Posts Tagged ‘romanii de pretutindeni’

Tacerea Bucurestilor la Raptul Basarabiei si intoarcerea lui Eugen Tomac la Presedintia Romaniei. Romania de azi, mai mica, prin oamenii ei de stat, decat cea de la 1812 si 1912. UPDATED

16 mai 2012, 200 de ani de la prima rapire a Basarabiei de catre rusi, a trecut intr-o tacere asurzitoare la Bucuresti. Dupa ce Eugen Tomac si-a dat demisia de la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, chiar la Chisinau, nici un oficial al “statului roman” nu a mai parut dispus sa comemoreze tragedia romaneasca de doua secole: amputarea tarii si etnocidul ce a urmat asupra basarabenilor si bucovinenilor.

De la “noul” MAE, nu s-a auzit nimic. Dl ministru Andrei Marga a fost ocupat pe 16 cu o reuniune economica la sediul SC Electrica SA (?). De la Guvernul marionetei Ponta, asijderea: tacere mormantala. Cu un bolsevic ca Iliescu leganandu-l pe genunchi si cu un terorist comunist ca Che  Guevara pe post de mascota electorala (foto), ce ne puteam astepta de la “micul ticalosescu”, luptatorul rozaliu “cu Rosia Montana” (gura pacatosului…), alaturi de “simpaticul Mircea Toma” (vezi UPDATE mai jos)? De Oprescu, primarul Capitalei Romaniei infratite cu cel de-al doilea mare oras romanesc, Chisinaul, ce sa mai vorbim? Probabil a fost mai preocupat sa-si mai faca vreo vasectomie, ceva, daca nu cumva s-a aflat pe treptele Muzeului de Istorie, lustruind la vreun element reprezentativ al statuii lui Traian.

La Chisinau, jale pe toata linia. Discursurile primarului Dorin Chirtoaca, fostul coleg al lui Eugen Tomac in Liga Tinerilor Romani de Pretutindeni, si a fostului presedinte interimar Mihai Ghimpu sunt intristatoare si intristate, mai ales prin lipsa oricarui minim gest de compasiune al Romaniei, tara-mama aparent lobotomizata, care pare ca si-a uitat o parte din creier si inima sa putrezeasca intr-o galeata cu apa statuta din Prut (sau Nistru). Mihai Ghimpu catre tinerii din Piata Marii Adunari Nationale: “Să ridicaţi lumânările în sus să se vadă şi de la Guvern, şi de Preşedinţie, şi de la Parlament, şi de la Moscova, şi de la Bucureşti. Îmi pare rău că nici Bucureştiul astăzi n-a aprins în Ţara în care s-au unit toţi românii o lumânare în memoria moldovenilor care au stat la baza fondării Statului Român”. “Astăzi, din păcate, doar pe clădirea municipiului a fost coborât în bernă drapelul de stat, tricolorul şi doar la drapelele dumneavoastră din piept sunt prinse panglici negre în semn de doliu. Nu am avut alte asemenea acţiuni nici în municipiul Chişinău, din câte cunosc, nici în afara municipiului şi din păcate nici dincolo de Prut, la Iaşi, la Cluj, la Bucureşti sau în alte oraşe.”, a remarcat, cu jale, tanarul primar Dorin Chirtoaca.

Intr-adevar, la Bucuresti, cu exceptia Academiei Romane – cinste ei! – si a istoricilor romani care au rostit la Iasi si Chisinau adevaruri deranjante pentru urechile rusilor si ale slugilor lor, tacerea s-a intins peste intreaga Romaniei, ca un duh mut, acoperind in bezna si absorbind sufletul si constiinta fiintei nationale romanesti. O palma romaneasca pe obrazul deja jupuit de urme de cizma ruseasca al basarabenilor. O zi care ar fi trebuit sa fie Zi de Doliu National, asa cum a fost si 28 iunie 1940, cand clopotele au batut in toata tara, drapelele au fost coborate in berna si  sirenele au uruit a moarte deasupra tuturor oraselor Romaniei, crestinii cazand in genunchi pe strazile Bucurestilor pentru fratii lor de peste Prut, a trecut lasand asupra romanilor doar tacerea mieilor. Suntem gata de decapitat. Nici icnet nu mai avem in noi.

Poate odata cu numirea lui Eugen Tomac in functia de consilier de stat la Presedintele Romaniei, acesta va gasi prin vreun sertar de la Cotroceni si discursul ratacit de autoritatile statului in ziua de 16 mai 2012, la 200 de ani de la raptul rusesc asupra Basarabiei. Nu de alta dar o singura data sunt 200 de ani.

Daca astazi ne e frica sa nu suparam, cumva, Rusia, ar trebui sa luam o lectie de demnitate de la inaintasii nostri, care nu ezitau sa reclame agresiunea samavolnica a Imperiului rusesc asupra principatului romanesc al Moldovei de la 1812. Chiar daca Romania Mare era doar un vis, inca neimplinit, in urma cu 100 de ani, la 1912, marii romani din Romania mica nu pregetau sa-si comemoreze fratii, prin manifestari nationale. Marele istoric Nicolae Iorga, la fel ca alti carturari ai zilei, publica “Basarabia Noastra – Scrisa dupa 100 de ani de la rapirea ei de catre Rusi” in care arata cum anume prin taranul roman s-a mai pastrat identitatea romaneasca in Basarabia. Si indemna Iorga, in incheierea lucrarii, ca prin munca incordata si bine oranduita sa grabim venirea vremurilor in care viata romaneasca in Basarabia isi va reintra in menirea ei nationala (subl lui Iorga). Sa dea Dumnezeu sa nu mai urmeze inca 100 de ani pana atunci. 100 de ani de tacere.

Victor Roncea / Ziaristi Online

Foto: InConstantIn.Ro

UPDATE: Pana la urma a aparut o declaratie a Guvernului, respectiv a lui Victor Ponta. In mod ciudat, desi apare cu data de 16 mai pe site-ul Guvernului, ea a aparut pe YahooNews – portal de stiri online, deci – de abia a doua zi, pe 17, si a fost mediatizata doar dupa doua sau chiar trei zile de la data comemorarii celor 200 de ani. Cand o fi fost scrisa, de fapt?

Romania, raiul minoritatilor. Esti tigan, ungur, sas, ucrainean sau lipovean (nu mai zic de homosexual)? Ai 6000 de euro pe an de la “statul roman”. Esti roman? Ia 15 centi de-aici! Sau gaura din covrig! ANALIZA

România oferă de zece ori mai mulţi bani minorităţilor decât cetăţenilor săi din afara graniţelor

Etnicii nababi şi românii uitaţi prin lume sau acasa: 15 milioane de euro pe an pentru 2,6 milioane minoritari din Romania- 1,5 milioane euro pentru 10 milioane de romani de pretutindeni – 0 centi pentru romanii din tara

O analiza de Madalin Necsutu

Povestea celor aproximativ 10 milioane de români din diaspora împrăştiaţi în toate colţurile lumii nu este una cu happy end. De cele mai multe ori, politicile ineficiente şi lipsa unei viziuni sănătoase împletite cu lipsa alocării de fonduri pentru proiecte cu substanţă pentru semenii de peste hotare, toate la un loc, nu fac decât ca, odată plecaţi de pe teritoriul României, românii să fie lăsaţi uitării de către guvernanţii de la Bucureşti. Când vine vorba despre aceştia, de multe ori se vorbeşte în termeni de „căpşunari“ cotizanţi la PIB-ul României sau, mai rău, abandonaţi în ţări din jurul graniţelor acolo unde aceştia „beneficiază“ de o politică de asimilare bine pusă la punct de guvernele ţărilor vecine.
În cele mai multe cazuri, românii nu sunt recunoscuţi de statele vecine ca şi comunitate etnică sau, dacă sunt, ei sunt marginalizaţi şi nu li se oferă fonduri sau măcar „privilegiul“ de a-şi păstra identitatea naţională prin educaţie şi acces la slujbe religioase în limba maternă. În tot acest timp, deşi se încearcă acreditarea unei idei la nivel european că România nu respectă drepturile minorităţilor (vezi demersurile lui Tokes la Bruxelles) sau a Kievului care încearcă împreună cu presa rusă să inducă scenariul potrivit căruia ţara noastră aspiră la statutul de „România Mare“, minorităţile acestor ţări beneficiază din partea statului român de un ajutor financiar substanţial, multiple drepturi ce vizează accesul la păstrarea identităţii naţionale şi, nu în ultimul rând, de reprezentare parlamentară.

Criză pentru unii, fonduri pentru alţii

Pornind de la premisele enumerate mai sus, am dorit să vedem dacă ideile expuse în rândurile de mai sus au acoperire şi în cifre. Mai exact, am dorit să comparăm sumele pe care Executivul român le acordă celor 20 de minorităţi reprezentate în Parlamentul României şi sumele pe care acesta le oferă pentru românii din afara graniţelor ţării. Conform ultimul recensământ desfăşurat în România, în anul 2002, cifrele oficiale arată că pe teritoriul României trăiesc 2,6 milioane de etnici care aparţin celor 20 de comunităţi care au reprezentaţi în Parlamentul român. Pe primele cinci poziţii în topul celor mai numeroase minorităţi care trăiesc pe teritoriul României se numără: maghiarii – cu 1.434.377 de etnici (6,6%), ţiganii – cu 535.250 (2,5%), ucrainenii – cu 61.091 (0,3%), germanii – cu 60.088 (0,3%) şi ruşii lipoveni – cu 36.397 (0,2%). Pe următoarele 15 poziţii, în ordine descrescătoare, se află: turcii, tătarii, sârbii, slovacii, bulgarii, croaţii, grecii, evreii, cehii, polonezii, italienii, armenii, macedonenii, albanezii şi rutenii. Din cele 20 de minorităţi, 19 au reprezentanţi şi în Parlamentul României, pentru a avea grijă de respectarea drepturilor acestor comunităţi. Aceste 19 comunităţi primesc de la bugetul statului sume anuale de bani în funcţie de numărul membrilor. Bineînţeles că cele mai multe fonduri sunt alocate de la bugetul de stat pentru etnicii maghiari, care vor primi din partea Guvernului român, numai în 2010, suma de 13.664.394 RON (circa 3,25 milioane de euro), fiind singura minoritate care în an de criză a primit o mărire a fondurilor care în 2009 a fost în cuantum de 13.072.660 RON. Pe lângă comunitatea maghiară al cărei reprezentant de seamă este Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) condusă de preşedintele ei, Marko Bela, fonduri consistente din partea Guvernului au mai primit şi Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa“, condusă de deputatul Nicolae Păun (poreclit şi Niki Scorpion), în cuantum de 8.800.417 RON. Pe locul trei se regăseşte Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, pentru care s-a alocat, în 2010, suma de 4.945.068 RON. Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Ştefan Buciuta, a primit în acest an de la bugetul de stat 5.139.729 RON, iar Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, al cărei lider este Miron Ignat, a primit suma de 3.452.058 RON. Potrivit cifrelor puse la dispoziţie pentru ziarul „Curentul“ de către Direcţia de relaţii interetnice din subordinea Guvernului, statul român a plătit către asociaţiile reprezentative ale tuturor comunităţilor etnice recunoscute suma totală de 63.000.000 de lei noi, echivalentul a circa 15 milioane de euro pentru o populaţie totală de circa 2,6 milioane de etnici.

Români de 6000 de lei vechi

Nu atât de norocoşi sunt românii din afara graniţelor ţării noastre. Conform datelor obţinute de ziarul „Curentul“, diaspora românească numără în total aproximativ 10 milioane de români care trăiesc în toate colţurile lumii. Cei mai mulţi trăiesc bineînţeles în Europa, şi numai în jurul României, în statele din imediata apropiere, aceştia sunt în jur de 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de români, statul român a alocat în 2010 şocanta sumă de 6.750.000 RON, puţin peste 1,5 milioane de euro. La un calcul simplu, această sumă s-ar traduce prin 0,15 euro de român din diaspora, conform datelor oficiale care ne-au fost puse la dispoziţie de DRP.

Subfinanţare pentru păstrarea identităţii

(more…)

Haideti sa ne dam cu totii tigani, unguri si homosexuali. Guvernul aloca 20 de milioane de euro pentru 2,5 milioane de minoritari si 1 milion de euro pentru 10 milioane de romani de pretutindeni

Românii din străinătate, victimele politicii externe făcute în genunchi
Fraţii din diaspora, obligaţi să supravieţuiască din resturi şi pomeni, în timp ce minorităţile din România se bucură de milioane de euro.

Anchetaţi, terorizaţi, lăsaţi fără şcoli şi fără biserici… Acesta este tratamentul de care se bucură românii aflaţi la graniţele ţării din partea sta­telor în care trăiesc. Iar cel care vine să pună bomboana pe colivă este chiar statul român, care are grijă să ofe­re bugete generoase minorităţilor de pe teritoriul României, iar pe ro­mâ­nii din afara graniţelor îi lasă să se descurce din resturi şi pomeni.

20 de milioane de euro vor merge în acest an, de la buget, către mi­no­ri­tă­ţile din România, adică pentru 2,5 mi­li­­oane de persoane. Şi asta fără să pu­nem la socoteală fondurile alocate pentru învăţământul în limba ma­ter­nă. În acelaşi timp, statul român a pre­gătit pentru românii care trăiesc în afara graniţelor un buget de 1 mili­on de euro, care va mai fi probabil ciuntit din motive de criză.

“Există o diferenţă flagrantă. Dacă pentru cele 2,5 milioane de persoane aparţinând unor minorităţi de pe teri­to­riul României se alocă 20 milioane de euro numai anul acest, an de criză, pentru cele 10 milioane de români care trăiesc în afara frontierelor e alocat 1 milion de euro”, a atras atenţia Eu­­gen Popescu, preşedintele Fun­da­ţiei Naţionale a Românilor de Pretutindeni.

(more…)

Romanii din Ungaria nu mai au nici biserica cu slujire in limba romana. Ungurii din Romania au obtinut, prin grija unui ministru tradator, invatamant in maghiara, de la cresa la universitate, inclusiv Istoria si Geografia. Un Apel intristator

Romanii din Seghedin nu mai au unde sa savarseasca Sfanta Liturghie in limba romana dupa ce au fost dati afara din biserica ortodoxa sarbeasca unde mergeau, de catre un preot ungur care se pretinde sarb. Posibil ca gestul sau sa aiba legatura si cu interesul manifestat de Romania fata de romanii din Timoc si de BOR fata de Biserica de la Malainita. Redau Apelul romanilor din Seghedin.

Românii din Seghedin – persona non grata în biserica sârbească

Cu profundă consternare, dar şi cu mâhnire şi indignare, am primit hotărârea părintelui Káplán Pál, parohul Seghedinului, de a interzice săvârşirea liturghiei în limba română în biserica ortodoxă sârbă din Seghedin.

În ultimii 14 ani, în acest oraş, liturghia ortodoxă în limba română a fost oficiată de părintele protopop Aurel Becan, parohul Cenadului, domnia sa fiind, după cunoştintele noastre, primul preot român ortodox care tine slujbe pentru românii din Seghedin, în limba română, o singură dată pe lună.

(more…)

Noulu Testamentu pri armâneşti

“Eu ifhăristescu al Dumnidzău că grăiescu tu limbe ma multu dicât voi tuţ. Ma tu Bisearică, voiu ma ghine s-dzâc ţindzi zboare după aduchirea a mea tra si-nveţ ş-pri alţî, dicât dzaţe ñillie di zboare tu limbă xeani, niaduchită. Fraţ, s-nu hiţ ficiori la minte, ţi s-hiţ ficiori cându easte zborlu di arăutate; iară la minte s-hiţ perfecţî. Tu nom este scriată: Va zburăscu a popului aiştui prit alte limbe ş-cu alte budză, ş-niţi aşi nu va mi-ascultă, dzâţe Domnul.” (Prota epistolă a Sântului Apostol Pavel cătră corinteni, caplu 14 cu 18-21)

Postez aici, pentru toţi cei  interesaţi, versiunea electronică a Noului Testamentu pri armâneşti (Descarcă)

Sursa: Cubreacov

VALURI DE BANI IN CRIZA. FESTIVALURI, ARTIFICII, DISTRACTIE. Romanii batjocoriti si discriminati din Ucraina, Bulgaria si Ungaria primesc…castraveti

Criza financiară nu a afectat vizibil festivalurile din cursul acestei veri, mai ales nu pe cele unde se bea şi se mănâncă pe rupte (la un preţ dublu sau triplu). E adevărat că unele nu au mai durat trei zile ci doar două, dar tot au fost organizate. Bineînţeles, vor fi unii cei care vor zice că şi pe vreme de criză trebuie să mâncăm, să bem şi să ne distrăm… Ca să uităm de greutăţile zilnice. Personal, nici măcar nu asta mă deranjează cel mai mult. Sigur că nu pot să nu mă gândesc, de exemplu, câte cărţi româneşti s-ar putea scoate pe banii (şi nu puţini, pentru că este vorba de multe sute de mii de forinţi) pe care o să-i cheltuiască în septembrie Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria pentru a organiza a nu ştiu câta ediţie a concursului de gătit, intitulat mai nou Festivalul Gastronomic al Românilor din Ungaria (titlu pe care, de fapt, organizatorii l-au furat de la Asociaţia Gastronomică din Chitighaz).
Cel mai mult mă deranjează că organizatorii festivalurilor de vară din localităţile noastre româneşti, de obicei primăriile, nici măcar nu se gândesc cum ar putea beneficia de specificul local şi să organizeze festivaluri cu muzică, dansuri, mâncăruri româneşti. Sunt convinsă că mulţi unguri ar fi interesaţi de astfel de întruniri. Festivalul de la Chitighaz nu diferă cu mult de cel din Újkígyós, precum nici cel de la Micherechi de cel din Şercad. Şi aici şi acolo cântă şi dansează aceeaşi interpreţi maghiari provinciali, necunoscuţi, marea majoritate dintre ei fără voce şi lipsiţi total de ritm.
Festivalul Castraveţilor de la Micherechi a pornit acum şapte ani din iniţiativa unei echipe inimoase, care a dorit ca aceste două zile de festival să fie şi un punct sigur de întâlnire pentru fiii satului, pentru acei micherecheni care trăiesc răsfiraţi prin ţară, de la Jula până la Budapesta sau de la Baja până la Veszprém. Degeaba s-a găsit forma, dacă ea nu a fost umplută cu fond, cu conţinut. În doar şapte ani, nu mai avem nici o idee de expoziţie, cu toate că Micherechiul nu duce lipsă de amatori talentaţi în diferitele ramuri ale artei. Elanul de la început cu expoziţiile şi conferinţele pentru legumicultori a dispărut şi el, azi trec cele două zile de festival aşa că nici castraveţi nu prea mai vedem. Iar în ce priveşte programul de pe scenă, marea parte a publicului şi-ar dori în exclusivitate spectacole româneşti, pentru că pe cele ungureşti le pot vedea oriunde se duc în satele sau oraşele din jur.
Greu este de înţeles totuşi de ce organizatorii din Micherechi nu aud aceste cereri ale localnicilor. Noi găsim doar două răspunsuri posibile. Primul este frica. Frica de a nu supăra pe cineva, de a nu atrage atenţia că noi suntem români, că acasă vorbim o altă limbă decât majoritatea populaţiei ţării. De ce să scriem în partea de sus a afişului cu litere mari în româneşte, când pentru noi e bine şi dacă e scris din jos, cu litere mult mai mici, inscripţie care dacă cineva dansează pe scenă absolut nici nu se vede. Şi cum să nu afişăm draperii în culorile naţionale ungare, doar trăim în Ungaria. Că toate astea nu ni le cere nimeni, absolut nu contează. Suntem atât de înspăimântaţi ca nu cumva să supărăm pe cineva, încât renunţăm la tot ce este mai scump pentru noi: limba mamei, credinţa străbunilor, tradiţiile şi obiceiurile înaintaşilor noştri. În clipa când astea le-am pierdut, suntem şi noi pierduţi. Pe veci şi pentru totdeauna. Şi acest pericol îi paşte deja şi pe micherecheni.
Al doilea răspuns posibil ar fi: indiferenţa, ceea ce însă este un lucru şi mai grav. Oamenii fricoşi mai pot fi convinşi că nu au de ce să se teamă, trăim în democraţie, iar minorităţile au dreptul să-şi vorbească limba, să-şi apere valorile culturale. Dar dacă s-a ajuns deja la indiferenţă, de aici nu prea mai este cale de întoarcere. Cu atât mai mult cu cât indiferenţa este, de cele mai multe ori, egală cu prostia.

Eva Iova, Foaia Romaneasca, Ungaria

Nota mea: Numai in Serbia mai sunt romani?! Sau Bulgaria si Ungaria nu pot fi deranjate pentru ca sunt membre UE si NATO? Dar Ucraina ce e?

INTALNIRILE ZIUA. Romania merge spre Est, gandind ca-n Vest. Cristian Diaconescu, seful diplomatiei romane.

Ministrul de Externe Cristian Diaconescu vorbeste despre prioritatile MAE si diplomatia Romaniei, pornind de la Rasarit pana la UE si SUA

Domnule ministru, care sunt prioritatile mandatului dumneavoastra?
In primul rand, maximizarea proiectelor in structurile din care facem parte, si anume UE si NATO. Aici este vorba despre planul general de participare la nivelul de luare a deciziilor in cadrul UE. Apoi, o serie de proiecte separate, dar care au o logica intrinseca. Este vorba de modul in care ne pozitionam in ceea ce priveste politicile generale ale UE, iar in ceea ce priveste NATO, trecerea de la stat contributor, mai ales prin forte militare, la un stat care participa mult mai atent la decizia politica, si aici este vorba despre lupta impotriva terorismului, situatia din Afganistan, Irak, aspectele care tin de frontiera. Aceasta participare ne permite si o abordare bilaterala ceva mai de substanta. Adica in momentul in care avem un proiect european in ceea ce priveste vecinatatea apropiata, este mult mai simplu pentru Romania sa aiba si un proiect bila­teral privind relatia cu Republica Moldova, relatia cu Ucraina sau criza energetica. Deci, pornind de la acest gen de atitudine si de incercare de maximizare a pozitionarii Romaniei in UE, decurg si celelalte consecinte.A doua chestiune: dimensiunea economica. Am facut, din punct de vedere organizatoric, o directie generala in MAE, pentru a sintetiza informatia pentru ca, din pacate, nu avem nici la misiunile noastre in strainatate, si nici in centrala un coridor de informatii si analiza pe tot ceea ce intra, ca si informatii, in structurile ministerului.
Al treilea lucru, de care ma voi ocupa in mod direct este zona consulara. Pe aceasta zona vom avea pana in iunie o evaluare la doua oficii consulare pe care trebuie sa le aducem la nivel Schengen, la standarde europene. In cele patru domenii fata de care Romania trebuie sa aiba o capacitate de reactie mai serioasa, pentru MAE revine domeniul vizelor, si din acest punct de vedere probabil Chisinaul va fi unul din cele evaluate.Toate drumurile duc la MoscovaLa investitura dvs, presedintele Traian Basescu a reluat o tema de la inceputul mandatului sau, privind atentia deosebita pe care trebuie sa o acordam dimensiunii rasaritene a politicii externe, si aici ma refer si la Rasaritul romanesc si la relatia cu Moscova.In primul, este chestiunea de reprezentare. Sunt din ce in ce mai putini tineri si oameni care in MAE stiu, de exemplu, limba rusa. In al doilea rand, in plan de cariera trebuie regandit, plecand de la un statut al corpului diplomatic mai bine pus la punct. Aici, cat de rapid posibil, vom incerca, pe de-o-parte sa reluam formula concursurilor traditionale cu foarte bune evaluari in ceea ce priveste intrarea in minister si dobandirea gradelor diplomatice. Ideea de a face concurs de dosare, pe puncte, mi se pare total neadecvata. As dori sa introducem si sistemul de trimitere la post pe regulile care functioneaza in Europa si dincolo de Ocean, si anume pe patru categorii de oficii diplomatice, in functie de dificultatea, si de distanta geografica, de conditiile mai dificile. Stiti ca exista, ca sunt patru categorii: A, B, C si D. Cine face un post de categoria C sau D, urmeaza la rand pentru un post de categoria A sau B. In multe ministere de Externe, un diplomat stie cu doi ani inainte la ce post urmeaza sa fie trimis, avand timp sa se pregateasca, sa cunoasca limba. Si in al treilea rand, planul de cariera. Nu vin tineri, pentru ca nu stim, dincolo de intrarea in MAE, ce urmeaza sa faca.
Sa revenim la Rasarit…
Este o zona foarte dinamica, lucrurile evolueaza, nu intotdeauna intr-un sens pozitiv, dar evolueaza, si, pentru cineva care doreste sa isi asume in diplomatie si o dimensiune ceva mai activa, este o zona foarte interesanta. Fata de alte zone, ceva mai aproape de noi, in care matricea este deja formata. In al doilea rand, in ceea ce priveste dimensiunea politica, cred ca pe undeva este nevoie de un coeficient ceva mai mare de viziune. Sunt mai multe teme care nu au fost solutionate la timpul lor, legate mai ales de tehnicalitati juridice. Sunt zone, mai spre Caucaz, in care tot pentru ca nu am avut viziune si reprezentare corespunzatoare nu am reusit sa potentam o relatie bilaterala care sa ne dea apoi argumentul pentru o relatie multilaterala ceva mai serioasa pentru problemele legate de coridoarele energetice. Trebuie sa ne sporim personalul diplomatic din aceste zone.
V-ati propus o strategie speciala pentru Moldova, pentru Rusia sau pentru Caucaz?
Relatia cu Moldova prezinta o formula de libera circulatie, de deschidere a frontierelor, asigurarea unor fonduri de finantare in euro regiunile din acel perimetru ca Prutul Superior si Dunarea de Jos, aici se poate vorbi si de Ucraina. Mai inseamna dezvoltarea unei dimensiuni culturale si respectarea valorilor UE. Din aceasta perspectiva, a vorbi cu Republica Moldova in numele UE reprezinta un argument politic important si la Chisinau. Din discutia cu domnul Stratan, ministrul de Externe, avuta in cadrul ultimei vizite la Chisinau, ei isi doresc o relatie bazata pe parteneriatul european in sensul propus de partea romana. Sigur, este o chestiune de accente. Pentru ei accentele legate de Tratatul politic, de frontiera, de diverse acorduri privind infiintarea consulatelor ar reprezenta o prioritate in acest moment. Nu vad de ce aceste domenii nu pot merge in paralel. Sa va dau un exemplu: din punctul de vedere al Republicii Moldova este important un dialog direct si bilateral intre UE si Republica Moldova in raportare cu Parteneriatul Estic. In Ucraina abordarea este diferita. Aceasta tara crede foarte tare in proiectul Parteneriatului Estic si isi pune mai putine sperante in dialogul direct. Aceste domenii au fost abordate in cadrul ultimelor vizite la Chisinau si Kiev.
Intalnire “secreta” la Chisinau
Continuarea la
Romania merge spre Est, gandind ca-n Vest
Foto: Alexandra MIHALE

Biserici romanesti de pretutindeni intr-un album de exceptie

“O imagine face cat o mie de cuvinte” spune o veche zicala, iar albumul fotografic “Romanii din jurul Romaniei in imagini” facut la Chisinau de Vasile Soimaru confirma din plin proverbul de mai sus. Realizat in urma calatoriilor autorului in aproape toate comunitatile in care traiesc romani pe o perioada de cinci ani, albumul amintit contine o selectie din cele o mie de filme fotografice folosite si alte cateva mii de cadre in format electronic.

Vasile Soimaru a tinut sa atinga extremitatile Romaniei Mari: “Polul Nord” din Bucovina, “Polul Sud” al Cadrilaterului, extremitatea vestica de la Beba Veche si cea estica de la limanul Nistrului de la Bugaz. Autorul isi marturiseste astfel intentiile: “Nu mi-am propus scopul de a uni intre copertele acestei carti pe , acest termen fiind mai larg, incluzand diasporele romanesti de pe multe meridiane si paralele ale Terrei. Obiectul preocuparilor mele l-au constituit aproape exclusiv locurile de trai sedentar al romanilor, in diferite perioade ale istoriei si nicidecum romanii imprastiati de soarta in lumea larga, mai ales in perioada actuala”.
Mai trebuie spus ca acest album a fost realizat la Chisinau fara sprijin de la Bucuresti – un cadou al romanilor basarabeni pentru toti ceilalti romani, dupa cum spune autorul. Aceasta intreprindere a lui Vasile Soimaru reediteaza intr-o oarecare masura drumul lui Anton Golopentia, care in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, insotit de o echipa de cercetatori de la Institutul Central de Statistica din Bucuresti, a reusit sa identifice satele locuite de romani de dincolo de Nistru. Multe din imaginile puse in circulati de Vasile Soimaru sunt cvasi-necunoscute in spatiul cultural de la Bucuresti: sute de biserici si cladiri legate intr-un fel sau altul de romani, multe dintre ele neavand sansa de a fi renovate sau sustinute financiar de cineva.
Continuarea la
ZIUA: Biserici romanesti de pretutindeni

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova