Posts Tagged ‘Troita’

Troiţă în memoria victimelor şi a eroilor de la Colectiv. Sfinţirea de Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril – Biserica Sf. Nicolae Broşteni. UPDATE

Troita Colectiv Biserica Sf Niculae BrosteniExistă în România şi oameni ai faptelor. Nu o să-i vedeţi niciodată la televizor, de unde se revarsă doar vorbe lipsite de conţinut. Aceşti oameni au ridicat deja o Troiţă în memoria victimelor de la Colectiv. Cinste lor! Sfinţirea are loc mâine. Iată Troiţa şi chemarea lor:

Dragi prieteni,

Duminica, 8 noiembrie 2015, Sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, se va sfinti o Troita in memoria victimelor si a eroilor care si-au pierdut viata in incendiul izbucnit vinerea trecuta in Clubul Colectiv din Bucuresti.
Troita va fi amplasata in curtea Bisericii Sfantul Nicolae Brosteni (str Elena Cuza nr 77-79 – Harta aici) aflata in apropierea Clubului Colectiv.

Programul zilei de Duminica 8 noiembrie 2015:
Ora 10 – Liturghie si parastas de 9 zile pentru cei decedati in incendiu
Ora 12 – Sfintirea Troitei
Ora 12:30 – Procesiune de la Biserica Sfantul Nicolae Brosteni catre Clubul Colectiv
Ora 13 – Pomenire in fata Clubului Colectiv

Mergem sa ne rugam in Biserica pentru sufletele celor plecati, pentru cei care au supravietuit acestei tragedii si acum sufera in spitale, pentru alinarea si intarirea familiilor lor.

Daca va doare ce s-a intamplat, daca va pasa, veniti si voi.Troita Club Colectiv In Memoriam Biserica Sf Niculae Brosteni

Troita In Memoriam Colectiv Biserica Sf Niculae Brosteni

Troita Colectiv In Memoriam Biserica Sf Niculae BrosteniUPDATE:

Preoți de la mai multe biserici au oficiat, duminică, în fața clubului ”Colectiv”, parastasul de nouă zile pentru cei care și-au pierdut viața aici pe 30 octombrie, fiind prezenți peste 200 de oameni.

Parastas de 9 zile la Colectiv - 8 Nov 2015

“Soborul a fost condus de părintele Aurel Mihai, vicar eparhial, însoțit de părintele protoiereu Florin Nectarie Busuioc și de preoți de la parohiile din jur, în primul rând ne referim la Mănăstirea Radu Vodă, Biserica Bucur Ciobanu, Biserica Sf. Nicolae Broșteni, Biserica Acoperământul Maicii Domnului, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ionică Piață și de la Biserica Oborul Vechi, Coborârea Sf. Duh din Militari și de la Biserica Sf. Nicolae Negustori. A fost un sobor format din 15 preoți, iar coliva a fost făcută chiar de sora părintelui patriarh, profesoara Vișan. Dânsa s-a oferit”, a declarat presei preotul și vicarul eparhial Aurel Mihai, după oficierea slujbei. Sursa: AGERPRES

Parastas de 9 zile la Clubul Colectiv - 8 Nov 2015

Legendarul General Radu Theodoru a mai înfăptuit o minune: Troiţă pentru ostaşii români de la Cotul Donului la Mănăstirea Comana de Ziua Eroilor 2015. Supravieţuitor: “Să scrieţi că… am dat mâna cu dom’ Mareşal Antonescu!”

Troita Cotul Donului Comana - General RADU THEODORU  General (r) FLORIAN TUCA si ION NICA PAIU supravietuitor

Astăzi, 21 Mai, de Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, s-a înfăptuit sfinţirea monumentului celor 250.000 de romani jertfiţi la Cotul Donului în 1942, în Marele Război îndreptat împotriva bolşevismului ateu şi pentru Reîntregirea Naţională, ne informează Victor Dogaru, care ne oferă şi fotografia de mai sus.

În frumoasa imagine de la evenimentul de dezvelire a Troiţei îi avem, de la stânga la dreapta, pe domnul General (r) RADU THEODORU (92 de ani, autorul celebrelor carţi “România ca o pradă” şi “Urmaşii lui Attila” – PDF), în costum naţional pe unul dintre ultimii supravieţuitori ai bătăliei de la Cotul Donului, ION NICĂ PAIU (95 de ani) şi pe General (r) dr. FLORIAN TUCĂ (87 de ani, cunoscut istoric militar).

Iniţiativa ridicării primului monument comemorativ în memoria ostaşilor români morţi la Cotul Donului aparţine inimosului şi neobositului general Radu Theodoru, fiind susţinută de Părintele Arhimandrit Mihai Muscariu de la Sfânta Mănăstire Comana, cât şi de alţi patrioţi. Dezideratul final este înălţarea unei Troiţe chiar pe locul bătăliei, unde pe locul de veci al atâtor români nu se află ridicată nici măcar o cruce.

Detalii, pe site-ul realizat de Emilian Stoenică, CotulDonului. Acţiunea domnului General Radu Theodoru a fost inspirată de lucrarea “Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare” (Chişinău, 2012) promovată de energicul cercetător basarabean dr. Vasile Şoimaru şi la Bucureşti şi realizată de acesta împreună cu Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea şi Roxana Iorgulescu-Bandrabur, la 70 de ani de la bătălia împotriva duşmanului bolşevic.

În continuare redăm un fragment emoţionant din acestă lucrare, extras din capitolul IV al cărţii, intitulat „Ei au supravieţuit măcelului de la Cotul Donului. Şi încă sunt în viaţă, ca să ne povestească…” şi semnat de învăţătorul Gheorghe Pârlea. Reportajul a fost realizat în vara lui 2012 în două sate din judeţul Iaşi.

Să scrieţi că… am dat mâna cu dom’ Mareşal Antonescu!

„Între supravieţuitorii luptelor de la Cotul Donului şi Stalingrad, patru dintre ei trăiesc, cu privilegiul unui supliment de vârstă dăruit de Cel de Sus, în comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi. Bravii ostaşi de la Cotul Donului îşi duc povara bătrâneţii depănându-şi amintirile de război pe băncuţele de la poarta gospodăriilor aflate acum în grija copiilor, ajunşi şi ei în pragul neputinţei aduse de vârstă.

În satul Soci din comuna amintită îşi au gospodăriile Ion (Nică) Paiu, de 92 de ani, şi Mihai Dascălu, de 91 de ani, iar în satul Miteşti, fraţii Eugen şi Vasile Isachi, primul de 91 de ani, iar celălalt de 92 de ani. Faptul de a-i prinde în viaţă chiar în acest an comemorativ al luptelor amintite şi de a-i intervieva ne-a prilejuit o emoţionantă lecţie de istorie vie, dincolo de răceala abstractă a documentelor.

Fraţii Vasile şi Eugen Isachi îl aveau pe Frontul de la Răsărit şi pe cel de-al treilea frate, pe Ion, care n-a avut norocul să scape cu viaţă. L-a sfârtecat o schijă undeva în Bucovina, în timpul retragerii. Cei doi fraţi întorşi acasă au fost şi ei răniţi la picioare şi la mâini. «Era să fim ca-n poezia aceea a lui George Coşbuc: Trei, Doamne, şi toţi trei!», ne surprinde veteranul. Şi tot el ne înştiinţează: «Dar să ştiţi, măi băieţi – între «băieţii» cărora li se adresa, doi trecuseră binişor de 60 de ani – că la Mirosloveşti a fost o mamă care şi-a smuls părul din cap strigând: Trei, Doamne, şi toţi trei!». Şi moş Eugen, schiţând o grimasă ce tindea spre plâns, le pronunţă numele celor trei flăcăi mândri ca brazii, căzuţi tustrei la Cotul Donului: Ion, Gheorghe şi Costache Păduraru. Apoi, bătrânul veteran, atins în zona aceea sensibilă a memoriei sale, născută din cea mai crudă experienţă umană, schimonosit de accesele de plâns, ne uimeşte prin trăinicia faptelor asimilate în mintea omului simplu. «Am văzut iadul pe pământ. Trăgeam cu puşca doar să alung moartea; moartea era rusul. Tovarăşul meu bun, soldatul Potop Alexandru, şi-a prăpădit de tot tăria şi s-a împuşcat singur în cap, ca sa moară repede. Pe dom’ colonel Gumă l-au luat prizonier sub ochii mei. Priveam din tranşeu, cu cei care mai erau vii, cum l-a prins ceata de partizani ruşi. Colonelul avea deja infiptă în spate ţeava de automat rusesc şi n-avea-ncotro. Dacă trăgeam, murea de glonţul nostru. La câteva ceasuri mai încolo, într-un răgaz pentru adunat răniţii, că erau gemete şi strigăte de ajutor şi în româneşte, şi în ruseşte, ne-am repezit, în atac condus de dom’ capitan Armeanu, ca să-l salvăm pe colonel. Îşi săpa singur groapa. Asta făcea ofiţerul nostru când l-am găsit. Am pus ruşii pe fugă, dar l-am lăsat zălog morţii pe dom’ căpitan Armeanu, în prăpădul care tocmai pornise, cu tancurile şi aviaţia. O schijă cât un grăunte îl nimeri chiar în inimă. Aproape nu se vedea pe unde i-a înţepat pieptul. Au murit atunci şi dom’ locotenent cololonel Sorescu, şi sublocotenentul Popescu… Of! A fost mai grea lupta la retragere decât la înaintare. Doamne! Cum se mai ruga la mine un soldat basarabean, cu pântecele flenduri, să-l împuşc! Şi n-am putut …». De-aici încolo n-a mai putut scoate nicio vorbă moş Eugen. Plânsul său ne-a copleşit şi pe noi. Ne simţeam vinovaţi că am răscolit jarul din sufletul celui pe a cărui suferinţă trăim fără merite care să ne pună în cumpănă viaţa. La plecare, i-a revenit puterea ca să strige dupa noi, cu o nedisimulată mândrie: «Să scrieţi că… am dat mâna cu dom’ Mareşal Antonescu!». (Sursa: Historia)

Info: Roncea.Ro: Foto: Victor Dogaru

Citiţi şi: Vasile Soimaru via Raoul Sorban: La Cotul Donului au murit 150.000 de romani din Armata Romana si 100.000 de romani din Armata ungara. INFO / FOTO / VIDEO

Troita Comana - Cotul Donului -General RADU THEODORU  General (r) FLORIAN TUCA si ION NICA PAIU supravietuitor

Troita pentru Unitate

In Duminica Sfintelor Mironosite, in apropierea campusului studentesc al Politehnicii din Chisinau, a fost sfintita o troita din lemn de stejar, inalta de patru metri. Troita a fost realizata in cadrul unui proiect al ASCOR Bucuresti, intitulat “O Troita pentru Unitate”, inceput in luna august 2007, cu prilejul unei tabere de munca in localitatea Brebu. Crucea ilustreaza, ca si cea inaltata in 2003, in Piata Romana, modelul arhaic al trotei maramuresene de tip cruce celtica, legat, in mod special, de comemorarea eroilor si a luptatorilor. Troita aceasta este inchinata unitatii de neam si implinirii, anul acesta, a 90 de ani de la votarea in Sfatul Tarii basarabeab a Unirii cu Romania, la 27 martie 1918, ca si a 16 ani de la Drumul Crucii Chisinau-Bucuresti, de la statuia lui Stefan cel Mare si Sfant in Piata Universitatii, unde crucea dusa pe umerii tinerilor se afla si azi.
Troita a fost amplasata in fata terenului pe care urmeaza a fi ridicata o biserica avand hramul Intrarea in Ierusalim a Mantuitorului si Sfintii Trei Ierarhi. Parintele Anatoli Goncear, paroh al paraclisului din campusul studentesc, cu hramul Sfintii Trei Ierarhi, si-a exprimat bucuria ca sfintirea troitei a coincis cu sfintirea locului pe care, in aceasta saptamana, vor incepe lucrarile de construire a bisericii. De fapt, a subliniat parintele, nu este o coincidenta, ci “o minune, o binecuvantare cereasca” sub semnul careia se va afla inceputul lucrarilor. In acest context, parintele Anatoli a multumit tinerilor din Bucuresti si a facut un apel la “Unitatea in Credinta” si a indemnat “sa ne unim fortele pentru a construi aceasta Biserica in care, toti impreuna, sa-I slujim lui Dumnezeu”.
Terenul a fost primit in urma cu zece ani dar, din pricina lipsurilor financiare, lucrarile nu au putut fi demarate. Dupa slujba de sfintire, parintele a multumit enoriasilor si tuturor celor care, majoritatea crestini simpli, au donat pentru ridicarea bisericii sume de bani pentru care unii au facut chiar credite la banca. Acesta este, insa, numai inceputul, intrucat, pentru inceperea si finalizarea lucrarilor este nevoie de mult ajutor de acum incolo, fiecare gest de sprijin avand o mare importanta.
Hristos a inviat!
ASCOR Bucuresti

Adevarat a Inviat!
Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova