Posts Tagged ‘Vasile Bunea’

“A FOST AMIRALUL MIKLÓS HORTHY REVIZIONIST, IREDENTIST, XENOFOB, ANTISEMIT, HITLERIST?” O carte de Vasile Bunea, creatorul Muzeului National al Refugiatilor, necesara tuturor functionarilor “statului roman”

Hungarian Park Miklos Horthy Hitler OrbanIn timp ce in Romania statuile Maresalului Antonescu au fost izgonite din spatiul public, in Ungaria, “regentul” antisemit Miklos Horthy, vinovat de primele genociduri ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, epurarile etnice criminale executate in Ardealul ocupat impotriva romanilor si evreilor, este praznuit la nivel national, iar busturile lui apar ca ciupercile dupa ploaie in toate catunele populate de extremisti maghiari. Recent a fost inaugurat chiar si un parc cu numele lui, langa Budapesta. Autoritatile ungare stiu sa lucreze cu dictatura democratiei europene asa ca au motivat ca “a fost vointa comunitatii locale”. La referendumul initiat de opozantii proiectului nu s-a prezentat aproape nimeni. Ce se inampla insa la noi daca o comunitate locala solicita ceva – cazul cetateniei de onoare acordata Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu? Pai, i se spune “Niet”, de noii tovarasi de drum ai tuturor regimurilor, exact ca in timpul dictaturii comuniste. Cu toate acestea, aceleasi foruri care se opun onorarii unui martir roman care a salvat de la moarte un evreu nu au nimic impotriva proslavirii unor criminali de razboi antisemiti si antiromani, ca Wass Albert si Nyiro Joszef, ale caror statui au impanzit “Tinutul Secuiesc”, cu voie de la… stapanire; adica de la stapanul celui ce face pe stapanul ghiululilor Romaniei. Ba chiar un avocat al reabilitarii criminalului Wass Albert a ajuns ditamai “consilier onorific” (deci aici nu e nici o problema “onoare”) al premierului de paie al Romaniei. Nici romanii nostri nu acorda prea mare interes acestei profanari simbolice a victimelor pogromurilor comise impotriva romanilor si evreilor in timpul ocupatiei Ardealului. In localitatea ungureasca Kereki, un tanar avocat maghiar a cinstit cum se cuvine o statuie a criminalului Horthy, aruncandu-i o galeata de vopsea rosie peste cap si o pancarda pe gat cu textul Vinovat de genocid, criminal de război”! (foto in baza). Despre toate acestea si multe altele, se scrie in cea mai recenta carte a inimosului si neobositului scriitor Vasile Bunea, creatorul Muzeului National al Refugiatilor, locul unde puteti afla aproape totul despre atrocitatile maghiarilor impotriva romanilor. Intitulata “A FOST AMIRALUL MIKLÓS HORTHY REVIZIONIST, IREDENTIST, XENOFOB, ANTISEMIT, HITLERIST?” si aparuta la Editura Napoca Star (Cluj Napoca, 2013) in Colectia “Istorie moderna si contemporana”, volumul de 348 de pagini cuprinde o analiza exhaustiva asupra fenomenului extremismului maghiar, tolerat nepermis in Romania, si se inscrie pe lista lucrarilor obligatorii pentru autoritatile publice care sustin sau chiar doresc sa mai apere Constitutia. Reproduc in exclusivitate pentru Roncea.Ro un extras despre teroarea horthysta din Ardeal, la ceas “aniversar”, cand majoritatea reprezentantilor “statului roman” a adresat calde felicitari ungurilor de ziua lor nationala, ziua sarbatoririi crimelor din 1848 impotriva poporului roman: zeci de mii de romani, copii, femei, batrani, dascali si preoti schingiuti si ucisi nevinovati.

Vasile Bunea - Muzeul National al Refugiatilor - Horthy Miklos, antisemit, antiroman, xenofob, criminal, hitlerist

Teroarea horthystă

“Dupa Diktatul de la Viena, au început actele de terorism împotriva românilor şi evreilor. Era rezultatul unui program premeditat de intimidare şi exterminare a poporului român. Într-o broşură publicată la Budapesta şi răspândită din ordinul lui Horthy, intitulată „Fără milă”, se pot citi rânduri demenţiale ca acestea: „Voi omorî pe orice român pe care-l voi întâlni în drumul meu… noaptea voi pune foc satelor româneşti. Voi trece prin ascuţişul săbiei toată populaţia. Voi otrăvi fântânile. Voi ucide copii la sânul mamei lor… Voi aprinde satele. Nu voi avea milă pentru nimeni. Nici pentru copii, nici pentru mamele însărcinate. Răzbunare. Fără milă, răzbunare crudă”.

Teroarea a început la 9 sept. 1940, în comuna Trăznea din judeţul Sălaj, apoi horthyştii au asasinat 81 de locuitori; în comuna Ip, în noaptea de 13 14 sept., au fost ucise 159 de persoane, femei, copii, bătrâni. Caselor locuite de români li s a dat foc.

Împotriva intelectualilor români, dezlănţuirea a fost demenţială: protopopul Aurel Munteanu din Huedin a fost torturat în piaţa oraşului timp de mai multe ore, după care i s a înfipt un ţăruş în gură, care a ieşit prin ceafă; în com. Fântâna Mare din jud. Sălaj au fost îngropaţi de vii mai mulţi români. Pe stadionul din Oradea au fost spânzuraţi 30 de români. La 23 sept. au fost masacrate în com. Mureşenii din Câmpie familiile învăţătorului Gheorghe Petre, a preotului Andrei Bojor, şi alţi săteni.

Preotului Pompei Onofrei din Cluj i au fost smulse barba şi părul, a fost legat cu sârmă de gât şi târât pe străzile oraşului. Lista ororilor e lungă, nu ne ar ajunge o carte să le trecem şi comentăm pe toate, aşa cum merită să o facem. Mai trebuie amintite, totuşi, şi câteva fapte petrecute la sfârşitul războiului: în com. Sărmaş au fost ucişi în noaptea de 16-17 sept. 1944, 126 de evrei, femei, bărbaţi şi copii.

În comuna Moisei din Maramureş, 29 de ţărani au fost închişi într o casă şi li s-a dat foc, după care au fost incendiate 260 de case.

În Banat au fost executate 50 de persoane, numai pentru vina de a fi român! Torturile, asasinatele erau făcute pentru a i determina pe români să şi părăsească locuinţele şi să se refugieze pe teritoriul României.

Văzând că aceste procedee barbare au dat rezultate mediocre, autorităţile horthyste au trecut la expulzarea locuitorilor români. Aproximativ 218 000 de români au fost arestaţi, îmbarcaţi în vagoane de marfă şi expediaţi în România – sunt numai cei înregistraţi oficial, deoarece alţi 60-70 000 au trecut în România fugind de regimul de teroare dezlănţuit de bandele horthyiste. Numărul românilor din nordul Transilvaniei s a micşorat şi prin organizarea unor detaşamente de muncă trimise în Germania. Pentru alte mii de români s au construit lagăre de concentrare. Limba română a fost interzisă treptat în şcolile de stat; liceele româneşti au fost desfiinţate; au fost alungaţi preoţi (în total cca 140); multe biserici ortodoxe au fost devastate, dărâmate, profanate (altele sigilate şi închise) – de pildă biserica din Bicsad a fost transformată în WC public.

O minoritate etnică din nordul Transilvaniei împotriva căreia s au înverşunat horthyştii a fost minoritatea evreiască. Această minoritate a fost deportată aproape în întregime în lagărele de concentrare naziste. Au pierit peste 140 000 de evrei în lagărele de la Auschwitz, Dachau, Birkenau ş.a. După 68 de ani de când România s a reîntregit cu partea din Transilvania, răpită samavolnic în 1940, la Budapesta se fac auzite declaraţii precum „minoritarii maghiari din ţările vecine fac parte integrantă din naţiunea maghiară şi sunt subordonaţi guvernului şi parlamentului de la Budapesta”. Aceasta nu însemnă altceva decât că maghiarii din afara Ungariei, deci şi cei aproximativ 1,2 mil. din ţara noastră, să se organizeze ca autonomie minoritară, cu parlament propriu, cu poliţie proprie etc. Fostul ministru de externe Geza Ieszensky declara în 1993 că „Într-o primă fază… urmărim ca Transilvania să devină un spaţiu complementar economiei maghiare…, iar ca scop politico strategic, unirea maghiarilor în graniţele lor înainte de Trianon.” Nu putem să ignorăm nici faptul că, în anii ’90 rămăşiţelor pământeşti ale fostului dictator, Horthy, li s-au făcut funeralii naţionale în Ungaria. Guvernatorul Miklós Horthy a fost reabilitat la 4 septembrie 1993 de parlamentul Ungariei, în timpul mandatului premierului József Antall.

Rezultă din toate aceste sumare relatări că maghiarimea nu a învăţat nimic din lecţiile istoriei de până acum, mai răscoleşte în foc, să caute tăciuni, doar, doar vor mai face o vâlvătaie!”

Vasile Bunea, Muzeul National al Refugiatilor

“A FOST AMIRALUL MIKLÓS HORTHY REVIZIONIST, IREDENTIST, XENOFOB, ANTISEMIT, HITLERIST?” 

Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013

NOTA MEA: Ma intreb, Romania de ce nu cere despagubiri Ungariei pentru sutele de mii de victime ale genocidului si deportarilor din 1940-1944? Sau macar ca statul ungar sa-si ceara scuze oficial, pentru toate crimele comise. Sa-l intrebam pe Iliescu, pe Ponta, sau pe Basescu?
Statuia lui Miklos Horthy din Kereki - vinovat de genocid, slavit de Ungaria

O alta comemorare uitata la “nivel inalt”: Masacrul lui Wass Albert de la Muresenii de Campie. Interviu cu un roman care urma sa fie ucis de unguri: profesorul Ovidiu Bojor, nepotul preotului macelarit cu toata familia sa de grofii maghiari

“Fantasmele trecutului continuă să tulbure minţile unor nostalgici, care n-au renunţat niciodată la obsesia maladivă, cuibărită adânc în cugetul şi sufletul lor, refacerea Ungariei Mari. Cât vor dăinui aceste stafii, va exista pericolul real ca interesele ţării noastre să fie puse, din nou, pe tarabă şi renegociate de zarafii politici.”  – Conferinta comemorativa a masacrului maghiar de la Muresenii de Campie

„ (…) În timpul masacrelor de la Mureşenii de Câmpie, acolo se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.

Aici era preot român, Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri. Îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comandamentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.

Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului. Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhász Sarolta.

Toate victimele, în număr de 11, sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului. (…) Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)

Avînd în vedere că faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război; (…) având în vedere că luaţi în parte, fiecare din aceşti acuzaţi conform participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează: (…)

Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)”

TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ, Şedinţa publică din 13 martie 1946.

Dosar nr. 1/1946, Hotărârea nr. 1.

Sentinţa Tribunalului Poporului Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război si reconfirmata de Curtea de Apel Cluj, Sectia Penala, in Sedinta Publica din 10 martie 2008, prin Sentinta Penala 35/2008

Pledoarie pentru neuitare

Împlinirea, la 24 septembrie, a 72 de ani de la abominabilul masacru de la Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj,  a constituit pentru participanţii la Sesiunea de comunicări cu tema „Refugiul românesc: 1940-1945”, desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor Etnici din Mureşenii de Câmpie, ocazia de a-și aduce aminte de cei peste 1000 de martiri români uciși în acel sângeros septembrie 1940. În numele lor și al zecilor de mii de români maltratați, persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din teritoriul nordului Transilvaniei cedat Ungariei horthyiste după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, precum şi al celor aproape 400.000 de cetăţeni de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, „uitaţi” astăzi de autorităţile române, istoricii, cercetătorii și juriştii, prezenţi la reuniune au pus în lumină mărturii inedite şi documente de ultimă oră privind pătimirile românilor şi evreilor din Ardealul ocupat vremelnic.

Integral la Ziaristi Online

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova