Activista PCR, turnatoarea si anticrestina Smaranda Enache, dezinformatoare profesionista asupra maltratarii lui Mihaila Cofar de catre unguri, la brat cu anticrestinul Gabriel Andreescu si extremistii si spionii antiromani, nomenclaturistul Karoly Kiraly si Laszlo Tokes, onorati de ICR-ul lui Patapievici chiar de 20 martie.
Cine sunt personajele, pe scurt, pentru necunoscatori:
Smaranda Enache, membra fondatoarea a GDS si a asa-zisei Ligii Pro Europa (de fapt Anti Romania), mai este, dupa cum ne anunta chiar ICR in prezentarea pe care i-o face pentru aceasta conferinta morbida, si “susţinatoare a propunerii de scoatere a icoanelor creştine din şcolile din România”, ca si Gabriel Andreescu, alt “panelist” budapestean, celebru, pe langa anticrestinsmul si antiromanismul sau feroce, si pentru placerile sale intelectuale inversioniste. Dar Smaranda Enache este mai mult decat atat: este si fosta activista PCR si fosta informatoare a Securitatii dar si principala dezinformatoare asupra identitatii romanului mutilat la Targu Mures in 20 martie 1990, Mihaila Cofar, prezentat in media internationala drept… ungur. Tovarasa Szobotka, dupa cum mai este cunoscuta, invitata pe 4 octombrie 1990 la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre. Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”.
Detalii: Războaiele de imagine anti-România. Dorin Suciu despre „Pogromul” de la Târgu Mureş. “Adevarul” propaga minciuna, prin gurile unor Borbely, Pirvulescu, Haller si Szobotka si Emil Constantinescu ii multumeste lui Mihai Cofar dupa ce i-a gratiat agresorul ungur si a facut-o pe instigatoarea Smaranda Enache ambasadoare. Si ii mai poceste si numele
Mai departe:
Despre “autonomistul” Transilvaniei si “salvatorul “Rosiei Montane si al “aurului maghiarilor” Laszlo Tokes nici nu stiu ce s-ar mai putea spune… Dovezi despre trecutul sau tenebros de agent maghiar si turnator sunt AICI, cu tonele.
Karoly Kiraly – scos de la naftalina! – fondator al UDMR si fost al doilea om in statul roman ocupat, dupa Ion Iliescu, este unul dintre principalii instigatori si organizatori ai macelului de la Targu Mures din 20 ianuarie 1990. Fost nomenclaturist bolsevic si etern agent maghiar, individul a sters-o la Budapesta la inceputul anilor ’90 de frica unei iminente arestari.
În 9 februarie 1990, o dată cu transferarea puterii FSN către CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), Karoly Kiraly primeşte de la Ion Iliescu funcţia de vicepreşedinte, devenind a doua persoană ca putere în noul stat “român” post-decembrist. La 10 mai este ales senator de Covasna pe listele UDMR şi deţine chiar funcţia de vicepreşedinte al Senatului, funcţie pe care o deţine doar până în 21 noiembrie 1991 când ia parte la votarea noii Constituţii a României. Karoly este singurul care se opune din 514 parlamentari. Motivul: Articolul 1 al Constitutiei – Statul National Suveran si Independent, Unitar si Indivizibil Roman.
Pe numele lui Kiraly au fost chiar depuse mai multe plângeri penale pentru instigare la violenţă şi omor, dar care au rămas fără răspuns. În acea perioadă, cu toate că Kiraly este nominalizat de mai mulţi martori ca fiind prezent în stradă alături de manifestanţii unguri, acesta trimitea apeluri lui Ion Iliescu, cerând să mobilizeze armata pentru că magharii, majoritatea femei şi copii, sunt atacaţi de românii înarmaţi veniţi din satele vecine. Imaginile filmate de cameramanul si jurnalistul TVR Dorin Suciu, prezent pe un hotel din centrul Tg. Mureş prezentau exact contrariul: maghiarii mult mai numeroşi atacau grupuri disparate de români în timp ce de la balcoane se auzeau prin portavoci îndemnuri în maghiară la violenţă.
Kiraly Karoly, alaturi de alti extremiştii antrenati in provocări diversioniste, ca Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, ş.a., s-a aflat printre gălăgioşii folositi de Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare, filiala a KGB, in vederea declararii independentei Regiunii Autonome Maghiare in decembrie 1989 si, apoi, in martie 1990, cu dezideratul prelungit pana azi.
Acestia au fost, astazi, invitatii speciali ai ICR-ului lui Patapievici, pe banii “patibularilor” de romani si cu avizul “organelor” Romaniei (?!).
Detalii despre biografia sa si actiunile antiromanesti AICI.
Foto/Afis: Dan Tanasa
vai, vai, vai. Ce “ambasadori” culturali avem! Dar ce sa facem daca ICR-ul e uns cu alifii straine? numai vrejuri otravite in tara asta.
Îti mulțumesc Victor Roncea! Intenționam să scriu despre mizeria ICR-istă și ciracii care au pus-o în operă,dar amânam pentru că pe mine tot ce este legat de subiectul martie 1990 mă îmbolnăvește. Aș fi preferat să car în spinare un pian până la etajul 10.
Totuși câteva amănunte: titlul „simpozionului” a fost „Egymásnak ítélve – Fekete március Marosvásárhelyen” ceea ce nu se poate traduce decât prin „Condamnați să conviețuiască – Martie negru la Târgu-Mureș”! Mai e nevoie de vreun comentariu?
Din informațiile pe care le am, întreaga reuniune s-ar fi desfășurat pe clasica idee/directivă că în 20 martie 1990 la Târgu-Mureș a avut loc un pogrom (sic!) antimaghiar pus la cale de fosta Securitate (marota lui Gabriel Andreescu și Laszo Tokes) pentru a justifica înființarea unui serviciu de (contra)informații. Nici mai mult, nici mai puțin!
Doar că prin coroborarea a tot mai numeroase informații apărute în ultimul timp reiese că în martie 90 a fost vorba de implicarea a două servicii de informaţii străine în declanşarea unui conflict interetnic major menit să pună în discuţie pe plan internaţional statutul politic şi statal al Transilvaniei. Acțiunea nu a reușit, dar un virulent război de imagine a fost lansat împotriva României, iar daunele au fost despuierea României de simpatia de care nici nu apucase să se bucure bine după decembrie 1989 și izolarea ei politică internațională.
Un simpozion cu o asemenea aleasă participare nu poate decât să te ducă la ideea că războiul de imagine împotriva României continuă. Pe banii României…
Cred că ar trebui să scăpăm cât mai curând de superstiția că Institutul Cultural Român ar trebui să fie, conform legii: ”Instituţie de cultură aflată sub autoritatea preşedintelui României, care are ca misiune promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei”. Dar până atunci, n-ar trebui să scăpăm de Patapievici și sinecuriștii săi?