Victor Roncea Blog

Sper că nu lezez prea mult discursul hagiografic legat de evenimentele din 6-7-și mai departe aprilie 2009, dacă zic că eroii adevărați au fost…alții.  Am și două nume: Vitalie Eșanu și Mihai Moscovici – nu cred că o să le dea cineva măcar o gramotă sau o bucată de premiu – prea mulți pretendenți la cele 2-3 locuri de erou.

Nu mă refer deloc la suferință. Cum necum, suferința nu pare un produs chiar deficitar în această lume (uigurii, tibetanii, creștinii din Sudan, copiii abuzați de preoți pedofili și mulți-mulți alți sărmanii au și ei din astea) , iar piața de atenție-milă-compasiune-empatie-revoltă e și ea restrânsă – coincide, în linii mari, cu Lumea Occidentală. Să mai adăugăm că și această Lume Occidentală are idiosincraziile ei:  tare îi plac narativele ecologiste și environmentaliste, e indispusă când aude de naționalism, și, uneori, opacă la sensibilitățile legate de drepturile omului și concurență  economică loială. Astfel că suferința, în sine, nu e un mare capital simbolic, ci cel mult un fundal  pe care se contruiesc marile bătălii pentru ”dreptate”.

Pentru a se impune în această competiție mondială a suferințelor (concurența între nenorociți e probabil mai dură decât cea între norociți), durerea trebuie:

– ambalată și globalizată (au făcut-o miile de gură-cască ce au fotografiat evenimentele și le-au făcut upload pe internet)

(more…)