Posts Tagged ‘uascr’

Cristian Mungiu acuzat de plagiat si de regizorul Ioan Carmazan. Anticrestinism: “Dupa dealuri” este cel mai putin amuzant dintre filmele cu calugarite lesbiene si ex iubite psihopate – Hollywood Reporter. O fundatura – Paris Match


“‘După dealuri’ este cel mai puţin amuzant dintre filmele cu călugăriţe lesbiene şi foste iubite psihopate.”The Hollywood Reporter via Mediafax

“Filmul lui Mungiu, “Dupa dealuri”, primul film huiduit la Festivalul de la Cannes de anul acesta” – titra presa online de sambata consemnand faptul ca mai multi ziaristi si spectatori au huiduit si fluierat la premiera lui Mungiu. Intre timp, titlul in cauza a fost eliminat de pe net, fiind inlocuit cu mai ternul “Filmul lui Mungiu, “După dealuri”, fluierat şi aplaudat la Cannes, susţine o publicaţie franceză”, facandu-se trimitere la L’Express (foto sus).

Inainte de a analiza aceasta noua “creatie” a lui Cristian Mungiu, in care anticrestinismul visceral al familiei Mungiu este impachetat in poleiala senzationalismului ieftin obtinut prin introducerea homosexualismului feminin intr-o manastire, condimentat cu celebrul caz al exorcismului de la Tanacu, este, insa, necesara o retrospectiva asupra personajului.

Regizorul-vedeta are grave carente de profesionalism, fiind deja acuzat in doua cazuri de plagiat de catre doi reputati scenaristi si regizori. Pe langa istoria mai veche expusa de scriitorul Dan Mihu imediat dupa aparitia pe piata a filmului “4-3-2” (foto), se mai adauga astazi si cea a cunoscutului regizor Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC. Ioan Carmazan il acuza in premiera pe Cristian Mungiu, prin intermediul site-ului Roncea.Ro, ca i-a plagiat cu nerusinare una dintre povestirile sale, publicata inca din 1983 in volumul “Povestiri din Bocsa” si transpusa de Mungiu in filmul de grup “Amintiri din epoca de aur”,  pe care acesta nu uita sa mentioneze ca este “Un film scris de Cristian Mungiu”. Pe deasupra, printre toate aceste decaderi de la etica si morala se iteste o afacere de frauda la Centrul National al Cinematografiei-CNC realizata prin intermediul “Amintirilor”.

Intr-o declaratie facuta ieri pentru Roncea.Ro, profesorul Ioan Carmazan a subliniat ca trebuie lamurit o data pentru totdeauna mitul acesta al “geniului” Mungiu, intemeiat pe plagiat, conjuctura si frauda. Amintind de cazul lui Dan Mihu, care, dupa ce a prezentat scenariul sau – Să iubeşti şi să tragi apa – unui juriu HBO din care facea parte Mungiu, s-a trezit anul urmator ca povestea i-a fost copiata grosier in filmul “4-3-4”, regizorul Ioan Carmazan ne-a prezentat si cazul sau. Concret, fragmentul principal din “Povestea lui Vili Tuscan”, una dintre povestirile sale din Bocsa, publicate in urma cu 29 de ani la Editura Facla, despre un carusel si mai multe personaje, a fost reprodus intocmai in filmul de grup semnat de Mungiu “Amintiri din epoca de aur” (vezi foto dreapta si dr jos). Regizorul il someaza pe Mungiu sa ia nota oficial de aceasta acuzatie. Consultand volumul ni s-a confirmat intrutotul afirmatia respectatului regizor. Ioan Carmazan nu exclude actionarea lui Mungiu in judecata urmand ca suma solicitata ca prejudiciu moral si material sa fie donata unui camin de copii si unui azil de batrani ale Bisericii Ortodoxe Romane. De remarcat ca Mungiu s-a aflat in proces si cu muzicianul Cornel Constantiniu, care l-a acuzat ca a furat muzica din “4-3-2”.

Mai mult, conform unor surse din lumea cinematografiei se pare ca nivelul de infractor al lui Mungiu nu se restrange la plagiat si coloane sonore subtilizate, existand suspiciuni solide ca filmul “Amintiri din epoca de aur” a fost dublu-finantat, comitandu-se o frauda care poate fi dezvaluita prin cel mai banal control al unor procurori avizati. Practic, Mungiu a obtinut finantare de la Centrul National al Cinematografiei pentru intregul film de grup format din patru episoade in timp ce alti doi regizori beneficiasera deja de finantare de la stat pentru doua dintre episoade. Afacerea necesita interventia organelor abilitate.

“Nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul. Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte.”, scria Dan Mihu in scrisoarea sa deschisa despre Cazul Mungiu.

Pentru a intelege mai bine profilul celui incriminat de plagiat si suspectat acum de infractiuni si mai grave este necesara o vedere de ansamblu asupra mediului sau de formare.

Cristian Mungiu este fratele mai mic al Alinei Tatiana Mungiu, actuala sefa SAR si fosta activista UASCR (ca sefa a Asociatiei Studentilor Comunisti pe UMF Iasi si redactor-sef la „Opinia Studenteasca“, ziarul Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania – UASCR, patronat de CC al UTC), casatorita de forma cu Andrei Pippidi, cunoscut drept homosexual in cercurile istoricilor de la Iasi, suspectat in aceleasi cercuri ca agent dublu al Securitatii si, respectiv, al unui alt serviciu secret strain. Tatal lor, Ostin Mungiu, in perioada comunista ocupa la UMF Iasi postul de sef al Biroului organizatiei de baza a PCR si, conform marturiilor locale, era insarcinat cu supravegherea studentilor straini, pe modelul Mona Musca. Familia lor este originara din Balti.

Alina Tatiana Mungiu a fost prima din familie care a indraznit sa se faca remarcata si dupa 1989 printr-o pronuntata aversiune fata de crestinism, in special fata de ortodoxie, ura exprimata prin piesa “Evanghelistii”, jucata pentru prima oara in Ungaria si beneficiara premiul UNITER pentru “cea mai bună piesă românească a anului 1992”. Piesa a fost pusa in scena si la noi, in decembrie 2005, la Ateneul Tatarasi din Iasi, in regia unui oarecare Benoit Vitse. Conform marturiilor autoarei, piesa a fost conceputa in 1988, deci in plin elen comunist creator.

Scriitorul Radu Negrescu – Sutu, fost detinut politic ca urmare a semnarii Apelului Goma din 1977, compara piesa “Evanghelistii” cu practicile macabre ale tortionarilor din cadrul “Experimentului Pitesti”. Iata cum descrie el desfasurarea actiunii “artistice” a Mungiei de pe scena Ateneului Tatarasi: “Fecioara Maria apare goala pe scena, in chip de tarfa, iar evanghelistul Ioan, prezentat ca un homosexual potential, isi tot expune fesele dezgolite publicului. Dar toate acestea s’au vazut si la Pitesti. Nici relatia dintre Maria Magdalena, personificata in piesa de curtezana Elena (preoteasa-prostituata, ibovnica lui Cherintos), si Domnul Iisus, nu este noua. Aceasta culmineaza cu sugerarea unei felatiuni, urmata de comentarii de genul: “- Ai simtit natura divina din madularul lui dumnezeiesc?”, sau “- Dimpotriva… e un amant cu totul incapabil…”

Vulgaritatea erotica ostentativ afisata tradeaza cu siguranta frustrarile doamnei Mungiu in acest domeniu, dar acest lucru nu priveste pe nimeni decat pe domnia sa. Fiecare are viata sexuala pe care o poate avea sau pe care si-o doreste. A face insa din Sfanta Evanghelie un spectacol cvasipornografic, prin desacralizarea Domnului Iisus pentru a sacraliza vulgaritatea, este oare o dovada de curaj din partea autoarei acestei nedemne “opere de arta” teatrala?… Spre deosebire de atitudinea antievreiasca sau antimusulmana, cea anticrestina nu prezinta astazi niciun risc, permitand frustratei autoare o gama cat mai larga de blasfemii, inspirate de cele proferate de tortionarii din puscariile comuniste”, consemna dupa premiera de la Iasi Radu Negrescu – Sutu.

Piesa a fost considerata de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist drept o blasfemie si “o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane”. “Este o blasfemie la viata si la credinta noastra”, a afirmat la vremea respectiva si Arhiepiscopul Ioan Robu al Bisericii Catolice din Romania.

Textul blasfemiator al Alinei Mungiu l-ar fi interesat si pe Andrei Serban, acelasi regizor care a montat piesa despre Cazul Tanacu, preluata si de Cristian Mungiu ca tema pentru noul sau film, “Dupa dealuri”, ambele interpretari “artistice” ale unei drame reale fiind inspirate dupa cele doua carti ale fostei jurnaliste BBC Tatiana Niculescu Bran, “Spovedanie la Tanacu” si “Cartea Judecatorilor” (aparute la Humanitas, la fel ca si mai recentul atac la Biserica Ortodoxa Romana al aceleiasi autoarea, “Noptile Patriarhului”). Intr-o paranteza deschisa este de notat si faptul ca Tatiana Niculescu este sotia lui Mirel Bran, corespondent pentru Le Monde, la randul lui un anticrestin convins, observat ca atare si in timpul campaniei pentru salvarea icoanelor din scoli, fiind un critic constant al Bisericii Ortodoxe Romane si un sustinator al propagandei homosexuale stradale. Cu toate acestea, in contrast cu modul “hitru” in care este prezentat regretatul Patriarh Teoctist si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, in cartea sotiei sale, “Noptile Patriarhului”, Mirel Bran considera ca actualul Patriarh Daniel este “un modernist, reformator, ecumenist si european”.

De observat ca atat Cristian Mungiu cat si Andrei Serban au ignorat – chiar cu acceptul tacit al Patriarhiei, din cate se pare – drepturile la propria imagine, viata si credinta ale parintelui Daniel Corogeanu de la Tanacu, inchis pe nedrept pentru moartea Irinei Cornici si intre timp eliberat din inchisoare. Scenele relevate de Mediafax despre atmosfera de la repetitii denota si o alta fateta a realizatorilor unui spectacolul dintr-o drama reala, care implica persoane neconsultate: “Unii actori spuneau «nişte oameni suferă şi noi mergem să ne plimbăm pe Broadway». Ne-am dat seama atunci că nu trebuie să ne luăm prea mult în serios. Distanţa s-a produs când am putut să râdem de cazul acesta”, a mărturisit regizorul Andrei Serban, citat de Mediafax. “Totodată, Tatiana Niculescu-Bran apreciază că momentul cel mai amuzant a fost când Andrei Şerban le-a cerut actorilor să joace piesa pentru trei culturi diferite, din Somalia, Japonia şi Mongolia.”, mai noteaza Mediafax din amuzamentul de la repetitii, facut pe seama mortii unei tinere si incarcerarii altor maicute si a preotului Daniel.

Nu stim cum a fost atmosfera la filmarile lui Cristian Mungiu dar, in tot cazul, anticrestinismul sau nativ, am putea spune, a fost remarcat deja de presa straina. “Regizorul este mai interesat în demonstrarea metodică a potenţialului distructiv al credinţei rigide decât de legătura fragilă dintre cele două femei şi, deşi acest unghi ambiţios este mai intelectual, nu sunt sigur că este şi cel mai potrivit.”, scrie unul dintre jurnalistii acreditati la Cannes ai portalul postului France 24, citat de Mediafax, fara sa stie ca tanarul merge pe urmele tatalui si surorii sale mai mari.

Nu este nimic nou, de fapt. Mult-aclamatul “4-3-2” a fost considerat de presa serioasa a lumii drept o facatura cu aceeasi tenta, de anticrestinism grotesc. “Si avortul devine spectacol intr-un film sordid si plin de vorbarie”, titra cotidianul Vaticanului, L’OSSERVATORE ROMANO. Asociatia “Alege Viata” din Franta l-a considerat “un film care promoveaza cultura mortii”, cineastul Andrzej Zulawski a spus-o pe sleau ca “nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănanc mancare proastă sau să vorbesc cu proşti” iar presedintele Asociaţiei Criticilor de Film din New York, Armond White, a dat sentinta: “Cand un film e atat de obtuz ca “4,3,2”, simti ca si cum a inceput numaratoarea inversa pentru sfarsitul cinematografiei”.

Desi ii scapa informatia ca “in mod inexplicabil, premiera filmului “Dupa dealuri” nu are loc in 19 mai seara, asa cum se cade pentru un regizor care are un Palme d’Or acasa, ci dupa-amiaza, pe zi”, daca citesti corespondentele HotNews ale Iuliei Blaga ai putea crede ca Festivalul de la Cannes de anul acesta se desfasoara pentru si cu un singur film: al lui Mungiu. Ziaristii normali sunt insa mult mai rezervati.

“Paris Match“ noteaza, de exemplu: “Cat despre personaje, de la tanara calugarita care ii spune ‘tati’ preotului, trecand prin iubita isterica si monomaniaca si prin stareta cu inima de sfanta, personajele nu reusesc in niciun  moment sa ne emotioneze. Nu intram nici in empatie, nici in antipatie cu ele, avem doar putina pofta sa le manam de la spate ca sa iesim odata din fundatura in care ne-a dus acest lungmetraj mult prea lung. (…) O fi Mungiu un cineast major, dar ‘Dincolo de dealuri’ nu i-ar putea seduce decat pe cinefilii integristi.”

Anticrestinismul vomitiv al lui Cristian Mungiu, boala de familie dupa cum se vede, se spuzeste oral la Cannes, unde pionierul fruntas al “Noului Cinema” repeta fara jena cliseul ca “nu intelege de ce se construieste o catedrala ortodoxa intr-o tara saraca care n-are decat 5000 de scoli si mai putin de 500 de spitale” (interviu THR).

Nici noi nu intelegem de ce trebuie sa fie platit Mungiu din banii nostri, plus pensiile si alocatiile taiate, ca sa ne injure, asa ca vom solicita Parchetului sa faca investigatia necesara in ce priveste frauda de la CNC pe care o semnalam, corpului cineastilor din Romania ramanandu-i obligatia sa se autosesizeze in cele doua cazuri de plagiat reclamate, pentru a le judeca si condamna conform Legii.

Victor Roncea

Vedeti si: Imnul lui Mungiu: Plagiati, Plagiati, Plagiati!


Imnul lui Mungiu – Plagiati, Plagiati, Plagiati… de ZiaristiOnlineTV

Foto Ioan Carmazan: Cristofor Lazarescu / CineFan.ro

Foto Cristian Mungiu: Ovidiu Micsik / MediafaxFoto/Gandul.Info

De ce a renuntat Valeriu Stoica sa mai candideze la conducerea PDL. “Analiza personala” si Dosarul de Cadre. Valeriu Stoica a intrat in PCR la fel ca si Cristian Preda: UTC-isti la 15 ani, mandri UASCR-isti de la 20 de ani. DOCUMENTE DE PARTID

„Precizez că încă din şcoala generală şi din timpul liceului, am desfăşurat o susţinută activitate obştească, fiind mai întîi preşedinte de detaşament în organizaţia pionierilor, apoi secretar al organizaţiei UTC.” – Valerica Stoica, Autobiografie


Vicepreşedintele PDL Valeriu Stoica a declarat, azi, pentru Mediafax, că a decis, ” în urma unei analize personale”, să renunţe la candidatura pentru o funcţie în conducerea democrat-liberalilor, urmând să se dedice exclusiv activităţii la ISP, din postura de simplu membru al PDL. Este posibil ca “analiza personala” sa fi avut in vedere si relatiile sale cu rusii de la ALRO dar si Dosarul sau de Cadre, din care au fost dezvaluite, recent, doar cateva pasaje biografice. Altele urmeaza. Din dezvaluirile de pana acum, rezulta cat se poate de clar ca “anticomunistul” Valeriu Stoica a fost un activist de nădejde al PCR  și, dacă n-ar fi fost momentul decembrie 1989, poate ar fi avut șansa să acceadă în  CC al PCR în aceiași funcție pe care o deține acum în PDL. La fel si colegul sau de Partid (comunist), UASCR-istul GDS-ist Cristian Preda.

Un palmares demn de invidiat omis din C.V.

Potrivit documentelor, prezentate recent de GIP, Valeriu Stoica a fost secretar UTC în liceu, membru în  comisia politico-ideologică a UASCR, propagandist la „Grivița Roșie” și în Centrul Universitar București, coordonator şi îndrumător al muncii politico-ideologice în mai multe facultăți, secretar UTC la Judecătoria Sectorului 5, propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5, secretar de partid la Judecătoria Sectorului 5, organizator de grupă sindicală la Tribunalului București. Demn de menționat este faptul că Valeriu Stoica a intrat în PCR în 1974 – deci în anul II de facultate, exact la fel ca si Cristian Preda, devenit membru al Comisiei de Cenzori a Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania (UASCR) la doar 20 de anisori – iar pentru activitatea politică și obștească a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare a zilei de 23 August 1944”.

Paradoxal, nici în C.V.-ul depus în Parlament – Stoica a fost deputat între 1996 și 2003 – și nici în cel care se regăsește pe site-ul PD-L,Valeriu Stoica nu a trecut nimic referitor la activitatea sa politică antedecembristă. La fel ca si colegul sau, Cristian Preda, acum vajnic “anticomunist”. Parlamentarii care au fost membri PCR sau au avut funcții în UTC și-au trecut în C.V. activitatea politică de dinainte de decembrie 1989.

Valeriu Stoica  – C.V. politic antedecembrist

– 1968  – 1972 : Secretar al organizaţiei UTC la Liceul Gheorghe Lazăr

– 1972 – 1976: activist într-o brigadă de propagandă juridică în organizațiile UTC din cadrul Întreprinderii „Grivița Roșie”

– 1972 – 1976: activist într-o brigadă de propagandă electorală în asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Bucureşti

– Din aprilie 1974: membru PCR

– 1974 – 1976:  membru în comisia politico-ideologică de pe lîngă consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti

– 1974 – 1976: coordonator şi îndrumător al muncii politico-ideologice din institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” şi Institutul de educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.

– 1980-1981: Secretar al organizaţiei UTC din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

– 1980 – 1981: propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5

– 1980 – 1981: prezintă lunar informări politice în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază PCR.

– 1981-1985: Secretar al organizației de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5.

– 1981 – 1985: lector la cabinetul politico – ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 5

– iunie 1985: absolvent al Universității politice de conducere (cu media 10)

– 1985 – 1986: organizator al grupei sindicale din cadrul secției civile a Tribunalului București

– 1985 – 1986: curs special de pregătire la Cabinetul politico ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4 București

Din scrierile “anticomunistului” si “parintelui fondator al dreptei romanesti”:

Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează

Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român. (Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti)

Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.

Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.

Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.

Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă. (Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1)

Fragmente din Autobiografia olografă

„Precizez că încă din şcoala generală şi din timpul liceului, am desfăşurat o susţinută activitate obştească, fiind mai întîi preşedinte de detaşament în organizaţia pionierilor, apoi secretar al organizaţiei UTC.”

În perioada studenției, 1972-1976, „am fost cooptat în comisia politico-ideologică de pe lîngă consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti, iar în luna aprilie 1974 am fost primit în rîndurile Partidului Comunist Român.”

„Cu referire la activitatea obştească, menţionez că în perioada 1980-1981 am fost secretar al organizaţiei UTC, iar în perioada 1981-1985 am fost secretar al organizaţiei de bază PCR din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În aceste perioade, am fost propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5, iar apoi am activat ca lector la cabinetul politico – ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 5.

După ce am fost promovat la Tribunalul Municipiului Bucureşti, am fost ales organizator al grupei sindicale din cadrul secţiilor civile.

Am absolvit Universitatea politică şi de conducere cu media 10, în anul 1985, luna iunie, iar în prezent urmez un curs special de pregătire la Cabinetul politico ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4.”

Capitolul III din Memoriul de activitate dactilografiat

„III. Activitatea Obştească

În perioada studiilor universitare, am participat la toate activităţile organizate de Asociaţia studenţilor comunişti din Facultatea de Drept, iar din anul 1974, cînd am fost primit în rîndurile Partidului Comunist Român, am luat parte la activităţile desfăşurate de organizaţia de bază.

În acest sens, menţionez că am activat într-o brigadă de propagandă juridică în organizaţiile UTC din cadrul Întreprinderii „Griviţa Roşie” şi într-o brigadă de propagandă electorală în asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Bucureşti.

În anul 1974, am fost cooptat în comisia politico-ideologică din cadrul Consiliului Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti. În această calitate, am coordonat şi îndrumat munca politico-ideologică din institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” şi Institutul de educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.

După absolvirea facultăţii, am continuat să activez în cadrul organizaţiei UTC şi al organizaţiei de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În perioada 1980-1981, am fost secretarul organizaţiei UTC şi propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, am prezentat lunar informarea politică în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază PCR şi am fost propagandist în cadrul acestei organizaţii.

În aceiaşi perioadă, am fost lector la Cabinetul politico-ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al sectorului 5.

Am absolvit în luna iunie 1985 Universitatea politică şi de conducere cu media 10.

În perioada 1981-1 februarie 1985, am fost secretar al organizaţiei de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5.

Ca membru al Asociației Juriștilor din Sectorul 5, am organizat cicluri de conferințe pe teme juridice în școli și unități economice, precum și la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”, am îndrumat activitatea unor comisii de judecată și am participat la diferite acțiuni de popularizare a legii.

În prezent, sînt organizator de grupă sindicală la secţiile civile din cadrul Tribunalului Municipiului Bucureşti.

Totodată, urmez un curs special de pregătire organizat de Cabinetul politico-ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru activitatea profesională şi obştească am fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare a zilei de 23 August  1944.”

De la stânga la dreapta și înapoi

(more…)

Cristian Preda o acuza pe la spate pe Elena Udrea de “leninism” cu “rezonanta cazona”: “Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii”. Ce sa-i faci: PD-L nu e GDS

Presedintele PD-L – Bucuresti, Elena Udrea, si-a aratat ieri dezamagirea pentru faptul ca intelectualii GDS din PD-L, Cristian Preda si Sever Voinescu, nu au fost sanctionati cum se cuvine, dupa cum afirmase si Traian Basescu – prin eliminarea din partid. Intr-o declaratie publica scurta dar cuprinzatoare, Elena Udrea a mentionat nu mai putin de trei ori necesitatea respectarii disciplinei de partid. Drept urmare, azi noapte, “disidentul” de serviciu/i ales pe liste in Parlamentul European, Cristian Preda, i-a dat Elenei Udrea pe blogul sau personal o replica care se doreste a fi “acida” dar nu face decat sa-i devoaleze lasitatea “intelectuala”. Printr-o extrapolare “savanta” a situatiei sale, guralivul de pe Realitatea si Vox Publica Cristi Preda compara cazul sau, prin juxtapunere, cu cel al lui Mircea Geoana, caruia PSD i-a interzis sa mai comenteze public impotriva sefului partidului, Victor Ponta. Atacul la conducerea PD-L este evident:

Zice Preda: “Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul. Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci. În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale și colective, ci un cenzor privat. Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine. (…) Statul pleacă astfel capul în fata partidului.”

De pe acest esafod, trotkistul GDS, membru si militant al Partidul Comunist Roman inca din frageda studentie, ca propagandist UASCR, aplica – crede el – lovitura finala asupra elegantului gat al Elenei Udrea:

“Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.”

Pam-pam. Preda, daca le ai asa umflate de ce nu o spui direct, cu nume si prenume, cum ii sade bine unui “luptator pentru libertate” si “democratie multi-lateral dezvoltata”. Ti-e frica sa nu ti le taie cineva? Harsh!

Problema lui de logica este ca, folosind aceasta comparatie, inevitabil, se pune in galosii PSD-isti ai lui Geoana. Adica acolo unde ii e de fapt locul.

Documentare:

Elena Udrea, ieri, orele 13.00, via Mediafax:

“Nu vreau să mă refer la persoane, dar trebuie să existe disciplină de partid. Mai ales când partidul este la guvernare şi situaţia economică impune anumite măsuri şi aşa extrem de nepopulare. Cred că trebuie să existe o disciplină de partid. Faptul că nu au fost sancţionaţi de la început a adus ca toată lumea acum să vorbească în afara partidului şi nu în interiorul lui”, a precizat Udrea, întrebată despre posibilitatea sancţionării celor care vorbesc în afara partidului, cum ar fi Cristian Preda sau Sever Voinescu.

Udrea a spus că există organisme de conducere ale partidului şi faptul că nu s-au luat măsuri din punct de vedere instituţional acum opt luni a dus la această situaţie în partid. Ea arătat că trebuie sancţionaţi cei care vorbesc în afara PDL, deoarece un partid “nu se ţine fără disciplină”.

“Da, eu m-am aşteptat să-i văd sancţionaţi inclusiv pe cei care au votat împotriva Guvernului şi lucrul acesta nu s-a întâmplat. Deci, cred că un partid nu se ţine fără disciplină. Într-un partid în care orice opinie este acceptată, oricine poate să-şi spună punctul de vedere, să nu vii să-ţi spui punctul de vedere în partid, iar apoi să profiţi de atitudinea ostilă care există în afara lui şi să adaugi şi tu la criticile împotriva propriului partid, cred că nu este…” onest (probabil – nota mea), a afirmat Udrea.

Elena Udrea a apreciat că premierul Emil Boc a fost indulgent cu aceştia.

Cristian Preda, azi noapte, pe la 3.14, pe blogusorul lui (pana acum, la orele 17.00, 173 de accesari):

Geoana

by cpreda

Desi e în opozitie, PSD face tot posibilul să acapareze statul. Mă rog, o parte din el, dar una importantă în ordine simbolică.
O dovedeste decizia de a-i interzice, sub amenintarea excluderii, lui Mircea Geoană să vorbească public despre PSD în următoarele sase luni, desi formatiunea politică îl sustine în continuare pe Mircea Geoană la Sefia Camerei superioare.
Pe scurt: presedintele confirmat al Senatului nu e liber să se pronunte public în legătură cu unul dintre partidele care alcătuiesc camera ale cărei lucrări le conduce.
Seful Senatului e prizonierul unei formatiuni politice. Întâmplarea face să fie vorba chiar despre partidul căruia îi apartine. Tot întâmplarea face ca partidul respectiv să fi fost condus până mai ieri chiar de către Mircea Geoană. Cum se explică asta?
În aparentă, e vorba doar despre un schimb reciproc avantajos: tăcerea de partid e pretul plătit de Geoană pentru pozitia în stat. Asa vor spune cinicii autohtoni, pragmaticii, politicienii versati, oamenii cu experientă, cei care au priceperea terenului si nu se pierd în abstractiuni sau referinte la valori.
Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul.
Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci.
În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale si colective, ci un cenzor privat.
Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine.
Presedintele Senatului a acceptat situatia, bolborosind ceva despre nevoia de coerentă a actiunii de partid.
Statul pleacă astfel capul în fata partidului.
Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.
Dovada e că putini mai stiu (si încă si mai putini vor mai sti peste 6 luni) de unde a pornit disputa Ponta-Geoană.
Opinia românească va consemna un singur lucru: seful PSD e mai puternic decât seful Senatului, adică decât al doilea om în stat.

Sursa 🙂 (nu stiam daca sa o dau sau nu ca sa nu-l deconspir 🙂 dar na, ca o dau): CPLM

Nota mea: Saracutul…

CURENTUL: Ex UASCR-istul Cristian Preda şi ex-procurorul comunist Monica Macovei vizeaza varful PDL. Cica Videanu “e umflat”. De acord. Dar ei cum sunt? :)

Fostul UASCR-ist Cristian Preda continua atacurile la adresa conducerii PDL, in speranta ca va fi si el in garnitura de schimb a partidului. (Dar se pare ca a gresit putin initialele. Nu e PCR, e PDL 🙂 – nota mea) Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca Preda viseaza sa intre in flancul intai al conducerii PDL, partid pentru care nu a muncit nici macar o zi in teritoriu, asta daca nu punem la socoteala efortul depus pentru ca doamna Teo sa ajunga deputat, cu recomandarea sa calda. Si cum in partid nu prea are mari sanse sa fie sustinut pentru un post de conducere la varf , Cristian Preda face ceea ce stie el mai bine: acuza. Acuza partidul, acuza liderii partidului si politica dusa de acesta. Interesant este ca aceeasi lideri erau si atunci cand s-au facut listele pentru europarlamentare si nu i-am auzit nici pe Cristian Preda si nici pe Monica Macovei sa aibe obiectii in legatura cu legitimitatea liderilor PDL. Acum, din postura de europarlamentari ajunsi la Bruxelles gratie votului pe lista dat pentru PDL si nu individual pentru Preda sau Macovei, cei doi considera ca liderii partidului care au pierdut un vot in fata electoratului “nu trebuie sa se refugieze in partid”, dupa cum a precizat ieri seara, la o emisiune tv, Cristian Preda. “Daca pierzi batalia te duci acasa”, a mai completat el. Dar, daca n-ai participat niciodata la o batalie directa, oare nu ar trebui cel putin sa astepti sa participi la una si apoi sa comentezi? E o intrebare retorica desigur, deoarece atat Preda cat si Macovei considera ca in anumite privinte detin adevarul absolut, iar ceilalti trebuie sa se conformeze axiomelor emise de ei. Desigur, pentru orice guvern si pentru orice partid criticile pot fi constructive, dar pentru ca ele sa fie credibile nu trebuie sa ascunda, cel putin in cazul lui Preda, dorinta de a ajunge , cu orice pret, spre varful piramidei de conducere a partidului.

Citeaza acest articol pe saitul tau

Si poate si spre zarile comuniste, as adauga eu 🙂

Vezi si: Magistrul UASCR-istului Cristian Preda, “doctrinarul” Valeriu Stoica, cu stangu’n dreapta: “Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă”

CURENTUL: Din categoria vuvuzelelor de partid, azi uaseceristul Cristian Preda şi amazoana Sulfina Barbu. De la PCR la GDS si apoi, pe lista, la PDL. Iar acum, de la PDL ţuşt la PSD. Adica inapoi la PCR.

Magistrul UASCR-istului Cristian Preda, “doctrinarul” Valeriu Stoica, cu stangu’n dreapta: “Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă”

Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează

Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român.

Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă – anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti

Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.

Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.

Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.

Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă.

Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1

In prezent “doctrinar” al “dreptei populare” “romanesti” alaturi de urmasii unor agenti kominternisti ca Tismaneanu, Patapievici si Liiceanu

Sursa: Arheologie prolet-cuturala

CURENTUL: Din categoria vuvuzelelor de partid, azi uaseceristul Cristian Preda şi amazoana Sulfina Barbu. De la PCR la GDS si apoi, pe lista, la PDL. Iar acum, de la PDL ţuşt la PSD. Adica inapoi la PCR.

Scris de Nicolae Bucur, Mihaela Dobrescu

Cei doi activişti, europarlamentarul ex-UASCR Cristian Preda şi şefa amazoanelor PDL, Sulfina Barbu, au trecut de la susţinerea cabinetului Emil Boc la atacuri tot mai dese asupra premierului şi miniştrilor care fac parte din actualul Executiv, deşi nu pierd nicio ocazie să vorbească despre solidaritate, mai ales acum, cånd Moldova e sub ape. La principii şi discuţii suntem buni cu toţii, practica e mai grea… După ce s-a văzut cu sacii în căruţă în urma alegerii sale pe listele PDL pentru un fotoliu călduţ de eurodeputat la Bruxelles, timidul profesor la Ştiinte Politice, Cristian Preda, s-a apucat de criticat partidul din care face parte şi actuala guvernare Boc. Cel mai recent atac a avut loc vineri, atunci cånd Preda a declarat că soluţia pentru depăşirea crizei este negocierea unei noi formule de guvernare şi că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze. Venit din eşalonul doi al partidului, eurodeputatul a spus despre aceştia că au autoritate, dar sunt lipsiţi de credibilitate, atacåndu-i pe fruntaşii liberali-democraţi după modelul comunist. În opinia lui Preda, Guvernul nu mai are credibilitate nici măcar din partea celor din PDL. „Poţi să ai miniştri foarte buni, dar dacă partitura aleasă nu este cea potrivită, vei da greş. E ca într-o orchestră, degeaba instrumentiştii sunt talentaţi, dacă sunt nevoiţi să interpreteze o partitură proastă“, afirmă Preda într-un interviu din presa centrală. Frustrat că încercarea sa de „reformare“ a partidului nu a funcţionat, ceilalţi membrii ai PDL reproşåndu-i viziunea obtuză asupra realităţilor din politica romånească, Preda s-a înfoiat din nou afirmånd că formaţiunea politică din care face parte este condusă după un sistem feudal. Ciudat e că PDL are aceeaşi conducere şi aceleaşi structuri ca atunci cånd Cristian Preda era pus pe liste pe locul patru la alegerile europarlamentare. Atunci se pare că nu-l deranja deloc sistemul feudal care i-a asigurat intrarea fără prea mari eforturi personale în Parlamentul European.

Preda virează spre PSD?

Atacurile succesive ale politrucului Preda ar putea avea legături şi cu o eventuală plecare a sa de la PDL spre PSD. Comunist convins încă din tinereţe, atunci cånd organiza Conferinţa Naţională a UASCR din 1988 şi ridica ode preacinstitului conducător, se pare că GDS-istul Preda îşi pregăteşte tot mai asiduu dezertarea din PDL şi îmbarcarea sa imediată în barca PSD-ului. Ca soluţie pentru ieşirea din criza guvernării, Preda susţine „negocierea unei noi formule de guvernare“. „Un guvern atât de fragil care depinde de doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi UNPR, nu poate să reziste“, apreciază eurodeputatul PDL, sugerånd că este nevoie de un compromis cu cele două partide de opoziţie PSD şi PNL. Semnalul unei apropieri dintre Preda şi PSD a fost dat tot vinerea trecută de către secretarul general al social-democraţilor Liviu Dragnea, care a declarat, la Târgu Mureş, comentând afirmaţiile eurodeputatului PDL Cristian Preda referitoare la faptul că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze, că, dacă ar fi fost în locul lui Preda, şi-ar fi căutat, de mult timp, un alt partid. „Dacă eram în locul domnului Cristian Preda, de mult îmi căutam alt partid“, a afirmat Liviu Dragnea. Poate o invitaţie clară cum că sångele apă nu se face şi un socialist din tinereţe nu se poate schimba undeva spre vårsta a doua.

„Condamnat“ la eşalonul doi

Cristian Preda îşi datorează ascensiunea politică, pånă în Parlamentul European, exclusiv PDL, partid care l-a propulsat din funcţia sa eternă de consilier în råndul candidaţilor pentru PE. Dincolo de cariera universitară, unde a abuzat o perioadă de funcţia de decan, concomitent cu cea de europarlamentar, „politicianul“ Cristian Preda se poate lăuda doar că i-a fost consilier atåt actualului preşedinte, cåt şi lui Emil Constantinescu. În rest, o organizare modestă a summitului francofoniei şi, să nu uităm, măreaţa sa realizare: garantarea lui Teo Trandafir. Nu putem uita cum Preda a însoţit-o peste tot în campanie şi cum declara că Teo e un mare cåştig pentru partid. Rezultatele nu mai au nevoie de niciun comentariu, semn că europarlamentarul Preda ne oferă doar garanţii expirate.

Sulfina, amazoana certăreaţă

(more…)

Cristian Preda diminueaza credibilitatea PDL si a lui Traian Basescu. Dupa ce a garantat pentru Teo cea cu PLM, GDS-istul ales pe lista, ca la PCR, ii da lectii de “credibilitate” premierului Boc. De la ode lui Ceausescu la atacurile la Eminescu

Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si pe cea a lui Traian Basescu, este de parere europarlamentarul democrat liberal Cristian Preda, citat de Ziare.com. Eu cred ca mai degraba un politruc ca Cristian Preda este cel diminueaza incontinuu credibilitatea PD-L si a lui Traian Basescu, in numele caruia isi aroga ca gavareste (nu e nici o cacofonie si nici gagafonie, mai, Preda! – mai citeste-i si tu pe Iorga si Eminescu inainte de a-i da lectii lui Cezar Preda!). Iata ce-si permite listaciul din PE, dat afara recent de la Facultatea de Stiinte Politice:

“Din noiembrie incoace, de la realegerea presedintelui Basescu, Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si credibilitatea lui Traian Basescu. Sigur ca in aceste conditii se pune in mod acut, dramatic, as spune, chestiunea recapatarii unei increderi, recredibilizarii si a Partidului Democrat Liberal si, as spune, cred ca e nevoie si de acest plus de credibilitate pentru presedinte, pentru ca presedintele nu e intr-o logica electorala. Trebuie sa fim lucizi: in acest moment exista un deficit de credibilitate major”, a declarat Preda la RFI.

Se pune intrebarea simpla: cine este Cristian Preda? Cum isi permite un personaj care a ajuns europarlamentar pe lista, ca la PCR, sa critice munca unui om ales (si chiar reales, si primar si deputat)? Ce a facut acest individ guraliv pentru partidul din care face parte si, in fond, pentru tara? Mai concret: ce a facut acest om? In afara de parturi trase cu gura si supte apoi imediat de toate canalele mogulilor, in special prin intermediul Vox Pu(b)lika si al vuvuzelelor lui Vintu si Soros din presa, prin ce se recomanda acest stramb de “dreapta”? Prin faptul ca pe curul lui Teo Trandafir scrie mare si intelectualiceste “garantat Cristian Preda”? Prin injuraturile la adresa lui Eminescu “garantate” de Plesu? Prin odele pe care i le-a adus lui Ceausescu pe cand era trompetist UASCR (membru PCR din 1987!)?. Prin apartenenta la Reteaua Tismaneanu?

Am auzit chiar azi, din gaura din fata a unui coleg de tovarasie al “societatii in civil”, Cristian Pirvulescu, ca Cristian Preda, acelasi, s-ar afla pe o lista de “prezidentiabili” in 2014, pentru “era post-Basescu”, alaturi de – tineti-va bine! – Baconschi, Voinescu si… Dan Puric. Sigur n-a uitat pe cineva?! 🙂 Dincolo de ridicol, daca as fi membru PDL i-as propune stimabilului propagandist GDS, daca este asa de tare-n gura, sa-si dea demisia din Parlamentul European – ca tot critica alegerea pe liste! – si, la urmatorul post liber de parlamentar, sa nu mai propuna inca o Teo-ce-PLM, care sa arate cum stie ea sa fucka in fata natiunii si a PDL, la recomandarea tatukului Voiculescu, ci sa candideze personal. Singur, singurel, in fata poporului. Sa vedem: ia trei voturi si jumatate (Tismaneanu)? Si abia dupa aia sa (mai) vorbeasca daca o sa mai aiba vreun piuit ceva…

Vezi si: In sfarsit. Un PDL-ist adevarat i-o tranteste in fata europolitrucul Cristian Preda. Mircea Toader: “Nu ajungea niciodata europarlamentar daca nu era pe lista.” Si nu e singurul 🙂 Plus: Religia ramane in scoli

COLIMATOR ONLINE. Politrucul Cristian Preda a “acceptat invitaţia amabilă şi generoasă” a mogulului Vintu de a presta la Vox Pulica. Liviu Antonesei a protestat prin lichidarea blogului

Amintiri – amintiri. Vladimir Tismaneanu si Cristian Preda lansand “Marele Soc” al lui Ion Iliescu. Plus FOTO

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova