Posts Tagged ‘sorin ovidiu vintu’

Tismăneanu, un KGB-ist îmbătrânit în rele? Modelul Praga 1968 pe Dâmboviţa 2015: Cum a incitat KGB-ul presa cehă împotriva URSS pentru a justifica ocuparea Cehoslovaciei. Un model expirat dezvăluit de Arhiva Mitrokhin. PLUS: SRI (CIA/FBI) şi DNA împotriva KGB (SVR/FSB) şi GRU

Malginov-Tismaneanu-Pacepa-KGB-RusiaPacepa a fost agent KGB (sovietic), a fost dovedit. Că Tismăneanu este moştenitorul lui Pacepa se ştie. Aşa ca nu ne miră absolut deloc operaţiunea răsuflată de zilele acestea, când bloggerul de pe Potomac, aflându-se “întâmplător” la Bucureşti, dă foc la Dâmboviţa, după ce colegul său de bloggereală, ambasadorul rus, a turnat benzină din rezervoarele Lukoil (sau Petrom, că tot aia e!). Dimpotrivă! Totul este cât se poate de amuzant. Mai ales când aflăm că “pac la revoluţia” lui Tismăneanu şi Malginov este susţinută de toate tunurile fleşcăite ale agenturii KGB şi reţelei “deschise” Soros, ca Guşă sau ca căpuşa Macovei. Doctorul în ştiinţe politice Bogdan Duca îşi informeaza cititorii de pe Facebook:

“Delir simpatic la titlurile de pe Realitatea TV. Citim: “Moscova provoacă Bucureştiul”, “Statul român umilit de Rusia”, “Simboluri ale Statului atacate de ambasador”, “Şeful comisiei anticomuniste, jignit”, “Rusia deschide centru cultural la Bucureşti”, “Moscova: tupeu maxim. România atacată”, “Ofensivă rusească prin ONG-uri”… Uite cum a ajuns Vladimir Tismăneanu simbol al Statului…”

Acelaşi blogger conservator, declarat pro-israelian, mai apreciază: “De ce s-a legat ambasadorul Rusiei de pamfletul lui Vladimir Tismăneanu? În definitiv, toată mass-media mainstream atacă Rusia. Şi o face mult mai argumentat şi mai coerent logic şi mai decent stilistic decât degradatul universitar american (? – nota mea).
Ruşii sunt buni la şah. Iar diplomaţia ruşilor este cunoscută pentru seriozitatea şi disciplina sa.
Ei ştiu că dacă vrei să invalidezi propaganda anti-rusească, trebuie, paradoxal, să promovezi ce este mai fetid şi mai nedigerabil în ea.
Ruşii ştiu de câtă simpatie se bucură în rândul românilor fostul sicofant al lui Traian Băsescu, agentul electoral al Monicăi Macovei, omul care şi-a irosit toată bruma de capital intelectual pentru a se transforma din universitar în …. postac.
Ca atare strategia este simplă: ruşii îl promovează pe decrepitul moral domn Tismăneanu în adversarul lor principal şi astfel devin un pic mai simpatici în ochii publicului românesc.”

Aceasta este o variantă. O altă variantă ne este oferită de Arhivele sparte ale KGB şi de revelaţiile pe care le produce în fiecare zi DNA, care, după debarcarea paşnică a lui Băsescu, pare să ia la puricat mai marii sau mai micii agenţi ai Rusiei din România. Chiar ieri, fiul unui fost preşedinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, considerat de presa basarabeană, şi nu numai, ca fiind un veritabil agent KGB, a fost ridicat în conjuncţie cu o afacere mafiotă derulată, după cum se afirmă, “pe surse”, împreună cu ginerele unui fost preşedinte al României: Traian Băsescu. Desigur, fostul preşedinte nu a ştiut nimic de această afacere aşa cum nu a ştiut nimic despre toate dovezile adunate de SRI, cu sprijinul CIA şi FBI, despre clanul mafiot de care s-a înconjurat şi care a exploatat la maximum cel de-al doilea mandat al său, la fel ca şi intelectualii anti-români cărora le-a dat mână liberă şi toate mijloacele pentru a distruge cultura română şi identitatea naţională.

Aşdar, replica prin care moştenitorii KGB-ului încearcă să ridice o perdea de fum şi să pună zahăr în motorul operaţiunii de anvergură a DNA şi SRI, respectiv CIA şi FBI, este expirată. Înţeleg că metodele clasice sunt cele mai bune (dovada Udrea), dar parcă de data acesta e prea de grădiniţă povestea. Şi totuşi, dacă merge… Dar iată ce plagiază gaşca Tismăneanu:

1968. Primăvară. 15 agenţi acoperiţi ai KGB sunt trimişi cu misiuni speciale la Praga într-o operaţiune cu numele de cod “PROGRES”, având ca ţintă intelectualii şi presa cehă. Printre aceste misiuni, una, eşuată/abandonată, de răpire a unui istoric literar şi a unui scriitor – Václav Černý şi Jan Procházka – pentru a genera o isterie anti-sovietică. Cu acelaşi scop, agenţii au fost instruiţi să îl incite pe Černý, cât şi alţi “vectori de opinie”, să publice articole în care să critice vehement Partidul Comunist Cehoslovac şi Uniunea Sovietică, spunându-i-se în acelaşi timp că există un grup secret armat cu legături în Occident care îl va scăpa la nevoie, scrie Prague Post. Agitaţia în cauză era creată pentru a justifica intervenţia militară sovietică din august 1968, după cum relevă documentele secrete din Arhiva Mitrokhin date publicităţii anul trecut, pe 7 iulie 2014, de Universitatea Cambridge şi după cum afirmă şi Milan Barta, de la Institutul ceh de Studiere a Regimurilor Totalitare, citat de Associated Press.

Unul din documentele celebrului ofiţer KGB Vasili Mitrokhin, date publicităţii de Centrul de Arhive Churchill, arată că se considera necesară constituirea unei “rezerve” de agenţi clandestini care vor fi infiltraţi în ţările socialiste, aşa numiţii “ilegali”, şi că pentru completarea acesteia sunt solicitaţi “ilegali” de origine evreiască, scrie Prague Post. Dacă acelaşi lucru a fost valabil şi pentru ţările occidentale, KGB-ul ştie mai bine… Mitrokhin afirmă că acoperiţii “ilegali” ai KGB au acţionat în acelaşi timp în Ungaria, Polonia, România şi Iugoslavia. Lecţiile istoriei… nescrise sau falsificate la Bucureşti de prepuţul lui Băsescu, Vladimir Tismăneanu.

Măcar de ne-am distra mai tare şi am vedea că Sică Stan, prepuţul lui Tismăneanu, îşi dă foc la scutece în faţa Ambasadei Rusiei la Bucureşti!

Jenibil!

Erată: Dintr-o regretabilă eroare tehnică, referirea la Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan a fost de prepuţi şi nu de prepuşi, cum ar fi trebuit să înregistreze tastatura.

PS:  Pentru că ştiu că acest blog este citit şi la sediile CIA şi FBI, de SRI nu mai vorbesc, ţin să felicit oficial cele trei servicii – cât şi, evident, super-procurorii DNA – pentru rezultatele extraordinare ale operaţiunii de anvergură din România, care, sperăm, va merge până la capat, după cum pare să se arate zilele acestea la uşa DNA. Pe când şi prepuşii “intelectuali”?

UPDATE: Înţeleg că fostul preşedinte al “Românicăi”, pensionarul cu girofar (încă), s-a burzuluit la B1, la orele serii, la adresa “ofiţerilor CIA”. Să nu ziceţi că nu am “nimerit-o”!… 🙂

 

Băsescu îl vrea pe Ponta preşedinte. “Marea dezvaluire”- Ponta acoperit la SIE patru anişori – echivalentă cu “pixelul albastru” al lui Patriciu. UPDATE

Ruleta ruseasca Basescu Ponta“Secretul” lui Basescu: Ponta a fost acoperit la SIE patru anisori (cat a fost mic). Si “marea” dezvaluire se intampla la postul lui Gusa-Vantu-si-mai-urmeaza-trei-initiale. Prima, dupa moda veche, e un K . Si-uite asa Basescu a intrat in rolul lui Patriciu – “pixelul albastru”. Nu prea e clar insa cui i-ar fi dat Ponta o palma, asemenea lui Basescu pustiului de la mitingul FSN-PD. Lui MRU, oare? 🙂 Dintre toti candidatii cred ca doar Udrea a ramas (ne)descoperita. Cica. Saracul Basescu… rau a ajuns. Dar, mai mult, saracii de noi… Ce presedinte (n-)am avut!

PS: Si-acum s-a lamurit si dramoleta lui Turcescu, “calea” pe care ar trebui s-o ia Ponta, chipurile. Cat de penibil!

UPDATE: Sa revenim, ca au aparut si transcrierile: Basescu se trezeste ca GDS-ul si organul “22” l-au tradat. Dupa 10 ani isi da seama de asta? In al 13 ceas? Prea tarziu. Totul era evident. Numai un batranel care e trecut strada cu girofarul – cum a ajuns el – nu ar fi putut intelege ca s-au folosit de el ca de un… stiti Dvs: materialul acela transparent, de unica folosinta, pe care, cu siguranta, il are in “ranita” Vuitton orice candidata la presedintie.

Iata declaratia, din care aflam si ca Elena Udrea e… “nationalista” ( 🙂 🙂 🙂 ): “”Am constatat o campanie a unor ziariști de dreapta, pe care eu îi etichetez ca fiind la fel de mincinoși ca echipa lui Ponta de la Antena 3, ziariști de dreapta care au ajuns la concluzia că eu am o înțelegere cu Ponta. O minciună ordinară. Oameni care m-au susținut. Mai puțin Alina Mungiu-Pippidi pe care am dat-o afară de pe lista de la europarlamentare în 2009. Ce mi-a produs Cristi Preda cu declarația lui: Am folosit Pmp ca să ajung în Parlamentul European”, m-a dezgustat profund. A fost o eroare pe care o recunosc. Nu întotdeauna unde este carte, este și caracter. Luați colecția revistei 22, luați articole, bloguri și veți vedea că sunt mulți, le-am dedicat mandatul și atunci când am vorbit de statul de drept, și atunci când am condamnat comunismul, iar astăzi vorbesc de înțelegerea mea cu Ponta. Astăzi li se pare că li se îndreaptă fericirea lor spre Iohannis, am adunat și eu, pe toate televizoarele, toți politicienii, toți ziariștiii, cei mai mulți niște nulități, se exprimă doar despre Băsescu.

Ar fi foarte mulți mai potriviți decât Elena Udrea, dar nu candidează. Dintre cei care candidează, îndeplinește un criteriu important: are un ușor naționalism. Trebuie puțin mai mult decât patriotism. Ce-mi place cel mai mult la ea. (…)

Campania mea din 2009. 6,9 milioane de euro donații…”

E bine!

POST-UPDATE ( 🙂 ): Azi, nationalizta mica a domnului presedinte a trantit-o bine: a declarat ca nu exclude “unirea celor doua popoare”, din Romania si Republica Moldova. Auch, Base, auch!

O ipoteza: Turcescu a fost executat ca să i se închidă gura lui Băsescu. Răfuiala agenţilor sau o farsă regizată de Dan Puric? “Elena Udrea pentru noi e Corneliu Vadim Tudor doi”

Basescu si Turcescu la B1Sub titlul Propagandist “acoperit”, bloggerul Marian Hociung aruncă în această seară pe piaţa ipotezelor în “Cazul Turcescu” o idee care ne conduce către o altă idee: dacă Robert Turcescu, unul dintre propagandiştii principali ai actualului preşedinte, a fost executat ca să i se închidă lui Traian Băsescu privind dezvăluirea sa despre un anume candidat prezidenţial care ar fi “ofiţer acoperit”? Ca ameninţare că îi va fi deconspirată întreaga reţea de agenţi, din presă şi nu numai?

În mod cert, dacă Băsescu nu se va mai apuca să dezbrace vreun candidat (cu excepţia Mandelei Macovei şi a Elenei Udrea), această ipoteză privind o răfuială a serviciilor, sau a anumitor fideli ai celor două tabere din cadrul principalelor servicii speciale, poate fi reală. Pentru cine-l cunoaşte pe Băsescu, execuţia lui Turcescu ar putea naşte însă exact reacţia inversă celei aşteptate. Asta daca nu cumva toată povestea e o farsă regizată de Robert Turcescu împreună cu prietenul său, Dan Puric, cum crede Emil Hurezeanu…

La capitolul ipoteze dulci ca-n Bucureşti în toată lumea nu găseşti, Petru Romoşan plasează, discret, o bombă cu ceas: Robert Turcescu este implicat într-un dosar de corupţie până în gât – ceea ce zicea şi colegul de platou, Banciu-“cap de porc” (video mai sus) – iar povestea cu acoperitul e doar o perdea de fum. Într-un post în care un alt deontolog, de-al lui “Voicunescu” şi “Tismacepa”, “idiotul” Andrei Bădin, deconspirat de propria-i mama drept agent acoperit şi apoi prins de SRI şi DNA cu şpaga-n gură, ce să ne mai mire…

Daniel Befu, cunoscut pentru investigaţiile sale cenzurate, avansează presupunerea că Turcescu e doar pionul de sacrificiu pentru salvarea “Reginei” de ruşine planetară şi băgarea ei în pat cu duşmanul, în turul 2 al prezidenţialelor. O (altă) ipoteză, care ţine mai mult de lumea şahiştilor. Care erau aia mai buni la şah de pe-aici, de prin preajmă?…

Oricum ar fi, după părerea mea, dacă Băsescu îl va deconspira pe Ponta, pe lângă faptul că va încălca Legea, se poate trezi ca punerea la zid a “micului Titulescu” se să întoarce în favoarea ofiţeraşului cel viteaz, care va invoca exemple similare de foşti ajunşi presedinti, gen Bush Sr. (nu cred că-l va invoca si pe Putin 🙂 ). Iar dacă Elena Udrea va ajunge în turul 2, prin diverse tertipuri, aceasta va deveni un fel de Vadim Tudor 2. Şi Iliescu dacă ar mai candida din nou, ar câştiga. Părerea mea…

 

Sorin Ovidiu Vintu, mogulul necercetat de CNSAS de trei ani de zile. Doar n-o fi obiectiv de… “siguranta nationala” al SPP, SRI, SIE, FSB, ETC?! Document Civic Media – CNSAS

Asociatia Civic Media - Sorin Ovidiu Vantu - obiectiv de 'siguranta nationala' necercetat de CNSASIn urma cu trei ani de zile, in iulie 2010, in baza colaborarii perene pe care Asociatia Civic Media o are cu CNSAS si in completarea operatiuni Voci Curate in presa si societatea civila din Romania (actiune care pare sa deranje foarte mult si fostii dieisti de la ICR, ca Catrinel Plesu, si kominternistii infiltrati la Deutsche Welle, dupa ce le-am deconspirat tartorul pacepist, recte pe Nestor Ratesh, agentul rasaritean de la Europa Libera si chiar si pe puricistii de servicii), am solicitat si cercetarea marilor patroni de presa, asa-zisii moguli. Vedeti: Era Dinu Patriciu locotenent major in DIE in decembrie 1989? Sa ne spuna CNSAS. Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate. Despre Felix Voiculescu, numai de bine, vorba-ceea. Gratie, culmea, chiar avocatului sau din acea vreme, Sergiu Andon (dar amanunte picante privind aceasta situatie hilara veti citi in cartea despre aventurile Civic Media la CNSAS, la care lucrez in colaborare cu un distins reprezentant al lumii academice).

Dupa numai o luna am primit un raspuns de la CNSAS din care aflam o suita de chestii interesante: cum ca Adrian Sarbu e curat ca lacrima iar Dinu Patriciu, un cunoscut arhitect navetist in tarile arabe pe vremea regimului comunist, “nu figureaza in evidentele SRI, SIE, ETC cu dosar de urmarire sau/si colaborator”. Cu alte cuvinte, cei doi pareau inca in exercitiul functiunii. Vedeti: Ce mai zice CNSAS despre Nuşulică si restul mogulilor ONG: Vintu, inca in lucru, alaturi de Adamescu. Sarbu, OK. Patriciu, ori ofiter acoperit, ori urmarit din motive de siguranta nationala. Ori ambele :-). DOCUMENT

Dupa alti doi ani a venit si raspunsul in ce-l priveste pe “occidentalul” Dan Grigore Adamescu, proprietarul, in acte, al “Romaniei libere” sorosite (ce rusine, pentru memoria inaintasilor lui Adamescu!). Respectiv: CNSAS via Civic Media: Patronul “Romaniei libere” Dan Grigore Adamescu nu a colaborat cu Securitatea. DOC. Normal. Dupa care s-a asternut tacerea. Cum, tocmai celebrul “Nusulica” al domnului presedinte Traian Basescu a fost uitat?! Asa ca am revenit cu o adresa. La care a venit si raspunsul (foto sus).

Dvs ce parere aveti? Sorin Oviciu Vintu este, oare… “obiectiv de siguranta nationala”. Pentru cine?

Sursa: Civic Media via Roncea.Ro

Documentare: Mitul Basescu – victima mogulilor, a rusilor si a “golanilor din presa”

Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania, de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV: MOSSAD, SIE, ex-KGB, SRI.

Voci Curate Civic Media CNSAS Patriciu Vintu Voiculescu Sarbu

Criminalul Pacepa, reanimat la Muzeul Taranului Roman de membri ai Comisiei Tismaneanu. Presedintele Romaniei are sansa sa asculte de seful SRI si apoi sa-l degradeze pe agentul politiilor politice comuniste din RSR si URSS

Site-ul-lui-Pacepa-ro-1024x422

Muzeul Taranului Roman, aflat intr-o continua reprofilare, a trecut de la apologia homosexualilor la cea a criminalilor notorii. Primul pe lista: Pacepa, alias “Sobolanul”, alias “Canalia”, alias “Podeanu”, alias “Montaigne”, alias Tismaneanu. Desi era mai simplu sa aduca un cadavru plastifiat de chinez batjocorit de vecinii lor de la Antipa, “taranii” de la MTR s-au gandit ca ar putea resuscita un cadavru viu doar pentru GDS-isti, ca sa mai roada si gura lor un os. Conform comunicatului emis mai mult “pe surse” si, apoi, cam “pe burta”, parascovenia “stiintifica” de la MTR “reprezinta a doua intalnire din cadrul serilor Bucuresti Strict Secret”, un fel de PR nemascat pentru Realitatea si Radio Gurilla, posturile puscariasului Sorin Ovidiu Vintu, la care presteaza inca diverse personaje manevrate in sus si-n jos din spatele gratiilor, in ciuda interdictiei de a se folosi in celula telecomenzi, fie si pentru jucarii stricate. Moderator, asadar (poate v-ati prins): Stelian Tanase, fost membru al Comisiei Tismaneanu care a alcatuit asa-numitul Raport Final asumat de fostul presedinte al tuturor romanilor, Traian Basescu, in Parlamentul Romaniei. Parteneri, pe masura clownilor: de la Radio Itsy Bitsy la “Observatorul cultural”, locul unde se produce fauna lui Oprea (alt membru al Comisiei Tismaneanu) de la IICCMER. Aflam, de altfel, ca la dezbaterea cu pricina a participat si un baiat, Andrei Muraru, pretins sef al IICCMER si lider neincoronat al “militiilor spirituale”, specialist in fraudarea si falsificarea documentelor fostului PCR, dupa cum a demonstrat in instanta secretarul Colegiului CNSAS, profesorul Corneliu Turianu. Un alt “invitat de marca” a fost generalul de mucava Dan Voinea, autorul celei mai sinistre farse judiciare de dupa procesele staliniste din anii ’50. Pe scurt, ca si in cazul propagandei homosexuale, ne intrebam, din nou: la Muzeul Taranului Roman se respecta recomandarea SRI privind expertizarea psihiatrica a cadrelor de conducere?

Dincolo de ce stim ca s-a vrut a fi conferinta in cauza, fasaita cu cinci zile inainte de data cand era anuntata lansare celui de-al doilea volum al istoricului Larry Watts, care se ocupa si de “Sobolan”, este de observat ca nici unul dintre participanti nu a subliniat natura criminala a personajului laudat sau criticat, agentul politiei politice comuniste Ion Mihai Pacepa (Vedeti Decizie CNSAS: “Eroul” Pacepa a fost “agent al politiei politice comuniste”). Ori, conform unei fise a SRI reprodusa de Mihai Pelin in “Opisul emigraţiei politice. Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii” (Editura Compania, Bucureşti, 2002): Ion Mihai Pacepa “a aprobat şi uneori a participat direct la lichidarea fizică a unor persoane indezirabile, cetăţeni români sau străini, în împrejurări asupra cărora pluteşte şi astăzi misterul, dar despre care există indicii documentare certe”. Repet: “despre care exista indicii documentare certe”.

Mai mult, in adresa oficiala pe care Civic Media a remis-o CNSAS, pentru a fi scoase la lumina aceste “indicii documentare certe”, am introdus si marturia vaduvei unuia dintre cei ucisi de Pacepa, inregistrata de ziaristul de investigatii Marian Ghiteanu. Citez: “Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexander Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii nostri, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.”. Integral la Civic Media.

Uciderea disidentului sarb Alexander Opojevici si a tovarasului sau, Djoka Stoianovici, a fost certificata de autoritatile sarbe la data de 27 mai 2002, cand cadavrelor lor au fost deshumate din Cimitirul Tomasevsc din Zrenianin, unde fusesera ingropate de securitatea lui Tito, catre care fusesera predate corpurile de catre Pacepa. Un al treilea sarb, Vladimir Dapcevici, care a scapat cu viata, devenind martor ocular, i s-a confesat in detaliu vaduvei lui Opojevici dupa 1989, mai precis in 1991. Doamna Maria Opojevici s-a adresat si CNSAS cu o cerere, de la care, cel putin in 2008, nu a primit nici un raspuns. Intre timp insa CNSAS si-a marit fondul documentar cu peste un milion de dosare noi de la SRI, inclusiv o parte din arhiva Unitatii speciale 0110, care trata tarile din Pactul de la Varsovia la fel ca pe cele din NATO. Poate astazi vor rasari mai multe dovezi. Crima oribila s-a infaptuit, oricum, la ordinele si sub executia directa a lui Pacepa (Vedeti si col. Andrei Pasareanu, “Demers catre Adevar – Romania Decembrie 1989 – o alta analiza a evenimentelor” (Editura Fundatiei Culturale Gheorghe Marin Speteanu, Bucuresti, 2008).

Acum: dupa cum bine observa istoricul George Damian in comentariul sau Ion Mihai Pacepa: trădător, agentul ruşilor, şpăgar la nivel înalt, numitul agent al politiei politice sovietice, recte KGB (conform istoricului Larry Watts si propriilor sale afirmatii), este un fel de co-autor al “Raportului Final”, alaturi de Tismaneanu si ai lui.

In Raportul “final” in cauza, cu un numar de 666 de pagini, publicat pe site-ul Presedintiei Romaniei (Presidency.ro) in 2006 si de Editura Humanitas in 2007, ni se ofera dezinformarile publicate de Pacepa in SUA sub obladuirea organizatiilor antiromanesti de sub umbrela Hungarian Lobby drept cea mai credibila sursa posibila privind “relatiile de subordonare” ale Romaniei, respectiv ale lui Ceausescu, fata de serviciile de spionaj si informatii ale URSS. Dintr-o nota de subsol (normal) aflam chiar si faptul ca “Corespondenţa particulară dintre VT şi generalul Pacepa a lămurit şi mai mult natura relaţiilor dintre Ceauşescu şi Kremlin în perioada lui Brejnev” (Pag 118). “VT” banuim ca – desi documentul oficial citat nu este vreun jurnal personal – ar putea reprezenta “Vladimir Tismaneanu”. Carevasazica aflam ca Vladimir Tismaneanu a intretinut o corespondenta personala cu un criminal sinistru, pe care il crediteaza cu credibilitate maxima – “vocea autorizata in domeniu” laudata pentru “rolul exceptional”-, desi este declarat chiar si de catre CNSAS drept “agent al politiei politice comuniste“.

Dupa cum afirma CNSAS in inscrisul publicat in Monitorul Oficial al Romaniei inca din 2006 (deci la o data cand inca se elabora Raportul!), Ion Mihai Pacepa se face vinovat de ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, cum ar fi: “dreptul la libertatea cuvantului, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul de a fi liber de imixiuni arbitrare in viata privata, domiciliu sau corespondenta, dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor, etc”. Aceste este personajul citat de cateva zeci de ori, cu “operele” sale pe cuprinsul celor 666 de pagini ce poarta antetul Presedintiei Romaniei si al carui nume a fost rostit de doua ori la categoria “eroi ai luptei socialiste”, de catre presedintele Traian Basescu, in Parlamentul Romaniei, cand a citit ca un papagal Concluziile documentului ticalos.

Se intampla insa ca din 2006 incoace, la un moment dat, cam prin mai 2011, directorul Serviciului Roman de Informatii (SRI), dl ambasador George Cristian Maior, a prezentat public cartea istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania” (Editura RAO, 2011), referindu-se in context la “opera” principala a “defectorului” Ion Mihai Pacepa, “Orizonturi rosii”, drept o carte care contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”. Adica, daca nu se supara seful SRI ca il plagiez, exact ceea ce contine, dupa parerea mea, asa-numitul Raport Final Tismaneanu. Final pentru cine? Pentru Tismaneanu? Pentru Basescu? Pentru Pacepa? Sau pentru tustrei la un loc?

Si se mai pune o intrebare: un personaj dovedit de CNSAS drept agent al politiei politice comuniste si asupra caruia exista “indicii documentare certe” ca a executat cel putin un act criminal, mai poate fi general al Romaniei, recompensat si cu pensii din urma prin decretul unui fost presedinte al Romaniei, supranumit “Iliescu-KGB”?  Iata, dl Basescu euro-atlantistul are posibilitatea sa faca dreptate: daca tot a condamnat comunismul sa puna in practica propriile afirmatii si sa-l lustreze personal pe generalul criminal si tradator introdus pe sub usa la Cotroceni de catre ayatollahul de balta si profitorul tuturor regimurilor V. Tismaneanu.

Victor Roncea

Cititi si: EXCLUSIV. In atentia lui Traian Basescu, a SRI si SPP. Documente CIA care probeaza ca sistemul de securitate american nu l-a luat in seama pe agentul sovietic Ion Mihai Pacepa. Un indemn catre presedintele suspendat sa nu devina complice la fraudele informative ale agentilor GDS si ICR

Pacepa dezbracat de toate uniformele de istoricii Larry Watts si Cristian Troncota: „Ion Mihai Pacepa a fost recrutat de viitorul sef al KGB, Alexander Mihailovici Saharovski”. De ce are criminalul maghiar Lajos Kossuth statuie pe Capitoliu

“Hannibal Lecter, MD” aduce acuze extrem de grave la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa. Tismaneanu a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati. Cazul falsului doctorat al lui Patapievici a fost dovedit cu documente de Fundatia Mellon. Pacepa s-a lasat rapit de CIA?

CNSAS via Civic Media: Patronul “Romaniei libere” Dan Grigore Adamescu nu a colaborat cu Securitatea. DOC

In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…

Documentare: Era Dinu Patriciu locotenent major in DIE in decembrie 1989? Sa ne spuna CNSAS. Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate

Mitul Basescu – victima mogulilor, a rusilor si a “golanilor din presa”

Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania, de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV: MOSSAD, SIE, ex-KGB, SRI.

Iata adresa si nota CNSAS:

DIP SOVGroup LLC Moscova, SOV, DDD si un senator PD-L: Mircea Andrei. Plus un ruso-americano-ucrainean, Alexander Michael Dokychuk, Mircea Popa, Cozmin Gusa, Eugen Anca si alte fantasmagorii KGB si GRU scoase din tolba lui Marc Rich

O ipoteza extrem de valabila: George Cristian Maior, prim ministru! Analistul Razvan Belciuganu pentru Q Magazine despre sansele ca seful SRI sa reintre in politica si legaturile tanarului Victor Ponta cu agenti KGB si GRU la “revolutie”

Sunt absolut incantat sa semnalez aceasta analiza intesata cu dezvaluiri grave si ipoteze perfect valabile, semnata de specialistul in servicii secrete Razvan Belciuganu si publicata de Q Magazine, desi nu impartasesc in totalitate asertiunile sale despre importanta benefica a Comisiei Trilaterale, un organism mondialist cu valente totalitariste care, conform informatiilor mele, a fost implicat direct in eliminarea sangeroasa a primului presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, urmata de degringolada din ultimii 22 de ani. Cu toate acestea, Jos palaria! pentru expunerea solida, bine argumentata, a ideii interesante si inovatoare din acest material ce poarta titlul “George Maior, viitorul premier al României?”. Nu este, de altfel, singurul articol de inalt calibru care poarta semnatura jurnalistului profesionist in cel mai proaspat numar al revistei bilunare conduse de celebra ziarista si rafinata scriitoare Floriana Jucan. Semnalez asadar si Afacerea Monica Macovei a presat un procuror pentru rezolvarea cazului morții unui om. Cat priveste ideea revenirii ambasadorului George Cristian Maior in politica mare o consider extrem de salutara. Dupa cum scria si istoricul american prof dr Larry Watts intr-o recenta cronica publicata de CIA (varianta PDF aici -Watts Review Mind War) a cartii coordonata  George Cristian Maior si aparuta la Editura RAO, “Un razboi al mintii“, in ce priveste trecutul sau si pozitia acestuia actuala, de sef al SRI, “din fericire, Maior este unul din putinii intelectuali din domeniul apararii si securitatii, calificat, intr-adevar, pentru o astfel de pozitie, avand in vedere ca a ocupat functia de adjunct al ministrului apararii, insarcinat cu integrarea euro-atlantica si reforma in Armata in perioada aderarii Romaniei la NATO. El este, de asemenea, un diplomat cu experienta si fost insarcinat cu afaceri in Irlanda.” Experienta acumulata in ultimii ani de George Maior – fiul cunoscutului istoric ardelean Liviu Maior, ale carui merite au fost evidentiate si prin conferirea titlului de cetatean de onoare al municipiului Cluj Napoca – este considerata de Larry Watts ca valoroasa pentru “rafinarea dezbaterii publice privind serviciile romanesti de informatii, mai ales in legatura cu evolutiile post-comunism si post 9/11 si discutiile privind transformarile in domeniul intelligence”. “Un Razboi al Mintii – scrie istoricul american dr Watts, publicat in Revista CIA Studies in Intelligence, Vol. 55 – refecta campania pe care Maior o desfasoara in ultimii 5 ani pentru promovarea rolului educativ si atitudinii proactive deja impresionante ale Serviciului pe care il conduce”. “Un important element de substrat este faptul ca numirea fara precendent a lui Maior in functia de director, in 2006, din partea unui important partid de opozitie, a fost partial determinata de temerile exprimate in mod repetat de societatea civila, potrivit carora administratiile prezidentiale si partidele aflate la guvernare au folosit in mod regulat serviciile de informatii in scopuri politice partizane.”, mai consemneaza autorul aclamatului volum care releva istoria reala si secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, la a carui lansare a fost prezent si directorul Serviciului Roman de Informatii, dr George Cristian Maior. Fara alte comentarii, prezint integral materialul de exceptie al colegului nostru Razvan Belciuganu, la randul sau subiect fara sa vrea al unui recent scandal media dar si eliminat din presa de mare tiraj pentru articolele sale de dezvaluiri printr-un “MO” folosit si in cazul subsemantului. No (more) comments! 🙂

George Maior, viitorul premier al României?

de Răzvan Belciuganu

Stânga politică românească este într-o mare criză. Proiectul „Victor Ponta” eşuează cu fiecare zi. Între timp, dreapta politică se reinventează prin promovarea agresivă a unor personalităţi noi, cărora chiar evenimentele din această vară, ce au culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu, le-au oferit motivul de afirmare. Apoi, familia socialistă europeană fuge de Bucureşti. În acest moment, stânga are nevoie de o personalitate necompromisă, credibilă internaţional şi care poate dilua, prin orice mijloace, orgoliile din interiorul PSD. George Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD, întruneşte toate condiţiile. Va fi acesta soluţia-surpriză pentru funcţia de premier?

Tumultuoasa viaţă politică din România erodează orice apariţie publică, mai ales că vara aceasta criza declanşată de forţarea USL de a-l debarca grăbit pe şeful statului a oferit ocazii multiple pentru gafe politice. A pierdut Victor Ponta cel mai mult, iar ieşirile sale i-au făcut pe mulţi să-l privească galeş, ca pe un puşti dornic de afirmare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate.

CUNOŞTINŢE VECHI, DE LA REVOLUŢIE
Victor Ponta era, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, un tânăr revoluţionar animat de dorinţa de a lupta cu dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Potenţialul său a fost observat, cel mai devreme, de generalul Ştefan Kostyal, un trădător al României şi agent sovietic dovedit, membru al Grupului „Militaru”. Acesta l-a luat pe Victor Ponta sub aripa sa protectoare în acel sângeros decembrie, când cu maşina agentului GRU s-au deplasat într-un punct deosebit de important al apărării naţionale, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, să sprijine Revoluţia. Acest lucru l-a dezvăluit jurnalistului Toma Roman jr însuşi Ştefan Kostyal de pe patul de spital, bolnav fiind de o maladie necruţătoare, în urmă cu câţiva ani. Aşadar, tânărul baschetbalist din ’89 de la clubul „Steaua” al Ministerului Apărării Naţionale a văzut pe viu cum se activează în momente importante o „conservă” sovietică.
Cunoştinţele revoluţionare ale lui Victor Ponta de atunci sperăm noi să fi fost valorificate de ofiţerii patrioţi, care găseau în adolescenţii de la Steaua pepiniera unor viitoare „nestemate”. Totuşi, vremurile erau tulburi, iar agenţii sovietici, în frunte cu generalul Nicolae Militaru, îşi făceau de cap. Ulterior, acesta a dispărut din prim-plan, iar lucrurile s-au mai relaxat, dar „urmele” sale pesemne că au rămas. Când Victor Ponta s-a apucat de Facultatea de Drept, instituţie de elită bine observată, Adrian Năstase, cel care este considerat public descoperitorul „micului Titulescu”, era deja ministru de Externe. Nu la mult timp, un fost aghiotant al generalului Militaru, generalul Dumitru Cioflină, devenea şeful Statului Major General al Armatei Române, în vremurile când titularul acestei funcţii era atotputernic. Peste ani, tânărul procuror Victor Ponta, coleg cu alt tânăr procuror, Cristian Panait, avea să lase magistratura pentru o carieră politică. Membru în Cabinetul Năstase, s-a întâlnit pe holurile Palatului Victoria cu generalul Dumitru Cioflină, consilierul pe probleme de securitate naţională al premierului, dar şi cu prietenul acestuia, Viorel Hrebenciuc, un pilon al PSD-ului de ieri.

PROIECTUL „VICTOR PONTA”
După perioada petrecută în Guvernul Năstase, Victor Ponta căpătase deja o experienţă remarcabilă, având cunoştinţă despre atâtea şi atâtea secrete guvernamentale, că doar condusese Corpul de Control. L-a văzut în acţiune pe mentorul său, Adrian Năstase, cum şi-a expus viziunea de privatizare a economiei şi a schimbat impresii revoluţionare, şi nu numai, cu tatăl socru, Ilie Sârbu. Din 2004, după căderea în dizgraţie a lui Adrian Năstase, care a fost salvat totuşi într-un post de parlamentar, în urma alegerii în colegiul Mizil (oraş care depinde cu totul de Uzina de transportoare militare), Victor Ponta a părut o vreme în derivă. Înţelepciunea politică a lui Ilie Sârbu şi a altor vechi observatori ai lui Ponta l-a transformat într-un „cocoş“ veritabil în lupta pentru preşedinţia PSD împotriva lui Mircea Geoană. Numai că toată această construcţie făcută cu migală a deraiat vara aceasta. Ambiţia de a lua faţa lui Traian Băsescu la Consiliul European a fost prima şicană pe care şi-a făcut-o singur. Scandalul plagiatului şi modul agresiv de a se apăra cu tot felul de comitete şi comiţii a fost semnalul că, uneori, mai ales când grăbeşti „coacerea”, sunt inevitabile greşelile. Apoi disperarea de a-l răsturna pe Traian Băsescu, prin joaca de-a ordonanţele de urgenţă şi referendumul, cărora li s-a suprapus brambureala cu numirea miniştrilor pentru anumite portofolii, l-a afectat continuu pe Victor Ponta. Prea prins de exemplele sale revoluţionare din anii 90, nu a înţeles deloc că timpurile şi metodele s-au schimbat, iar cearta cu aliaţii României, care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de ce se întâmplă la Bucureşti şi dacă angajamentele României mai sunt valabile, în condiţiile unor mesaje ale USL tot mai favorabile Moscovei, nu-i aduce nimic bun. A putut să vadă că nici măcar familia politică europeană nu-l sprijină necondiţionat şi nu mai vrea să îşi ţină congresul la Bucureşti. Dar Victor Ponta este tânăr şi se poate salva politic pentru viitor, dacă va face pasul înapoi înainte de a-l mânca de viu colegii de partid, dacă îşi va pune cenuşă în cap referitor la plagiat şi-şi va cere scuze profesorului coordonator (sic!), Facultăţii de Drept, etc şi dacă va ispăşi penitenţa de rigoare, gândindu-se îndelung şi la opoziţia libiană. Aceasta înseamnă şi să nu se mai repeadă la telefon imediat ce îl sună Viorel Hrebenciuc.

VARIANTĂ PENTRU UN PSD CU SUFLU NOU
Pentru ca stânga să îşi domolească picajul şi să îşi refacă forţele, PSD are nevoie de altceva în acest moment. Dacă Victor Ponta nu mai este o soluţie, cu atât mai puţin sunt baronii încurcaţi în dosare DNA sau plini de exotism, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan, Marean Vanghelie, Liviu Dragnea ş.a.m.d. Mai mult ca niciodată PSD are nevoie de credibilitate internaţională, politic vorbind dinspre zona aliată euroatlantică şi mai puţin dinspre cea moscovită. Echilibrul poate fi adus de către George Cristian Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD. Când George Maior era, ca însărcinat cu afaceri în Irlanda, un tânăr diplomat român cu studii masterale la Washington şi tată fost ministru, un politician de frunte şi fost procuror general de la Dublin, Peter Sutherland, deja era implicat de decenii, cu tot sufletul, în construcţia spaţiului euroatlantic. A fi în raza de acţiune şi a împărtăşi din ideile lui Peter Sutherland reprezintă un lucru extraordinar de important pentru oricine, deoarece irlandezul a fost o perioadă lungă şeful secţiunii europene a influentei organizaţii globale, Comisia Trilaterală, iar astăzi este preşedinte non-executiv la Goldman Sachs International. Eforturile de promovare a euroatlantismului făcute de George Maior în perioada ce a urmat mandatului din Irlanda, şi anume celei de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, dar şi celei de director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), sunt foarte bine cuantificate la nivel internaţional. Să nu uităm că nu de mult Comisia Trilaterală şi-a susţinut o întâlnire anuală la Bucureşti.

RETRAGEREA STRATEGICĂ A LUI PONTA
Atuul pe plan intern al lui George Maior este poziţia de director al SRI, din care cunoaşte, în amănunt, realităţile româneşti, iar acest lucru îl avantajează inclusiv în interiorul PSD. „Baronii” nu-i pot reproşa în acest moment că a fost pro-băsist, fiindcă în timpul crizei politice a stat deoparte şi a părut, din exterior, a înclina balanţa spre USL. Apoi, pe George Maior îl leagă o prietenie şi o relaţie de rudenie cu Victor Ponta, iar preşedintele interimar Crin Antonescu a arătat că are încredere în el. De asemenea, în prima ieşire publică după suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu a criticat serviciul de informaţii, ci a apreciat neutralitatea lui. George Maior mai are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupţie şi că, mai mult, a sprijinit justiţia ca director al SRI. Pe de altă parte, George Maior are de gestionat o scurgere de informaţii din interiorul serviciului, apărută public în timpul directoratului său şi care vizează documente anterioare preluării mandatului dintr-o acţiune a SRI de urmărire a activităţii editoriale și dezvăluire a unor afaceri ale unor oficiali ai serviciului făcute chiar asupra subsemnatului. Această scurgere este de natură a pune la îndoială capacitatea autorităţii naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor secrete de stat, cât şi a intereselor operative ale SRI, lucru cumplit acum, când în Siria şi Iran temperatura de fierbere a atins cote alarmante pentru ONU, UE şi NATO.
În acelaşi timp, o problemă gravă neelucidată este moartea violentă în Penitenciarul Coldea a lui Sorin Crivăţ, fost funcţionar ministerial şi despre care există serioase supoziţii (*), din rapoartele sale devenite publice, că a fost ofiţer acoperit al SRI.
Odată depăşite aceste obstacole, George Maior poate fi varianta-surpriză a lui Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Astfel, preşedintele Traian Băsescu poate demonstra că, în perioada pe care o mai are de mandat, va opta pentru soluţia naţională care oferă garanţii aliaţilor, predictibilitate şi stabilitate internă şi va reconsidera SRI-ul după momentul de cumpănă anterior de alegere ca premier a directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Paşii de urmat ar fi o retragere a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru şi rămânerea sa ca şef al partidului, care se va ocupa cu atenţie de pregătirea alegerilor. George Maior este cel care poate revitaliza PSD-ul şi opri scăderea partidului în sondaje, iar acest lucru îi va face bine lui Ponta însuşi. Varianta Ioan Rus este posibilă, dar n-are anvergura celei a alegerii lui George Maior şi ar fi controversată în partid. După aceea, ca prim-ministru, George Maior are tot aparatul guvernamental la îndemână să îl facă vizibil.

George Maior are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupție și că a sprijinit justiția ca director al SRI.

Sursa: Q Magazine

(*) Document Lumea Justitiei

In sfarsit, devin bogat si mi se face dreptate! Procesul Roncea vs Ziua si Cartelul Mogulilor Anti-Basescu are un nou termen de judecata chiar azi. UPDATE: Procesul merge mai departe!

Iata mai jos Contestatia depusa la Tribunal de Ziua Romaniei 2009. Azi merg, din nou, la Tribunal, pentru a-mi apara si drepturile si obligatiile. De jurnalist! Ce ar mai fi de adaugat: dupa demiterea mea abuziva de la Ziua, cand am dezvaluit afacerea de santaj a lui SRS si Bogdanel Chirieac cu seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, am primit un telefon de la fostul meu sef si prieten, care m-a amenintat – sau, sa spunem, mi-a comunicat – ca “imi va face si mie ce ii face lui Basescu”. Adica ce-i face si acum presedintelui aceeasi gasca internationalista din Cartelul rusofil, recte Vintu, Patriciu, Voiculescu, la care, mai nou, se alatura si pretutindenarul Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman. De atunci si pana azi nu am mai fost angajat nicaieri in presa, in ciuda unei experiente de 20 de ani si a catorva activitati mediatice bunicele, zic eu (cum ar fi cel amintit 🙂 ) Mai mult: la lista executatilor din presa centrala s-au adaugat, rand pe rand, toti cei care l-au sustinut sincer pe Basescu. Ultimul caz, al lui Radu Moraru, spune tot ce mai era de spus. Doamne, ajuta!

Către
Tribunalul Bucureşti
Secţia a VII-a Litigii de Muncă

CC: Federatia Internationala a Jurnalistilor, Federatia Europeana a Jurnalistilor, Reporteri fara Frontiere, Comitetul de Protectie a Jurnalistilor (SUA), Uniunea MediaSind, Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Clubul Roman de Presa, Asociatia Jurnalistilor din Romania 

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnatul RONCEA VICTOR-ALEXANDRU, de profesie jurnalist, cu domiciliul în Bucureşti, prin avocat Rapcea Mihai, cu sediul profesional în Bucureşti, str. Zmeica nr. 12, Sector 4, unde vă solicităm să ne comunicaţi şi actele procedurale ce vor fi efectuate în acest dosar, în contradictoriu cu S.C. ZIUA S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. Constantin Mille nr 17, sector 1, formulez prezenta

CONTESTAŢIE

Împotriva deciziei nr. 510 din data de 30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al subsemnatului, încheiat cu pârâta, potrivit disp. art. 61 lit. a) din Codul Muncii.

Solicit anularea deciziei contestate şi repunerea în drepturi a subsemnatului, având ca efect reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă, urmând să obligaţi pârâta la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei (noi).

MOTIVE:

ÎN FAPT: Arăt că odată cu schimbarea brutala a conducerii editoriale a ziarului, prin fortarea demisiei redactorului sef Adrian Patrusca si pe masura ce se apropia termenul alegerilor prezidentiale din Romania, s-a perturbat agresiv politica editorială a ziarului Ziua, noua conducere impunând ziariştilor teme, subiecte şi poziţii pronunţat anti-prezidenţiale si declarat anti-Basescu, cu preţul nerespectării deontologiei profesionale a ziaristului. Pe fondul unui conflict mai vechi, din perioada Referendumului anti-Basescu, cand am sustinut democratia ca simplu cetatean si presedinte al Asociatiei Civic Media, am devenit o tinta a cadrelor specializate in informatii care deserveau patronatul din umbra al ziarului Ziua, respectiv pe Sorin Ovidiu Vintu si acolitul sau, Sorin Rosca Stanescu.

În aceste conditii, majoritatea colegilor de redacţie au acceptat noua linie editorială, la acea data nedeclarata oficial, fără a obiecta în vreun fel, patronii de presa folosindu-se de criza economica pentru a umili jurnalistii si a ingenunchea libertatea presei in Romania. În ceea ce mă priveşte, am considerat din totdeauna că rolul ziaristului este în primul rând acela de a informa cititorii publicand adevarul in interesul public si cu orice pret si nu distorsionand informatia conform unor interese personale sau de grup, netransparente, inclusiv prin practicarea cenzurii, un act interzis prin conventii internationale solide in orice stat democratic al lumii.

Din aceste motive, am obiectat de mai multe ori când directorul ziarului, Mihai Pilsu, ori a interzis, ori a obstructionat ori a schimbat substanţial anumite articole, inclusiv interviuri luate diferitelor personalitati, din dorinţa de a fi prezentata o imagine vădit nefavorabilă, tendenţioasă, asupra conducerii Statului Roman, in mod special a presedintelui Traian Basescu.

Astfel, a izbucnit un conflict surd între mine şi actuala conducere a ziarului, care îmi urmărea cu mare atenţie materialele şi le modifica uneori grosolan, după bunul plac. Intr-unul dintre aceste cazuri, un interviu luat publicistului Ion Cristoiu, in care acesta critica mogulii de presa, a fost complet obliterat, fiind cenzurat la scurt timp dupa ce fusese publicat pe site-ul de internet al ziarului Ziua.

Ca urmare a solicitarii de lamuriri asupra acestui gest, am fost ameninţat cu sancţionarea, iar apoi chiar am fost sancţionat disciplinar, fara indeplinirea normelor legale si sindicale, pentru abateri inventate. Ulterior, fără nici o explicaţie credibila, mi s-a desfacut abuziv contractul pe drepturi de autor si am fost demis din funcţia de Senior Editor si editorialist al ziarului Ziua, dupa 14 ani de munca la faurirea acestui brand.

Hartuirea la locul de munca a continuat cu umiliri institutionale intreprinse cu intentia de a provoca o demisie, acte degradante pentru conditia de conducator al unei redactii de publicatie centrala odinioara respectabila, si cu amenintari explicite cu demiterea mea in orice circumstanta si in pofida tuturor normelor legale, venite abuziv din partea directorului Mihai Pilsu, dupa cum pot dovedi cu prisosinta in instanta.

Deşi pârâta nu a implementat la locul de muncă nici o modalitate de verificare a prezenţei angajaţilor (cartele de pontaj, registru de prezenţă, etc.), aceasta a înţeles să foloseasca aceast pretext pentru a îmi desface în mod nejustificat contractul de muncă pe motiv de lipsă de la locul de muncă, fără a dovedi în vreun fel acest lucru si fara a respecta drepturile mele de ziarist profesionist, membru al Uniunii Sindicale MediaSind si al Federatiei Internationale a Jurnalistilor.

Desfacerea contractului de muncă pentru un presupus absenteism, în condiţiile în care nu mi se mai publicau articole si deja fusesem sanctionat pe nedrept cu scopul de a mi se forta demisia, cat si cu toate ca nu există nici acum un sistem de pontare al orelor de muncă în redacţie, este aberantă, întrucât, prin natura obiectului muncii, activitatea publicistică şi randamentul acesteia se măsoară după rezultat (munca ziaristului nu se măsoară în şaibe pe oră ci în materialele redactate şi publicate), iar nu după orele de stat în spatele unui birou. Cenzura asadar asupra materialelor mele predate redactiei a continuat si dupa sanctionarea arbitrara, contestata de asemenea, conform Codului Muncii si drepturilor jurnalistilor in Romania si Uniunea Europeana.

Pentru aceste considerente, vă solicităm să aveţi în vedere că:
– Sancţiunea desfacerii contractului de muncă a fost dispusă în mod abuziv şi nelegal, fără a se dovedi în vreun fel încălcarea de către mine a prevederilor contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă.
– Motivele reale ce au stat la baza emiterii acestei decizii sunt cu totul altele decât cele invocate în decizia contestată, avand de fapt un pronuntat caracter politic, Ziua devenind unul dintre gurile de foc ale masinariei angrenate in daramarea lui Traian Basescu si acapararea tuturor institutiilor statului de catre un grup de interese politico-financiar care sfideaza normele democratice, inclusiv la nivelul drepturilor jurnalistilor si a libertatii presei.

Pentru aceste considerente, vă solicit admiterea contestaţiei, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă urmând să obligaţi pârâta la scuze oficiale tiparite in ziarul Ziua si difuzate la Realitatea Tv si la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei.

ÎN PROBATORIU solicit proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtei.

Pentru contestator,
Avocat Mihai Rapcea

1 Decembrie 2009

AICI DOCUMENTAREA ASUPRA CAZULUI ZIUA VS RONCEA SI VICEVERSA

Sorin Ovidiu Vintu condamnat. Cine are in cap mai mult rahat (citat)? Nou de la Gugulanul: Năstase – gratii sau grătare?

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat la şase luni de închisoare cu executare pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă, transmite Mediafax.

Nou de la Gugulanul: Adrian Năstase – gratii sau grătare ?

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova