Posts Tagged ‘spalare de bani’

Azi începe procesul torţionarei Monica Macovei contra Libertatea presei şi arestatul minerilor Victor Roncea

Monica-Macovei-vs-Victor-Roncea-13-15-Iunie-1990-2

Să recapitulăm:

BURSA: Jurnalistul Victor Roncea: «Nu sunt şi nu am fost niciodată “colaboratorul tunătorului Voiculescu”»

Monica Macovei m-a dat în judecată şi îmi cere doar 10.000 de euro. O cerere cu adevărat orwelliană: “Nu am văzut nici un act de violenţă” = “Arestaţii de la Măgurele nu-i băteau pe poliţişti şi pe colegii mei, procurorii anchetatori din iunie 1990″

Procurorul Monica Macovei a emis mandat de arestare în alb la mineriada lui Ion Iliescu din iunie 1990. Jurnalista Simona Ionescu de la EvZ îi arde o corecţie Mandelei de Dâmboviţa. RONCEA RO PREZINTĂ UN VIDEO EXCLUSIV DIN LAGĂRUL DE LA MĂGURELE

EvZ: Monica Macovei a contribuit la arestările de la Mineriadă, dezvăluie nașa ei, fost procuror

Fosta şefă a Comisiei de Etică a PMP: “Macovei, o profitoare a banilor negri pompaţi de Cocoş şi Sandu”

Monica Macovei admonestată dur: “Aţi fost garantul corupţiei şi spălătoarea de bani negri din PDL. Locul Dvs este între Ion Iliescu şi Elena Udrea, în pușcărie bineînțeles!”

Corupţie la M10: Monica Macovei a primit bani ilegal în campania electorală. AEP a confiscat din sume

Mandela, scoate banii! Monica Macovei a sustras 70.000 de euro de la alegători

Redeschiderea Dosarului Mineriadei, dubiosul procuror Mandela în “vizită de lucru” la Magurele, un general de mucava pus tartor de Macovei, un avocat care ştie ce zice şi o recomandare Roncea în Bursa

Monica Macovei contra lui Victor Roncea, sau torţionarul care nu-şi uită victima. Răspuns în BURSA la adresa aberatiilor fostului procuror comunist Monica Macovei, pentru a cărei candidatură la preşedinţie voi semna cu doua mâini

Să ne aducem aminte cine este Monica Macovei cu Radu Tudor, despre mineriada din iunie ’90, şi Victor Roncea, despre “dreapta” din PE: “Rămân alături de asociaţia ACCEPT şi comunitatea de gay, lesbiene, bisexuali şi trisexuali”

Poate aţi uitat cine este Monica Macovei – de Eduard O. Ohanesian

Afacerea Microsoft şi cumpărarea intelectualilor. Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Baconschi & Coop au primit sute de mii de euro palavragind la “Conferinţele Microsoft”. Şi o anchetă DNA îngropată: Cum a spălat Patriciu bani cu Pleşu şi familia Mungiu

Conferintele Microsoft Liiceanu Plesu Mihaies Baconschi & CoopSemnalez un articol foarte interesant (cu menţiunea ca la “anti-corupţie” ar trebui puse nişte ghilimele):

EXCLUSIV: Și-a cumpărat Microsoft bunăvoința vocilor anti-corupție?

În timp ce companiile românești au devenit inamici publici, cele de peste ocean par a fi scăpat de criticile vocilor anti-corupție deși dosarul care a bulversat România se referă, în principal, la licențele Microsoft. Microsoft a avut însă grijă să investească bani buni în perioada desfășurării contractelor sale în cele mai cunoscute voci anti-corupție. Așa se face că liderii de opinie care și-au construit o carieră din a tuna și fulgera împotriva incorectitudinii sunt cuprinși de o tăcere stranie când vine vorba de manevrele Microsoft în România.

Iată și una din cauze. ”Intelectualii lui Băsescu” au făcut parte din privilegiații sponsorizați de Microsoft România în perioada 2003-2006. Poate de aceea niciunul din numele participante la conferințele Microsoft nu s-a pronunțat public cu privire la … Microsoft. Printre ”fanii” Microsoft se numără nume grele precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.R. Patapievici, Mircea Mihăeș sau actualul ambasador al României la Chișinău, Marius Lazurca. Maestrul de ceremonii și intermediarul legăturii intelectualilor cu Microsoft a fost Ioan T. Morar. O descriere a felului cum funcționa această operațiune scumpă de promovare a Microsoft o găsim chiar la unul dintre participanți şi organizatori, Mircea Mihăieș, într-un articol din România Literară nr. 47 din 2004.

Legătura Microsoft cu grupul de susținători al lui Traian Băsescu, cei mai importanți fiind răsplătiți ulterior cu funcții la Institutul Cultural Român sau în diplomație, s-a concretizat în conferințe ținute în toată țara și în cărți publicate de Humanitas, editura lui Liiceanu. Andrei Pleșu a fost cel care a dialogat efectiv despre rolul Microsoft în lume la conferința ”Despre inimă” din 8 decembrie 2006, fiind cea de-a 18-a conferință Microsoft. (textul integral poate fi găsit AICI). În cadrul acestei conferințe, Pleșu dialoghează cu CEO Microsoft România de la acea vreme, Silviu Hotăran.

Perioada desfășurării conferințelor Microsoft în care intelectualii cunoscuți ai țării făceau imagine publică pentru companie coincide cu perioada contractelor în care Microsoft are rolul principal în România. Tăcerea acelorași intelectuali pe această temă este, din acest punct de vedere, foarte grăitoare. Investiția în bunăvoința publică față de Microsoft a fost costisitoare și deocamdată nimeni nu a cercetat câți bani a cheltuit compania în a-și asigura o imagine bună sau protecția vizavi de activitățile sale.  Sau câți km de autostradă se puteau construi din acești bani. Rezultul însă este pe măsură: Dosarul Microsoft pare a fi despre oricine altcineva, numai despre Microsoft nu!

Denisa Miron, Colaborator Stiri pe Surse

Şi un articol mai vechi, tot despre tovarăşii de mai sus şi marea corupţie:

Patriciu, protectorul lui Andrei Plesu!

Am mai precizat anterior ca analiza Cazului Patriciu este, in opinia noastra, de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justit ia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei. Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta, astfel ca am considerat necesara dezvaluirea legaturilor dintre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.

Am plecat de la convingerea ca Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu. Preocuparile de politica culturala ale lui Dinu Patriciu nu sunt de azi, de ieri. Rompetrol Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – girate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana Rompetrol si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. ROMPETROL adaposteste una dintre cele mai agresive grupari antiromanesti – o contraelita care are drept tinta constanta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare. De ce un grup petrolier a ajuns baza logistica a acestei Miscari, plecata din curtea GDS, este un domeniu de analiza separat, asupra caruia vom reveni. Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculita unor fete simandicoase, cu preocupari elevate.

Grupul de crima organizata (conform Rechizitoriului DNA) creat si coordonat de Dinu Patriciu, organizat intr-o masinarie a infractiunilor, a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre cu gulere albe ale societatii romanesti chiar in interiorul societatii civile. Este ilustrativ cazul Fundatiei Noua Europa, beneficiara a banilor obtinuti prin frauda. Potrivit Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor, in data de 18.10.2002, Tudori Fondation a incasat suma de 6.600.000 USD de la OMV Aktiengesellschaft din Austria, reprezentand plata partiala a pretului de cumparare pentru societatea ROMPETROL. In data de 22.10.2002, din suma pe care a incasat-o, Tudori Fondation a efectuat mai multe plati. Una dintre ele, de doua milioane USD, a fost varsata in contul Fundatiei Anonimul, deschis la Banca Italo-Romena, cu explicatia donatii. Din acest cont s-au constituit depozite, iar 4,02 miliarde au fost transferate catre Fundatia Noua Europa. Andrei Plesu este fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa, iar membrii Consiliului de Administratie – Victor Babiuc, Maria Berza, Heinz Hertach, Helga Junkers, Joachim Nottelbeck, Heinz Rudi Spiegel, Serban Stati si Andrei Pippidi, sotul Alinei Mungiu Pippidi, sefa Coalitiei pentru un Parlament Curat.

Este semnificativ ca pe lista cu politicienii patati intocmita de Alina Mungiu, sefa a SAR, o pseudosocietate academica de apartament, Patriciu nu a figurat si nici subordonatul sau, Calin Popescu Tariceanu, desi era publica informat ia despre anchizitionarea de autoturisme Citroen de catre institutii din subordinea Ministerului Industriilor, de la Tariceanu direct, practic, deoarece acesta era unic importator. Mungiu si-a asumat functia de comisar al spatiului public, oferind certificate de buna purtare selectiv insa, dupa cum se vede. Si o alta organizatie academica s-a aflat pe statul de plata cu bani proveniti din frauda. La data de 07.11.2002, membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei din aceeasi sursa mentionata de Oficiul National de Combatere a Spalarii Banilor. Revenind la afacerile culturale ale lui Patriciu, este de mentionat ca protejatul sau, Andrei Plesu, este totodata si fondator, alaturi de Dinu Patriciu, al unei alte fundatii liberale, Institutul de Studii Liberale. Printre membrii fondatori se mai numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici.

Cum a ajuns partenerul lui Patriciu, Andrei Plesu, consilierul prezidential al lui Basescu, este un mister care face parte din ciudateniile tipice sistemului politic din Romania. Personaje de pe statul de plata al mogulilor si oligarhilor au reusit sa-si gaseasca un culcus in ograda celui mai inversunat dusman declarat al sistemului oligarhic – Traian Basescu. Este fie o mare abilitate, fie expresia unui oportunism desantat, care are la baza profitul prin orice mijloace. Cazul lega- turii ombilicale Patriciu – Plesu este ilustrativ nu doar in planul discursului moral. Pana la banii insusiti de la Patriciu, Plesu a mai avut parte de finantari controversate pe adresa fundat iei inscrise la domiciliul sau. Scopul constituirii fundatiei – facilitarea contractelor interna- tionale in domeniul cultural si stiintific – suna destul de obscur, dar a devenit mai cunoscuta datorita unui scandal urias, care a dus la cererea de demitere a lui Plesu, in 1998, din functia de ministru de Externe. S-a dezvaluit in presa ca fundatia, in care Plesu detinea functiile de presedinte pe viata si de director, a primit o finantare externa consistenta – un milion de marci – din partea unei organizatii legate de statul german, ceea ce a ridicat serioase semne de intrebare cu privire la integritatea si statutul ministrului de Externe. Plesu, beneficiar al unor sume mari de bani proveniti din afara – sume neinregistrate la Administratia Financiara, nu a gasit altceva de cuviinta decat sa ceara sanctionarea ziaristilor care, in opinia sa, s-ar fi facut vinovati de subminarea sigurantei nationale. Stranie opinie despre rolul Justitiei. Sa-i bagam la bulau pe ziaristii care scriu despre afaceri dubioase este un laitmotiv care a inspirat o lunga lista de politicieni si oligarhi totodata. Este de luat in considerare ipoteza ca Andrei Plesu sa-l fi inspirat pe emulul si finantatorul sau, Dinu Patriciu, in panseurile sale de astazi despre justitia privata.
(va urma)

Radu Cosma

Sursa: 9 AM

Grid Modorcea: Ispite comuniste şi loz în plic la Artmark. Ziaristi Online: Ceva e putred la Casa de Licitatii presupus a fi a lui Patriciu. VIDEO cu scriitorii Mihaela Radulescu, Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici despre… marar, la Artmark

Ispite comuniste şi loz în plic la Artmark

de Grid Modorcea

Am trăit s-o văd şi pe asta: licitarea de tablouri comuniste la Artmark, casa de licitaţii în care vedem elita artei plastice româneşti. Dar aşa cum se spune că banii nu au miros, nici tablourile nu au culoare.

Atâta timp cât cei de la Artmark, cu Patriciu în frunte (dacă o mai fi el patronul), nu învaţă şi din experienţa altora, lucrurile se vor degrada şi mai mult.

Ce nevoie are Artmark să liciteze lucrări precum Comunism şi Securitatea, ora 11 dimineaţa? Cine cumpără aşa ceva şi pune pe perete în casă să contemple? Dovadă că aceste tablouri semnate Christian Paraschiv, un pictor recuperator de simboluri comuniste, au fost adjudecate cu 550 şi respectiv 450 euro, cel mai slab preţ al serii! Recordul pozitiv l-a atins, în prima parte a licitaţiei, Corneliu Baba cu Maternitate – 19 mii euro! Tot maternitatea, săraca, o temă saturată în comunism, umple punga bogaţilor!

Trebuie spus că licitaţiile Artmark se fac cu tablouri ale pictorilor români, în general cu lucrări „nostalgice”, unele derizorii, fără valoare, precum cele ale unor Ion Grigorescu, Csaba Syabo, Mircea Cantor (un tinerel nascut in ’77, a carui “instalaţie fotografică” de 112,5 x 15 cm s-a vandut cu 6.800 de euro [?!]), un oarecare Şerban Savu (nascut in ’78) , cu un tablou şantierist, tipic pentru magistralele socialismului (adjudecat cu 10.000 de euro [!?]) sau un “Golem” de Perjovschi (vandut cu 1700 de euro)!

Plus că Artmark nu se străduieşte să înveţe lecţia occidentală, să facă o reclamă pieselor expuse în stilul pe care îl anunţam în articolul precedent (vezi Romania descatusata a fost vanduta. Pentru 9500 de euro. Buluc de paranghelo-snobime la Artmark).

Numeroşi pictori români au citit articolul şi mi-au dat dreptate. Unii mi-au şi scris. Precum Gabriela Culic:

„Da, foarte interesant articolul, aveţi dreptate în privinţa comentariilor care lipsesc cu desăvârşire în cadrul licitaţiilor. Cred că o licitaţie interesantă ar trebui susţinută de un fel de show-man… doldora de informaţii, licitaţia în sine să fie ceva spectaculos. La noi lipseşte implicarea, dar mai ales entuziasmul”.

Pictorii contemporani sunt interesaţi să participe şi ei la aceste licitaţii. Iată opinia pertinentă a altui pictor special, ocolit de Artmark, Mihai Potcoavă: „Am citit articolul despre Artmark. Câtă dreptate aveţi! Câte elemente interesante aţi găsit doar la Magdalena Rădulescu! Câte se pot găsi şi la alţi pictori! Tablourile se vând împreună cu poveştile lor. Sărăcia elementelor referitoare la un anumit pictor sau tablou, micşorează valoarea acestora. Iar dacă mai adăugăm şi slaba pregătire a cumpărătorului, ajungem la un fel de loz în plic, unde alege mâna şi nu capul sau inima”.

Apropo de Magdalena Rădulescu, un tablou al prietenei sale, Margareta Sterian, o altă doamnă a plasticii româneşti, tabloul Veneţia, s-a vândut cu suma derizorie de 2 400 euro, cu puţin peste minima estimată! Iar Nuntă la Brăneşti era la un pas de a fi respins! S-a vândut în schimb o macara pe o platformă, cu patru muncitori în salopetă pe ea (“Proveniență: colecţie privată, Olanda”), cu zece mii euro!

La Zilele Filmului German am văzut filme care recuperează comunismul, precum Trădător de ţară (2011) de Annekatrin Hendel, de ce nu ar fi şi arta plastică a socialismului repusă pe tapet? Să-ţi inviţi prietenii la o serată şi să ai pe perete tabloul Securitatea, , ora 11 dimineaţa, cât rafinament, câtă perversitate!

Dar licitaţia de la Athénée Palace Hilton a debutat în forţă, cu un alt pictor, simbol al comunismului, cumpărat şi apreciat în persoană de însuşi Ceauşescu: Sabin Bălaşa, căruia i s-a cumpărat Fluxus, un tablou fără expresie, cu exorbitanta sumă de 9 500 euro! Şi altui om de casă al lui Ceauşescu, Constantin Piliuţă, i s-au vândut bine cele patru tablouri licitate, Pădurea de neocolit, Flamenco, Flori albe, La birt. Astfel de licitări nu se fac cu cumpărătorii în sală, ei fac licitaţiile telefonic, prin intermediari.

Pictorii comunişti trăiesc prin Artmark o nouă vârstă, o vârstă a recuperării. Dacă obiectele regale, cum am văzut la o licitaţie anterioară, se risipesc în patru vânturi, de ce să nu fie recuperate tablouri de Sabin Bălaşa, Piliuţă, Ciucurencu sau Ion Pacea, stâlpi ai realismului socialist?

Preluare “Curentul”

Nota Ziaristi Online: O “instalatie fotografica” de 15 cm a unui tinerel anonim (altfel o “realizare” de doi ani: “1998, Nantes – 1999, Budapest”), 6.800 de euro si un tablou santieristic al unui alt tinerel anonim (“de provenienta Olanda”), 10.000 de euro, in comparatie cu un (alt) Corneliu Baba, vandut, probabil corect, cu 2.700 de euro? Dl Patriciu spala bani prin Artmark sau e doar o alta metoda de spaga legala?

Sa admiram si invitatii speciali ai Artmark: scriitorii Mihaela Radulescu, Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici vorbind unul (Plesu) despre maretia artei contemporane post-moderniste si “nimicul romanesc” si un altul (Patapievici – “frumoasa fara corp”), cu un discurs tern de 20 de minute in care, dupa cum se aude atat de clar pe fundal, participantii s-au multumit sa-si vada, zgomotos, de ale lor…


Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova