Posts Tagged ‘ticu dumitrescu’

IN MEMORIAM DUMITRU IUGA. Pentru anticomunistii reali tunetele tin loc de salve

Dumitru Iuga la TVR in 1990 de Dinu LazarA murit Dumitru Iuga. S-a intamplat acum un an. Cand am aflat, deja trecusera trei luni de la moartea sa. Nici un cotidian nu a consemnat stirea, nici o televiziune, nici macar TVR – pentru care Dumitru Iuga a luptat si a patimit ani de inchisoare si luni de greva foamei – nu s-a invrednicit sa-si exprime regretele cum se cuvine. Pentru  doi “cremati”, din categoria trotkistilor “anticomunisti”, s-au tinut funeralii para-nationale. Steagul tarii a stat in berna. Presedintele Romaniei a lasat treburile natiunii si s-a ploconit, smerit, in fata a doua ulcioare, la Ateneul Roman, dupa ce cei doi incinerati beneficiasera si de o slujba religioasa. Basca, Ordinul National “Steaua Romaniei”, post-mortem. Auto-incineratii – pentru care si acum au loc parastase -, dupa ce au stat in urne la o adresa din Bucuresti pentru cateva saptamani (!) au beneficiat, impotriva deciziilor Sinodului BOR reiterate de PF Daniel, de o noua slujba de inmormantare (!), cu salve de pusca, pe la Falticeni, in localitatea… Tampesti. Macar numele satului a trebuit sa-si spuna ultimul cuvant. Sergiu Nicolaescu a fost invidios… post-mortem. La fel ca in cazul celor doi cremati, soldati din Garda de Onoare vor trage salve la trecerea lor in “nefiinta” chiar in memoria celor care au injurat si injura, inca, Romania: Liiceanu, Patapievici sau Tokes, decorati cu larghete cu “Steaua Romaniei”, desi si-o poarta doar in buzunarul de la spate al pantalonilor. Dumitru Iuga, la fel ca toti detinutii politic, desi s-a instituit un Ordin National in cinstea lor – “Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste” -, niciodata decernat, nu a avut dreptul la salve. Pentru Dumitru Iuga, pe care l-am pomenit la un an de la trecerea la viata vesnica, au plans cerurile. Iar tunetele Domnului au tinut loc de salve. Ramas bun, om bun!

Omagiul Ziaristi Online:

Dumitru Iuga - In Memoriam - Ziaristi Online

“Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu. (…) Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină!” – Col. Vasile Deleanu, din cadrul SMB, către deţinutul Iuga Dumitru, în ziua eliberării acestuia din Penitenciarul Bucureşti-Jilava – ACNSAS.

Saptamana aceasta (in cazul acestei postari, cea trecuta – n.m.), chiar a doua zi de la Invierea Domnului, s-a implinit un an de la moartea anticomunistului Dumitru Iuga, primul presedinte al Sindicatului Liber al TVR si fost detinut politic al regimului Ceausescu. Trecerea sa, discreta, la Domnul, nu a fost urmata de ceremonii oficiale si nici macar de cuvenitele regrete din partea TVR sau a colegilor din mass-media. Practic, a ramas necunoscuta, inclusiv pentru Wikipedia. Este normal. Dumitru Iuga a deranjat prin faptul ca era un militant anticomunist pur-sange, nu unul contrafacut in laboratoarele serviciilor secrete comuniste, fie ele de la noi sau de aiurea, de la rasaritul si apusul Romaniei. Si nu a ezitat, niciodata, sa spuna lucrurilor pe nume, in privinta celor desemnati sa ocupe spatiul “anticomunist” din Romania, in detrimentul autenticilor luptatori impotriva comunismului, de multe ori cu arma in mana, fostii detinuti politic. Dumitru Iuga, dupa ce a infiintat inainte de 1989 “Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială din România” si a luptat pentru o Televiziune nationala libera dupa 1989, nu a ezitat sa puna la zidul rusinii impostorii, fie ca era vorba de presedintele “pe viata” al GDS, Radu Filipescu, pus in antiteza cu bunul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa, sau de penalul instalat in fruntea AFDPR, Constantin “Ticu” Dumitrescu, al carui caz nu a fost elucidat complet nici pana azi. Cine sa-l comemoreze, asadar, cand presa “centrala” de la Bucuresti este in continuare condusa de agentii Moscovei si Budapestei?

Nascut in 21 aprilie 1942, la Mateesti, in judetul Valcea, Dumitru Iuga a murit chiar de ziua lui, pe 21 aprilie 2013, cand implinea varsta de 71 de ani. Este inmormantat la Cimitirul Vest, comuna Domneşti, judeţul Ilfov. Redactia Ziaristi Online, al carei colaborator benevol a fost Dumitru Iuga inca din primele zile ale lansarii portalului, incepand cu 21 decembrie 2010, a aflat intamplator despre tragicul eveniment, cautandu-l acasa pe regretatul militant anticomunist, in cursul anului trecut. Ii comemoram azi trecerea la cele vesnice, printr-o serie de articole In Memoriam, dintre  care unele ne-au fost remise in exclusivitate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Integral la:

Cititi si:

Dumitru Iuga face Reconstituirea loviturii de palat din decembrie 1989

Dumitru Iuga: Cu fata la perete. Diversiunea “teroristii” si dispozitivul de aparare la TVR in decembrie 1989

Dumitru Iuga il acuza pe seful GDS, Radu Filipescu, ca a colaborat cu Securitatea. EXCLUSIV/DOC

EXCLUSIV. Dumitru Iuga “Cu fata la perete”: marturii din iadul detentiei. Anticomunismul in anii ’80 la Aiud si Rahova

EXCLUSIV. Dumitru Iuga se judeca pentru anii de puscarie si propune un Fond special pentru fostii detinuti politic

IN MEMORIAM. Dumitru Iuga despre evenimentele din Decembrie 1989. Fragment din cartea “Cu fata la perete”. EXCLUSIV

IN MEMORIAM Dumitru Iuga. Procesul Comunismului: Cronologia luptei militantului anticomunist cu succesorii lui Ceausescu. Un epitaf al anului 1990

Dumitru Iuga la TVRL in 1990 de Dinu LazarFoto: Dinu Lazar

Aripa Sovietica a PDL vrea sa dea o lovitura de stat la CNSAS. Incredibil dar adevarat: Adrian Cioflanca, militianul spiritual al lui Tismaneanu din Colegiului CNSAS, sustine desfiintarea CNSAS. Membru IICCMER: “Idiotii astia de Boc si Basescu”

Se intampla in Romania. Un membru al “militiilor spirituale” ale “ayatollahului” Tismaneanu, infiltrat cu succes chiar in sanul Colegiului CNSAS, este sustinatorul unui manifest comunistoid cu titlu pompos de “Raport”, in care se solicita nici mai mai mult nici mai putin decat desfiintarea Colegiului CNSAS. Adrian Cioflanca, bursier Soros provenit din brigazile rosii ale IICCMER si GDS, celula Iasi, dupa un stagiu de perfectionare in “Comisia Tismaneanu” a ajuns membru cu girofar al Colegiului CNSAS desi este semnatar al “Raport”-ului in cauza in care cere dezintegrarea propriului sau loc de munca. In limbaj tehnic, misiunea lui este cea de “cartita”.  Cu toate ca a devenit si membru al Grupului de raspandaci de pe Facebook ai “Raport”-ului compus de asa-zisa “Militie Spirituala” a guruletului Mircea Toma, Cioflanga nu a uitat insa sa se intereseze unde este casieria CNSAS pentru a-si ridica cele 40-50.000.000 de lei plus sporuri si daca exista prima de Pasti, desi religia sa este incerta spre deloc.

Turbulentele declansate in interiorul si in jurul CNSAS sunt condimentate de “Militia Spirituala” cu amenintari de recurgere la violente specifice anarhistilor Soros, recte gruparea “Anonymus”, prin indemnuri tovarasesti la “occupy CNSAS”. Tinta agentilor lui Tismaneanu si Toma pare, doar la prima vedere, Corneliu Turianu, secretarul Colegiului CNSAS. Un scandal asemanator s-a derulat si in 2006,  prin intermediul acelorasi agitatori,  cand Traian Basescu a fost huiduit pentru prima oara in cariera sa de presedinte pentru faptul ca venise la CNSAS ca sa sustina candidatura judecatorului Corneliu Turianu la sefia Colegiului. Militienii lui Toma au descoperit in persoana lui Turianu “ultimul comunist al tarii” care trebuie decapitat in numele luptei de clasa a societatii civile multilateral dezvoltate. Sceneta lor ridicola se joaca de abia acum, la 12 ani de la infiintarea CNSAS si dupa ce fostii activisti PCR, sefi de Grupe de Partid si propagandisti UTC, Mircea Dinescu si Andrei Plesu, si-au luat adio de la Colegiu iar cel despre care se intreba Traian Basescu de ce-o fi primit de la Nicolae Ceausescu Ordinul Muncii RSR a raposat. Se vede treaba, fostul judecator Corneliu Turianu, sustinut de PDL, este vinovat, de fapt, pentru ca nu a candidat, ca si colega lui, Monica Macovei, fosta procuroare PCR pe peroanale si prin WC-urile Garii de Nord, direct la Parlamentul European.

“Sub lozinca Ne pregatim de ocuparea CNSAS-ului folosita de „presedintele” Militiei Spirituale, Mihail Bumbes, pentru instigarea la desfiintarea Colegiului CNSAS, se ascunde de fapt interesul infiltrarii in Colegiul CNSAS a candidatului PNL pentru acest Colegiu, Alexandru Muraru, care este de fapt fratele geaman al lui Andrei Muraru, membru activ al Militiei. Altminteri, mi-e foarte greu sa inteleg propunerea de desfiintare a Colegiului CNSAS cand unul dintre initiatori urmareste sa obtina un loc acolo.”, scrie Corneliu Turianu intr-o pozitie publica cu un titlu care lasa de inteles ca stie mai multe: “Militienii vor (cel putin) un loc in Colegiul CNSAS“.

Si acum ajungem la partea mai grava a analizei, la miza reala a gruparii la care facem referire sub numele generic de “Aripa Sovietica” a PDL. Pentru ca ce observam: in noul Colegiu al CNSAS, dl Corneliu Turianu, Virgiliu Leon Ţârău şi Adrian Cioflâncă au fost propusi, tustrei, din partea grupurilor parlamentare PDL din cele două camere ale Parlamentului. Cu toate acestea, pozitia lui Corneliu Turianu de secretar al Colegiului CNSAS este contestat de un fel de Cristi Preda nou venit, Adrian Cioflanca, impotriva oricarei discipline si reguli de bun simt fata de partidul care l-a sustinut si care a decis si pentru el si pentru mai experimentatul sau coleg.

Cu alte cuvinte, in interiorul aceluiasi partid, impotriva sustinerii presedintelui Romaniei manifestata inca de la inceputul primul sau mandat fata de Corneliu Turianu, se ridica o gasca de “intelectuali”, sprijinita in PDL de avocatul GDS si al ALRO Slatina, Valeriu Stoica, si in “societatea academica” de Vladimir Tismaneanu si ai lui. Sa notam ca Adrian Cioflanga este fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost director al IICCMER, bursier Soros, navetist la Budapesta, “membru fondator” al GDS – Iasi si membru activ al “Societatii Academice din Romania”, SAR-ul Tatianei Alina Mungiu. Pe scurt, “Aripa Sovietica”.

Frunzarind penibilitatea de “Raport”  a militienilor “societatii civile” sare in ochi si “planul de bataie” al Gruparii GDS-IICCMER, miza despre care vorbeam: “Colegiul trebuie desfiinţat şi înlocuit cu un director general, ajutat de doi adjuncţi, aleşi prin concurs pe un mandat de 3/5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Directorul general al CNSAS trebuie să fie un specialist în istorie recentă, bun cunăscător (sic!) al administraţiei şi să fie acreditat academic.” Cam cui credeti ca i se potriveste portretul asta de robotel, in viziunea militienilor “spirituali”, daca nu chiar cartitei noastre din sanul Colegiului?!

Studiind si cine face parte din aceasta gasca croncanitoare sare, din nou, in evidenta, acelasi cotet: IICCMER-ul lui Volodea Tismaneanu. Iata dovezile: In Grupul Facebook ce poarta numele “Raport”-uletului care cere desfiintarea Colegiului – “CNSAS la răscruce: Eliberăm trecutul din prezent” – ii gasim pe cei mai de soi membri ai “societatii civile”: de la Mircea Toma la comunistii CriticAtac si “nascutii in URSS” Vasile Ernu si Igor Casu – bursierul ICR care s-a opus la Chisinau manualului de Istorie a Romanilor in favoare unei istorii edulcorate de inspiratie euro-sovietica – si membrii Comisiei Tismaneanu Stelian Tanase si Cristian Vasile. In fruntea lor troneaza Adriean Cioflanca, cu titlul de membru al Colegiului CNSAS (vezi foto sus).

Administratorul Grupului, dupa cum se observa (tot foto sus) este un anume Stefan Bosomitu (foto mai jos), la randul sau membru al IICCMER. Dupa cum arata CV-ul sau de pe site-ul Institutului lui Tismaneanu, pana in 2007 a fost profesor de istorie la Şcoala cu clasele I – VIII din Hărpăşeşti, jud. Iaşi. Din 2007 a devenit, brusc, “expert IICCMER”. Tare, nu?! Platit de Guvernul Romaniei ca sa ne expertizeze noua comunismul, Stefan Bosemitu e un spirit liber. La manifestatiile din Piata Universitatii impotriva Guvernului a fost in primul rand, cel putin o saptamana, alaturi de “salvatorii” Rosiei Montane (vezi foto), urland impotriva sefului sefului lui. IICCMER-istul anti-CNSAS e si un bun povestitor. Care se revolta destul de repede insa, mai ales cand n-are ce bea. Iata una din povestile sale despre munca si piata. Piata Universitatii, 2012. “În drum spre casă, venind de la birou, pe la orele 17:00, am intrat într-un market de pe lângă Şcoala Centrală. Printre altele, mi-am pus în coş şi 2 beri… La casă, mi s-a spus că ei nu mai au voie, începând cu ora 5, să vândă băuturi alcoolice. Mi-au arătat şi ei, scuzându-se, hârtia pe care le-o adusese Poliţia cu puţin timp în urmă… În România lui Boc şi Băsescu… nici bere nu mai poţi bea după ora 5, dacă stai în centru… Idioţii ăştia nu îşi dau seama că prin astfel de măsuri nu fac altceva decât să sporească nemulţumirea… “, comenteaza, doct, expertul dlui Tismaneanu.

Reteaua e mica. Fotografia sa de prostestatar convins este realizata de un anume Mihai Burcea, la randul sau “expert IICCMER” chiar in cadrul departamentului condus pana nu demult de Adriean Cioflanga, actualul membru al CNSAS care vrea sa-l surpe din interior ca sa aiba pe ce ruine sa puna steagul sovietic (atentie la fotografi, sa nu fie prins cu toate ceasurile fostilor membri ai Colegiului la mana!), Numitul Mihai Burcea este insa nu numai “expert” al IICCMER-ului lui Tismaneanu dar si unul din lidericii… “Militiei Spirituale”, organul de lupta al “societatii civile” Soros. Si cercul s-a inchis.

No (more) comment. Doar o amintire de familie: pe cand nici nu era inscrisa oficial,”Militia” lui Tismaneanu si Toma organiza ca grupare clandestina ilegalista aprigi dezbateri despre legea lustratiei la sediul Facultatii de istorie. Suntem in 11 mai 2006. Decoratul in munca socialista  “Ticu” Dumitrescu traia iar Mircea Dinescu iesea cu masa la aer liber, in fata CNSAS. “Militienii” nostri anti-pro-anti-comunisti nu erau deranjati de legaturile celor doi cu PCR si “organele”, unele mai estice ca altele. Ei doar dezbateau, pe atunci. Alaturi de: Ovidiu Nahoi, Cosmin Gusa, Adrian Cioroianu, Crin Antonescu, Zoe Petre, Stejarel Olaru, s.a. Ce mai: toata gasca cea vestita a intregului… Kremlin!

Sa-mi spuneti va rog daca sunt fotogenici! :)))

Si un bonus, de “Raport final” alias “Soviet Story”: Neintamplator, acelasi Adrian Cioflanga, CNSAS-ist anti-CNSAS, a dezbatut (si el) cate-n luna si in stelele Kremlinului, cu nici doua saptamani in urma, sub organizarea IICCMER-ului lui Tismaneanu, alaturi chiar de lidericiul sef al “Militiei Spirituale”, Andrei Muraru! Mai era ceva de demonstrat?

Militienii lui Mircea Toma sar la beregata CNSAS. Sa aiba grija ce-si doresc! Ziaristi Online: Corneliu Turianu raspunde. Talpes, Cristoiu, Basescu si Maresalul Antonescu. Corneliu Vlad despre onestitatea jurnalistului de cursa lunga

O organizatie fantomatica care face parte din bandele de scandalagii ale “societatii in civil” antrenate de brigadierul-sef Mircea Toma face, din nou, tam-tam, privind cu jind la poarta noua a CNSAS-ului.

Vezi Doamne, dupa 12 ani de la infiintarea CNSAS, timp in care grangurii “societatii civile” Andrei Plesu si Mircea Dinescu – ambii fosti membri ai PCR de la 19 ani, secretari UTC si agitatori de Partid la Institutul de Istoria Artei, respectiv Academia Stefan Gheorghiu – au trecut peste orice Lege burdusindu-si buzunarele cu salarii de ministri si absentand in masa de la sedintele Colegiului, “Militia spirituala” a descoperit, acum ca Dinescu nu mai e membru CNSAS, ca si Corneliu Turianu a fost membru PCR. Insa spre deosebire de cei doi oportunisti notorii, nu de la 19 anisori ci de la 32, ca o obligativitate pentru a putea avea o cariera in magistratura, ca si, de exemplu, colega lui Monica Macovei (Vedeti Ce nu veti gasi niciodata pe blogul “anticomunistei” Monica Macovei, procurorul GDS cu “FB” pe linie de la PCR: “Tatal meu, colonel Vasile Gherghescu, a fost instructor la Sectia Militara si Probleme de Justitie – Sector MAI – a CC al PCR”).

Ceea ce se fac ca nu stiu noii agitatori ai steagului rosu este ca Legea CNSAS a fost schimbata inca de la infiintare, in complicitate cu Horia Roman Patapievici si Constantin ‘Ticu” Dumitrescu, pentru a li se permite celor doi corifei care si-au schimbat cravatele rosii direct cu carnetul PCR sa-si ocupe fotoliile de ministri secretari de stat. Daca ar fi fost animati de pretinsele lor acte de curatire “spirituala” primul pe care ar fi trebuit sa-l aiba in vizor militienii lui Soros (organizatia este sponsorizata din Fondului privat sorosist care imita prin titulatura o organizatie “oficiala”, recte CEE Trust) ar fi trebuit sa fie insusi raposatul “Ticu” Dumitrescu, distrugatorul AFDPR si agentul lui Virgil Magureanu si al “societatii in civil” in CNSAS, nu in ultimul rand singurul fost detinut politic voiajor decorat de Nicolae Ceausescu ca “fruntas in intrecerea socialista” (Vezi Civic Media – Fata ascunsa a lui Constantin Ticu Dumitrescu). In schimb, aceeiasi militieni, cu Mircea Toma in capul la toata tarasenia, s-au dat de ceasul mortii cand a fost numit acelasi Corneliu Turianu la CNSAS, dand ton la vremea respectiva primului atac “civil” public la adresa lui Traian Basescu, huiduit pe treptele CNSAS in 2006 de cei cativa agitatori de profesie.

“Avem o forta de munca stabila; avem, mai cu seama un nucleu de comunisti care se bucura de stima, de ascultare, sint urmati in toate actiunile si sint oameni de actiune.” – afirma “cu tarie” Ticu Dumitrescu, “in exclusivitate”, pentru organul PCR Scanteia. Militienii de azi, saracii, aveau bulanele infipte in ochi, urechi si, mai ales, in gura, de nu au putut comenta nimic pe marginea acestui “eveniment epocal” de pe “santierele patriei”. Si asa au ramas pana astazi. Basescu, pus in fata mizeriilor lui Toma si ai lui, a replicat la momentul potemkiadei anti-Turianu destul de scurt: “Ticu Dumitrescu pozeaza in “sfant al luptei anticomuniste”, dupa ce a primit in timpul regimului comunist Ordinul Muncii Clasa a Treia din mana lui Nicolae Ceausescu”. “Militienii” nostri au inghitit-o doct, ca si in cazurile deja clasice ale lui Plesu si Dinescu. Pana acum. Cand fac, din nou, “revolutie”. Pretextul: schimbarea CNSAS in baza unui asa-zis “Raport” la fundul caruia s-a intins o dara lunga de semnaturi ale unor “lideri de opinie”, “adevarati oameni de bine”, ai “societatii civile”.

Motivul real e cat se poate de trivial: fratele geaman al “liderului”  “Militiei spirituale” vrea si el un loc caldut la CNSAS. Si cum Crin Antonescu, putin obosit, a refuzat sa-l sustina pe lidericiul nostru de serviciu, acum baietii cu “no-ni” – “no-ni” la cap vor sa-l dea jos pe profesorul univ dr Corneliu Turianu ca sa-i ia ei locul. O ordinarie, dupa cum le e si originea. Sa mai amintesc ca baietasii de la periferia societatii civile se pot lauda in cariera lor de “komisari” “civici” cu “deconspirarea” fotbalistului… Gica Popescu?!

Ca unul care am avut destule meciuri cu CNSAS, pe motive de principii nu de pielea scaunului din Colegiu, mi se pare de-a dreptul jenant si – as folosi cuvantul care-i caracterizeaza – jegos demersul brigazilor rosii ale “societatii civile” Soros. Asa ca public cu placere raspunsul profesorului Turianu la imprecatiile micutilor profitori si sefi de detasamente pentru “salvarea” Rosiei Montana si a rezervatiei de kaghebisti din Romania. Si pentru ca unul dintre ei sugereaza pe deasupra ca nici numirea lui Dragoş Petrescu (propus de Administraţia Prezidenţială) nu intruneste conditiile legii pentru ca domnia sa nu ar proveni din sanul societatii civile, le dau un sfat: sa aiba grija ce-si doresc! Sa nu le vina pe cap unul care face parte din vreo 10 organizatii ale societatii civile si ii stie ca la raze X, RMN si PET pe toti cei ce constituie cancerul societatii romanesti de azi (si nu numai).

Ziaristi Online:

Secretarul CNSAS Corneliu Turianu da de pamant cu “Militia spirituala”

CNSAS

Sub lozinca Ne pregatim de ocuparea CNSAS-ului folosita de „presedintele” Militiei Spirituale, Mihail Bumbes, pentru instigarea la desfiintarea Colegiului CNSAS, se ascunde de fapt interesul infiltrarii in Colegiul CNSAS a candidatului PNL pentru acest Colegiu, Alexandru Muraru[1], care este de fapt fratele geaman al lui Andrei Muraru, membru activ al Militiei. Altminteri, mi-e foarte greu sa inteleg propunerea de desfiintare a Colegiului CNSAS cand unul dintre initiatori urmareste sa obtina un loc acolo.

Talpes, Cristoiu, Basescu si Antonescu. Cum s-a spus în comunism adevărul despre Mareşalul Antonescu

Basescu-cu-Antonescu-si Ion Cristoiu

A existat însă în hotarele acestui dialog de două ore cu Traian Băsescu şi un moment care ar fi meritat din partea presei o minimă atenţie: Cel în care preşedintele mi-a făcut cadou cartea găsită de mine, înainte de intrarea în direct, pe unul dintre rafturile dulapurilor din încăpere. Excepţie făcând Victor Roncea, nici un alt membru al breslei n-a avut curiozitatea să afle despre ce carte era vorba.

Corneliu Vlad despre onestitatea jurnalistului de cursa lunga

ion cristoiu si corneliu vlad in iran Foto victor roncea ziaristi online

Credibilitatea presei tine de credibilitatea ziaristului si a mesajului sau. O profesie care in Romania de dupa 1989 este mult licitata si solicitata. Imediat dupa Revolutie, la chioscurile de ziare erau cozi, in 2007 romanii erau europenii care se incredeau cel mai mult in presa scrisa si tv, in 2008 mass-media era la noi institutia cea mai credibila. Dar in iunie 2011, profesiile cele mai onorabile erau, pentru publicul romanesc, pompierii, armata, profesorii, postasii si doctorii. Ziaristii veneau pe locul 6.

Cum se albesc Dosarele. Un turnator al Securitatii scapa de o delatiune cu sprijin din interiorul CNSAS si apoi il da in judecata pentru calomnie pe cel care a demonstrat ca este informator. Si mai pune si “catavencii” sa-i sara la beregata

Istorie şi fraudă (II)

Noi mărturii despre mişcarea de rezistenţă din Oltenia

de Puica Buhoci*

Cercetator asociat la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului

În numărul precedent al „Arhivelor Totalitarismului” s-a documentat veridicitatea şi autenticitatea, precum şi existenţa de facto în arhivele C.N.S.A.S. a unei declaraţii (delaţiuni) din 21 martie 1950, cu semnătura olografă a autorului, document ce fusese studiat legal, în baza acreditării, în arhivele de la Popeşti-Leordeni (în toamna anului 2007), copiat legal, cu ştampila oficială a C.N.S.A.S. şi publicat în Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia, Vol. V, I.N.S.T., 2007, autori Radu Ciuceanu şi Puica Buhoci.

Studiu reprodus de Ziaristi Online sub titlul Istorie si frauda (I). Caz Penal: cum au disparut documente incriminatorii din Arhivele CNSAS. Un furt “garantat” de Academia Catavencu. DOCUMENTE

Atenta şi minuţioasa studiere a surselor a fundamentat condiţia esenţială pentru a demonstra pe de o parte realitatea conţinutului, a materialului factic, a fiecărui detaliu şi adnotări efectuate de ofiţerii de Securitate sau „notele Biroului”, coroborate cu alte tipuri de izvoare de documentare (memorii, studii istorice, istorie orală), iar pe de altă parte am arătat şi analizat dispariţia mai mult decât misterioasă din fondul arhivistic al C.N.S.A.S. a documentului aflat în discuţie, după ce a fost cercetat, copiat şi publicat, conform normelor legale[1]!!

Reiterăm că scopul publicării acelui document (dispărut din arhivă după publicare), alături de alte sute, a fost eminamente ştiinţific, urmând ca pe baza analizei lor să publicăm un studiu al desfăşurării activităţii unui important grup de rezistenţă anticomunist din Oltenia montană, ce a acţionat într-o componentă socială eterogenă, militară, cu un aport important al Mişcării Legionare, în vara anului 1949[2]. Grupul Arnota a reprezentat în istoria rezistenţei anticomuniste de pe teritoriul României, prin activitatea sa conspirativă, prin confruntarea armată de la Hoaga Molidului, din primăvara anului 1949, prin tragicul ei sfârşit (executaţi în munţi, urmăriţi, anchetaţi, arestaţi, ucişi în trenurile morţii) şi prin martiriile lor: Ghiţă Pele, Opriţescu Ion, Ion Costin, Banu Petre, Nicolae Ştefan, Ionescu Gheorghe zis Frunză, Huţanu Gheorghe, Băncescu, Starovici zis Mircea, Anghel Nicolae zis Angheluş, Mohorea Adrian, Sergiu Popescu, I. Cetăţeanu, Mircea Măzăreanu, Ion Martin, maiorul Creţu Avram, locotenentul Simescu Avram, Nelu Jijie, Mihai Morunescu, Mişu Ocneriu, Văduva Constantin, Marinovici Ioan, Teodorescu Ioan, Gheorghe Pavel Ioan, Tărăşescu Nicolae, maicile şi călugării de la mânăstirea Bistriţa şi Arnota etc., aşa după cum recunoştea chiar Securitatea acele „forţe numeroase de adevăraţi patrioţi” care s-au retras în munţi nu de spaima ocupantului, ci pentru a se opune cu arma în mână noului sistem, „prin acte de sabotaj, oprind căile de comunicare, fabrici, căi ferate”[3] etc.

Memoria orală reţine imaginea corpurilor celor asasinaţi la Hoaga Molidului în dimineaţa zilei de Paşte, 26 aprilie 1949, în confruntarea cu batalionul 4 de Securitate Drăgăşani, ce au fost purtate de oamenii Securităţii în afara taberei şi „atârnate de parângă, sub privirile îngrozite ale copiilor de la şcoala normală Bistriţa”[4]. Sensibilitatea şi natura emoţională a unei astfel de teme care se adaugă rigurozităţii cercetării sunt componente necesare şi aproape de nelipsit din recuzita istoricului[5].

Revenind la fondul problemei aflată în studiu, şi anume dispariţia din arhivă a declaraţiei (delaţiune) după publicare, cât şi acuzaţiile nefondate şi necritice din presă, şi mai nou prin atacarea în instanţă, în civil şi în penal, a Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului şi a directorului său, pentru faptul de a fi publicat un document care nu ar fi existat nici fizic, nici altfel, am continuat să întreprindem un amplu program de investigaţie şi cercetare. Am demonstrat deja faptul material de existenţă a documentului, prin descoperirea[6] altora care fac referire la cel în cauză cu date punctuale[7].

Integral, inclusiv Documente din Dosarele CNSAS, la Ziaristi Online

Invazia de stafii. Cum se falsifica biografii la CNSAS prin furt calificat. Istorie si frauda. Preambul final la Afacerea Catrinel Plesu – Informatoare DIE, acoperita XYE, directoare ICR. DOCUMENTE

“Documentul este semnat cu semnătura olografă a lui Aristide Ionescu iar în colţul din dreapta sus are ştampila oficială a penitenciarului Gherla cu semnătura directorului închisorii Tiberiu Lazăr. Argumentul suprem prin care autorul articolului din „Caţavencu” susţine falsitatea documentului este oferit de chiar fostul deţinut politic Aristide Ionescu, care, solicitând CNSAS accesul la documentul în cauză, a constatat că acesta nu exista în arhivă!

Şi totuşi… documentul incriminat a fost cercetat, în baza actelor de acreditare, de subsemnata, în toamna anului 2007[1], la arhiva Popeşti-Leordeni, alături de un volum mare de documente (fondurile penale menţionate anterior) privind grupul de rezistenţă din munţii Arnotei, în cadrul temei de cercetare a I.N.S.T. şi a planului aprobat de Consiliul Ştiinţific al Institutului pe 2007.

Acest document, împreună cu alte sute, în baza cererii adresată către CNSAS, au fost cercetate, xerocopiate şi legalizate cu ştampila roşie a CNSAS, de la arhiva Popeşti Leordeni, având menţionată şi data xerocopierii, 9 octombrie 2007[2].

Suntem obligaţi să recunoaştem că ne aflăm în faţa unei modalităţi de fraudare a cercetării în domeniul istoriei. Nu ne putem îndoi de clasicitatea acestei metode: acţionarea asupra fondului arhivistic prin sustragerea de documente, având ca scop fie şi „cosmetizarea” unor biografii.

I.N.S.T. a fost victima acestui tip de distorsiune a evenimentului istoric prin dispariţia din arhiva CNSAS a unui document: ACNSAS, Fond Penal, dosar nr. 145, vol. I, fila 253. După ce acesta a fost cercetat legal, copiat legal şi publicat, CNSAS a recunoscut copia documentului eliberat de arhivele de la Popeşti-Leordeni, cu ştampila oficială roşie, aflat în mod legal în posesia I.N.S.T. şi l-a reinserat în arhiva de unde fusese sustras în chip misterios[3]. Considerăm că numai cei care au fost interesaţi direct au putut realiza un furt calificat, care avea ca scop eliminarea acestei declaraţii realizată din situaţia de încarcerat.”

Extras din articolul Istorie şi fraudă – Noi mărturii despre mişcarea de rezistenţă din Oltenia – Arhivele Totalitarismului, publicatie editata de Institutul National pentru Studiul Totalitarismului aflat sub egida Academiei Romane

Integral la Ziaristi Online – Istorie si frauda (I). Caz Penal: cum au disparut documente incriminatorii din Arhivele CNSAS. Un furt “garantat” de Academia Catavencu


[1] Documentul original care a dispărut din fondul arhivistic al CNSAS (ACNSAS, Fond Penal, dosar nr. 145, vol I, f. 253) a fost cercetat împreună cu alte documente din acelaşi fond în luna septembrie a anului 2007, după cum rezultă din consemnările registrelor arhivei de la Popeşti-Leordeni.

[2] După cum se poate observa data în interiorul ştampilei oficiale a CNSAS.

[3] Corespondenţa dintre I.N.S.T. şi CNSAS, prin care aceasta din urmă confirmă reintroducerea documentului distrus în fondul arhivistic, conform avizului de securitate al instituţiei (vezi anexa 2).

Nota mea, VR: Toate acestea s-au petrecut pe vremea cand Constantin “Ticu” Dumitrescu, unul din intimii lui Virgil Magureanu, preluase stafeta de tartor la “fabrica de biografii” de la PCR-istul Andrei Plesu si ucenicul sau, UTC-istul HR Patapievici

Despre Ticu Dumitrescu aici: Cu masca/Fara masca

Fata ascunsa a lui Constantin “Ticu” Dumitrescu – micul Ceausescu

Doar cateva documente despre calitatea morala de a da verdicte a lui Ticu Dumitrescu, membru al Colegiului CNSAS si al Comisiei Tismaneanu I:

Seful de Santier Dumitrescu si brigada sa – “un nucleu de comunisti” – in Organul PCR “Scinteia” din 1988
Ceausescu ii confera tovarasului Ticu Dumitrescu Ordinul Muncii clasa III
Ticu Dumitrescu – coloana a II paragraful 3
Expunerea de motive pentru decorare – colegii lui Ticu Dumitrescu
Ticu Dumitrescu dovedeste o “buna pregatire politica si ideologica” conform cu standardele PCR
Securitatea si “obiectivul” Ticu Dumitrescu
Un fost subaltern despre maistrul Ticu Dumitrescu p. 1, p. 2
Detinutul politic Ion Militaru despre Ticu Dumitrescu in inchisoare: “un tortionar”

Fara comentarii.

INTERVIU. Regretatul profesor Raul Volcinschi despre “flacara nationalista a lui Dinu Noica” si “afacerea anticomunismului” cu iz de KGB. IN MEMORIAM

Duminică, 9 ianuarie 2010, în jurul orei 12.00, profesorul Raul Volcinschi, o legenda a generatiei neinfrante a fostilor detinuti politici, adevarata elita a ultimei Romanii, s-a stins în casa sa, din Cluj-Napoca. Profesorul a murit in picioare, la 87 de ani, asa cum a trait, drept, ca brazii care se frang dar nu se indoiesc, din care a fost cladita generatia sa luptatoare, marturisitoare si biruitoare. In Memoriam publicam aici un interviu de referinta, din 2008, cu regretatul ganditor militant anticomunist. Dumnezeu sa-l ierte!

Profesorul clujean Raul Volcinschi: fost detinut politic condamant la 25 de ani de temnita grea, autor al unei evadari spectaculoase, prins si condamnat la inca 20 de ani, eliberat apoi arestat din nou pentru complot, cu tinta de a-l asasina pe Ceausescu, fondator al AFDPR dupa 1989, din care avea sa se retraga ulterior, apoi o perioada secretar de stat, consilier al ministrului de interne Gavril Dejeu. Preocupat de reformarea CNSAS prin eliminarea intereselor partidelor si incredintarea Colegiului chiar fostilor detinuti politici, recent, profesorul Volcinschi si-a vazut si dosarul intocmit de Securitate. Acesta contine peste 100.000 de mii de file, cuprinse in 123 de volume. Organizator al miscarii de rezistenta a studentilor romani in anul 1956, Raul Volcinschi a fost, dupa eliberarea din 1964, si unul dintre mentorii unui atentat armat la adresa lui Ceausescu. Despre acestea si multe altele in interviul de mai jos.

Am o traditie de condamnati in familia mea. Inainte de mine a fost tata. De doua ori. Intai trebuie sa va spun ca eu am facut un liceu de elita – liceul “Aron Pumnul” din Cernauti. Era unul dintre cele cinci licee mentionate pe tara – e vorba de Romania Mare – ca fiind de elita. Erau si evrei si nemti, cine putea intra, dupa merite. Bunicul a fost staret al manastirii Putna; a trecut la Fondul Bisericesc Ortodox Roman, care avea in proprietate padurile statului, padurile din Bucovina de Nord. Bunicul era doctor in trei ramuri: in teologie, filosofie si istorie. El a intemeiat muzeul de la Putna. Era un mare om de stiinta, calugar, cunoscut cu Iorga. In primul razboi mondial, tata trece in Romania, este incorporat in Armata Romana, bunicul si bunica sunt deportati la Sopron, in Ungaria – bunica moare de mizerie acolo, bunicul ramane deci vaduv, tatal este condamnat la moarte pentru dezertare in fata inamicului – ca romanii erau inamicii Austriei. In timpul razboiului este prins de austrieci, condamnat din nou la moarte. Evadeaza. Dupa razboi, fiind vorbitor de limba germana, cu studii la Viena, este numit la ambasada si apoi consul la Berlin. Cu un asemenea trecut, va dati seama ca am fost nevoiti sa ne refugiem in tara dupa ultimatumul sovietic.(…)

Povestiti-ne cum ati actionat in ’56?
Noi aveam stabilita legatura cu miscarea din munti, pentru ca cei mai activi si cei mai buni dintre noi erau niste studenti din Fagaras – fratii Ursu, dar si altii… Cand a izbucnit revolutia din Ungaria, nu am mai stat pe ganduri si am vrut sa aducem arme din Fagaras. 22 de automate urmau sa ne fie aduse la Cluj. Si se zvonea ca veneau din Ungaria trenuri cu prizonieri, revolutionari maghiari, pe care, prin Romania, ii duceau in Rusia. Gata, ne-am facut planul sa atacam trenurile si sa-i eliberam pe ungurii arestati. Pana atunci am mai lansat o operatiune: unul dintre noi, Stefan Balan, din Teius, avea o legatura cu un ofiter, Toader Margineanu, din Fundul Bargaului, unde era singura unitate cu rachete pe vremea aceea. Vroiam sa spargem inchisoarea Gherla si apoi Aiudul, sa eliberam detinutii politici si apoi sa vina cu totii spre Cluj. Unii soldati s-au raliat initiativei. Margineanu a incercat sa scoat niste tunuri dar a dat alarma si a fost prins. Si noi am fost arestati, prin tradare. Nucleul, in jur de noua insi. Ne-am intalnit cu militarii la ancheta. Soldatii astia s-au comportat extraordinar la interogatorii… Pe unul l-a batut pana l-a lasat in sange un maior Vainer, evreu din Cernauti, pe care, culmea! il cunosteam din copilarie. Zicea: “Ba, am sa te omor in bataie” si tanarul ii raspundea: “Bine, si ce castigati? Il omorati pe soldatul Ene, fiu de iobag din tata in fiu. La un neam intreg nu ai sa pui dumneata lat”. S-au comportat admirabil baietii astia. Capitanul lor a fost condamnat la moarte si executat, fara sa divulge legatura cu Balan, cu noi, si cu actiunea de la Cluj.
Pe dvs cum v-au anchetat?…
La Cluj a fost toata ancheta. Am fost dus si la Rahova, din “prietenie” dar ancheta s-a desfasurat la Cluj. Unul dintre noi, mai slabut, a inceput sa divulge reteaua nostra. Atunci m-au luat la schingiut rau de tot. Ma legau cu catusele, cu mainile la spate, si ma agatau intr-un carlig, aflat in WC-ul arestului … Ei, cat poti sta asa? 15 secunde, 20? Incep sa-ti cedeze incheieturile, se instaleaza o durere ingrozitoare… Asta se cheama estrapada, in termeni stiintifici – au inventat-o spaniolii, se zice. E ca si cu “patul lui Procust”: esti mic, te pune intr-un pat mare, te intinde si te rupe. Dupa aia, bataia la talpi. La inceput ai impresia, cand il vezi pe ala ca da cu ciomagul – tu stai legat, cu picioarele in sus si cu un baston bagat pe dupa picioare si pe la incheieturi, unul te rastoarna, tu stai cu picioarele in sus si unul te loveste – ca nu simti nimic… La a treia, a patra lovitura am inceput sa simt durerile la incheieturi… Urcau, urcau, pana la genunchi, cand ajungeau in dreptul pieptului aveai impresia ca sare inima din tine, ca nu mai ai nici o posibilitate sa scapi, ca crapi. Simteam ca sare inima din mine si ma duc. Nu m-au lasat numai cu bataia la talpi. Deodata, am avut impresia ca in spate e unul care imi da cu ceva in cap. Eu simteam, dar nu vedeam. Dar o simteam deja pe scoarta si ziceam “Ma, al dracu’, sta unul cu un ciocan in spatele meu si imi trage in cap”. Ei, era maiorul Vainer care ma batea cu o ranga.
Si, cum a fost sa va intalniti cu un om pe care il stiati de mic si care era acum in postura de tortionar, iar dumneavoastra in postura de victima?
Trebuie sa intelegeti problema evreiasca din Romania. In Bucovina erau cam o suta de mii de evrei. Ei s-au simtit mereu straini cu romanii. Cand au venit rusii a fost o bucurie. Multi au mers mai departe apoi, cu trupele sovietice, si au ajuns sa lucreze pentru Armata Rosie cine stie pe unde. Altii pentru Securitate sau Partid. Asta a fost… Acesti oameni erau cei care, in general, au descins din odgoanele Armatei Rosii. Nu stiau romaneste, stiau sa injure, dar cu accent. Aceasta faza a durat pana in 15 mai 1948. Dupa aceea urmeaza promotiile noi de securisti, deci a doua Securitate. Astia erau din popor si aveau un fanatism nemaipomenit. De altfel, fanatismul este caracteristic tuturor partidelor de stanga, care au un univers utopic. A treia faza a fost din 1964. Noi judecam Securitatea, dar in primul rand trebuie judecat Partidul. Securitatea raspundea la comanda Partidului. A patra faza este cea cu Revolutia culturala. Asta dureaza pana in anii ’80, cand incepe faza finala si se creaza disidenta, cu aportul sovieticilor. Si, practic, s-a intors roata de unde-am plecat, de la prima faza: de la komitern la noul komintern. Asa s-a creat “perdeaua de fum” dintre oamenii regimului si forul moral pe care il reprezentau detinutii politici: prin asa-zisii disidenti.
(…)
Cat ati stat inchis in total?
Pai am primit 20 de ani cu executare. Si am facut din ei opt ani, dar totdeauna in regim de restrictie, cu lanturi. Am vazut multe crime oribile in puscarie. Am stat si la Gherla, si la Jilava. Asta era o puscarie de tranzit si cine aude de Jilava se cutremura. Stiti de ce? Pentru ca era sub pamant. Dar mancarea era mai buna decat in alte parti… Cand eram la Jilava, intr-o zi, la un moment dat se deschide usa si intra un individ, mai in varsta decat mine, el avea vreo 55. Avea o bocceluta si vine catre mine si ma intreaba daca poate sta, jos, langa mine. Si imi spune “Imi dati voie sa ma prezint, sunt Dinu Noica”. El nu isi spunea Constantin. Era in ’63, cu un an inainte de eliberare. Era legionar, incadrat cu Steinhard… care mi-a fost si el apropiat, desi ne-am intalnit tangential. Noica avea ideiile lui, pe care mi le-a impartasit atunci pentru ca auzise de legenda evadatului din arestul Securitatii. Era tratat cu respect, oricum. Stia deja ca vom fi eliberati in curand, respectiv peste un an. Si mi-a spus: trebuie sa ne folosim de regim, sa colaboram si sa lucram cu oamenii lui in speranta ca vom duce mai departe flacara nationalista. Vroia sa faca o reteau in interiorul Partidului. Eu am respins ideea lui. I-am spus: “Domnule Noica, ne batem gura degeaba. Ei sunt stapani din Oder pana in Murmansk si de la Murmansk pana la Vladivostok. O sa-ti trimita trei, patru turnatori care sa te inconjoare si sa-ti suga ideile. Dupa sase luni, daca nu te baga la inchisoare pentru propaganda anti-comunista inseamana ca te vor impacheta ca pe un stiulete si te vor tine asa, pe un raft intr-un hambar, cu sobolani roind in jurul dvs. Lucrurile amestecate, legionari-comunisti, miros urat. Ce rost are? Eu stiu ce fac. Cand ies, ma duc in munti!”. “Ei, domnule, nu, ca te impusca, te omoara”, zice el. Eu i-am raspuns: “Si ce sa fac altceva? Cu o moarte toti suntem datori”. Nu a mai zis nimic. Pana la urma, s-a dovedit ca am avut dreptate si planul lui s-a nascut ca un avorton. Ce a produs? Securitatea a fost mai tare. O anumita aripa.
(…)
Dupa 1989 ati devenit fost fondator si vicepresedinte ale AFDPR…
Da. La 4 ianuarie 1990, la sediul PNTCD, la etaj, sala plina, multa lume, pe un scaun se afla generalul Latea, care vorbea cu masa asta de oameni sa facem o asociatie. Si am facut-o. Latea era primul presedinte. Eu intre timp, atunci, am fost numit in CPUN. Apoi am creat si Uniunea Democrat Crestina (UDC) care, pana la urma a fost inghitita de PNTCD. Coposu ne tot spunea ca nu e cazul sa fie doua crestin democratii in Romania si atunci am mers la ei. Cu AFDPR-ul n-a iesit bine. Am intrat si eu in conflict cu Ticu Dumitrescu, dupa ce avocatul Octavian Radulescu a fost dat afara si s-a infiintat Federatia fostilor detinuti politici. Ticu avea o problema cu legionarii, care il contestau: luase Ordinul Muncii de la regimul Ceausescu. El zicea ca legionarii fac, ca legionarii dreg, ca acum nu trebuie sa mai vorbeasca. Cum, domnule? Dar au tacut toata viata aproape, in lagare si inchisori. Cred ca il incita Magureanu, cu care se tot intalnea. Dar ei erau majoritatea membrilor AFDPR, cum au fost si in inchisori. La arpacas am stat la coada cu totii. Faptul ca unul facea parte dintr-un partid, iar altul din alt partid, nu trebuia sa fie motiv de cearta intre noi. Ticu a venit cu o brigada de batausi de pe santier si a spart AFDPR-ul. Noi am fost foarte solidari in puscarie. Raul te aduna. Dar Ticu Dumitrescu a acaparat aceasta suferinta si a transformat-o intr-o afacere. Afacerea “anti-comunismului”. Voua va ramane datoria sa nu lasati asa suferinta noastra si sa incercati sa reinviati visul furat al lui Dinu Noica.

Integral la Ziaristi Online

Foto: Cristina Roncea

Sectoristul Ticu Dumitrescu striga securistii, prin puii lui. Cezar Ivanescu murdarit post-mortem. Otrava Ticu se raspandeste si dupa moarte prin EvZ

Stimata redactie a Evenimentului Zilei,
Va semnalez faptul ca articolul “Testamentul lui Ticu: deconspiraţi-i pe securişti!”, semnat de Mihai Minca, Vlad Odobescu (sambata, 6 decembrie 2008) contine numele lui Cezar Ivanescu intr-o asociere falsa si denigratoare.


Redau pasajul: “Printre cei care au primit verdict de colaborare cu Securitatea se numără Rodica Stănoiu, fost ministru al justiţiei, Mona Muscă, fost ministru al culturii, magistratul Florica Bejenariu, istoricul Constantin Bălăceanu Stolnici, jurnalistul Cornel Ivanciuc, oamenii de cultură Mircea Iorgulescu, Cezar Ivănescu sau prelaţii Andreicuţ, Pimen şi Corneanu. (Andreea Pocotilă)”
Va anunt inca o data si pe aceasta cale ca Cezar Ivanescu nu a primit niciodata nici un act de la CNSAS care sa il inculpe in vreun fel, cu atat mai putin vreo notificare sau vreun asa-zis verdict de colaborare.
In virtutea dreptului la adevar, la imagine si la demnitate al unui mare scriitor roman mort in conditii suspecte si ca urmare a acelui atac declansat de Mircea Dinescu in data de 29 ianuarie 2008, prin agentia NewsIn, va rog sa imi acordati un drept la replica conform legislatiei in vigoare.
Va reamintesc ca numele lui Cezar Ivanescu nu a apare citat nici in Monitorul Oficial si nici in vreun alt act emis de vreo institutie a Statului Roman in legatura cu un ‘asa-atribuit’ verdict de colaborare cu securitatea. Daca dvs. detineti orice alte informatii sau documente emise de institutii ale Statului Roman va rog sa le faceti publice si sa va sustineti afirmatiile cu acte probatoare. In caz contrar consider ca afirmatia continuta in articolul citat este una pur-denigratoare facuta din rea-intentie si o asociez unei calomnii prin presa.
Va multumesc, cu speranta ca nu veti ignora adevarul,
Clara Arustei
(fiica poetului)

Va rog de asemenea sa accesati (Cezar Ivanescu, documente audio cutremuratoare) si multele scrisori deschise semnate de Cezar Ivanescu si adresate atat Presedintelui Romaniei Traian Basescu cat si Presedintelui USR Ambasador Nicolae Manolescu:

https://www.youtube.com/watch?v=mUm_oL57QNU
https://www.trilulilu.ro/alki/7b93a2daf99af0
https://www.trilulilu.ro/alki/1311589f61b629
https://www.trilulilu.ro/petronius52/8a30f25b1e003c
https://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/

Nota 1 VR: IPS Andrei Andreicut a dovedit in instanta ca nu a colaborat niciodata cu Securitatea. Campania murdara impotriva Ortodoxiei si a preotimii romane a fost declansata de CNSAS prin venalii Ticu Dumitrescu si Mircea Dinescu. Acest lucru nu va fi uitat niciodata.

Nota 2 VR: Ticu Dumitrescu a fost un agent distructiv al rezistentei romanesti anticomuniste ante si post-decembriste, decorat chiar de Nicolae Ceausescu cu Ordinul Muncii Clasa a III-a. NU acccept expresia “despre morti numai de bine” in cazul “Ticu”. Si despre Nicolski ar trebui sa vorbim de bine?! Dovezile colaborarii “anticmunistului” cu regimul comunist si ale colegului sau de gasca, Dinescovici, aici:

Fata ascunsa a lui Constantin Ticu Dumitrescu

Cu masca/Fara masca

Deocamdata va prezentam doar cateva documente despre calitatea morala de a da verdicte a lui Ticu Dumitrescu, membru al Colegiului CNSAS si al Comisiei Tismaneanu I. Fara comentarii. Tot aici veti afla in curand cine l-a creat pe Mircea Dinescu – absoventul Academiei de Partid “Stefan Gheorghiu” – si ce ii leaga pe cei doi animatori anti-ortodocsi.

Seful de Santier Dumitrescu si brigada sa – “un nucleu de comunisti” – in Organul PCR “Scinteia” din 1988
Ceausescu ii confera tovarasului Ticu Dumitrescu Ordinul Muncii clasa III
Ticu Dumitrescu – coloana a II paragraful 3
Expunerea de motive pentru decorare – colegii lui Ticu Dumitrescu
Ticu Dumitrescu dovedeste o “buna pregatire politica si ideologica” conform cu standardele PCR
Securitatea si “obiectivul” Ticu Dumitrescu
Un fost subaltern despre maistrul Ticu Dumitrescu p. 1, p. 2
Detinutul politic Ion Militaru despre Ticu Dumitrescu in inchisoare: “un tortionar”


“MA DOARE IN CUR ca sunt incompatibil!” – MIRCEA DINESCU, secretar de stat

MIRCEA DINESCU urma sa fie deferit Justitiei de Cezar Ivanescu

FOTO DOCUMENT: Secretarul UTC al USR Mircea Dinescu, dupa stagiul de la Securitate si absolvirea Scolii de cadre a PCR “Stefan Gheorghiu”, intampinandu-l cu pixul in mana pe seful Partidului, Nicolae Ceausescu… Azi, “poetul-portofel” taie si spanzura la CNSAS!
VEZI SI: Cezar Ivanescu il acuza pe Dinescu de complicitate in cazul mortii lui Marin Preda

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova