Posts Tagged ‘Zoe Petre’

Cu ce drept vorbeşti, dle Andrei Pleşu? Radu Beligan, atacat de amploaiatul unui traficant de copii, complice şi profitor al tuturor regimurilor. UPDATE: Artişti ai României sar în apărarea bătrânului actor

Andrei Plesu si burdihanul sauPleşu, acest nefericit filosof de colţ de ziar, un “rezistent prin mâncare” al tuturor regimurilor, de la Ceauşescu şi Iliescu la Constantinescu şi Băsescu,  în prezent susţinător înfocat al şefei lesbienelor şi homosexualilor din lupanarele “societăţii civile”, anticreştina Mandela Macovei,  se gândeşte să-şi mai lipească numele de o mare personalitate, atacându-l mizer pe nonagenarul Radu Beligan. Ce mai: îi face… morală!

Când îi scria cu libidoşenie lui Ceauşescu ca să poată apoi să meargă în sejururi şi la burse în Occident, cu acordul Securităţii, dl. Pleşu, plagiatorul lui Adorno, devenea, se ştie, un moralist “cu acte în regulă”. În străinătate fiind, dl. Pleşu, din calitatea lui de moralist, n-a găsit nici un prilej să critice crimele regimului comunist din România, altfel decât în şoaptă, la cafenelele din Montparnasse. Curajosul moralist guraliv de azi este complicele de ieri, prin tăcere, al acestor crime.

Când făcea apologia intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, în sinistrul Adevărul din 14 iunie 1990, ulterior masacrului mineresc asupra Capitalei pupâdu-i mâna cu aceeaşi libidoşenie satrapului Iliescu, din funcţia de ministru al Culturii, dl. Pleşu era, se ştie, tot un moralist. Moralistul de azi este complicele de ieri la crimele lui Iliescu.

Când, la CNSAS fiind, înfiera Securitatea acoperindu-şi soţia, fost agent al DIE, dl. Pleşu era, din nou, un moralist. Complice la fraudă, impostură dar şi la teroarea Securităţii, iată, atât familială cât şi familiară.

Când susţinea, pe vremea lui Constantinescu, cot la cot cu “tovarăşa colonel” Zoe Petre, bombardarea sârbilor de Sfintele Paşti, dl. Pleşu era, din nou, un moralist. Dar şi un complice al crimelor comise asupra populaţiei civile sârbe din capitala europeană Belgrad, bombardată sălbatic chiar şi în noaptea de Înviere.

Când a ajuns la Băsescu, a ştiut cum să rămână acelaşi moralist limbist, împreună cu toată gaşca lui de antiromâni bolnavi: Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, eiudem farinae (sic). Complice şi făptaş al crimelor lor culturale împotriva poporului român.

“Filosoful” nostru de colţ de ziar a fost, de-a lungul fulminantei sale cariere, angajat al unui devalizator al României, Dinu Patriciu, cât şi al puşcăriaşului Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca azi să devină amploaiatul unui odios traficant de copii, când PSD-ist, când PDLMP-ist, după cum îi vine ordinul: Cristian Burci. Complice prin asociere, tăcere, “onorabilitate” şi reprezentare al unui vânzător de carne vie. Moralist, nu glumă!

Din această postură de mare scribuleţ la ziarul unui traficant de copii şi, desigur, moralist de servicii, sperând să-şi recapete sinecurile dacă-i revine mafia GDS la putere, Andrei Pleşu îl înjură pe maestrul Radu Beligan, negându-i dreptul la opinie, oricare ar fi aceasta. Cu ce drept, dle Andrei Pleşu?

Morala: ţiganul tot ţigan.

Victor Roncea

UPDATE: Intr-o “Scrisoare catre Andrei Plesu si catre cetatenii Romaniei care iubesc democratia”, mai multi artisti de marca ai Romaniei ii reproseaza scriitorului ca l-a atacat in mod “josnic” pe maestrul Radu Beligan, dupa ce acesta din urma si-a manifestat sprijinul pentru Victor Ponta in cursa pentru prima functie in stat. În scrisoare, care este semnată de actorii Florina Cercel, Adela Mărculescu, Marin Moraru, Costel Constantin, societari de onoare ai TNB, și de soliștii Dida Drăgan, Angela Similea, Adrian Daminescu și Florin Apostol, i se solicită lui Andrei Pleșu să-i ceară scuze maestrului Beligan, transmite Agerpres.

“Maestrul Beligan merita respectul dumneavoastra si al nostru, nu atacuri politice josnice…”, spun semnatarii scrisorii.

“Acest mesaj nu se refera neaparat la persoane, ci la valori. Acest mesaj reprezinta un semnal de alarma in fata radicalismului, a intolerantei si a urii care se manifesta in societatea romaneasca. Din pacate, aceste sentimente si atitudini care ataca in mod direct fundamentele unei societati deschise sunt promovate nu doar de unii actori politici, ci si de reprezentantii elitei culturale, de oameni care reprezinta repere sociale si care exceleaza in domeniile lor de activitate.

Suntem profund ingrijorati in acelasi timp de atacul nedrept pe care domnul Andrei Plesu l-a lansat la adresa Maestrului Radu Beligan, doar pentru ca marele nostru actor a indraznit sa aiba si sa exprime public o opinie si o optiune politica diferita de cea a domnului Plesu. Consideram ca traim intr-o societate democratica in care libertatea de exprimare este garantata si ca nimeni nu trebuie pus la zid doar pentru ca isi exprima punctele de vedere. Este firesc ca intr-o societate deschisa sa existe pluralism de idei, de opinii si de optiuni de orice natura si este la fel de firesc ca oamenii, in special cei care reprezinta repere pentru societate, sa accepte si sa respecte faptul ca cineva gandeste si se manifesta altfel decat ei.

Domnule Andrei Plesu, va respectam si va recunoastem autoritatea epistemica in calitate de scriitor, de estetician si de istoric al artei, dar consideram ca este fundamental gresit pentru sanatatea spatiului public romanesc sa actionati, prin intermediul cuvintelor, conform dictonului «cine nu este cu noi, este impotriva noastra». Credem ca Romania inceputului de secol XXI ofera cetatenilor sai libertatea de a-si exprima ideile si preferintele, inclusiv pe cele politice, fara a fi atacati, linsati si batjocoriti comunicational de cei care au alte optiuni.

Va respectam parti-pris-ul politic evident al ultimilor 10 ani, va acceptam opiniile expuse in calitate de intelectual, adica de personalitate care se implica in treburile publice. Dar, atunci cand cineva nu este de acord cu o opinie, nu trebuie sa arunce cu pietre, sa denigreze si sa terfeleasca imaginea si munca depusa de o viata intreaga. Cariera de exceptie a maestrului Beligan nu merita in nici un caz astfel de atacuri, pe care le asteptam parca mai mult din partea unor partizani politici obtuzi si nu din partea unui autor respectat ca dumneavostra.

Va rugam sa acceptati acest minim comportament democratic si sa va cereti scuze fata de Maestrul Radu Beligan. Domnia-sa are dreptul, ca si dumneavoastra si ca orice cetatean al acestei tari, sa se exprime public fara teama ca cei care gandesc altfel ar putea reactiona violent!”, se arata in scrisoarea semnata de Florina Cercel, Adela Marculescu, Marin Moraru, Costel Constantin, Dida Dragan, Angela Similea, Adrian Daminescu si Florin Apostol.

In plus, societarii de onoare ai Teatrului National Bucuresti, Florina Cercel, Adela Marculescu, Marin Moraru si Costel Constantin, ii transmit lui Andrei Plesu ca nu prezinta corect realitatea atunci cand spune ca artistii de la TNB i-au cerut in 1990 sa-l demita pe Radu Beligan de la conducerea institutiei: “Vrem sa va reamintim, domnule Andrei Plesu ca, noi, artistii Teatrului National Bucurest in anul 1990 nu v-am cerut schimbarea directorului TNB, domnul Radu Beligan, asa cum afirmati, ci, v-am adresat solicitarea de a numi un director la prima scena a tarii la 3 luni de la vacantarea postului, dupa ce Mesterul Radu Beligan parasise conducerea TNB din motive personale, iar Teatrul National Bucuresti nu avea conducere. Aceasta este realitatea faptica pe care dorim sa o subliniem si sa o facem cunoscuta opiniei publice”.

Sursa: BZI

Premieră: Congresul Foştilor Deţinuţi Politici şi Secretari ai Partidului Comunist Român în frunte cu “tovarăsa colonel” Zoe Petre a fost prezidat de secretarul PCR pe Universitate Emil Constantinescu. INTERASSO 2014, O RUŞINE!

Zoe Petre la INTERASSO XXI-lea Congres al Asociatiei Internationale a Fostilor Detinuti Politici si Victime ale Comunismului din Europa de EstLa Palatul Parlamentului a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute (22 şi 23 august) cel de-al XXI-lea Congres al Asociatiei Internationale a Fostilor Detinuti Politici si Victime ale Comunismului din Europa de Est – INTERASSO 2014. La fel ca la reuniunile cu care ne-au obişnuit puricii şi căpuşele ortodoxiei nici suratele lor luptătoare pentru pace pe frontul internaţionalist nu puteau fi mai prejos. Aşadar, la masa rotundă a Congresului, discutând cu gura plină despre rezistenţa anticomunistă nu au stat în majoritate, cum s-ar fi cuvenit, deţinuţii politici – înghesuiţi, ca de obicei, în rândurile din spatele “anticomuniştilor” de saloane şi studiouri tv –  ci doar profitorii lor, de la turnătorul de drept comun Mariusică Oprea la foşti secretari PCR ca Emil Constantinescu – care cât a fost preşedinte nu a făcut absolut nimic pentru deţinuţii politic – sau, culmea tupeului kominternist, “tovarăşa colonel” Zoe Petre. Şi lista de activişti şi propagandişti comunisti înfipţi în fruntea bucatelor continuă, după cum se vede în imagini.

Nu v-ar fi ruşine, nesimţiţilor!

Nota bene:

Despre Secretarul Partidului Comunist din Facultatea de Istorie:
Redactiei “România literara” (un text trimis redactiei la 20 mai 2000 – nepublicat)
Domnului Alex Stefanescu
Redactor sef
Stimate domnule Alex Stefanescu,
În numarul 19 al “României literare”, la rubrica “Revista revistelor”, s-a scris ca “Valerian Stan a acuzat-o de curând pe Zoe Petre ca pe vremea lui Ceausescu l-ar fi persecutat oral”. Daca referirea pe care “Cronicarul” dvs o face la mine nu este cumva o ironie, atunci sigur este o formulare din care cititorul nu are cum sa înteleaga ceva. Pentru ca, în definitiv, ce ar putea sa însemne o afirmatie ca aceasta: “Pe timpul lui Ceausescu X a fost persecutat de Y”? Va voi ruga, de aceea, sa fiti de acord cu publicarea rândurilor de mai jos. În vara anului 1989, am sustinut examen de admitere la Facultatea de istorie din Bucuresti. Am fost declarat respins, lucrarile fiindu-mi depunctate sever, atât la istorie cât si la filosofie. Contestatia pe care am facut-o mi-a fost “judecata” de d-na Zoe Petre, care mi-a respins-o si mi-a cerut sa nu mai insist pentru ca “aveam probleme de dosar” (între altele, fratele meu era preot). Pentru ca în ce ma privea decizia “cadristilor” era deja irevocabila, d-na Petre a venit la întâlnirea cu mine fara ca macar sa aduca cu ea lucrarile a caror notare o contestam (recent domnia sa a recunoscut, “cu stânjeneala”, ca regulile de atunci o obligau sa procedeze astfel). Prin urmare, în acest mod am fost “persecutat oral” de d-na Petre pe vremea lui Ceausescu. În toti anii de dupa 1989 am preferat sa nu vorbesc despre acest episod, pâna recent când o interventie publica a d-nei Petre, care ma implica, m-a obligat s-o fac.
Cu multumiri,
Valerian Stan

“Procesul comunismului”: o noua amânare. Raportul si “condamnarea comunismului”: la ce bun?
Într-un articol scris imediat dupa ce Raportul a fost publicat, fostul consilier al presedintelui Constantinescu, Zoe Petre, a sarit sa-l apere “preventiv-descurajator” de “detractorii lui de varii obediente fundamentaliste”. Daca mai e cineva care sa nu stie, Zoe Petre a fost si ea, la Universitatea Bucuresti, o activista de nadejde a Partidului; ba înca si mai mult “si o stiu pe pielea mea “o “cadrista” zeloasa si neînduratoare. De asemenea, un om care a facut mult rau, dupa 1990, partidelor istorice si celor ce încercau sa limiteze consecintele actiunilor antidemocratice ale Sistemului instaurat dupa înlaturarea lui Ceausescu. (Dupa 1989, putine cazuri am întâlnit în care “anticomunismul” sa fie mai sinonim cu impostura decât în cel de fata.) Tatal dumisale, academicianul ceausist Emil Condurachi, a fost un “oportunist aliniat conceptiilor de abrutizare a societatii prin cultura” (ne-o spune un martir al luptei împotriva comunismului, Cicerone Ionitoiu, dar si Paul Goma). Sa nu se îndoiasca nimeni ca gestul doamnei se explica altfel decât prin aceea ca Raportul Tismaneanu nu a retinut absolut nimic din toate acestea, desi ar fi trebuit sa o faca. Din punctul acesta de vedere, Raportul Tismaneanu a multumit pe practic toata lumea la Bucuresti. Pentru cei vii, meritele au fost multiplicate ca sa ajunga la toti iar responsabilitatile au fost trecute cu vederea de nimeni nu a zis nici pâs (Vadim Tudor, sa nu fie nimeni naiv, a fost, ca de fiecare data, diversionistul de servici al Sistemului). Liniste a fost si în tabara celor trecuti la cele vesnice: victimele si calaii nu puteau decât sa taca daca primele au fost uitate “si, vai, cât de mult au fost uitate “iar ceilalti daca o judecata venita prea târziu le-a pus în cârca, poate, si ce facusera cei în viata astazi.
V.S.
INTERASSO XXI-lea Congres al Asociatiei Internationale a Fostilor Detinuti Politici si Victime ale Comunismului din Europa de Est

Fiesta antiromaneasca a lui Lucian Boia si Gabriel Liicheanu, dejucata la Humanitas-Cismigiu printr-un protest al bunului simt. Boia: “Romania si romanii nu au nici un drept istoric asupra Transilvaniei”. Mihai Tociu vs Sorin Lavric. FOTO/INFO/VIDEO UPDATE


Profesorul de sub-istorie Lucian Boia contrat la Humanitas de Mihai Tociu 24 04 2014 via Roncea Ro

“Uneori nu e nevoie decat de o mica gluma ca sa darami o mare trufie” – Luc de Clapiers, Marquis of Vauvenargues

Ieri, 24 aprilie, la Librăria Humanitas Cişmigiu s-a lansat noul volum al lui Lucian Boia „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări“, (de la ora 19.00). La eveniment, alături de autor, a vorbit şi Gabriel Liiceanu, ne anunta sub forma de reclama, revista lui Ion Cristoiu (?), Historia.

Mihai Tociu, cunoscut cititorilor Roncea.Ro si prin succesul repurtat impreuna cu alti trei “teroristi-vizuali” la Arcul de Triumf, unde a fost repusa Budapesta la locul ei, ca victorie a Armatei Romane, dupa ce fusese obliterata de partenerii de guvernare ai FSN (PSD si PDL), recte UDMR, a inregistrat ieri, la Libraria Humanitas – Cismigiu, o noua victorie a bunului simt romanesc.

Iata scurta sa relatare, ilustrata edificator cu fotografiile de mai jos: “Eşec neaşteptat la lansarea ultimei cărţi de pseudo-istorie a lui Lucian Boia. Bucureştiul a dovedit încă o dată că este Capitala românilor şi a dat tonul la acţiunile de opoziţie faţă de manipularea istoriei de către agenţii de influenţă maghiari. Un grup de patrioţi a reuşit în 24 aprilie 2014 să strice fiesta antiromânească organizată de Gabriel Liiceanu. Deci, se poate!”. Felicitari!

Romania, respectiv “Romanii nu au nici un drept istoric asupra Transilvaniei” este doar una din afirmatiile lui Lucian Boia din ultima sa hartie igienica imprimata sub forma de carte la Humanitas si raspandita in masa prin revista Historia, unde Ion Cristoiu a ajuns coleg cu marii si micii falsificatori ai istoriei nationale Adrian Cioroianu, Ovidiu Pecican, Zoe Petre, despre care maestrul Ion Cristoiu scria ca este ”o doamnă căreia i-ar spune fă”, si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Vladimir Ilici Tismaneanu, “baiatul care-i cara geanta” lui Ion Cristoiu si, totodata, despre care maestrul afirma ca s-a scremut sase luni sa scoata o margica “anticomunista” de 100.000 de euro. Haios, “n-asa”?

Evident, la lansarea cu pricina ce ne puteam astepta de la Gabrigel Liicheanu decat la incrancenare si totalitarism cu fata semi-umana? Cum se numesc oamenii lipsiti de umor?

Iata si filmul evenimentului:

Lucian Boia si Gabrigel Liigheanu spunand tampenii la Humanitas Cismigiu - 24.04.20014 - Tociu via Roncea Ro

Liicheaua Liiceanu si Lucian Boia elucubrand despre Ungaria - 24.04.2014 - Tociu via Roncea Ro

Lucian Boia in oglinda cu Lucian Buratino - Tociu via Roncea Ro

Liiceanu Liigheanu Liicheanu si Lucian Boia contra libertatii de exprimare la Humanitas 24.04.2014 - Tociu via Roncea RoLucian Boia Boul lui Liicheanu de Mihai Tociu via Roncea Ro

Handicapatul de Lucian Boia sustine existenta statului Ungaria in 1916 - Tociu via Roncea RoCum Sorin Lavric, editorul preferat al lui Lucian Boia, a lipsit nemotivat de la eveniment, redam mai jos, cu “proba video”, o caracterizare facuta “istoricului” cu nume de paprica de la o alta lansare, care contine si o remarca laudativa fata de o ironie la adresa lui Nichifor CRainic: “Ii dau dreptate domnului Liiceanu: domnul Boia este mai mult decat un istoric. Este un om care gandeste trecutul pe care il rescrie. Este un ganditor al istoriei!”. Cu “g” mare? Adica G de la Gaozar (copyright Traian Basescu)? Dar sa lasam biata larva a lui Liicheanu sa-si incheie apoteotic discursul pupincurist: “Lucian Boia se ridica deasupra pragului de istoric obisnuit. Nu e singurul care are aceasta indrazneala, acest curaj, dar este unul dintre ei si pesemne cel mai inteligent”. Alte mostre scabroase similare, pe YouTube, cu kilogramul.

Comparativ, reputatul jurnalist Corneliu Vlad afirma despre “Romania altfel” a lui Boia: “E lucru de mirare în această carte cum fiecare propoziţie şi frântură de fraza musteşte de maliţie, dispreţ, greaţă sau venin. Parcă o muscă sâcâitoare s-ar aşeza taman pe rândul pe care-l citeşti şi tot dai din mână până faci tic. Drept care, gata. Nu exegeză, nici măcar zeamă lungă de pamflet, pentru Lucian Boia, “De ce este Romania altfel?”, Humanitas, 2012. O întristată adunare, însă, parcă tot i s-ar fi cuvenit. Şi a fost. Iat-o consem­nată într-un dosar de gazetă, după cum citim:“ Dilema veche de săptămâna aceasta se întreabă: Este România altfel?. Dosarul conţine intervenţiile partici­panţilor la dezbaterea pe marginea cărţii De ce este România altfel? de Lucian Boia, organizată pe 20 februarie de către Colegiul „Noua Europă“, Editura Humanitas şi Clubul Dilema veche“. De ce este România altfel? Prostimea ar zice că şi pentru a se mira cei de-alde dânşii, de mai sus.”

Cititi si: De ce nu este România altfel. Adevărurile lui Lucian Boia

Lucian Boia – istoric conformist şi popularizator de literatură istorică

Cazul Lucian Boia. Demitizarea demitizatorului

Academicianul Ioan Aurel Pop despre falsificatorul Humanitas Lucian Boia: „Istoricul nu are voie sa minta deliberat“. CITITI AICI “Istoria, Adevarul si Miturile” »

Lucian Boia Mincinosul Humanitas Propagandist Activist PCR la Facultatea de IstorieAdevarul despre anticomunistul Lucian Boia de Ioan Scurtu - Istoria Romanilor de  la Carol I la Ceausescu via Roncea Ro

Traian Basescu a decorat post-mortem un colaborator al Securitatii: Radu Vasile, premierul care a aprobat impreuna cu Andrei Plesu, Zoe Petre si Emil Constantinescu bombardarea Iugoslaviei si uciderea salbatica a mii de civili

radu-vasile-emil constantinescu-numire - mediafax

Daca nu as fi cazut intamplator, la un prieten, peste Jurnalul de seara de ieri, zapat pe la toate televiziunile, nu as fi scris randurile de mai jos. Caci, despre morti, numai de bine. Dar Radu Vasile nu este un mort oarecare, decorat, iata, post-mortem de presedintele Romaniei, Traian Basescu, cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, ci este si un personaj al istoriei post-decembriste a Romaniei. Si istoria obliga. Obliga la adevar. Or, in nici unul dintre jurnalele Tv presarate cu inserturi melodramatice si, apoi, din stirile consultate online privind moartea fostului premier Radu Vasile nu am gasit adevarul. Ci numai minciuni prin omisiuni pe banda. Incepand cu HotNews, care ii ridica niste ode a la Scanteia, regasite si in succesorul organului PCR, “Adevarul“, si pana la “obiectivul” cotidian Ziarul Financiar si “enciclopedia” Wikipedia (editia in engleza si in romana). Si anume, ce se “uita”, in mod special? Ca Radu Vasile a fost colaborator al Securitatii, responsabil cu informari asupra activitatii studentilor straini (si nu numai). Adica un fel de Mona Musca fara fusta. Sigur, poate nu-i nimic rau in asta. Dar e un adevar lipsa din biografia sa “oficiala”. Iar povestea este ceva mai complicata; pentru ca el a fost instalat in functia de prim-ministru al Romaniei, in 1998, de catre presedintele “anticomunist” si “antisecurist” Emil Constantinescu, desi acesta stia ca Radu Vasile a colaborat cu Securitatea, dupa cum avea sa marturiseasca de abia in 2006!

Apoi, ce se mai trece asa, rapid, la “si altele”: aprobarea de survol data avioanele NATO, in principal la ordinele mafiotilor mondialisti din Administratia SUA, care, ajunse in Iugoslavia, au bombardat salbatic o capitala europeana, pentru prima oara de la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, provocand uciderea a mii de civili. Chiar si de Sfintele Pasti si cu sustinerea directa a lui Emil Constantinescu, Zoe Petre si Andrei Plesu. Chestiunea asta, oriunde pe pamant, dar mai ales la Judecata de Apoi, se numeste complicitate la crima.

Ce se mai uita: Radu Vasile si-a incalcat credinta in care fusese botezat, trecand la catolicism si, dupa propriile afirmatii, intrand in organizatia oculta “Opus Dei”. La capitolul laude de sine se batea in piept cu Teodor Anatol Baconschi care “l-a adus” pe Papa Ioan Paul al II-lea in Romania. Saracii, nici unul nu putea intelege peste propriul ego nemasurat ca Papa a venit in Romania animat doar de interesele materiale si georeligioase ale Vaticanului.

Pentru mine personal Radu Vasile ramane personajul marunt care astepta cuminte pe un scaunel la usa lui Sorin Rosca Stanescu, chiar inainte de a fi numit prim-ministru, in timp ce noi ne foiam de colo-colo cu chestiuni editoriale. Dincolo de aerul sau umil am retinut ca era purtatorul unui ghiul mare tiganesc asezonat cu o unghie lunga, nataiata, la degetul mic. Pentru sare si clei din ureche, probabil. Dupa ce SRS l-a facut de ras in fata noastra, cu unghia si ghiulul lui de aur, a revenit si ca prim-ministru, stand pe acelasi scaunel, dupa ce isi lasase SPP-istul dincolo de usa anticamerei, pana cand a fost primit in biroul Nasului. Si ne-a aratat, mandru, celor din colegiul de redactie, mana sa, acum fara ghiul si cu unghia de la degetelul mic taiata.

Agentia de Presa Masonica il prezinta drept mason, gradul 33.

Dumnezeu sa-l ierte, ca are mare nevoie!

UPDATE: Un fost coleg ma contrazice: nu-si scosese ghiulul, ci doar isi taiase unghiuta. 🙂

Foto sus: Mediafax

Cititi si: “Fratele” Radu Vasile, regretat de Marea Loja Nationala a masoneriei romane fondata la 1880

Politica ta: Cum a furat familia lui Radu Vasile startul înmormântarii

Ridicol, pe 13 decembrie 1993, Radu Vasile, alaturi de alti informatori-demnitari, intre care Alexandru Paleologu, semna excluderea informatorilor Securitatii din aparatul de stat. 🙂

MOTIUNEA nr. 1 din 13 decembrie 1993

EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI

aparuta in MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 21 decembrie 1993

Parlamentarii mai jos semnati, considerind ca este de datoria lor sa contribuie la asanarea morala a societatii romanesti si la schimbarea practicilor si mentalitatilor comuniste, declara in mod ferm ca astazi a devenit inadmisibila si nedemna numirea, alegerea sau mentinerea in structurile organelor puterii in stat, in functii de decizie sau de conducere, in autoritatile sau institutiile publice ori in conducerea si indrumarea invatamintului de orice grad etc., a tuturor persoanelor care in perioada 1945-1989 au lucrat cu buna-stiinta ca informatori ai securitatii (ori ai altor servicii straine similare), depunind note informative sau folosind alte modalitati prin care denuntau convingerile politice ori atitudinea comunista sau antisovietica a cetatenilor romani, fiind sau nu retribuiti pentru aceasta activitate.
Pericolul pe care il reprezinta aceasta categorie de persoane care a insemnat in mod real una din principalele forte ale odiosului aparat represiv al securitatii, prezent prin ei peste tot (in casele noastre, ca prieteni, la serviciu, drept colegi, pe strada, ca simple cunostinte, in inchisori, ca detinuti etc.), consta in aceea ca si in situatia in care s-ar dezice si ar regreta aceasta activitate infamanta, ei vor ramine in continuare usor de manipulat si de santajat de orice forte oculte si deci incompatibili cu ocuparea unor functii si posturi de raspundere.
Nu trebuie uitat ca prin actele lor de tradare si delatiune aceste persoane au determinat arestarea si suferinta a sute de mii de oameni, dintre care multi au fost ucisi.
Avind in vedere faptul ca nu mai exista riscul ca aceste persoane sa devina tinta unor acte de violenta sau de alt gen, intrucit pina astazi in Romania n-a existat nici un caz in care fostii detinuti politici sa fi agresat fizic sau verbal pe vreunul dintre fostii lor tortionari, anchetatori de securitate, temniceri, judecatori etc., cerem publicarea listelor agentilor informatori ai securitatii sau ai altor servicii straine (din perioada 1945-1989), in conformitate cu prevederile alin. 2, dupa ce, in prealabil – in mod obligatoriu -, vor fi verificate de o comisie parlamentara special desemnata.
In scopul celor aratate, detinatorii de arhive sau de alte date au obligatia sa nu distruga si sa nu ascunda sau sa instraineze nici un fel de documente, acte etc., care se refera la aceasta problema.
Semnatarii documentului ii declara in fata tarii pe agentii informatori din categoria amintita nedemni de a mai detine functii ori de a ocupa posturi importante in stat (Presedinte, prim-ministru, membru al Academiei, al Curtii Supreme de Justitie, al Curtii Constitutionale, membru in Guvern, judecator, parlamentar, prefect, primar, ofiter superior etc.).
Motiunea constituie, totodata, un exemplu pentru generatiile viitoare, exprimind vointa acestui popor ca niciodata sa nu se mai repete in Romania asemenea acte deplorabile, iar delatiunea sa fie socotita un act reprobabil.
Documentul va fi supus dezbaterii si aprobarii plenului fiecareia dintre cele doua Camere.
Senatori ——————————————————————————Nr. crt. Numele si prenumele Grupul parlamentar ——————————————————————————

Semnatarii, AICI

Note, mai jos:

Note:

Emil Constantinescu dezvaluie ca Radu Vasile a fost turnator la Securitate

20 Aprilie 2006 , in Politica

Fostul presedinte Emil Constantinescu a afirmat, ieri, ca, in 1998, a vazut dosarul de colaborator al Securitatii al lui Radu Vasile, atunci cand acesta a devenit prim-ministru. “Exista un angajament semnat, dar nu exista dovada ca si-a turnat colegii (Vasile era atunci profesor universitar – n.red.). Era vorba despre studentii straini”, a spus Constantinescu, la o dezbatere pe tema condamnarii comunismului, organizata de catre Fundatia Horia Rusu.

Fostii sefi ai SRI si SIE spun ca Radu Vasile a semnat cu Securitatea

Doi fosti sefi ai serviciilor secrete in administratia Emil Constantinescu, Catalin Harnagea (SIE) si Costin Georgescu (SRI), au afirmat ieri ca fostul sef al Guvernului intre 1998 si 1999, Radu Vasile, a avut un angajament la Securitate.
Harnagea a spus ca colaborarea lui Radu Vasile a fost descoperita in 1998 de CSAT, in vreme ce Georgescu a afirmat ca acest episod s-ar fi petrecut in 1999. In orice caz, membrii CSAT au stiut de aceasta colaborare, dar nu au facut-o publica.
Radu Vasile nu a putut fi contactat ieri pentru a lamuri aspectele legate de presupusa lui colaborare cu Securitatea.
Radu Vasile, pe atunci fruntas al PNTCD, s-a aflat in fruntea guvernului din primavara anului 1998 (dupa debarcarea lui Victor Ciorbea) si pana la sfarsitul lui 1999. Colaborarea sa cu Securitatea a fost adusa la cunostinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) de SRI la mijlocul anului 1998 (potrivit lui Harnagea) – cand Vasile era deja in fruntea Guvernului – dupa ce fostul presedinte Emil Constantinescu a cerut detinatorilor de arhive sa verifice daca membrii CSAT au colaborat cu Securitatea.
Potrivit lui Harnagea, SRI a prezentat CSAT un raport care spunea ca seful Guvernului a semnat un angajament la Securitate. SRI a spus, afirma Harnagea, ca Vasile nu ar fi facut politie politica. Drept urmare colaborarea sa cu Securitatea nu a fost facuta publica. Notele sale la Securitate ii privea pe studentii straini si ar fi fost date in perioada in care Vasile era cadru didactic la ASE. Vasile a fost lector la ASE intre 1972 si 1989.
CSAT a anuntat in 1999 ca nici unul dintre membrii guvernului Radu Vasile nu a colaborat cu Securitatea. Acelasi lucru l-a spus si despre membrii viitorului guvern condus de Mugur Isarescu.
“S-a intamplat in 1998 (descoperirea colaborarii – n. red.), cand nu exista legea Ticu (legea CNSAS – n. n.) si nici CNSAS ca institutie. Chiar daca era dovedit, nu aveam ce-i face, pentru ca nu aveam cadru legal. Dupa 2000, dosarul a fost trimis la CNSAS, dar Radu Vasile nu a mai fost persoana publica si dosarul sau a ramas neverificat”, crede Catalin Harnagea, fostul sef al SIE. CNSAS nu a dorit sa comenteze.
Trebuie spus insa ca din 2000 pana in 2004 Radu Vasile a fost senator ales pe listele PD, drept urmare cand a fost pus pe lista electorala ii trebuia verificata, potrivit legii CNSAS atunci in vigoare, colaborarea cu Securitatea. CNSAS a inceput sa functioneze efectiv pe la mijlocul anului 2000, iar alegerile au avut loc in toamna aceluiasi an.
Mai trebuie amintit ca in administratia Constantinescu unul dintre membrii guvernului a platit cu functia dupa ce s-a aflat ca a semnat un angajament cu Securitatea. Este vorba despre Francisc Barany, ministru al sanatatii. Colaborarea sa a fost facuta publica de un fost ofiter al Securitatii, iar Barany a demisionat in 1998.
Harnagea si-a amintit ieri ca la sedinta in care CSAT a discutat raportul SRI care vorbea despre colaborarea lui Radu Vasile a fost prezent si acesta din urma. El era vicepresedintele CSAT, dat fiind calitatea sa de sef al Guvernului.
In luna aprilie, fostul presedinte Emil Constantinescu a declarat ca a vazut dosarul de Securitate al lui Radu Vasile pe vremea in care se afla in fruntea tarii. Dupa declaratiile din aprilie ale lui Constantinescu, replica lui Radu Vasile a fost ca l-ar putea da in judecata pe fostul presedinte. El a spus ca nu a facut politie politica, argumentand chiar cu declaratiile CSAT care a spus in 1999 – deci dupa ce CSAT a aflat de angajamentul sau – ca nici unul dintre membrii guvernului nu a colaborat.
Despre colaborarea lui Radu Vasile cu politia politica s-a vorbit in PNTCD chiar dinainte ca el sa ajunga in fruntea guvernului. Radu Vasile a negat insa ca ar fi colaborat.
Vasile a ajuns sef al Guvernului dupa debarcarea lui Victor Ciorbea. Acesta din urma a fost schimbat in urma unui crize provocate de actualul presedinte Traian Basescu, pe atunci ministru al transporturilor.
Uniunea Social Democrata, USD, (PD si PSDR, partid absorbit ulterior de PSDR, absorbtie care a dat nastere PSD) guverna alaturi de CDR (taranisti, liberali, ecologisti) si UDMR. PD si-a retras la inceputul lui 1998 oamenii din Cabinetul Ciorbea in urma unor acuzatii ale lui Basescu la adresa premierului, provocand, dupa saptamani de criza, caderea guvernului. Radu Vasile, pe atunci secretar general al PNTCD, a facut presiuni in partid pentru a fi numit premier, el fiind preferat si de PD care a insistat pentru numirea sa.
La finele lui 1999, Vasile a plecat din fruntea guvernului, dar nu inainte de a provoca o criza institutionala. Este vorba despre faptul ca el nu voia sa demisioneze, iar presedintele tarii nu putea, potrivit Constitutiei, sa-l demita. Dupa ce a plecat din fruntea guvernului, Radu Vasile a plecat si din PNTCD si si-a facut un partid. Insa in 2000 a intrat in Senat pe listele PD. Dupa 2004, cand nu a mai ajuns in Parlament, a disparut, practic, din viata politica.

Sursa: ZF

ANTONESCU, ALTFEL (2). Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE. EMINESCU. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României. Planul profesorului Const. Barbu. VIDEO: Condamnarea comunismului, varianta IICCMER-ICR

Ziaristi Online:  ANTONESCU, ALTFEL (2)

Gh. Buzatu

În cursul anilor 1940-1944, cât timp a fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Conducător al Statului Român, Ion Antonescu a fost adeseori considerat – în mediile de stânga ori de dreapta, de „sus” sau de „jos”, civile ori militare, interne sau  externe – tiran ori dictator. Situaţia s-a … deteriorat mai apoi, când, cum se ştie ori se spune, după război mulţi viteji se arată, la „procesul” din mai 1946 ori în presa de după 23 august 1944, în abordările memorialistice ori, mai grav, în rândul istoricilor, Mareşalul avea să fie inclus fără reticenţe în categoria dictatorilor fascişti, alături de Hitler sau Mussolini.

Cititi si: ANTONESCU, ALTFEL. „Să ne toarcem din credinţa în Dumnezeu şi Justiţie drumul viitorului”. Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE

Analiza documentată şi nuanţată a caracterului regimului social-politic din România anilor 1940-1944, pe care Mareşalul l-a „patronat”, nu i-a preocupat pe politicieni şi nici pe mulţi istorici.

Integral la ANTONESCU, ALTFEL (2). “Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aici şi vom pleca cei din urmă”. Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE

ADEVARUL DESPRE EMINESCU

Profesorul Constantin Barbu prezinta, in exclusivitate pentru Ziaristi Online, noi contributii ale demersului sau pentru infatisarea adevarului total privind moartea lui Eminescu, demers sustinut de Asociatia Civic Media, conform nazuintelor enuntate la 160 de ani de la nastere si 120 de ani de la uciderea ganditorului national Mihai Eminescu (vedeti Mihai-Eminescu.Ro). Constantin Barbu, discipol si continuator al proiectelor national-culturale definite de Constantin Noica, urmeaza sa publice 12 volume care concretizeaza, cu dovezi de netagaduit, “Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria Romaniei”, plan editorial pe care il punem azi la dispozitie cititorilor portalului Ziaristi Online. Anuntam pe aceasta cale si proxima publicare online, impreuna cu Civic Media, a documentelor “Dosarului de Interdictie Mihail Eminescu”, a actelor medicale si a autopsiei urmate dupa uciderea celui mai mare gazetar roman, inscrisuri cuprinse in facsimil in lucrarea filosofului Constantin Barbu “Memorialul Mihai Eminescu”. Ascultati totodata si expunerea facuta de profesorul Constantin Barbu despre “Memorialul Mihai Eminescu” la aniversarea a 163 de ani de la nasterea lui Eminescu, in cadrul unei manifestari de exceptie organizata de Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” si Asociatiunea Astra – Despartamantul Bucuresti.

Integral la Adevarul despre EMINESCU. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României. Planul profesorului Constantin Barbu. EXCLUSIV Ziaristi Online »

VIDEO

Condamnarea comunismului – PLEACA-AI NOSTRI VIN AI NOSTRI de ZiaristiOnlineTV

Am aşteptat cu mult interes dezbaterea intitulată „Cum trebuie condamnat comunismul”, organizată de ICR-ul nou, condus de fostul ministru de Externe Andrei Marga. Când colo dezbaterea a strălucit prin lipsă. Invitaţii speciali Victor Ponta şi Crin Antonescu nu au apărut. Iar discursurile au fost în mare parte formale şi cu un iz de răfuială politică. Doar adevăratele victime ale comunismului au impresionat publicul prezent.

Integral la “Condamnarea comunismului” in varianta ICR – IICCMER: “Pleacă-ai noştri, vin ai noştri”. VIDEO

CNSAS via Civic Media: Patronul “Romaniei libere” Dan Grigore Adamescu nu a colaborat cu Securitatea. DOC

In urma operatiunii “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, prin care au fost dati in cercetare si patronii de presa din Romania (“mogulii”), spre a fi controlat trecutul si relatiile lor cu Securitatea, am primit un nou raspuns din partea CNSAS, de data aceasta in ce-l priveste pe Dan Grigore Adamescu, actionar al cotidianului “Romania libera”. Despre Patriciu, noul vechi mogul bun al lui Basescu, nimic satisfacator, inca. Dar, despre muribunzi, numai de bine…

Documentare: Era Dinu Patriciu locotenent major in DIE in decembrie 1989? Sa ne spuna CNSAS. Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate

Mitul Basescu – victima mogulilor, a rusilor si a “golanilor din presa”

Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania, de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV: MOSSAD, SIE, ex-KGB, SRI.

Iata adresa si nota CNSAS:

ZIUA JUDECATII. Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă. Analiza republicata din BURSA

BURSA 15.08.2012

* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani * Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit” *  Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme * Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de  Soros * Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”

Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.

Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.

Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.

*  România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo

Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.

Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.

Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.

*  Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani

Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.

“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.

*  Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”

Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.

Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.

Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.

*  Philip Gordon şi Wesley Clark

Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.

Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.

*  Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia

Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (http://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (http://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).

Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.

Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.

Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.

Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (http://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.

*  Admiraţia lui Clark faţă de George Soros

Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.

*  Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România

George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.

La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.

Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.

Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.

Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.

Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.

* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa

Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.

Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.

Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.

*  Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc

Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.

*  Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”

Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.

Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.

Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?

Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.

Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.

Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.

Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.

VICTOR RONCEA

Sursa: BURSA.RO

Powered by WordPress

Stiri

customizable counter
toateBlogurile.ro Blog din Moldova