Posts Tagged ‘servicii secrete’

Secretele UM 0110 (IV). Comandantul Unitatii Anti-KGB despre carierele agenţilor Ungariei în guvernele României. Lista neagra a relatiilor romano-maghiare. Fereastra Serviciilor Secrete: Rogojan despre Magureanu si Rudas Ernő

In episoadele anterioare ale serialului Ziaristi Online dedicat tradarilor in favoarea Ungariei de la varful Guvernului si din afacerile si presa Romaniei, am tratat deja mai multe cazuri, prezentate in interviul exclusiv realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului “Anti-STASI” al Unitatii speciale 0110 “Anti-KGB” : Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB » si Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

Apoi a urmat prima confirmare oficiala a afirmatiilor noastre: Secretele UM 0110 (III). Revista oficiala a veteranilor SRI confirma infiltrarea Budapestei la nivel inalt in Executivul de la Bucuresti: agentul de influenta Alin Teodorescu si spionul Rudas Erno »

Astazi, in partea a patra, extrasa din cea mai recenta carte a generalului (r) Aurel Rogojan, Fereastra Serviciilor Secrete, aparuta la Editura Compania, inregistram practic o reconfirmare profesionala a cazurile care intra sub incidenta Art 155 Cod Penal (fapta de tradare se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).

Expertul serviciilor de informatii romanesti furnizeaza si o lista neagra in 20 de puncte a relatiilor romano-maghiare, pe care o publicam mai jos asa cum a fost ea prezentata de un fost prim-adjunct al directorului SRI. Mai mult, il acuza pe primul sef al SRI, Virgil Magureanu, de aceleasi fapte de care se fac vinovati alti trei cetateni romani, doi prim ministri ai Romaniei, Adrian Nastase si Calin Popescu Tariceanu, si un agent al Ungariei, Alin Teodorescu, primul presedinte al Fundatiei Soros si al Grupului pentru Dialog Social, deputat si sef al campaniei electorale a PSD, consilier si sef al Cancelariei primului ministru al Romaniei: relatii cu o putere straina prin intermediul sefului rezidentei de spionaj maghiar, Rudas Erno. Personaj despre care presedintele Romaniei Traian Basescu afirma ca fostul premier Calin Popescu Tariceanu a dorit “sa se asocieze” cu el  “si in afaceri”. Oare li s-au prescris faptele?

Dar care a fost miza acestor asocieri, afaceri, tradari si transferuri, de la agentul Alin Teodorescu si Adrian Nastase la spionul Rudas Erno si Calin Popescu Tariceanu? Ce au insemnat toate acestea pentru simplii romani si cum ne afecteaza viata economica, politica si, in fond, siguranta nationala a Romaniei de astazi? Despre toate acestea, in editiile noastre viitoare, incepand de luni, cand veti afla si care a fost prima actiune antiromaneasca a “Sociologului” SOROS-GDS la preluarea functiei de sef al Cancelariei primului ministru al Romaniei si cum apar exact cand trebuie marii investitori ai patriei, Verestoy Attila si Dinu Patriciu. Serialul continua.

Dam cuvantul expertilor in informatii, publicati de Ziaristi Online:

Activitatea secretă de informaţii şi Tratatul româno-ungar

Secretele UM 0110 (III). Revista oficiala a veteranilor SRI confirma infiltrarea Budapestei la nivel inalt in Executivul de la Bucuresti: agentul de influenta Alin Teodorescu si spionul Rudas Erno, “acreditati” pe langa Nastase si Tariceanu

În 25 decembrie 1989, la Târgovişte, în timpul procesului, Elena Ceausescu îi atrage atenţia lui Nicolae Ceausescu: “Vezi, totdeauna trădătorul este lângă tine”… – V. Neculoiu

Citind lucrarea generalului (r) Aurel Rogojan “Fereastra Serviciilor Secrete“, proaspat aparuta la Editura Compania, am dat de o trimitere interesanta la cazul deja abordat in episoadele anterioare ale serialului Ziaristi Online, Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB » si Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

Articolul la care face referire generalul Aurel Rogojan este din revista oficiala a veteranilor SRI, “Vitralii – Lumini si Umbre“, si este semnat simplu V. Neculoiu. Orice profesionist, sau chiar si un amator ca mine, recunoaste stilul unui comandant celebru al unei unitati speciale, unice in spatiul est european dominat de tentaculele KGB. Dar dincolo de autorul materialului amplu si extrem de riguros structurat, din care prezentam azi doar o parte, ramane informatia cu caracter profesional oficial care ne confirma afirmatiile noastre privind penetrarea de catre Budapesta a Executivului de la Bucuresti inclusiv prin cetateni romani (Art 155 Cod Penal – fapta de tradare se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).

In episodul urmator vom prezenta si un sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii) care a intretinut relatii asemanatoare cu un cadru al serviciului de spionaj al Ungariei, cele 20 de puncte de pe lista neagra a relatiilor romano-maghiare asa cum au fost documentate de un fost prim-adjunct al directorului SRI, cateva dintre misiunile agentului maghiar cu nume de cod “Sociologul” pe langa seful Guvernului Romaniei precum si o miza principala transmisa succesorului/rilor lui.

Ii dam cuvantul lui V. Niculoiu:

CONOTAŢII LA DRAMA NAŢIONALĂ

- RELATĂRI PENTRU ISTORIE -

A. ASPECTE ALE COMPLOTULUI STRĂINĂTĂŢII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Continuarea la Ziaristi Online

Adrian Nastase si-a instalat drept sef al Cancelariei un agent al Ungariei dupa o vizita la Budapesta. Misiunea din Guvern a lui Alin Teodorescu, primul presedinte al Soros si GDS, a fost preluata apoi de chiar seful spionajului maghiar din Romania

Nu ratati azi! Ziaristi Online prezinta dezvaluirile a doi generali (r) ai SRI, confirmate de presedintele Romaniei, Traian Basescu

Pana atunci, cititi Secretele UM 0110 I si II

Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB »

Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Patronul IMAS a fost si presedintele GDS si al Fundatiei Soros, simultan. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA

Publicam in continuare a doua parte a interviului realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului Anti-STASI al Unitatii speciale a DSS 0110, supranumita “Anti-KGB”. Prima parte, titrata Secretele UM 0110 (I). Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB », a aparut in 2009 si in ziarul ZIUA (a carei arhiva electronica este astazi extirpata de pe fata internetului). Era vorba de o varianta cenzurata a interviului integral. Ce urmeaza si este azi publicat in premiera de portalul Ziaristi Onlineare, ca parcurs publicistic, o istorie interesanta, pe alocuri hilara daca nu ar fi de fapt foarte serioasa. Voi reveni cu amanunte in cadrul unei analize aprofundate asupra ei si asupra protagonistilor acesteia.

Pana atunci, in doar cateva cuvinte, iata situatia: dupa prezentarea materialului, care a zacut o buna perioada de timp in ciuda caracterului lui exclusiv si de senzatie, redactorul sef al ziarului de la acea vreme, un coordonator de stiri pe numele lui Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, s-a opus publicarii dezvaluirilor legate de Adrian Nastase si seful cancelariei sale, Alin Teodorescu, fondator al GDS si presedinte al Fundatiei Soros, acuzati implicit de tradare in favoarea Ungariei. Il mai deranja si ca se vorbea de GDS ca promotor prin Mihnea Berindei al “autonomiei Transilvaniei” si ca se mai faceau aluzii si la “intelectuali celebri ai patriei” (dar ai cele sovietice), ca Mircea Dinescu si Andrei Plesu. Desi era vorba de un interviu, in care intervievatul isi asuma propriile declaratii, cum se intampla in aceasta specie a jurnalismului, redactorul sef a sustinut ca afirmatiile omului “trebuie verificate”. Deontologic, nimic de spus! Oricine stie ca o acuzatie de spionaj si influentarea politicii unei tari in favoarea unei puteri straine venita la adresa unui demnitar al statului din partea unui ofiter de contrainformatii roman poate fi verificata de un ziarist din trei surse: CIA, KGB si MOSSAD. :) Drept urmare, am scris SRI-ului, l-am sunat pe Adrian Nastase si apoi pe Alin Teodorescu. SRI-ul s-a eschivat, Nastase s-a crispat si Teodorescu a negat. Totul inregistrat. Dar nici asa n-a fost bine.

La vremea respectiva nu stiam ca Sorin Ovidiu Vintu, patronul din umbra al ziarului ZIUA, pusese ochii pe IMAS-ul lui Alin Teodorescu, cu care se pregatea de zor pentru alegerile prezidentiale. IMAS care isi extinsese tentaculele si la Chisinau, pe mana retelei care il detinea pe Sorin Ovidiu Vintu. Imi scapase si amanuntul ca “odiosul mogul” care milita impotriva lui Traian Basescu ii intretinea pe colegii lui Alin Teodorescu din GDS, Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, la revista “Idei in dialog“, cel din urma circuland in calitatea sa de presedinte al ICR, conform ANI, cu un Volvo ultimul tip pus la dispozitie de trustul lui Sorin Ovidiu Vintu. Sa spunem ca nu fusesem atent ca in ultima perioada a existentei sale ZIUA ducea o politica pro-ruseasca si uitasem intr-o pierdere momentana a memoriei de luptele de gherila interna duse pentru a fi publicat orice articol care reflecta cat de cat vreun adevar, ceea ce, normal, deranja. Subiectul “unguri” si “anti-KGB” frigea, asadar. Pe unii la dosar, pe altii la buricele degetelor sau la buzunar, daca nu toate la un loc. Drept urmare, intamplator, la scurt timp, a incetat prin demitere abuziva si fara explicatii si colaborarea mea de peste 10 ani cu ziarul care fusese un port-drapel al romanismului si apararii drepturilor romanilor “de la Nistru pan’ la Tisa”.

Interviul exclusiv cu fostul sef de compartiment Anti-STASI al Unitatii speciale “Anti-KGB”, ramas nepublicat pana azi, isi gaseste iata, peste ani, reconfirmarea prin doua lucrari de specialitate ale unora dintre cei mai in tema experti in domeniu, care ating aceeasi problematica, si pe care le vom publica in editia de maine a portalului Ziaristi Online, in continuarea serialului Secretele UM 0110. In plus, veti mai afla amanunte si despre cum si un al doilea prim ministru al Romaniei a lucrat pentru interesele Ungariei si s-a aflat in relatii directe, personale si profesionale, sa le spunem “neprincipiale”, cu un sef al spionajului maghiar pe spatiul balcanic, la fel ca si un fost sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii). Faptele tuturor acestor personaje se pot incadra la Articolul 155 Cod Penal privind Tradarea, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Securitatea nu a participat la represiunea din decembrie 1989

Domnule colonel Ioan Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au derulat macabrul “Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in 1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita “anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari…

Cititi interviul la Ziaristi Online

Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB

Publicam aici prima parte a unui interviu cenzurat de ziarul ZIUA in urma cu doi ani, respectiv de fostul redactor sef al defunctei publicatii, Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, un personaj sters aflat sub troika celor care manevrau ziarul la acea data, respectiv Sorin Ovidiu Vintu, Sorin Rosca Stanescu si un oarecare Mihai Pilsu. Partea a doua nu a mai aparut niciodata, subsemnatul fiind, intamplator, eliminat de la ziar la scurt timp. Ziaristi Online va publica in exclusivitate a doua parte a interviului cu unul dintre sefii faimoasei Unitati “Anti-KGB”, Ioan Rusan, colonel in rezerva al SRI si fost sef al compartimentului “Anti-STASI” din UM 0110 a DSS, o unitate de elita a contrainformatiilor romanesti, unica in tot ex-spatiul sovietic. Discutia ramasa nepublicata, pana acum, priveste direct un fost prim ministru al Romaniei care a permis, in cunostinta de cauza, ca propriul lui cabinet sa fie condus de un agent patentat al Ungariei, care a avut astfel acces direct la secrete de stat si a influentat decizii politice in favoarea statului vecin si impotriva tarii sale. In termeni legali, Art 155 Cod Penal, aceasta fapta se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Dezvaluirile pe care urmeaza sa le publice portalul Ziaristi Online vor arata ca si un al doilea prim ministru al Romaniei s-a aflat in relatii profesionale cu un sef al spionajului maghiar in Romania. Mai mult: experti ai serviciilor secrete romanesti de la cel mai inalt nivel confirma acum, in doua lucrari de specialitate pe care le vom prezenta aici, informatiile ramase nepublicate ca urmare a ordinelor date de oamenii fostului KGB la ziarul ZIUA. Si adauga: pe langa cei doi prim ministri s-a aflat in aceeasi postura, de tradare, si un fost sef al SRI. Desigur, pe langa aceste date certe, ca o parere a noastra, credem ca este posibil sa se afle pe acelasi drum si un al treilea premier roman, aflat in relatii cam prea apropiate cu un cunoscut agent al serviciilor maghiare care si-a instalat cartierul general la Cluj si planuieste o mutarea “trigranitica” la Bucuresti. Dar despre acestea in cele trei episoade urmatoare pe care le vom publica incepand de azi.

In prima parte a interviului ni se certifica faptul ca vicepresedintele Parlamentului European, extremistul maghiar Laszlo Tokes, a fost agent al politiei politice comuniste a Republicii Populare Ungare dar si ca Andrei Oisteanu (1) (foto in spatele presedintelui Romaniei, Traian Basescu), membru fondator al GDS si nepot al satrapului Leonte Rautu, totodata cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor impreuna cu Andrei Plesu, a lucrat pentru serviciile secrete sovietice.

Interviu Victor Roncea cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI

Tokes, agent maghiar, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB (I)

Fostul sef al Compartimentului Anti-STASI din Unitatea speciala 0110 a DSS afirma ca europarlamentarul Lazslo Tokes, acum vicepresedinte al Parlamentului European, trebuie demis din forul legislativ european pentru colaborare cu politia politica comunista

Victor Roncea: Domnule Ioan Rusan, astazi sunteti colonel in rezerva al SRI. Cu ce va ocupati inainte de 1989?

Ioan Rusan: Eram ofiter de securitate, la UM 0110.

Si ce faceati in aceasta calitate?

Faceam ceea ce ar trebui sa faca si astazi ofiterii SRI specializati: identificam, monitorizam si distrugeam retelele KGB si ale altor servicii secrete atunci comuniste – sublinez: comuniste – din Romania. Am fost seful Compartimentului anti-Stasi din 110, supranumita “Unitatea anti-KGB”.

Cu toate acestea nu cred ca va este usor sa admiteti public ca ati fost securist. De ce?

Pentru simplul motiv ca in decembrie 1989 puterea a fost preluata chiar de catre cei pe care ii urmaream noi. O spun cu toata respon­sabilitatea: pana astazi, acesti tradatori si urmasii lor reusesc sa mentina majoritatea parghiilor de decizie in stat. Timp de 20 de ani s-a reusit identificarea tuturor lucratorilor Securitatii, la nivel global, drept “satrapi” ai poporului. Realitatea este cu totul alta. La momente istorice cruciale, ca cele de dupa 1945 si 1989, serviciile de spionaj implicate, in diriguirea destinelor Romaniei, isi implanteaza reteaua de tradatori in varfurile decizionale si taie arterele organismului de securitate. In ambele cazuri instalarea agenturii straine are numeroase similitudini: kominternistii – kaghebistii.

Dar pana la acestia Securitatea a facut si ea victime…

Istoria Securitatii se imparte in mai multe etape. Daca va referiti la prima etapa, cand majoritatea cadrelor Securitatii erau persoane alogene, provenite din fosta Uniune Sovietica, este foarte adevarat. Eu am intrat in sistem cu mult dupa 1964, data la care au fost eliberati toti detinutii politici inregistrati in perioada ocupatiei bolsevice a Romaniei. Observati ca adeseori chiar descendentii agentilor sovietici de atunci incearca sa amalgameze diversele perioade ale Securitatii pentru a ne invinovati pe noi de crimele parintilor lor. Au fost multe porcarii in anii ’50 cand, repet, tara se afla sub ocupatie sovietica. Majoritatea acelor tortionari au murit in patul lor sau au emigrat, care prin Israel care prin SUA. Pe astia de ce nu-i cauta CNSAS? Care se situeaza deasupra suveranitatii Constitutiei, incalcand chiar decizia anterioara a Curtii Consti­tutionale. Mai mult, nu este foarte clar cui i se subor­doneaza acest CNSAS si de ce nu exista nici pana la ora aceasta o comisie parla­mentara de control a activitatii CNSAS si a colegiului sau dupa modelul celor pentru SIE si SRI.

Ce ne puteti spune despre perioada din apropierea loviturii de stat din decembrie 1989?

Eram in focuri. Toate serviciile de spionaj din tarile comuniste, socialiste isi intensificasera activitatea. Mai ales, cadrele de informatii sovietice si ungare, lucrau la maximum, exploatandu-si sursele pentru a afla cine ar putea prelua conducerea tarii in perioada urmatoare.

Era vorba si de schimbarea regimului sau numai a conducatorului?

Pe ei ii interesa in special schimbarea si eliminarea lui Ceausescu din motive care corespundeau intereselor lor de perspectiva geo-politice si geo-economice. In perioada premergatoare evenimentelor am monitorizat mai multe actiuni propagandistice anti-romanesti si anti-Ceausescu care se derulau in Occident cu punct de plecare spionajul sovietic, via corespondentii de presa iugoslavi.

Care a fost cea mai importanta dintre toate aceste actiuni?

Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.

Ce alte personaje urmareati la aceasta unitate, anti-KGB?

Tot felul. Pe unii ii vedem si astazi la televizor. Dintre cei “vechi” mi-amintesc, la gramada, de Petrov, Volodin, Tcaciuc, Oisteanu, Demeny, Suto Pal, Oltovsky, Horvat, Andor, Gyorfi, si altii si altii.

Inteleg ca unii dintre acestia erau, dupa nume, agenti ai STASI, AVO, KGB, etc. Dar Oisteanu? La care Oisteanu va referiti si de ce il urmareati?

Acelasi Oisteanu la care va ganditi si dumneavoastra: Oisteanu de la GDS (nepotul lui Leonte Rautu - nota red). Iar de urmarit, in mod evident, tinand cont de specificul unitatii noastre, pentru legaturi cu servicii de spionaj comuniste din fostul bloc sovietic. Astia de ce nu sunt facuti public de CNSAS?

Si totusi, nu inteleg: aceste lucruri au fost cunoscute, banuiesc, de serviciile romanesti de dupa 1989, SRI, SIE si cele ale armatei. De ce nu s-a luat nicio masura impotriva acestora, dimpotriva, unii isi permit sa dea azi lectii de “anticomunism”?

Aceasta intrebare trebuie sa o adresati sefilor acestor institutii de ieri si azi.

Dar au existat si romani implicati in aceste actiuni antiromanesti?

Din 1988, serviciul de spionaj ungar a actionat intensiv pentru formarea unor grupe conspirative speciale, formate din romani. Logica era foarte simpla si este valabila si astazi: in strainatate nu pareau reale actele anti-romanesti savarsite numai de maghiari. Tot atunci, cadrele de informatii ungare au primit directiva de a organiza clerul maghiar din Romania intr-o retea eficienta de informatii. In aceasta retea a fost incadrat si ulterior prins si monitorizat pastorul Laszlo Tökes, presedinte de onoare al UDMR si a altor organizatii iredentiste si, astazi, deputat in Parlamentul European. Cadrul de informatii din Ambasada Ungariei, Csikasu Imre, era unul dintre res­ponsabilii din decembrie 1989 cu actiunea “revolutiei” pe via Gyula-Timisoara, dupa cum am interceptat noi si am transmis si Directiei I, care lucra cazul Tökes. Sa fie foarte clar: Laszlo Tökes a fost agent al securitatii comuniste ungare iar Parlamentul European trebuie sa-l trimita acasa. In timp ce presa il condamna pe Gica Popescu sau pe Petru Romosan, acest fost agent al unei puteri comuniste subordonate Moscovei zburda de la Bruxelles la Budapesta si da lectii Bucurestiului.

Exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni?

O-ho, si inca cum!

(Va urma)

ZiaristiOnline.ro

Nota 1) Vezi la ZO

De la Osama la Roncea. Timpolis: Victor Roncea, omul de care se teme(a) Ucraina. Un interviu si un “Top” care ma onoreaza. PLUS: De ce asculta serviciile telefoanele ziaristilor

Profesorul Univ Dr Nicolae Radu imi semnaleaza o analiza pertinenta despre Cazul Osama, publicata de domnia sa in publicatia Timpolis din Timisoara. Cautand alte analize similare am dat de un interviu de-al meu de care uitasem complet, de acum vreo mie de ani, mai precis din 2004, si de un “Top” de care n-am stiut niciodata in care m-au plasat jurnalistii timisoreni. Ambele ma onoreaza si le multumesc, chiar si peste ani. Reproduc interviul mai jos pentru ca ceea ce afirmam in 2004 despre situatia mass media romanesti s-a si implinit iar intre timp presa a si murit.

Jurnalisti in linia 1 | noiembrie 2004 |

Victor Roncea, omul de care se teme Ucraina

Jurnalistului de “externe” de la Ziua nu ii este permis accesul in statul ex-sovietic

“Semnam un protest in numele Asociatiei Internationale a Ziaristilor, la care sunt afiliate 18.000 de publicatii din 100 de tari, ca sa ne exprimam ingrijorarea cu privire la faptul ca jurnalistului roman Victor Roncea nu i-a fost permis accesul pe teritoriul tarii dumneavoastra. Potrivit informatiilor pe care le avem, ministrul ucrainean de Externe a declarat ca domnului Roncea, seful Departamentului de Externe al cotidianului Ziua, nu ii va fi permis accesul in tara dumneavoastra timp de cinci ani, incepand cu iunie 2000. Autoritatile refuza sa motiveze aceasta decizie. In martie 2000, domnul Roncea a fost retinut la frontiera ucraineana, cand intentiona sa tranziteze tara dumneavoastra pentru a ajunge la Moscova, de unde urma sa trimita o corespondenta despre alegerile prezidentiale. Dupa ce a fost tinut la granita timp de 17 ore, a fost trimis inapoi in Romania”. Acest protest public i-a fost inmanat reprezentantului Guvernului Ucrainei, in urma refuzului autoritatilor acestei tari de a permite intrarea pe teritoriul ucrainean a ziaristului Victor Roncea, seful Departamentului de Politica Externa de la cotidianul Ziua. Aceasta decizie avea legatura cu faptul ca Victor Roncea a scris nu o data despre soarta minoritatii romane din Ucraina sau despre uciderea ziaristului ucrainean Giorghi Gongadze. Aceasta decizie a Guvernului ucrainean, ce pare desprinsa din “strategiile de politica externa” ale U.R.S.S.-ului, nu l-a influentat in nici un fel pe ziaristul roman. Care s-a implicat activ si in problema distrugerii Deltei prin construirea canalului Bastroe, si in eliberarea “grupului Ilascu”, si in ajutarea copiilor din Tighina, rusificati cu forta. In general, in cam toate problemele care ne afecteaza, legate de ramasitele comunismului. Prin campanii umanitare si mediatice, Victor Roncea a aratat ca e unul dintre oamenii carora chiar le pasa si ca nu se multumeste doar la a comprima lumea intr-o pagina de ziar.

“Presa era mult mai libera in ’90″

Victor Roncea a debutat in presa la inceputul anului 1990, la primul ziar al studentimii post-decembriste, “Glasul”, editat de Liga Studentilor. “Dupa mineriada F.S.N., din iunie ’90, si dupa ce mai multi prieteni jurnalisti m-au cautat prin toate spitalele Bucurestiului, inclusiv la morga (la fosta unitate a Securitatii de la Magurele, unde am fost detinut, nu au avut acces), Sorin Rosca Stanescu m-a chemat la Romania libera, atat pentru a reimprospata redactia, cat si pentru a raspunde de miscarile studentesti si de tineret, toate anti-comuniste si foarte active in acea perioada”. Pe atunci, Romania libera aparea intr-un tiraj de 1.500.000 de exemplare. Victor Roncea spune ca de atunci au inceput sa se afirme jurnalisti care au devenit ulterior profesionisti ai ziaristicii romanesti.
“Intr-un fel, regret efervescenta anilor ’90, spune ziaristul de la Ziua. Presa era mult mai libera atunci, in sensul ca oamenii care scriau presa o faceau cu sufletul abia descatusat dupa comunism. Dezamagirea reinstaurarii sistemului comunist, cu spoiala democratiei aruncata pe deasupra, a facut ca multi romani iubitori ai Romaniei, reale talente, inclusiv jurnalistice, sa paraseasca tara. Foarte multi prieteni de-ai mei au plecat la inceputul anilor ’90 (ca si mine, de altfel) si foarte putini s-au mai intors. Presa a atras ca un magnet atunci, din nevoia de a spune lucrurilor pe nume. Senzationalismul a fost un curent indus in mass-media romanesti, de catre foste ´scantei tinerestiª ale presei comuniste, tocmai pentru a diminua din gravitatea adevarului si a submina importanta presei intr-o societate in tranzitie”.
Din fericire, “filonul senzationalist” nu a avut ultimul cuvant de spus : “Treptat, efectul nociv al acestei actiuni s-a disipat o data cu profesionalizarea tinerilor jurnalisti, mai ales datorita curentului anglo-saxon receptat direct de la sursa, prin specializari in Statele Unite si Marea Britanie. Astazi, presa responsabila se detaseaza conturand rolul real al mass-media in astfel de momente de rascruce ale tarii. Dovada: cota de incredere acordata presei de catre natiune: practic prima institutie civila din top, dupa Biserica si Armata. Consider ca jurnalistii au obligatia de a fi la nivelul acestei increderi si de a contribui civic la consolidarea democratiei intr-o masura care sa tina in continuu in corzi Puterea, obligand-o sa respecte standardele democratice, cel putin barem de frica presei libere si a Occidentului”.
Ceea ce nu inseamna ca puterea nu a incercat sa dreseze acest “caine de paza” : “In acelasi timp, este evident ca Puterea stie ce arma (de aparare) reprezinta presa si, la ora aceasta, se incearca prin toate mijloacele controlarea acesteia. O problema grava cu care se va confrunta presa in decada urmatoare este concentrarea mass media centrale in doar cateva maini, ale potentatilor financiari ai tarii, care, evident, vor avea intotdeauna legaturi stranse cu Puterea”. In paralel cu evolutia presei, omul Victor Roncea considera ca a evoluat”de la militant stradal la militant civic, prin intermediul media”.

Experienta razboiului

Jurnalistul de la Ziua a fost prezent si a relatat despre conflictele si consecintele razboaielor din Transnistria/Basarabia, Kosovo, Bosnia/Iugoslavia, Palestina/Israel, Pakistan/Afganistan, Sudan si Irak. “Mai putin din Irak, pentru ca seful nostru, Rosca Stanescu, ne-a zis ca nu vrea sa ne piarda pentru un razboi deja scris”.
Cea mai ciudata corespondenta de front? “Sentimentul razboiului este, fara indoiala, ciudat. Am transmis in tara, prin intermediul unui telefon, prin satelit, pornirea razboiului asupra Afganistanului, cu cateva momente inainte ca acesta sa inceapa. Eram in Pakistan cand au trecut bombardierele americane deasupra noastra, cu un zgomot greu, urmat de liniste totala. Populatia Pakistanului, fundamental islamica, amutise. Apoi a urmat infioratorul sunet al bombardamentului, chiar asa indepartat cum era. Sentimentul acestei corespondente nu l-a surclasat, totusi, pe cel de dupa momentul daramarii simbolurilor Anericii : turnurile din New York. Ma uitam la locul in care le vazusem, fumegand, ca doua lumanari, si apoi la locul lasat de caderea lor, si nu imi venea sa-mi cred ochilor”.
Cat despre diferentele si punctele comune ale razboaielor ultimelor ani, Victor Roncea spune : “In primul rand, se deosebesc prin forma : gherila urbana (denumita terorism, de catre o parte, si luptatoare pentru libertate, de catre cealalta) versus masina de razboi statala (terorism de stat, pentru unii, aliante eliberatoare, pentru altii). O asemanare ar putea fi sesizata la ultimele conflicte globale : sunt razboaie destinate controlului energetic al lumii. Din acest punct de vedere, putem prefigura un atac al ´lumii civilizateª asupra Sudanului”.
Cea mai stranie amintire dintr-o zona de conflict o are tot de pe “frontul de est”: “Eram aproape dezbracat, cu masina bucati, inconjurat de militari rusi cu kalasnikov-urile tintite catre noi, pe o sosea pustie, in noapte, la inceputul secolului 21. Aveam strania senzatie ca sunt in alta lume, in alt timp, pe care il credeam de mult apus. Concluzia : acel timp nu a trecut, dimpotriva. Numai ca noi nu realizam aceasta”.
Probleme de adaptare la “lumea pasnica”, atunci cand revii dintr-o zona de conflict, sunt intotdeauna “dincolo de schimbarea vizuala catre o lume pasnica (te insotesc imaginile dure) vuietul unor bombardamente continua sa-ti rasune in cap, si un rateu de automobil te face sa te apleci”.
Intors acasa de pe “frontul de est”, Victor Roncea s-a numarat printre cei care s-au implicat activ in campaniile pentru eliberarea “grupului Ilascu”. Tiraspolul a reactionat “printr-o campanie de dezinformare deschisa, desfasurata, insa, din fericire, doar de la est de Prut incolo, in spatiul rusesc. Aici nu mai au puterea de acum 50 de ani, desi incearca sa si-o redobandeasca”.

Momentul Ucraina

Ucraina a refuzat sa motiveze oficial interzicerea accesului lui Victor Roncea pe teritoriul ei.
“Ucraina a refuzat sa emita motivul, oficial sau real, al interzicerii mele pe teritoriul sau, in ciuda cererilor repetate ale Ministerului roman de Externe si ale organismelor internationale, inclusiv ale Misiunii SUA la NATO, in al carei program eram cand am constatat ca sunt ´persona non grataª”.
Neoficial, motivul e “relatarea constanta despre nedreptatile la care este supusa comunitatea romaneasca din Bucovina, Tinutul Herta si sudul Basarabiei, aflate sub o campanie de deznationalizare fortata, de tip sovietic”.
Atitudinea Ucrainei nu l-a influentat in nici un fel pe Victor Roncea, care a continuat sa se implice activ si in campaniile de aparare a Deltei Dunarii de pericolul numit “Canalul Bastroe”. “Nu cred ca aceasta problema s-ar rezolva fara implicarea organismelor internationale. In acelasi timp, este necesara o atitudine mai ferma a statului roman. Ucraina este un stabilopod al Noii Rusii si reflecta politica acesteia expansionista, agresiva, catre Europa civilizata”.

Victor Roncea – “fisa de cadre”

* Data nasterii : 23 august 1970
* Studii : arte plastice, fotojurnalism, jurnalism
* Cartea-simbol : “Dumnezeu s-a nascut in exil”, de Horia Vintila
* Filmul preferat : “Calauza”, de Andrei Tarkovski, la concurenta cu “Andrei Rubliov”, de acelasi regizor
Ce deosebeste un ziarist roman specializat pe politica externa de un “omolog” din statele vest-europene?
* “Nu ar trebui sa fie alte standarde, chiar daca noi relatam dintr-o pozitie mai putin privilegiata : aceea de a avea tara “sub lupa”.
Fara sa aiba la activ experienta unor corespondente de la fata locului, poate un ziarist specializat “pe externe” sa fie credibil si sa faca performanta bazandu-se doar pe faxuri, internet sau BBC?
* “Experientele acestea sunt necesare, dar nu indispensabile pentru o activitate jurnalistica analitica. Sunt foarte importante abilitatile de conexiune, analiza si sinteza ale jurnalistului, care sunt cele primordiale pentru un ziarist de politica internationala”.

Tot de la Timpolis:

Chestiunea saptamanii * 5 – 8 ianuarie 2006 * Gala ziaristilor

Dr Liviu Turcu: Serviciile secrete: între mit şi realitate (II)

Când serviciile de securitate, aşa cum deja am menţionat, ale fostelor ţări co­muniste sau ale regimurilor mili­tare din Chile, Argentina, Grecia, Portugalia, Africa de Sud şi multe altele au folosit serviciile secrete ca ins­trument executiv în politica in­ter­nă şi politica externă pe liniile de ac­ţiune menţionate mai sus după schimbarea regimului, toţi factorii de comandă au făcut trimitere la dis­ci­plina şi subordonarea ne­con­di­ţionată faţă de conducerea politică. Caracterul militar al majorităţii structurilor instituţionale ale serviciilor secrete nu a făcut decât să accentueze ca disculpare actul subordonării şi executării necondiţionate a sarcinilor primite. La cele menţionate se mai adaugă nu într-o proporţie neglijabilă circumstanţele favorizante ne­gative ce ţin de caracterul şi conştiinţa personală a executanţilor. De absenţa unui sistem solid de valori civice şi morale, augmentat de fanatismul politic şi ideologic, de oportunism şi carierism birocratic. Aşa au fost şi continuă să fie posibile şi azi în acest tip de regim politic practicarea curentă a torturii, eliminarea fizică în absenţa sau cu participarea sumară şi măsluită a actului de justiţie, intimidarea, persecuţia şi discriminarea pe multiple planuri, etc. Execuţia adoles­cenţilor, practica violului multiplu şi aruncarea victimelor încă în viaţă din elicopter în apele îngheţate ale oceanului pot fi greu asimilate nu numai ca făcând parte din categoria intereselor naţionale, dar şi a însăşi lumii civilizate.

Continuarea la Ziaristi Online

Vezi si:Larry Watts continua deconspirarea agentilor Kominternului, KGB, AVO si STASI din Romania

komintern
Brucan, care ocupase funcţia de ambasador în SUA, a confirmat ulterior că a conspirat cu Moscova, iar traducătorul Sergiu Celac, fiul unui cominternist şi prefect al Craiovei, numit de către sovietici după al II-lea Război Mondial, a devenit, de asemenea, o ţintă (a UM 0110 – nn), date fiind legăturile sale cu sovieticii.
statue of Dzerzhinsky in Lubianka Square kgb
Agenţii KGB-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească.
NKVD KGB PCR Leonte-Leon-Lev-Tisminetki-tatal-lui-Vladimir-Volodea-Tismaneanu
REFERAT cu privire la cererea de reîncadrare în partid a lui TISMĂNEANU LEONTE. Născut la 26 februarie 1919 în Soroca, URSS. Originea socială: funcţionar. Naţionalitatea: evreu. Studii: 3 clase de liceu şi 2 ani Facultatea de Litere. Data încadrării în partid: 1933. În prezent este secretar al Comitetului raional de Artă şi Cultură din raionul T. Vladimirescu.
veteran-mediafax-foto
Precizare In unele publicatii a aparut, in mod eronat, informatia ca, in emisiunea din 12.01.2011, de la REALITATEA TV, domnul Gl. Lt. Pavel ABRAHAM, Seful Departamentului Juridic al SCMD, a indemnat cadrele militare in rezerva sa depuna adeverinte si sa solicite recalcularea pensiilor, iar in momentul in care vor primi cupoanele de pensie micsorata, sa [...]
Central-Intelligence-Agency CIA Romania WikiLeaks SRI SIE
Marile adevăruri sunt simple şi profunde. Nimic mai adevărat şi mai potrivit pentru înţelegerea lumii serviciilor secrete
Sarkozy Merkel UE Pictura de Francisc Chiuariu
Pentru Romania speta incidentului Schengen isi are tilcul ei. Natura reactiilor oficiale si cvasi-oficiale chiar si ca expresie a unui joc politic calculat reflecta lacune in cunoasterea si stapinirea cimpului informativ operativ european. Un diagnostic confirmat de insusi presedintele Traian Basescu care a recunoscut ca Bucurestiul a fost luat complet prin surprindere de actiunea franco-germana.

Bogdan Chirieac Santajist Realitatea TV

În revista electronică De ce News a apărut, în 21 decembrie 2010, o referire la afirmaţia d-nei europarlamentar Corina Creţu privind petiţia adresată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (A.C.M.R.R.) din Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) Parlamentului European, prin care contestă hotărârea Guvernului României de reducere a pensiilor militarilor.

Dr Liviu Turcu: Serviciile secrete: între mit şi realitate (I)

“Loialitatea mea este una faţă de patrie, nu faţă de instituţiile şi ocupanţii trecători ale acestora. Patria este o entitate reală, fundamentală şi eternă; este cea care trebuie permanent vegheată, protejată şi căreia ai datoria să-i fii cu adevărat loial.”
Mark Twain

Marile adevăruri sunt simple şi profunde. Nimic mai adevărat şi mai potrivit pentru înţelegerea lumii serviciilor secrete. Aura misterioasă ce înconjoară activitatea acestora sub umbrela secretizării are la bază un element de ordin psihologic: per­cep­ţia inaccesibilităţii majorităţii membrilor societăţii în cunoaşterea detali­ată a activităţilor concrete ale acestor structuri instituţionale. Parte a “contractului social”, serviciile se­crete reprezintă de fapt un “cec în alb” dat puterii politice în numele co­lec­ti­vităţii în schimbul promisiunii de a asigura un anume statu-quo so­cio-politic, economic şi militar, cu un câmp de acţiune practic nelimitat atât pe plan intern, cât şi pe plan in­ter­naţional. Utilizând mijloace şi me­tode de lucru care mai ales în afara spaţiului teritorial depăşesc constrân­­gerile de ordin legal şi moral atâtea câte sunt la nivel naţional.

Necunoaşterea la modul concret a acţiunilor serviciilor secrete pro­vo­a­că în mod inevitabil la nivelul ce­tă­ţeanului de rând reacţii cât se poate de diverse: teamă, suspiciune, ne­în­cre­dere sau, pentru unii, ca element psi­hic compensatoriu, un sprijin în “orb” necondiţionat. La acest capitol, ig­­no­ranţa nu naşte numai monştri, dar şi situaţii pur şi simplu hilare. De aici efortul perpetuu al factorilor po­li­tici de a îmbunătăţi percepţia pu­bli­că a rolului acestor structuri şi de a in­culca prin diferite modalităţi ide­ea contribuţiei pozitive a acestora la asi­gurarea “stării de normalitate”.

În realitate, primul mare adevăr ce ar trebui să fie busola orientativă a cetăţeanului în legătură cu serviciile secrete este că aceste structuri nu sunt în general nici mai bune şi nici mai rele decât însuşi regimul politic şi factorii politici care le coordonează şi controlează. Serviciile secrete sunt prin definiţie structuri speciale de execuţie politică aparţinând arsena­lului instituţional al regimului respectiv. Ele pot executa lucruri admirabile, dar în egală măsură şi lucruri abo­minabile în funcţie de comanda pri­mită. Şi, cel mai adesea, într-o suită de activităţi ce include ambele categorii. Trebuie relevat în acelaşi timp că există în acest domeniu al muncii de informaţii un element de o comple­xitate şi relativitate rar întâlnite în alte domenii ale activităţii umane. Cu handicapul  imposibilităţii de a face evaluări ca­lificative generale care să depăşească în mod obiectiv un anume grad de probabilitate. Sunt situaţii în care un serviciu secret poate avea multe succese de ordin tactic, dar să eşueze în fapt la nivel strategic.

Continuarea la Ziaristi Online

Download Free Verizon Ringtones Online. | Thanks to Best CD Rates, Bank Deals and Bad Credit

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova