Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Generalul Militaru, omul sovieticilor, ucigaşul lui Trosca, „albit“ de o decizie dementă a CNSAS

Scris de George Roncea

Ne-au parvenit la redacţie, după materialul în care descriam măcelărirea sălbatică, în decembrie 1989, a colonelului post-mortem Aurel Agache de către o haită de unguri barbari, setoşi de sânge românesc, imagini cutremurătoare şi informaţii despre o altă victimă a loviturii KGB din 1989 – colonelul Gheorghe Trosca. Trosca a fost ucis la comanda unui agent sovietic, generalul Militaru, după moarte corpul său a fost profanat, a fost decapitat şi capul i-a fost înfipt într-o osie a unei maşini de intervenţie.
Imaginile au circulat – spre avertizarea cadrelor Securităţii care i-au filat şi urmărit pe agenţii KGB din România. Mesajul a fost înţeles de către ofiţerii de contraspionaj – care au fost ţintă a „revoluţionarilor“ cu accent rusesc în acele zile şi în perioada următoare. Câteva dintre cadrele de vârf ale 0110 (unitatea anti-KGB a Securităţii) au primit avertismente mai dure – le-au fost mitraliate locuinţele şi alte mesaje d’astea, de neamuri proaste, cu care se îndeletniceşte Moscova.
Neîncetat, Moscova ne dă mesaje şi ordine, din 1989 încoace, prin agenţii săi instalaţi în poziţii de vârf ale statului. Tocmai de aceea, cu atât mai ridicol este şi fondul actualului scandal iscat de aşa-zisa poveste de spionaj româno-rusă, în care Moscova se dă victimă a României. În contextul în care o pletoră de agenţi ai KBG/GRU, printre care generalul Militaru, generalul Pancea, generalul Kostyal, generalul Vasile Ionel şi mai ales tartorul tuturor, criminalul cu mâinile roşii de sânge, Ion Iliescu, au mâncat o pâine bună românească, controlând toate manetele importante al serviciilor, ale armatei şi decizia politică, vreme de aproape două decenii.
Stafia KGB-ului încă bântuie România, chiar şi acum – sau poate mai ales acum, după intrarea noastră în structurile euro-atlantice. Agenţi ai Moscovei încă se află în poziţii de control ale unor instituţii care au un rol nu doar simbolic, cum este CNSAS-ul, deoarece gestionează arhive şi date ale fostei Securităţi, între care se află şi dovezi privind activitatea de dinainte de 1989 ale agenturii KGB care s-a instalat la putere în România.
Efigia CNSAS este Mircea Dinescu, documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii. Foşti ofiţeri ai UM 0110 au urmărit îndeaproape legăturile lui Mircea Dinescu, nu doar contactele şi deplasările soacrei bolşevice a acestuia, Ludmila Loghinovskaia.
Din reduta obţinută, călare pe documente, Dinescu şi acoliţii săi dau verdicte. Împart albul de negru. Stabilesc ei cine a fost curat şi cine nu. Desigur, cei mai necuraţi au fost cei care îi urmăreau pe ei, pe filomoscoviţii kaghebişti. Dau decizii de „poliţie politică“, printre altele şi celor care au luptat împotriva Moscovei, mamuşka de unde îi venea caviarul şi lumina lui Dinescu & comp.

Cârtiţa KGB Ion Iliescu îşi pune puiul să se răzbune pe victima unei alte cârtiţe KGB

Cel mai scandalos caz din câte am auzit până acum este cazul colonelului Trosca, profanat la „revoluţie“ după uciderea sa de către generalul Militaru şi profanat încă odată de CNSAS. Din documentele alăturate rezultă că un puiuţ al lui Ion Iliescu, Puiu Fesan, secretar de stat pentru probleme ale revoluţionarilor, s-a gândit să găsească o metodă isteaţă pentru a-i răpi drepturile fetei lui Trosca, care avea 8 ani la „Revoluţie“ şi care beneficia, întrucât tatăl său a fost ucis în evenimente, de nişte drepturi de urmaş. Inclusiv fata lui Trosca este „investigată“ de inteligenţii cercetători ai CNSAS pentru legături cu „poliţia politică“, deşi ea fiind născută în 1981 avea abia 8 (opt) anişori la „revoluţia“ unde au învins alde Dinescu, Iliescu & comp.
Puiţul lui Iliescu s-a adresat CNSAS, unde tartor este şi acum tot un fel de căcărează a lui Ion Iliescu, „poetul portofel“ Mircea Dinescu. Prin semnătura interpusului lui Dinescu, un fel de paravan maghiar instalat la vremea aceea în fruntea CNSAS, Ladislau Csendes, CNSAS autentifică una dintre cele mai cretine, inepte şi nesimţite gogomănii tipic moscovite, din istoria recentă a României, mai exact se susţine că „Trosca Gheorghe, maior de contrainformaţii, prin măsurile derulate, a adus atingere dreptului la libertatea cuvântului şi a opiniei, dreptului la viaţă privată, inviolabilitatea convorbirilor telefonice“ şi a luat măsuri de supraveghere a unor persoane deţinătoare de secrete care întreţineau legături cu străini. Trosca a fost unul dintre cei care l-au prins pe generalul Militaru, deţinător de secrete, pe care le vărsa la ruşi. Generalul Stănculescu a mărturisit public că a primit informaţia despre faptul că generalul Militaru a pus la cale în 23 decembrie 1989 uciderea şefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru că în timpul regimului comunist acesta din urmă a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, în dosarele „Corbul 1“ şi „Corbul 2“, ca fiind omul sovieticilor.
Militaru a fost instalat personal în fruntea Armatei, de Ion Iliescu, colegul său de şcoală la Moscova, alături de Vasile Ionel. Pentru toate crimele înfăptuite de generalul Militaru în decembrie 1989, Iliescu este complice. Masacrul de la Otopeni, unde a fost măcelărită o unitate de transmisiuni de la Câmpina, poartă semnătura sa. Uciderea subunităţii USLA condusă de Trosca, atras în capcană în faţa sediului MAPN, a fost tot o diabolică înscenare a cârtiţei GRU/KGB adusă la putere de cârtiţa nr. 1 – Ion Iliescu.

Măcelărirea lui Trosca, cel care l-a dovedit de KGB-ist pe Militaru

În noaptea de 22 decembrie 1989, gen. Militaru a cerut col. Ardeleanu, comandant USLA, să trimită oameni specializaţi în Drumul Taberei deoarece MApN este atacat de terorişti. Colonelul a ordonat trimiterea a 3 ABI (transportoare), din care două conduse de Gheorghe Trosca, şef de Stat Major la USLA, şi Eugen Cotuna (şeful intervenţiei), au ajuns în faţa sediului MApN, din Drumul Taberei, de unde au raportat col. Ardeleanu că nu vine nimeni să-i ia, deşi parola, semnalizarea cu farurile de două ori, fusese făcută. Transportoarele continuau să ţină legătura cu baza, unde s-a auzit maiorul Gh. Trosca spunând: „Un tanc se îndreaptă spre noi…Trag în noi“. Focul s-a deschis fără somaţie.
Militaru, aflat în sediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, după ce el le chemase pentru a-l apăra de „terorişti“. Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din faţa MApN de col. Safta (avansat ulterior general) cu următorul conţinut: „Nimiciţi prin foc şi călcare cu şenile“.
După ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiţi, cadavrele acestora au fost ţinute în stradă şase zile, cu pancarte pe care scria „terorişti“ pentru ca trecătorii să le scuipe, să le ardă cu ţigara ori să urineze pe ele.
Trosca şi militarii săi au fost prezentaţi ţării întregi drept „terorişti“, cu ajutorul Televiziunii Române controlate de „emanaţi“ ca Brateş, alt pion de bază al conspiraţiei moscovite. Capul colonelului Trosca, desprins de trup, a fost aşezat în batjocură, cu o ţigară în gură, înfipt pe osia roţii unui ABI răsturnat. Mesaj pentru cei care s-au luat de cadrele KGB din România.
Trosca a fost ofiţerul de contrainformaţii care în anii ‘80 l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus în funcţia de ministru) drept colaborator al fostului KGB – dosarele „Corbii“, „Igor“ şi „Olga“ – motiv pentru care Nicolae Ceauşescu l-a trecut pe „linie moartă“, ferindu-se să-l lichideze, după cum procedează ruşii cu trădătorii.
Şi colegul lui Trosca, colonelul Ardeleanu, şi-a găsit sfârşitul nu după multă vreme. Gheorghe Ardeleanu, care lucrase la UM 0544 (Direcţia de informaţii-spionaj-extem), până în 1986 şi apoi trecuse la USLA, a murit suspect după „revoluţie“ intoxicat cu un insecticid. În total au murit „suspect“ nu mai puţin de 24 de generali şi cadre ale MAPN şi ale Securităţii, imediat după 1989. Aceştia se intersectaseră în activitatea lor cu operaţiuni de depistare şi urmărire a cârtiţelor KGB/GRU, sau au aflat prea multe în perioada instalării la putere a agenturii Moscovei reprezentate la vârf de Ion Iliescu şi Vasile Ionel.
Interesant este amănuntul că ştafeta KGB s-a transmis până astăzi. Generalul Dan Voinea, cel care îi ancheta la ordinul lui Militaru pe ofiţerii CADA care au ieşit în stradă în februarie 1990 cerând imperativ înlăturarea „Corbilor“ puşi de Iliescu în fruntea Armatei, este astăzi nu numai un pensionar de 185 de milioane de lei, ci şi principalul colaborator al lui Vladimir Tismăneanu, vlăstar al unei familii de cadre NKVD, bunicul KGB/FSB, care astăzi dă lecţii de „anticomunism“ şi de „prelucrare a istoriei“ orwelliană în buna tradiţie gorbaciovistă. Gorbaciov este, pentru emulii moscoviţi din România, omul care libertate ne-a adus, precum şi, mai ales, pe Ion Iliescu, „ce-l pe care’l iubim că ca el nu mai găsim“, după cum zice Raportul Tismăneanu.

Documente si foto la Curentul
Citeaza acest articol pe saitul tau

• Share
• Tweet
• Pin
• Email