Posts Tagged ‘Romania-SUA’

Corneliu Vlad: Summitul NATO, bun pentru toţi. FOTO: De la coarnele lui Obama la ochii bulbucati ai lui Medvedev cand aude de Transnistria de la Basescu

Summitul NATO şi întâlnirea la vârf NATO-Medvedev de la Lisabona a fost o capodoperă de ingeniozitate. Toată lumea a plecat cu câte ceva bun acasă. Secretarul general al Alianţei, Rasmussen, anticipa că va fi unul dintre cele mai importante summituri nordatlantice din istorie. Aşa este, dar nu atât prin decizii istorice sau spectaculoase, cât mai ales pentru că mai toată lumea s-a declarat relativ mulţumită. Nu întrutotul uşurată, dar ceva mai despovărată de nişte griji.

Pentru că:

1. S-a adoptat noul concept strategic al Alianţei, unul care să-i mai justifice cumva existenţa. Căci dacă s-a afirmat explicit că Rusia nu mai e un pericol pentru NATO şi e puţin probabil că NATO va mai interveni militarmente în afara zonei sale (deşi documentul susţine contrariul), de ce-ar mai exista NATO? Prin formulările sale meşteşugite, noul concept mai pune un rând de aripi NATO. S-a aplanat şi o dispută care se iscase între Germania şi Franţa pe tema Apărare nucleară sau Apărare antirachetă. Aşadar, satisfacţie pentru toată lumea.

2. Faimosul articol 5, cu principiul că toţi îi apără pe toţi şi pe fiecare, a fost reconfirmat în mod apăsat. Satisfacţie mai ales pentru esteuropeni.

3. NATO va avea scut antirachetă, cel american, şi se va conlucra cu Rusia în materie. Satisfacţie pentru SUA, pentru europeni şi, în mod deosebit, pentru România, care e eliberată de eventuale explicaţii cu partenerii vesteuropeni şi de iritare din partea Moscovei.

4. Trupele combatante din Afganistan vor fi retrase, iar confruntarea din zonă se va „afganiza“. SUA vor ieşi cu faţa curată, aliaţii europeni vor ieşi din război. Satisfacţie tot generală.
La sfârşitul maratonului politico-diplomatic, declaraţii triumfaliste. Obama i-a mulţumit lui Medvedev pentru prezenţă şi l-a asigurat că Rusia e văzută de NATO „ca partener, nu ca adversar“. În ce-l priveşte, Medvedev a convenit şi el că „perioada foarte dificilă de tensiune“ a fost depăşită.
Sarkozy a remarcat un câştig care, după părerea sa, îi vizează pe esteuropeni. Formula de principiu în problema scutului antirachetă şi întâlnirea la vârf NATO-Rusia a oferit ocazia de a-i asigura pe foştii membri ai blocului sovietic, reticenţi la această colaborare. „Este o decizie istorică, a spus el. Istoria secolului XX a lăsat arsuri care sunt încă vii“. Şi iată că „URSS s-a terminat, Pactul de la Varşovia s-a terminat“, iar sfârşitul războiului rece „deschide pagina unei noi relaţii, domolite şi de încredere“. Cam idilică viziunea, totuşi, pentru esteuropeni.
Poate şi de aceea preşedintele României n-a scăpat prilejul să o amendeze, chiar la Lisabona. Da, e adevărat că „sunt domenii în care România cooperează foarte bine cu NATO, a confirmat el. Dar în vecinătatea estică a României, deci şi a NATO, persistă conflictele îngheţate de pe Nistru şi din Georgia, iar aici Rusia „trebuie să probeze în fapte declaraţiile de bune intenţii“. Şi, pentru a sublinia greutatea spuselor sale, a adăugat în stilul său caracteristic, nu neapărat protocolar: „Ceea ce spun acasă sau în alte împrejurări am spus şi avându-l pe preşedintele Medvedev în stânga mea“. Nu ştiu cum a reacţionat liderul de la Kremlin în acel moment. Dar reacţia Rusiei va deveni desigur cunoscută sau măcar ghicită. Sau va fi simţită.

Corneliu Vlad / Curentul

Ce fel de politică externă vrem pentru Romania?

Ce fel de politică externă?

Scris de Corneliu Vlad

Două treburi s-au întåmplat mai de curånd în relaţiile Romåniei cu lumea: scandalul european iscat de preşedintele Sarkozy şi ai săi pe seama ţiganilor originari din Romånia şi acordul romåno-azero-georgian privind transportul de gaz natural din zona caucaziană către Romånia, iar ceva-ceva şi în Europa de mai încolo (Ungaria, eventual Austria).
În primul caz, nu e „meritul“ Bucureştiului că Europa vorbeşte, în cheia respectivei etnii, despre noi. Dar am putea avea de cåştigat. Va trebui ca toţi europenii să înţeleagă, în sfårşit, că romånii sunt una, ţiganii (sau romii, sau rromii) sunt altceva şi că această problemă nu este doar una romånească, ci şi una care priveşte întreaga Europă Unită. Dezbaterea ţine de diplomaţia multilaterală şi, de data aceasta cel puţin, Romånia este, vrånd-nevrånd, în centrul atenţiei. De bine – de rău, Romånia este, aici, bine situată. Majoritatea statelor şi instituţiilor europene, inclusiv sectoare importante din Franţa, sunt pe o poziţie apropiată de cea a Romåniei. Că politica noastră europeană, ca şi, în general, politica noastră externă de tip multilateral, excelează cu încăpăţånare în mutism şi mediocritate, e altceva. De cånd Ceauşescu, Corneliu Mănescu sau Mizil se încontrau cu sovieticii prin Tratatul de la Varşovia sau CAER (deci tot în cadru multilateral), n-am mai întålnit vreo prestaţie romånească de luat în seamă, indiferent dacă în bine sau în rău, în incinte multilaterale, fie ele NATO şi UE sau ONU, OSCE etc. (cu excepţia remarcabilă a echipei Aurescu la Curtea de la Haga). În asemenea onorabile areopaguri suntem mai degrabă cuminţi şi anonimi decåt protagonişti. Nici în fruntea unor instituţii europene sau internaţionale nu se găsesc romåni, cum au polonezii preşedinte la Parlamentul European sau bulgarii la şefia UNESCO. În politica multilaterală, Romånia nu se prea vede, nu prea există.
În ce priveşte proiectul AGRI, deşi formula de colaborare e tripartită, reuşita e, în primul rånd, tot una a demersurilor bilaterale, ale Romåniei cu Azerbaidjanul şi Georgia. Va fi o reuşită dacă se vor găsi banii necesari şi gaz suficient pentru proiect. Dar e încurajator, adică se vede că putem face ceva şi pe cont propriu, nu numai ca interlocutori monosilabici prin felurite foruri, dar şi – nu mai puţin important – pentru că, în sfårşit, se încearcă iniţiative şi în afara spaţiilor NATO şi UE, de a căror fascinaţie exclusivistă Bucureştiul postdecembrist nu se poate dezbăra.
Şi atunci, pe ce tip de politică externă ar fi de mers? Pe cea bilaterală ori pe cea multilaterală? Dilemă stupidă, de genul pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata.

(more…)

ANALIZA: Rusia si Romania – “back in USSR”. Provocarile Noii Rusii, Ucrainei si Transnistriei la adresa Romaniei si Republicii Moldova

de Cristian Negrea

Am vorbit în articolele precedente despre tendinţele Ucrainei în noua situaţie geopolitică dată, în primul rând de ascensiunea la putere a liderului prorus Victor Ianukovici. Discutam despre bătălia cu ouă din parlamentul ucrainean şi despre viitoarea secesiune a acestui stat. Iată că reacţiile la perspectivele de rupere a ţării nu s-au lăsat aşteptate, preşedintele Ianukovici propunând deja un proiect de federalizare a ţării, în intenţia de a întârzia procesul de secesiune, iminent, după părerea multor analişti. Conform acestui proiect, Ucraina va fi împărţită în cinci părţi (Galiţia, Ucraina Centrală, Kiev, Slobojanşina şi Crimeea). Din punctul nostru de vedere, zona vestică, Galiţia, prezintă cel mai mare interes.
Dar ideea este că Ianukovici, alături de consilierii săi ruşi, a intuit pericolul şi a încercat să facă ceva pentru a amâna deznodământul, care nu poate fi decât ruperea statului. O astfel de decizie poate doar întârzia, nu anula rezultatul final. În ideea că o autonomie federativă ar putea amortiza tendinţele secesioniste nu este viabilă, ci dimpotrivă. Provesticii îşi vor putea găsi o platformă oficială pentru ideile şi căile lor politice va coagula forţele secesioniste care îşi vor găsi şi vectorul de exprimare, parlamentul local sau orice formă de guvernare locală li se va pune la dispoziţie. La fel a început şi secesiunea iugoslavă, dacă aruncăm o privire doar cu douăzeci de ani în urmă.
Dar aş vrea să vorbesc acum despre Rusia, şi voi folosi tot sintagma celor douăzeci de ani, poate prea uşor uitată de istoricii şi analiştii de astăzi. Voi vorbi despre Rusia şi despre revenirea ei în forţă astăzi, un aspect deosebit de preocupant, pentru toţi cei interesaţi, în ciuda tuturor asigurărilor despre faptul că Războiul Rece s-a încheiat. Fiindcă, ne place sau nu ne place, Rusia revine în forţă, cu o retorică şi o atitudine care aminteşte mult de Războiul Rece, chiar dacă mulţi europeni şi chiar americani s-au cam lăsat seduşi de o anumită idee, gen cooperare sau resetare a relaţiilor. Poate pentru administraţia Obama, aflată la mii de kilometri, poţi vorbi de resetare a relaţiilor, dar pentru noi, în imediata vecinătate a ursului rusesc, nu ne este aşa de uşor. Iar lipsa de preocupare a mediei din ţara noastră faţă de acest fenomen clar şi pregnant devine îngrijorătoare.
În Primul Război Mondial, în 1916, soldaţii noştri au luptat pe un front ce depăşea ca lungime frontul de vest, care opunea germanilor pe francezi, belgieni şi britanici. A fost nevoie de armatele a patru state ca să ne împingă în Moldova: Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria şi Turcia. Ne-am bătut în 1917 şi am câştigat victoriile de la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti, dar ne-am trezit, în urma revoluţiei din Rusia, înconjuraţi din toate părţile de duşmani. Rusia ne-a lăsat baltă în urma puciului bolşevic, dar noi am continuat lupta. Soldaţii români au luptat în Italia, Franţa, în Siberia împotriva bolşevismului, pe Nistru tot împotriva bolşevicilor, după unirea cu Basarabia, am luptat şi am pacificat Ungaria bolşevică a lui Bela Kuhn, ocupând Budapesta în august 1919 şi salvând centrul Europei de teroarea bolşevică, am luptat în Siberia şi în 1920, la Şeragul şi Kuitun. Aşa am realizat România Mare.

(more…)

NORI CIUDATI DEASUPRA ROMANIEI: Experimente NASA / US Defense Department’s Space Test Program, ca si la Budapesta?


Săptămâna trecută un fenomen ciudat a fost fotografiat de mai mulţi cititori Realitatea.net deasupra judeţului Constanţa. Imagini asemănătoare au fost fotografiate şi în judeţul Dâmboviţa. Cititorii Realitatea.net au surprins în imagini un nor încercuit de un inel, care pare să se desprindă din cer.

Fenomenul a apărut de acestă dată în comuna Dragomireşti din judeţul Dâmboviţa. Imaginile au fost publicate de un ziar local. Iulian din Agnita a filmat ciudatul fenomen în drum spre Medgidia în dreptul localităţii Feteşti, pe Autostrada Soarelui. Norii păreau că s-au strâns toţi într-un loc, iar Eugen din Bucureşti a fotografiat acest fenomen duminică dimineaţă.

Un fenomen asemănător a fost filmat şi la Moscova, iar imaginile au apărut pe youtube. Specialiştii români spun că este vorba despre o formaţiune noroasă, rară. Astfel de nori se formează – de regulă – înaintea furtunilor puternice de vară şi sunt un semn al cantităţi mari de vapori de apă care se adună în atmosferă, sustine Realitatea.net fara sa realizeze ca suntem in prag de iarna nu de vara.

Insa intr-un articol publicat in septembrie pe site-ul Space.com se afirma ca astfel de nori, care au fost vazuti si pe cerul Budapestei si care par a fi urmele unor “OZN”-uri sunt, de fapt, rezultatul unui experiment NASA cu aplicatii militare: obstructionarea urmaririi din sateliti a activitatii terestre. Se intampla acelasi lucru in Romania?

Cititi mai jos articolul (pentru traducere folositi google translate):

Eerie Cloud Created by NASA Rocket Experiment
By Tariq Malik
Managing Editor
posted: 20 September 2009
05:24 pm ET

An eerie cloud that glowed briefly in the night sky Saturday was no UFO. It was created by humans – more specifically a NASA rocket built to make clouds that shine at night.

The rocket launched as part of an experiment to artificially create so-called noctilucent – or night-shining – clouds, the highest clouds on Earth. They naturally appear around 50 miles (80 km) above Earth’s high latitudes and are also known as polar mesospheric clouds.

Saturday night’s rocket experiment lifted off at 7:46 p.m. EDT (2346 GMT) from NASA’s Wallops Flight Facility on Wallops Island, Va. It created a brief light show that was visible across the United States’ East Coast and sparked calls from curious skywatchers as far away as Boston, according to the Associated Press.

“It was very impressive … albeit short-lived,” said Joe Rao, an instructor and guest lecturer at New York’s Hayden Planetarium, who witnessed the event. Rao is also SPACE.com’s skywatching columnist.

The experiment created a man-made noctilucent cloud using the fourth stage of a NASA Black Brant XII suborbital sounding rocket that spewed exhaust particles 173 miles (278 km) above Earth. Ground-based radar and camera stations recorded the resulting cloud’s formation and illumination. The U.S. Naval Research Laboratory and Department of Defense’s Space Test Program oversaw the launch, which it called the Charged Aerosol Release Experiment.

NASA has observed naturally occurring night-shining clouds using its AIM satellite. The Naval Research Laboratory and Space Test Program also uses a satellite called STPSat-1 to observe the phenomena and also used the spacecraft to observe Saturday night’s man-made cloud.

“We weren’t exactly sure what we were going to see, as this was the very first time that a noctilucent cloud experiment was attempted,” Rao said. “Would it be something obvious to the eye, or something rather faint?”

The result, he added, was spectacular.

Rao described the cloud as “a brilliant object” that displayed a wide, fan-shaped tail shortly after it was created. But the artificial phenomenon was over in just a few minutes.

“The “head” of the comet (which was the rocket’s fourth stage) rapidly faded out and the “tail” gradually faded over the next minute or so into the background of the sky,” Rao said.

Scientists will use the measurements of the artificial cloud to better understand natural noctilucent clouds, as well as help predict the effects of rocket engine exhaust in the upper atmosphere.

Saturday night’s experiment was a cooperative effort by NASA, the United States Naval Research Laboratory, the Defense Department’s Space Test Program and several universities. But the stunning cloud it created was seen by more than just the project’s scientists.

“I’m sure many unsuspecting folks up and down the East Coast were surprised by this very unusual sight,” Rao said.

EDITORIAL CURENTUL – CORNELIU VLAD: Romania-SUA: tot asa

România-SUA: tot aşa Imprimare E-mail
Scris de Corneliu Vlad

Lumea-i cum este

Preşedintele Traian Băsescu a sintetizat tranşant, esenţial şi cu o sinceritate dezarmantă escala la Bucureşti a turneului european al vicepreşedintelui american Joe Biden: „nimic nu s-a schimbat“ în relaţiile bilaterale. Dar ce Doamne iartă-mă, ar fi putut să se schimbe? Şi, mai ales, ce a adus sau ar fi putut aduce nou această vizită?
Vizita, convorbirile, declaraţiile publice au decurs previzibil, de fapt au confirmat cursul de pånă acum şi estimările despre evoluţiile ulterioare. Parteneriatul strategic Romånia-SUA merge înainte, vectorul lor fiind tot cel militar. Implicarea militară a Romåniei în Afganistan şi Irak a fost în mod constant primul element evocat de cei doi. Vicepreşedintele american a spus că Romånia a primit „cu mare bucurie“ şi „cu braţele deschise“ noua variantă de scut spaţial american în această parte de lume. Nu ştiu, totuşi, să fi fost vreo referire publică de remarcat a Bucureştiului oficial la acest proiect, mai ales că el nici nu ne este, nici nouă, nici altcuiva, cunoscut (unii scriu prin presă că radarul scutului ar putea fi instalat eventual în România, dar Biden nici n-a infirmat, nici n-a confirmat, iar presei nu i s-a dat prilejul să pună vreo întrebare în chestiune). La capitolul de securitate, notabil ar mai fi poate afirmarea explicită de către Biden a principiului muschetarilor (art. 5 din Carta Atlanticului) ca principiu viabil şi în relaţiile bilaterale Romånia-SUA.
În partea privitoare la cooperarea economică, vicepreşedintele american a vorbit despre depăşirea în comun a crizei economice (dar cum oare în mod concret?), despre proiectele energetice, prin Romånia, care să reducă dependenţa în materie a Europei de Rusia, despre investiţii americane (care, în afară de Bechtel?), iar preşedintele Băsescu a atras atenţia că apartenenţa la NATO, adică securitatea Romåniei, „costă“. Ştiam. Despre eliminarea vizelor de călătorie în SUA, pentru romåni, nimic, nici unul, nici altul. Despre relaţiile Romåniei cu Rusia („puntea“ despre care vorbea atåt de frumos fostul preşedinte Bush), preşedintele Băsescu şi-a făcut un fel de mea culpa : trebuie relaţii pragmatice cu Rusia (a cåta oară ni se spune acest lucru, relaţii pragmatice, şi ce s-a făcut pånă acum?). Ne trebuie aşadar relaţii pragmatice şi cu Rusia, şi cu Turcia, căci ştim că proiectele romåneşti privitoare la Marea Neagră, care n-au ţinut seama nici de Rusia, nici de Turcia, au eşuat, iar vicepreşedintele american nici n-a pronunţat la Bucureşti vorbele Marea Neagră. Cum iarăşi era de aşteptat, vicepreşedintele Biden ne-a liniştit că SUA nu vor stabili cu nimeni nimic în ce ne priveşte, peste capul nostru, al „noilor europeni“, şi că „a venit timpul Europei Centrale“ (ca să facem ce?).
Mici satisfacţii, după această vizită, putem totuşi avea: Romånia a fost inclusă şi ea ca etapă în „turneul de consolare“ al vicepreşedintelui SUA, conceput special pentru Polonia şi Cehia. De ce, rămåne de văzut (de ce n-au fost incluse de pildă şi Ungaria, Bulgaria etc?). Apoi, discursul „programatic“ pentru întreaga Europa Centrală şi de Est a fost rostit la Bucureşti. În sfårşit, am mai aflat cu această ocazie din sursa pe deplin avizată a vicepreşedintelui SUA că legătura între preşedintele Romåniei (care va fi el) şi preşedintele Obama va funcţiona pe filiera Gitenstein-Biden. Cam atåt.

România-SUA: tot aşa
Curentul – vineri, 23 octombrie 2009

© Curentul
Foto: Andrei Pungovschi / Mediafax

BOC A AJUNS LA PAPA. L-a invitat in Romania peste capul Patriarhului Daniel? Semne proaste date de Basescu: la reuniunea ONU din SUA merge tot Boc

Premierul Boc, primit in audienta la Papa Benedict al XVI-lea
Cetatea Vaticanului, 16 sep – Trimisul special al AGERPRES, Georgiana Tanasescu, transmite: Premierul Emil Boc a fost primit miercuri, la Vatican, in audienta la Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia vizitei oficiale pe care seful Executivului roman, impreuna cu o delegatie guvernamentala, o efectueaza in Italia, la invitatia omologului sau Silvio Berlusconi.
Primul-ministru a avut o intrevedere privata ce a durat aproximativ zece minute cu Suveranul Pontif, discutiile intre cei doi purtandu-se in limba engleza, dupa care membrii delegatiei au fost prezentati Sanctitatii Sale.
Cu ocazia prezentei sale la Vatican, premierul Emil Boc i-a daruit Papei Benedict al XVI-lea un vas de sticla de culoare albastra cu fir de aur, lucrare ce poarta semnatura artistului Ioan Nemtoi.
La randul sau, Papa Benedict al XVI-lea i-a oferit primului-ministru roman un stilou personalizat, iar membrilor delegatiei cate o medalie pontificala pentru barbati si un rozariu pentru femei.
Alaturi de premierul Emil Boc s-au aflat ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, ministrul Economiei Adriean Videanu, ministrul Sanatatii, Ion Bazac, precum si seful de cabinet al primului-ministru, §tefania Ferencz.
Emil Boc a afirmat ca la intalnirea cu Papa Benedict al XVI-lea militeaza pentru apararea demnitatii omului si a libertatilor religioase si sustine necesitatea angajarii unui dialog intercultural si interconfesional.
”Voi sublinia determinarea autoritatilor romane si a mea, ca sef al guvernului, de a milita pentru promovarea si apararea demnitatii omului, pentru importanta libertatilor religioase in ansamblul drepturilor universale ale omului, precum si pentru necesitatea angajarii unui dialog al cultelor si civilizatiilor si de sustinere a crestinismului”, a declarat premierul Emil Boc la plecarea spre Roma.

Basescu nu merge in SUA
De la Pro Tv aflam ca Emil Boc va participa, in a doua jumatate a lunii septembrie, la dezbaterile Adunarii Generale a ONU, precum si la summit-ul mondial privind schimbarile climatice, gazduit de sediul Naţiunilor Unite de la New York, cu toate ca, la aceste manifestari tara este reprezentata indeobste de presedinte. Ceea ce insemana ca Basescu evita astfel o receptie rece din partea autoritatilor americane iar intalnirirle bilaterale la nivel inalt pe care in mod normal le aranjeaza MAE nu sunt la inaltimea asteptarilor.
In cadrul Adunarii Generale a ONU, la 21 septembrie, va fi sarbatorita Ziua Internationala a Pacii, iar la 22 septembrie va avea loc summit-ul la nivel inalt privind schimbarile climatice.
Premierul ar urma ulterior sa fie prezent la Chicago, la o serie de intalniri cu reprezentanti ai mediului de afaceri american, precum si cu membri ai comunitatii romanesti din Statele Unite, ceea ce ar fi fost o oportunitate pe placul lui Basescu.

INCHISOAREA CIA de la Bucuresti, construita pe vremea lui Iliescu functionala si pe vremea lui Basescu. Scandalul CIA-istului Kyle D Foggo in NY Times

Interesant, de reflectat: De ce este protejata o a doua tara din Europa de Sud Est? Tinand cont ca este vizata doar Romania, exista o miza electorala? Cine va fi afectat mai tare: Iliescu sau Basescu, presedintele care a dezmintit public existenta unor centre CIA in Romania?

Realitatea.net: Închisoarea CIA la Bucureşti avea gresie antiderapantă şi lambriuri de lemn

O clădire renovată de pe o stradă aglomerată din Bucureşti a servit drept închisoare secretă a CIA, amenajată pentru a găzdui maxim şase deţinuţi, a declarat fostul şef al principalei baze de aprovizionare a CIA din Europa, Kyle D. Foggo, citat de cotidianul The New York Times.

Închisorile CIA au fost unul dintre cele mai neconvenţionale programe de contraterorism ale administraţiei Bush, dar amenajarea lor a fost o operaţiune cât se poate de banală, au declarat oficiali din serviciile de informaţii.
Kyle D. Foggo susţine că în martie 2003 doi oficiali CIA i-au cerut să-i ajute să amenajeze închisori secrete pentru a-i deţine aici pe unii dintre cei mai periculoşi terorişti.
Foggo a supervizat personal construirea a trei centre de detenţie, fiecare conceput pentru a găzdui circa şase deţinuţi, potrivit unor foşti oficiali din serviciile de informaţii, scrie cotidianul american. Una dintre închisori era o clădire renovată de pe o stradă aglomerată din Bucureşti, au dezvăluit aceşti oficiali citaţi de New York Times sub acoperirea anonimatului.
Altă închisoare era o structură de oţel amplasată într-un loc izolat din Maroc, care aparent nu fusese folosit niciodată. A treia închisoare – tot un proiect constând în remodelarea unei structuri deja existente – se afla în afara oraşului dintr-o altă ţară a fostului bloc estic, scrie NYT.
De altfel, aceste închisori au fost proiectate să arate identic, astfel încât prizonierii să fie dezorientaţi şi să nu ştie unde se află, în caz că erau mutaţi de la o închisoare la alta, precizează New York Times.
La centrele de detenţie amenajate de Foggo, spaţiile erau mici şi chiar dacă erau construite pentru şase deţinuţi, rar au găzduit mai mult de patru. Închisorile au fost construite la mijlocul anului 2003 sau puţin mai târziu.
Celulele aveau caracteristici speciale pentru a preveni rănirea deţinuţilor în timpul interogatoriilor – podele antiderapante şi flexibile, pereţi îmbrăcaţi în lambriuri din lemn pentru a atenua impactul în momentul în care cineva ar fi fost izbit de perete. Prizonierii, ţinuţi în celule la suficientă distanţă pentru a împiedica o eventuală comunicare între ei, stăteau singuri în cameră timp de 23 de ore pe zi. Aveau dreptul la o oră de exerciţii pe zi, apoi erau duşi în celulele lor de către ofiţeri de securitate ai CIA care purtau măşti de schi negre pentru a-şi ascunde identitatea şi a-i intimida pe deţinuţi.
Ca şi în închisorile din Statele Unite, exista un sistem de pedepse şi recompense: deţinuţii care se purtau bine primeau cărţi, DVD-uri şi alte forme de divertisment, care însă le erau luate, dacă aveau un comportament neadecvat.
Pentru faimoasa tehnică de simulare a înecului nu era necesar nimic extravagant – totul se amenaja cu materiale disponibile la faţa locului, au spus oficialii citaţi de NYT. Analiştii CIA făceau tururi de câte 90 de zile la închisori pentru a asista la interogatorii, mai scrie cotidianul newyorkez.
În 2005, înainte de a fi deschisă o anchetă pentru fraudă împotriva lui, Foggo şi alţi oficiali, inclusiv John Rizzo, principalul jurist al agenţiei, au făcut o vizită la unele închisori secrete, dându-le asigurări angajaţilor de acolo că activităţile pe care le desfăşurau erau legale.
Foggo s-a întâlnit, de asemenea, cu unii reprezentanţi ai serviciilor de securitate din Europa de Est care l-au ajutat cu închisorile, potrivit The New York Times. El le-a mulţumit şi le-a oferit asistenţă, un gest pe care oficialii l-au refuzat politicos, susţine NYT.
Pentru a construi închisorile CIA, Foggo s-a bazat pe agenţii financiari ai CIA, pe ingineri şi pe muncitori cu contract. Pe măsură ce lucrările se apropiau de finalizare, Foggo s-a orientat către Brent R. Wilkes, un vechi prieten cu o firmă în San Diego ce încheia contracte cu armata. Firma furniza toalete, echipamente pentru instalaţii, echipamente stereo, jocuri video, aşternuturi de pat, ochelari de protecţie cu infraroşu, căşti etc. Unele produse erau cumpărate de la supermarcheturi precum Wal-Mart şi erau trimise peste ocean.
Departamentul Justiţiei ia în calcul posibilitatea de a deschide o anchetă penală care să se concentreze pe închisorile secrete ale CIA, cunoscute şi sub denumirea de “găuri negre”, reaminteşte The New York Times.
Citeşte şi O închisoare CIA a fost amenajată “pe o stradă aglomerată din Bucureşti”, potrivit NYT
Norica Nicolai despre închisorile CIA: Poate au existat proiecte, dar până la realitate este un pas care trebuie dovedit

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova