Victor Roncea Blog

Care ziare mai sunt în pericol, în opinia dumneavoastră? Criza a pus şi presa la zid

Primul ziar privat din România post-comunistă, “Cotidianul”, s-a lansat în 1991. Înfiinţat de Ion Raţiu, publicaţia a avut ca sprijin know-how-ul unor jurnalişti de la publicaţia britanică „The Guardian“. A fost primul cotidian de la noi care, în paginile sale color, a îmbiat cititorii să participe la tombole care aveau drept premii maşini.

Printre cei care au semnat primele articole se află Irina Negrea, primul redactor-şef, Florin Iaru (Ştiri) şi Radu Vasile (primul şef al Departamentului Economic). Ulterior, echipei s-au alăturat Ştefan Agopian la politic (în prezent, redactor la Academia Caţavencu), Vartan Arachelian la Dialoguri politice (scriitor, ultimul volum semnat fiind “Toamna pătimirii noastre”), Andreea Pora (redactor-şef adjunct Revista 22), Adrian Cioroianu (fost ministru de externe) sau Tia Şerbănescu, care a ajuns, în 1997, director al “Cotidianului”.

După Şerbănescu, în funcţie a fost numit, în 1998, Ion Cristoiu, venit după un an petrecut la cotidianul “Naţional”, într-o perioadă în care ziarul lui Raţiu trecea prin probleme financiare. De la modelul britanic, cu care ziarul s-a lansat, s-a făcut o trecere spre modelul din presa franceză de stânga. Odată cu Cristoiu, în redacţia de la “Cotidianul” au venit şi Ciprian Rădăvoi, Marcela Feraru, Cătălin Blebea, Radu Tudor, jurnalişti care nu au ezitat să plece, un an mai târziu, odată cu Ion Cristoiu, care era înlocuit de Dan Diaconescu, proaspăt numit redactor-şef al unui ziar pe care Cristoiu reuşise să-l aducă la 50.000 de exemplare.

“Cotidianul” rămâne în istoria presei româneşti de după 1989 şi ca primul ziar în care s-a publicat o cronică de meci, înainte ca acesta să se joace. În 1994, în timpul Campionatului Mondial de fotbal din America, jurnaliştii de la departamentul de sport au pariat pe victoria României, în confruntarea cu Elveţia, şi au trimis ziarul la tipar, fără a mai aştepta deznodământul partidei. Forbaliştii elveţieni au făcut însă, un meci care s-a încheiat cu un avantaj de trei goluri faţă de români, respectiv 4-1 pentru ei, iar “Cotidianul” s-a lansat pe piaţă, ziua următoare, cu o primă pagină care anunţa că „România a învins Elveţia, la Campionatul Mondial din America”.

Începutul anilor 2000 a adus şi o schimbare în managementul publicaţiei, odată cu decesul lui Ion Raţiu, pe 17 ianuarie 2000. Administraţia cotidianului i-a rămas lui Călin Husar, reprezentantul familiei Raţiu în România. Perioada Academia-Caţavencu a început patru ani mai târziu, iar la conducerea cotidianului a venit Robert Turcescu. Doi ani mai târziu, în 2006, la aproape şase ani de la scandalul FNI, Sorin Ovidiu Vîntu a cumpărat Academia Caţavencu, iar publicaţia a fost încorporată noii instituţii mediatice, Realitatea-Caţavencu.

Însă, chiar şi cu aceste schimbări manageriale, trendul descendent al tirajului nu a putut fi stopat. Iar de la cele 50.000 de exemplere din timpul lui Cristoiu s-a ajuns, zece ani mai târziu, înainte de închidere, la aproximativ 6.000 de exemplare Pe 23 decembrie, cititorii au putut cumpăra ultima ediţie tipărită a cotidianului.

Un ziar, şapte decenii

Primii cititori ai ziarului “Ziua” au fost bunicii sau străbunicii noştri, după caz. Fondat în 1930, grupul de presă “Ziua” a avut, cu tot cu perioadele lungi de întrerupere, o tradiţie de şapte decenii. Relansat după căderea comunismului, de Sorin-Roşca Stănescu, în 1994, cotidianul a fost primul cotidian românesc care s-a lansat pe Internet, în 1996, nu înainte de a înfiinţa şi ediţiile printate locale, “Ziua de Vest”, “Ziua de Cluj” şi “Ziua de Iaşi”. Tot o premieră a fost şi fondarea ediţiilor pentru românii din SUA şi Canada, “Ziua USA”.

În paginile ziarului au semnat articole Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea, Ioan Grosan, Dan Ciachir, Dan Pavel, Zoe Petre şi Eugen Simion. (Nota mea: Ce alaturare pestrita :))

La un an de la relansarea ziarului, Stănescu şi Dinu Patriciu înfiinţează o tipografie proprie pentru cotidian, Ana Maria Press SRL. După aproape 10 ani, în 2004, Patriciu a decis să vândă firma, al cărei domeniu de activitate a fost tipărirea de ziare, cu 120.000 de euro, partea lui Roşca Stănescu, din tranzacţie, fiind de aproximativ 50.000 de euro, relatata Evenimentul Zilei, în ediţia din 27 octombrie 2007.

În urmă cu trei ani, ministrul economiei de la acea vreme, Adriean Videanu, acuza o campanie de şantaj, condusă de cotidianul “Ziua”, la adresa sa: „Îl avertizez public pe domnul Sorin Roşca Stănescu că nu sunt un om şantajabil”, declara ministrul, la acea vreme. Conform politicianului, şantajul ar fi început în 2006, în primele săptămâni de mandat ca primar al Capitalei al lui Videanu.

Unul dintre ultimele subiecte de dezbatere publicate în “Ziua” a fost cel al dezvăluirilor din stenogramele PSD, publicate ulterior de Editura Ziua, în trei volume.

Politica editorială a cotidianului, după relansarea din 1994, a fost de a publica articole despre preşedintele Ion Iliescu, în care se făcea legătura dintre studiile făcute la Moscova, ale liderului politic, şi o posibilă recrutate de către serviciile KGB-ului. În urma acestor articole calomnioase, Sorin Roşca Stănescu a fost dat în judecată, dar achitat în 1997. Acesta nu a fost singurul conflict cu un şef de stat. Anul trecut, în toamnă, jurnalistul l-a dat în judecată pe Traian Băsescu pentru afirmaţii calomnioase la adresa sa. Acţiunea juridică este în curs.

Scandalurile cu privire la managementul cotidianului s-au concentrat, în ultimii ani, pe numele aflate în spatele publicaţiei. La începutul anilor 2000, ziarul a început să funcţioneze pe o firmă fondată de Stănescu şi de soţia sa, respectiv SC Ziua SRL. La scurt timp, în mica familie managerială a intrat Dinu Patriciu şi Georgeta Gaiţă. Cei patru au vândut, între 2002 şi 2004, majoritatea pachetului de acţiuni, respectiv 68%.

Agitaţia la nivelul conducerii a continuat să se menţină. Conform unui articol publicat de EVZ în 2007, pachetul de 68% de acţiuni a fost vândut către Asociatia Salariaţilor din Petrom, care deţinea 25% din compania Petromservice. Tot în acea perioadă intră în ecuaţie şi Sorin Ovidiu Vîntu, care a negat, vreme îndelungată, că a cumpărat ziarele “Ziua” şi “Gardianul”. Cele două cotidiene au mai trecut, astfel, printr-o schimbare, când au ajuns în administraţia Petromservice, o companie a sindicaliştilor din petrom, dar controlată de SOV, prin intermediul unei alte firme off-shore, se mai menţiona în articolul din EVZ, din octombrie 2007.

În ceea ce priveşte evoluţia tirajului ziarului “Ziua”, la începutul anilor 2000 acesta era de aproximativ 48.000 de exemplare, iar anul trecut ajunsese la doar 24% din valoarea înregistrată în urmă cu aproape zece ani.

Continuarea si comentarii aici