRI? De cand un serviciu secret a devenit garantul democratiei? De ce se intarzie constituirea unui centru independent de interceptari, cum exista in fiecare stat european care se respecta si se prefera mentinerea monopolului SRI pe ascultari? Si mai frapeaza un lucru. Legea 298 ar fi trebuit sa lase operatorilor din comunicatii un timp suficient pentru a se dota cu tehnica necesara inregistrarilor automate de date. Dar si cu softuri complicate de gestionare si protectie, care nu se creaza peste noapte. N-au existat decat 60 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial si intrarea in vigoare. Iar operatorii nu s-au plans de termenul prea scurt. Ceea ce denota ca ei detineau demult mijloacele necesare, iar legea nu a venit decat sa regleze un cadru legal mai restrictiv. Mergand pe aceeasi logica, putem concluziona ca si convorbirile propriu-zise sunt inregistrate si stocate pe luni de zile, de vreme ce trec prin serverele SRI. Presa, si mai ales ZIUA, a scris la greu despre faptul ca oricine are un telefon fix sau mobil, ori un abonament de acces la Internet, poate fi monitorizat permanet unde se afla, cu cine si ce vorbeste. Si ca serviciile secrete, dar si grupari particulare specializate pe santaj, detin de ani de zile tehnica de interceptare cu care se poate asculta orice mobil, fara risc de depistare. Factorul politic a dus mereu lumea de nas, a speriat-o cu potentiale pericole – terorism, ciminalitate transfrontaliera – pentru a justifica mecanisme care sa permita controlul vietii personale.
Dar mereu, cand isteria telefoanelor a incins natiunea, s-a ocolit o dezbatere pe tema garantarii unui control efectiv, prin lege, a celor care sunt abilitati sa intercepteze. Ce echipamente au achizitionat, cum le folosesc, si cu ce eficienta. Peste tot se strange cureaua la cheltuieli, dar nimeni nu a verificat, de la Revolutie incoace fondurile fabuloase, nelimitate, pe care le au serviciile la indemana pentru filaj si interceptari. De ce nu avem decat un singur expert autorizat pe voce si vorbire, in toata tara, si acela angajat al statului? Si de ce nimeni dintre cei ascultati cu mandat si nedovediti ca pregateau vreo infractiune (cum s-a motivat de magistrati cand au emis autorizatiile de interceptare) nu este chemat sa i se puna in vedere ca a fost ascultat si ca poate depune plangere daca se considera lezat? Asa cum se procedeaza in toate statele UE. Raspunsul e simplu: politicienii romani si uneltele lor din servicii sunt primii la adoptat orice masura recomandata de America sau Europa pentru supravegherea oamenilor, sub masca combaterii terorismului si criminalitatii. Si primii care sa descurajeze orice tentativa a societatii civile de control in acest domeniu. Pentru ca cine are informatia detine si Puterea.
Sursa: Nici un control la ascultari
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova