Posts Tagged ‘rfg’

Bombele Ziaristi Online: Larry Watts dezvaluie in premiera in Statele Unite numele de cod atribuit de KGB “tintei-Romania”: “OBIECTIV 24″. George Maior despre Analiza de Intelligence, cartea şefului Departamentului de Analiză al SRI, Ionel Nitu

Ziaristi Online:

Larry Watts dezvaluie in premiera in Statele Unite numele de cod atribuit de KGB “tintei-Romania”: “OBIECTIV 24″. Un studiu-bomba publicat de Woodrow Wilson Center –  Cold War International History Project

Target Romania - Objective 24 - KGB - Larrey Watts - WWC - Ziaristi Online

“Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, afirma istoricul american Larry Watts in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.

George Maior despre Analiza de Intelligence, cartea şefului Departamentului de Analiză al SRI: “Accentul trebuie să se mute de pe colectare către analiza informaţiei”. EXCLUSIV Editura Rao – Ziaristi Online

Ovidiu Enculescu-Ionel-Nitu-si-George-Maior-Analiza-de-Intelligence-SRI-Editura-Rao

Portalul Ziaristi Online este incantat sa prezinte una dintre cele mai recente aparitii la Editura RAO: Analiza de Intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, de Ionel Nitu, cu un Cuvant inainte de Ambasador George Cristian Maior, director al Serviciului Roman de Informatii (SRI).

IN GERMANIA SECURISTII AU FOST PROTEJATI DE RFG si BND: Peste 17.000 de agenti ai STASI ocupa in prezent functii publice in Germania

Mii de agenti ai fostei politii politice lucreaza in administratia de stat

Germania, guvernata cu agenti STASI

Cristian Campeanu
Luni, 13 Iulie 2009
» Germania a fost traversata de o unda de soc saptamana trecuta, cand Financial Times Deutschland a dezvaluit ca peste 17.000 de agenti ai fostei politii politice est-germane STASI ocupa in prezent functii publice in Germania. » Ulterior, Frankfurter Allgemeine Zeitung a descoperit ca STASI a avut grija inca din 1990 sa isi plaseze oamenii in posturi noi.

Potrivit FTD, care citeaza un studiu realizat de Institutul de cercetare a fostei dictaturi est-germane din cadrul Freie Universität (FU) din Berlin, cei mai multi fosti agenti si informatori STASI – 4.400 – sunt angajati in administratia locala a landului Saxonia Anhalt. Urmeaza Saxonia (4.101), Brandenburg (2.900), Mecklenburg Pomerania Anterioara (2.200). Administratia Berlinului “conteaza” la randul ei pe cel putin 2.700 de fosti agenti STASI.

Cu cateva zile inainte, Ministerul Federal de Interne confirmase ca 23 de colaboratori ai STASI sunt angajati in cadrul Biroului Federal de Criminalistica, iar guvernul federal a confirmat, la randul sau, ca un angajat al dispozitivului de paza al cancelarului Angela Merkel a fost angajat STASI.

Potrivit lui Klaus Schroeder, directorul Institutului FU, prezenta fostilor agenti ai politiei politice in institutii ale statului german a atins “dimensiuni la care nu s-ar fi asteptat nimeni”, in conditiile in care, inca din 1991, in Germania functioneaza o lege care cere institutiilor publice sa verifice trecutul angajatilor sai.La o zi dupa dezvaluirile din FTD, cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung a publicat un material potrivit caruia, in perioada de tranzitie de dinaintea unificarii, sub administratia lui Hans Modrow, ultimul premier comunist al Germaniei de Est (noiembrie 1989-martie 1990), Ministerul de Interne al fostei RDG s-a ocupat cu purificarea dosarelor ofiterilor si colaboratorilor STASI si cu plasarea lor in functii din cadrul administratiei. Mai mult, scrie FAZ, in decembrie 1989 asa-numita Directie XVII, insarcinata cu supravegherea economiei, a demarat un intens program de “reconversie profesionala” pentru ofiterii care doreau sa devina oameni de afaceri.
FAZ aminteste, de asemenea, ca arhivele serviciului de contrainformatii al armatei RDG au fost distruse cu putina vreme inainte de reunificare, ceea ce face imposibila identificarea agentilor STASI preluati ulterior in cadrul armatei federale, Bundeswehr.Totodata, un numar neprecizat de agenti STASI au fost preluati in mod constient de serviciul federal de informatii, sub motiv ca “dispun de informatii de mare interes pentru republica federala”.O alta categorie de ofiteri STASI despre care se stiu foarte putine lucruri o reprezinta agentii sovietici, care lucrau atat pentru STASI, cat si pentru KGB, deoarece sovieticii au luat cu ei arhivele in momentul retragerii trupelor din fosta RDG. Unul dintre cei mai notorii fosti ofiteri STASI, banuit ca ar fi fost agent KGB, este directorul proiectului gazoductului Nord Stream, Matthias Warnig, nume de cod “Arthur”, despre care se spune ca a avut relatii excelente cu rezidentul KGB din Dresda, locotenent-colonelul Vladimir Putin. »

Hans Modrow, un parlamentar european

Ultimul premier comunist al Germaniei de Est, sub a carui administratie de numai cateva luni agentii STASI au fost “spalati” si plasati in posturi din administratia de stat, nu si-a incheiat activitatea politica dupa reunificarea Germaniei. A devenit deputat in Bundestag din partea Partidului Socialismului Democratic (fost Partid al Unitatii Socialiste, numele partidului comunist al RDG), dupa care a fost ales parlamentar european, ocupand un fotoliu pana la alegerile de pe 6 iunie. A ocupat, de asemenea, functia de presedinte onorific al partidului Die Linke (“Stanga”), care militeaza pentru instituirea unui “comunism european”. In 1993 a fost condamnat de un tribunal federal pentru fraudarea alegerilor municipale din mai 1989, din Dresda.
Romania libera

Ernest Wichner explica apriori de ce nu trebuie deturnat scandalul informatorilor ICR

Intrebare pentru Radio Deutsche Welle: ati gasit cumva Institutul fantoma al lui Antohi la care face referire dl Wichner? Valabila si pentru Curtea de Conturi a Romaniei (pt ICR) si a Germaniei (pt DW) – nota mea.

Scandalul turnatorilor
Un cuvant clar este o indatorire de serviciu

Draga Horia Roman Patapievici, dupa cum deja ti-am comunicat intr-o scrisoare personala, consider raspunsul tau pentru Herta Muller si ca pe un raspuns la critica mea fata de Academia de vara din acest an de la Institutul Cultural Roman si iti raspund – nu in locul ei, ci chiar in intelegere cu ea.
Nu cred ca o interdictie din partea ICR din Berlin fata de participarea a doi turnatori ai Securitatii la un seminar stiintific ar fi afectat drepturile lor constitutionale sau dreptul la exprimare profesionala. Se pot bucura de drepturile si libertatile lor acolo unde sunt doriti. Nu trebuie rabdati peste tot si in toate institutiile unei societati, doar pentru ca nu exista nici o lege care sa faca posibila excluderea lor de la manifestari reprezentative. Directorul ICR de la Bucuresti, in calitate de superior al institutelor culturale are voie si poate sa comunice public faptul ca in manifestarile institutiilor pentru care poarta raspunderea nu doreste sa vada nici un fost turnator al Securitatii. Asa ceva ar fi de ajuns.
Si daca exista edituri care doresc sa le tipareasca lucrarile, o pot face. Nu trebuie sa existe interdictie pentru a lua o pozitie. Doar trebuie exprimata public pozitia fata de turnatori. Uniunea Europeana nu are nimic de spus in aceasta privinta. Si mai cred ca nu exista in Romania o lege sau o prevedere care sa te impiedice in exercitarea functiei tale sa te exprimi impotriva fostilor turnatori ai Securitatii. Dimpotriva, sunt convins ca face parte din indatoririle tale de serviciu sa te exprimi clar si fara putinta de a fi gresit inteles. Si din cauza faptului ca se considera ca esti in aceasta functie datorita convingerilor si formatului intelectual.
Dupa cum stii, l-am intrebat si pe prof. dr. Klaus Rusen de ce ii mentine pe cei doi turnatori la aceasta manifestare. Mi-a raspuns cu o intrebare: pe cine au afectat Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie si ca trebuie mai intai sa raspund la aceasta intrebare inainte de a avea dreptul sa ma exprim asupra prezentei lor la simpozion. Acum imi este binecunoscut in urma unor discutii incinse faptul ca nici unul dintre fostii turnatori nu a recunoscut faptul ca a facut cuiva rau. Si totusi sunt din cauza acestor turnatorii intregi vieti si societati ruinate, insa totusi nici unul dintre turnatorii Securitatii sau STASI nu au facut cuiva personal un rau.
In cazul doctorului mincinos si al falsului profesor Sorin Antohi poate fi constatat si numit un rau in urma “carierei sale academice internationale” de dupa sfarsitul dictaturii: toti studentii promovati de domnul profesor Antohi la Budapesta au fost lipsiti de eforturile lor, examenele promovate de ei nu sunt valabile. Da, ce ne facem cu fostul turnator, apoi impostor si acum director al acestei Academii de vara?
In program scrie ca este conducatorul “Arbor Mundi. Institute for Advanced Study in Intercultural Humanism, Bochum” – acest institut nu exista, in orice caz in urma cercetarilot mele nu am gasit nici o dovada a existentei sale. Si cu acest institut coopereaza ICR la organizarea acestei manifestari.
Nu avem voie sa ne exprimam tare si clar ca nu vrem sa mai avem de a face nimic cu acest om care s-a dovedit din orice punct de vedere un subiect decazut din punct de vedere moral? Putem sa o facem si in privat si in cadrul functiilor noastre. Si nimeni nu are dreptul sa ne impiedice.
Nu avem nevoie nici in Germania si nici in Romania de o lege penala care sa ne apere de fostii turnatori. Este de ajuns ca institutiile societatii si statului sa respinga colaborarea cu ei. Iar persoanele raspunzatoare din aceste institutii sa afirme public aceasta decizie.
As vrea sa-l vad pe Presedintele Romaniei cum te demite din functia de director al ICR pentru ca ai impiedicat un fost turnator al Securitatii, mincinos si impostor, sa se prezinte in strainatate ca un demn reprezentant al culturii romane. Iar daca profesorii germani vor neaparat sa conferentieze alaturi de astfel de oameni nu au decat s-o faca pe costul lor.
Cu salutari prietenesti
Ernest Wichner

Articol preluat din Frankfurter Runschau
Aviz deont-oloagelor de la Cotidianul: l-am tradus fara sa va cer voua voie si fara sa-l sun pe dl Ernest Wichner. Sorry. Sper sa nu se supere Roni Pata si sa va bata la funduletz cu unul din falusurile alea “artistice”… Ca, ma gandesc, s-ar putea sa va placa…

Apropo: hai sa va spun un banc misto pe care l-am auzit ieri:
Intrebare la Radio Erevan:
Credeti ca va mai exista ziarul Cotidianul si dupa ce Patapievici va fi dat afara si va ramane doar cu emisiunea lui de la TVR Cultural?
Raspuns: Da, pentru ca n-am auzit ca oamenii sa se poata sterge la fund cu televizorul!

Deutsche Welle nu-l slabeste pe Patapievici. Basescu este asteptat sa-i ceara demisia politrucului de la ICR

Postul de stat al Germaniei Federale ii spune auf Wiedersehen si-un praz verde “micului Fuhrer” de Galitia

Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate… Cu o finete de neregasit la “intelectualii publici” de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu.
O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul “de bunavoie si nesilit de nimeni”. El a fost nevoit sa se “auto-confeseze” in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii “cu acte-n regula”, care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si “expertii” Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare…).

DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă

Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat
Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.

Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie – am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, “omisiunea” va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.

Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România – Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu – au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.

S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.

În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.

De la afect la raţiune

Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.”
Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.

Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”

Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.

Intelectul şi morala

Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”

Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.

Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.

Curajul şi riscurile implicării

Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice – ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”

Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.

Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”

Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .

Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română.
Rodica Binder

In imagine, Herta Muller si Ernest Wichner
Vezi si
Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova