Posts Tagged ‘uniunea scriitorilor’

Ziaristi Online: Regrete masonice pentru Radu Vasile. Profesorul Constantin Barbu: “Toţi cei nouă agenţi străini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu sunt evrei unguri şi evrei austrieci”. ICR-Chisinau recidiveaza: Falsuri istorice si propaganda pentru Biserica KGB a “Intregii Moldove”

Regretele Marii Loje nationale masonice 1880 pentru fratele Radu Vasile - Doc Ziaristi OnlineZiaristi Online:

“Fratele” Radu Vasile, regretat de Marea Loja Nationala a masoneriei romane fondata la 1880

Regretele Marii Loje nationale masonice 1880 pentru fratele Radu Vasile - Doc Ziaristi Online

Radu Vasile, un strălucit Frate, ne-a părăsit. Suferinţa l-a răpit temporar, dar acolo sus, la Orientul Etern, unde cu toţii ne vom întâlni, Radu Vasile va continua să strălucească.

Profesorul Constantin Barbu: “Toţi cei nouă agenţi străini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu sunt evrei unguri şi evrei austrieci”. INTERVIU Cuvântul Libertăţii

Constantin Barbu cu unul dintre volumele Integralei Manuscriselor Dimitrie Cantemir

Eminescu este viu, extrem de viu fiindcă geniul său este unul historial, el ghicind „enigma vieţii”. N-am vrut să spun până acum, dar toţi cei nouă agenţi străini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu sunt evrei unguri şi evrei austrieci. Toată povestea stupidă cu antisemitismul lui Eminescu aici trebuie căutată. Este un lucru gingaş pe care va trebui să-l lămuresc.

ICR-Chisinau recidiveaza: Falsuri istorice si propaganda pentru Biserica KGB a “Intregii Moldove” din banii romanilor

Colaj-Pasat-si-Vladimir-KGB

La un an de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, Guvernul ţarului Alexandru I a comis încă o fărădelege, de data aceasta faţă de sufletele locuitorilor de aici. La 21 august 1813 a fost semnat Decretul imperial privind crearea Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului, act unilateral, samavolnic, prin care locuitorii dintre Prut şi Nistru supuşi canonic Mitropoliei Moldovei au fost rupţi de la matcă şi trecuţi la nou creata mitropolie. Ce a urmat se ştie: rusificarea, deznaţionalizarea, interzicerea ţinerii serviciilor religioase în limba română etc.

Ziua Ungariei este o zi a crimei pentru romani: copii, femei, bătrâni, preoţi şi dascăli schingiuiţi şi ucişi. Interviu Dan Tanasă – Vasile Lechinţan. Expoziţia de cadavre de la Muzeul Antipa, o monstruozitate. Sotiile lui Manolescu demisioneaza

Avram Iancu in apararea romanilor ucisi in masacrele din TransilvaniaZiaristi Online:

Ziua Ungariei este o zi a crimei pentru romani: copii, femei, bătrâni, preoţi şi dascăli schingiuiţi şi ucişi nevinovaţi. Interviu Dan Tanasă – Vasile Lechinţan

Troita in Apuseni aproape de Avram Iancu - Foto de Cristina Nichitus Roncea

Avram Iancu: “Mihălţule! Mihălţule! Botez de sânge! Cu mult sânge de duşman te voi răsplăti! De şapte ori au tras ucigaşii cu puştile asupra bieţilor români, neînarmaţi şi nevinovaţi. Optzeci de români au căzut la pământ din care cincizeci strigau că îi dor rănile, iar 30 erau morţi. Dar, afurisitele fiare în loc să deie cel mai mic ajutor celor nenorociţi, de ei, îşi luară puştile pe umeri şi se întorse înapoi la Aiud”.

Cum au pus românii opinca pe Parlamentul de la Budapesta. Un Remember de Cristian Negrea

Opinca Romaneasca-pe-Parlamentul-Ungariei-1919-Armata-Romana-la-Budapesta-Foto-Roncea-Ro-Ziaristi-Online-Arhivele-Nationale

Astăzi, mai mult ca oricând, ar trebui să ne amintim și să le amintim și lor, că acolo unde acum câteva zile s-a arborat drapelul secuiesc, tot acolo a stat arborată și o opincă românească. Spre veșnică amintire a tuturor celor care încearcă să uite asta.

George Damian: Expoziţia de cadavre de la Muzeul Antipa, o monstruozitate. Pro Vita protesteaza, directorul Dumitru Murariu tace

Muzeul Antipa - The Human Body - O porcarie sinistra

Dacă aş putea, aş declanşa un boicot faţă de expoziţia de cadavre de la Muzeul Antipa, intitulată pompos „The Human Body”. Înainte să săriţi cu mantra „îngrămăditule, bigotule, fundamentalistule” vă rog să citiţi de ce consider expoziţia de la Muzeul Antipa drept o insultă la adresa umanităţii.

Demisii in randurile sotiilor lui Manolescu de la MAE si USR. Ion Spanu il dezbraca de secrete pe Dominique Strauss-Kahn de Dambovita

Cotidianul si dl Ion Spanu despre Nicolae Manolescu si sotiile lui

Dezvăluirile publicate de cotidianul.ro n-au rămas fără rezultat. Astfel, Irina Horea, noua soţie a lui Nicolae Manolescu, şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedintă a Uniunii Scriitorilor. De asemenea, după unele informaţii şi Nicolae Manolescu va fi retras din funcţia de ambasador UNESCO, unde se afla inca in functie o alta sotie de-a sa.

In Memoriam Nae Ionescu (16 iunie 1890 – 15 martie 1940): Cine l-a ucis pe Nae Ionescu? Petre Tutea si Petre Pandrea evoca pista otravirii profesorului nationalist de catre agentii lui Carol al II-lea si ai nefastei Elena Lupescu

18 Gen Catacuzino Granicerul si Nae Ionescu in asteptarea lui Mota si Marin la Gara de Nord 13 Feb 1937 - Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu - Tipo Moldova - Roncea - Buzatu - 2012

 

Cristina Țopescu: Băsescu este bântuit de demoni. Breban, Theodorescu sau Simion, noul ambasador al Romaniei la UNESCO. Manifestul de la Cluj care i-a scos din minti pe Manolescu, Plesu, Liiceanu si Patapievici. Săptămâna spionilor

Desen de Eugen Mihaescu - Protest fata de Traian Basescu, ICR si GDS

desen de Eugen Mihaescu

Ziaristi Online:

Cristina Țopescu: Băsescu este bântuit de demoni

Desen-de-Eugen-Mihaescu-Protest-fata-de-Traian-Basescu-ICR-si-GDS-736x1024

„Eu am făcut o greşeală la ultimul referendum. Şi greşeala a fost că până la urmă, deşi pierdeam, că nu m-am bătut. A doua oară nu mai repet această greşeală. Dacă mă mai suspendă o dată, de data asta mă bat cu ei să iasă electoratul la vot”, a spus preşedintele în interviul dat lui Robert Turcescu.

Aurel Rogojan: Săptămâna spionilor – la Bucureşti şi Moscova

FSB Meeting with Vladimir Putin - Kremlin Ru - Ziaristi Online Ro

La Bucureşti, pe 11 februarie, Traian D. Băsescu s-a întâlnit cu “Colegiul şi activul de comandă al SIE“. La Moscova, pe 14 februarie, Vladimir V. Putin s-a întâlnit cu “activul de comandă şi Colegiul extins al FSB“. Înainte vreme se spunea, şi la Bucureşti, ca şi la Moscova, “activul de partid şi de comandă”.

Constantin Barbu: Cine a fost şi ce a mai rămas din ipochimenul plagiator Nicolae Manolescu? Plagiatele mici ale ambasadorului Romaniei la UNESCO

Ipochimenul Manolescu apud Calinescu si patibularul Patapievici apud Basescu

Manolescu nici n-a îndrăznit în Istoria critică să comenteze Luceafărul, în capitolul dedicat lui Eminescu. Nici nu putea să comenteze Luceafărul, poem abisal interzis ipochimenilor. Cultura lui Manolescu e cultură de institutor. Nivelul maxim pe care l-a atins hermeneutica lui este binecunoscut: “Demiurgul îi oferă lui Hyperion marea cu sarea”.

Noua Tribuna de la Cluj cu Mircea Arman Redactor Sef - Ian 2013 - Ziaristi Online

Valorile trebuie recunoscute şi promovate, impostura şi autosuficienţa păguboasă căreia i se mai zice “prostie cu ştaif” trebuie arătată şi dezavuată. Nu există deţinători ai adevărului absolut şi nici promotori de valori certe, această confuzie uriaşă o pot face doar cei mînaţi de setea de putere şi arghirofilie. În cultura noastră acest mod de a privi lucrurile aparţine unor epigoni ai lui Constantin Noica. Le spun că se înşeală.

Noi propuneri la UNESCO in locul lui Nicolae Manolescu: academicienii Eugen Simion, Razvan Theodorescu sau Nicolae Breban. Surse MAE: Manolescu a cheltuit pe chiria de la Paris 396.000 euro

Academicienii Eugen Simion si Razvan Theodorescu - Ambasador UNESCO Paris

Criticul Nicolae Manolescu, care este si foarte activ pe numeroase alte functii, urmeaza sa fie retras de la post in scurt timp, dupa 5 ani si jumatate de mandat, afirma sursele MAE citate. Conform acestora, cei care se detaseaza pentru ocuparea prestigioasei pozitii de la Paris sunt cunoscutii academicieni Eugen Simion si Razvan Theodorescu dar si Nicolae Breban, care spera insa sa preia destinele Uniunii Scriitorilor din Romania, dupa ce s-a demonstrat ca Nicolae Manolescu a falsificat statutul USR pentru a ocupa functia de presedinte intr-un al treilea mandat. Cei trei au avantajul ca sunt si academicieni, spre deosebire de Nicolae Manolescu.

Toamna se numara bobocii. Manolescu si Dinescu cercetati de Agentia Nationala de Integritate la sesizarea Roncea.ro. Confirmarea ANI. DOCUMENTE LA ZI

Nicolae Breban prezintă „Mârşăvia lui Nicolae Manolescu” II. Roncea.ro lanseaza concursul cu premii “Ce mare istoric al literaturii romane l-a definit pe Manolescu drept «un ipochimen»?” Premiul cel mare: Stenograma discutiei dintre tovarasul N. Ceausescu si tovarasul N. Manolescu. Mentiune: Adevarata biografie a lui Nicolae Manolescu

Ruşine, dle N. Manolescu!

de Nicolae Breban

Ce-i cu prostia asta, de „agent de influenţă”, expresie lansată ca un zvon de unele dame isteroide la Paris, fiinţe „fine” care nu au publicat, decenii la rând, vreun titlu în acest mândru şi liber oraş, expresie pe care unii nătărăi, la care văd acum că te înşiri grăbit şi mata, o repetă, fără să vă treacă o clipă prin cap – de conştiinţă nu mai vorbesc! – că mândrul şi arogantul, îmbibat realmente de propria sa valoare, atâta câtă este, Breban nu poate fi instrumentul nimănui, nu poate fi instrumentul nici unei puteri. Nici în vis!

Am fost tentat, recunosc, să pun un alt titlu acestui text, cel folosit de un invitat al dtale la cenaclurile literare pe care le conduceai, un jurnalist cunoscut care semna într-un ziar de mare tiraj un text cu un titlu care suna cam aşa: „Mârşăvia lui Nicolae Manolescu”. Mi s-a părut atunci şi îmi pare şi azi prea drastică şi neadevărată titulatura ziaristului; m-am înşelat?, mă înşel?

Da, „amice”, e cam jenant cu ce te ocupi sau nu te ocupi de o bună bucată de vreme; ba, folosind de vreo două decenii revista România literară, sprijinit de amicii apropiaţi de la GDS şi de la CNSAS, ataci memoria, numele şi opera unor scriitori de vârf, condamnaţi de comuniştii stalinişti la ani grei de temniţă, terfeliţi după moartea lor, precum poetul Ion Caraion sau, mai recent, marele cărturar, cunoscut şi elogiat pe două continente, Adrian Marino. (Ca şi alţii, scriitori adevăraţi pe care nu-i mai înşir aici, unul dintre ei a murit de inimă rea, de curând, după ce a vrut, bietul, să se lege cu lanţuri de clădirea unei Uniuni care-l privea cu indiferenţă!) Ba te ascunzi la Paris într-o funcţie vag-pompoasă, din care, de aproape un deceniu, nu a răzbătut cel mai mic ecou al vreunui sprijin sau ajutor dat literaturii, culturii care te-au trimis acolo. (Mă rog, prin persoana actualului preşedinte, de care nu vă jenaţi să staţi aproape, nici dta şi nici prietenul dumitale apropiat, fosta marea speranţă a filosofiei româneşti, G.L., dar mie nu conteniţi să-mi reproşaţi că am stat lângă un alt preşedinte, N.C., căruia, voi uitaţi să amintiţi cu îndârjire, eu i-am dat cea mai usturătoare palmă în coloanele celui mai mare ziar francez, Le Monde!)

Mai nou, dintr-un critic sever şi inteligent, fidel literaturii române şi valorilor ei, ai devenit un fel de măscărici care se preface că îi apără pe scriitori şi biata lor Uniune, înfundându-i şi pe unii şi pe alţii tot mai adânc în mâlul unei indiferenţe generale şi în valurile unor calomnii „isteţe”, nu rareori insolente, rezultatul fiind acela că niciodată de aproape un secol de când există Uniunea noastră prestigiul şi importanţa scriitorului român nu au fost mai coborâte în societatea românească. Nici măcar sub comunişti! Poate altădată, voi scrie şi despre aceasta, când voi avea timp şi voi considera necesar – deoarece, dvs., criticii literari, comentatorii, aplicaţi sau nu ai acelor texte semnate de adevăraţii creatori, imitându-i pe unii confraţi francezi, la fel de limbuţi şi de înfumuraţi, aţi uitat raporturile reale între creaţie şi receptare! – de data aceasta, mă voi ocupa doar de editorialul dtale din nr. 16 al R.L. şi de ecourile ultimei şedinţe de consiliu al USR care mi-au parvenit, aici, unde mă aflu, încă departe de capitală.

(more…)

Uniunea Scriitorilor si-a pierdut azi sediul, Casa Monteoru. Scriitorii se intreaba: “Va fi exclus din USR preşedintele Nicolae Manolescu pentru prejudiciile aduse USR?”

Mediafax anunta ca Tribunalul Bucureşti a decis azi ca sediul din Calea Victoriei – Casa Monteoru a Uniunii Scriitorilor din România (USR) să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, care acuză Uniunea că a lăsat clădirea să se degradeze. Scandalul, care s-a lasat cu amenintari si insulte in sanul USR, a fost prezentat pe larg pe acest blog, in premiera pentru “presa crizata”. Ridicol, Uniunea tocmai isi alesese noua sigla, cea de mai sus :). Scriitorii, si nu numai, il acuza pe presedintele Uniunii, Nicolae Manolescu, “intelectualul Gold” (care mai are vreo alte sapte functii, inclusiv pe aceea de ambasador la sediul UNESCO de la Paris), ca nu a reprezentat interesele institutiei nici macar in instanta. Sa fi fost toata tarasenia derulata sub nasul conducerii USR chiar fara ca aceasta sa nu fi stiut nimic? Scriitorii au cuvantul:

Liviu Ioan Stoiciu: Aţi citit bine în titlu: ne aflăm în această situaţie acum, deşi pare a fi de necrezut, un joc. Conform noului Statut al Uniunii Scriitorilor din România (întocmit chiar de preşedintele USR, Nicolae Manolescu), cei ce aduc prejudicii materiale şi morale USR pot fi excluşi din USR. Suntem în această situaţie inadmisibilă, repet: dacă se pierde sediul actual al USR din Casa Monteoru, din Calea Victoriei 115, preşedintele Nicolae Manolescu (şi echipa sa de conducere) poate fi acuzat nu numai de indolenţă, indiferenţă şi iresponsabilitate, la nivel publicistic-moral, ci şi de faptul că a adus prejudicii materiale USR şi, conform noului statut al USR, poate fi exclus din USR de către Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, inventată chiar de actuala conducere!

În Săptămâna financiară, un ziarist incomod, care se respectă, Miron Manega, demontează declaraţiile preşedintelui Manolescu, că n-a ştiut nimic până anul acesta de afacerea imobiliară legată de Casa Monteoru şi de procesele ei „secrete” de restituire (procese reluate după ce a fost anulat actul de donaţie, fără ştiinţa USR), şi apoi că, după ce a aflat, i s-a refuzat USR accesul la dosar. Astfel, cade scuza că nu e vinovată actuala conducerea USR de pierderea peste noapte a Casei Monteoru, sediu al USR: În cazul sediului USR, situaţia se află încă sub control, deci există şanse de păstrare a acestuia, chiar dacă proprietarul de drept este (sau a fost) Primăria Capitalei iar procesul se judecă între moştenitorii lui Lascăr Catargiu şi primar. Evoluţia în favoarea reclamanţilor este justificată de Nicolae Manolescu prin aceea că jurista Primăriei ar fi obstrucţionat accesul la dosar: “Nu numai că n-am fost înştiinţaţi, dar ni s-a refuzat de către jurista Primăriei accesul la dosar, sub cuvânt că n-avem calitate procesuală, deşi aveam folosinţa imobilului» – spune acesta, într-o declaraţie pe site-ul USR. Şeful serviciului juridic de la primăria Capitalei, George Iorgovan contracarează, spunând că dreptul la intervenţie nu poate fi obstrucţionat. “Nu-l cunosc pe acest domn – spune George Iorgovan, referindu-se la Nicolae Manolescu – şi nici nu pot contesta cele afirmate de domnia sa în legătură cu ce i-ar fi spus sau nu o juristă. Dar nici nu pot să le iau de bune dacă nu are probe în acest sens. În schimb, pot să spun cu certitudine că dreptul de a intra în proces ca intervenient nu i-l poate respinge decât instanţa. Iar instanţa nu i l-a respins, dovadă faptul că Uniunea a fost reprezentată la şedinţa din 14 aprilie». Miron Manega atrage atenţia că lipsa de transparenţă la USR (care mă obligă şi azi pe mine să scriu aici, de altfel) provoacă deja monştri. Vă invit să-i citiţi întregul articol al lui Miron Manega, dând click pe http://www.sfin.ro/articol_19517/uniunea_scriitorilor_cu_un_pas_in_strada.html. Totodată, vă pun la dispoziţie şi articolul Aurei Christi, semnificativ, legat de aceeaşi temă, dând click pe CHRISTI Aura – CASA MONTEORU (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Aura Christi va dedica, de altfel, un „dosar” al revistei lunare pe care o conduce, Contemporanul. Ideea Europeană (director Nicolae Breban), în numărul pe luna mai, scandalului Casa Monteoru, actual sediu al USR. Vă reamintesc, miercuri, 14 aprilie s-a amânat procesul, venind la bară şi avocatul USR (alături de cel al Primăriei Capitalei). Miercuri, 21 aprilie are loc ultima înfăţişare în procesul revendicării Casei Monteoru (casă de patrimoniu). Va reuşi, cu autoritatea publică pe care o are (dar de care nu profită), acum, Nicolae Manolescu să păstreze sediul USR la Casa Monteoru? Să dea Dumnezeu! Dacă nu va reuşi, va fi preşedintele USR (cu întreaga sa echipă de conducere salariată) exclus din USR pentru prejudiciile materiale şi morale aduse USR?

N-aş fi atât de intransigent, dacă n-aş descoperi, în continuare, atitudini aberante în rândul celor ce ar trebui să se simtă solidari cu cei puşi de partea adevărului, nu să justifice actuala situaţie în care e pusă USR (să rămână fără sediul din Casa Monteoru). Mă închin când descopăr că sunt înjuraţi toţi cei ce scriu despre acest caz, de parcă ei ar fi vinovaţi!

(more…)

Razboiul intelectualilor. Cum a pierdut Manolescu sediul USR, Casa Monteoru. Scenarii orwelliene la Uniunea Scriitorilor. Aura Christi: Arma GDS-istilor, profitorii sistemului si sabotorii culturii romane – „bolşevismul anticomunist”

Aura Christi: Casa Monteoru si literatura românã vie

Când mă gândesc la cei douăzeci de ani de litere, scurşi din 1990, pentru a încerca să pricep lucrurile cât mai bine, fac, în această ordine de idei, exerciţii de înţelegere în siajul iubitului de noi Sfântul Augustin. Analizez modul în care este tratată cultura, literatura română vie. Nu, nu în ţări puternice şi bogate, ţări care se respectă, cum sunt, de pildă, Franţa sau Germania, Italia sau Rusia – state democratice care au o cultură veche, sprijinită prin strategii elaborate şi urmate, în timp, ca literă de lege, o cultură bine cunoscută, bine propagată, tradusă, mediatizată de secole în lume. Mă gândesc, aşadar, cum este tratată literatura vie în ţările vecine, care au făcut parte, ca şi România, din blocul aflat în raza influenţei sovietice. Ce tablou se conturează? În Polonia, Ungaria, de pildă, literatura se află la loc de cinste, este respectată, propagată, iubită, firesc, atât în ţară, cât şi în comunitatea europeană; şi nu numai în comunitatea europeană. Scriitorul, în aceste ţări ex-socialiste, este, continuă să fie o instituţie. În ţările vecine nu e nevoie să repeţi că literatura naţională conservă, păstrează identitatea unei naţiuni, fiindcă acest adevăr este înţeles de la sine, măsurile de susţinere, protecţie şi propagare a literaturii naţionale vii fiind eficiente, exacte.

În România, însă, literatura vie este tratată, în chip incredibil, de neînţeles, cu dispreţ. Iar scriitorul român a ajuns o entitate de care se poate face abstracţie. Faţă către faţă cu organismele, instituţiile statului (şi nu neapărat ale statului), scriitorul român… nu există. Literatura română vie este rău cunoscută, rău tratată în ţara ei. Iar peste graniţă… nu există! Aceasta este trista, dramatica realitate care persistă de douăzeci de ani. Şi teamă îmi este că modul în care este sabotată sistematic literatura română în ultimii douăzeci de ani, în realitate, este expresia, semnul unui atentat la identitatea poporului român. Este o afirmaţie, se înţelege de la sine, de o gravitate extremă aceasta. Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, în fapt, nu mai sprijină literatura română vie. Nu de ieri. Nici de alaltăieri. Programele culturale au fost suspendate. Achiziţia de carte pentru bibliotecile judeţene, făcută pe vremuri, an de an, prin Ministerul Culturii, de asemeni. Aproape fiecare ministru al culturii, de cum este instalat – pe criterii evident politice – în fotoliul de ministru, declară cu seninătate incredibilă că este interesat exclusiv de patrimoniu, în consecinţă, accentul se pune, în timpul mandatului său, pe patrimoniu, cultura vie fiind fie dată cu brutalitate la o parte, fie identificată, nu rareori, până la caricatură, cu divertismentul, ceea ce, evident, este, iarăşi, foarte grav, astfel încurajându-se subcultura, maneliada, degradarea treptată a populaţiei, împinse încet, metodic spre analfabetizare.

Cine este vinovat de această situaţie? În primul rând, noi, scriitorii. Sau, cum susţine romancierul Nicolae Breban în volumul Trădarea criticii, apărut la Editura Ideea Europeană – cea mai incomodă carte a anului 2009 – „răul este acasă”, în lumea scriitorilor adică.

Libertatea în care a fost aruncată benefic România după Revoluţia din 1989, denigrată de majoritatea membrilor Grupului de Dialog Social, a fost un taifun. S-au clătinat destine, s-au pulverizat la jumătatea drumului promisiuni, cariere, ce păreau a fi – şi nu rareori chiar erau! – de prima mână. Criticii importanţi, aproape fără excepţii, au părăsit terenul literelor vii. „Dăruindu-le” prestigiu social, audienţă domnilor Liiceanu, Manolescu etc., M. Lovinescu şi V. Ierunca – doi excelenţi cronicari da radio, care au jucat un rol important, greu de neglijat la Radio Europa Liberă, fiind, după 1990, înscăunaţi în tronul de mari sfetnici ai naţiunii, de „mari creatori”, „mari critici”, „egali ai celor mai de seamă critici români” – M. Lovinescu şi V. Ierunca, aşadar, au transplantat, din nefericire cu succes, zâzania, dihonia din mediul exilului parizian… pe terenul românesc, semănând confuzie în lumea postdecembristă. Sub zodia confuziei, nodulii de influenţă şi putere, inclusiv financiară, pot fi dispuşi după bunul plac al unui grup (GDS), care astfel îşi consolidează hegemonia, folosind, în ultimul timp, ca armă „bolşevismul anticomunist”.

În loc să fie solidari cel puţin ca în plină dictatură, scriitorii s-au împărţit în grupuri, grupuleţe, bisericuţe, lumea literară fiind fracturată în timp pe principiul (ne)apartenenţei la partidul X sau Y, sau la Grupul de Dialog Social. Da, atotputernicul GDS, care, de facto, conduce de douăzeci de ani cultura română, având reprezentanţi în nu puţine instituţii, departamente, agenţii fie private, fie de stat, care duc, după cum se afirmă – majoritatea – o politică de sabotare sistematică a literaturii vii, a scriitorului viu, în favoarea comentatorilor înrolaţi, purtând cravate portocalii. „Bolşevismul anticomunist”, se spune, practicat asiduu de unii, nu puţini, membri ai GDS – s-a înţeles în timp – asigură subvenţii grase, prestigiu social şi – nu în ultimă instanţă – putere. Atenţie, o putere greu de neglijat în condiţiile în care membri sau simpatizanţi, susţinători influenţi ai GDS-ului se află la conducerea câtorva instituţii de prim-plan cum sunt, bunăoară, ICR, Humanitas, România literară, 22, USR etc., nu-i aşa? Disidenţii reali au fost daţi, nu o dată, cu brutalitate, la o parte.

(more…)

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova