Cei trei care “au speriat Vestul”: un evreu, un cyborg si un rus, toti KGB-isti 🙂
Serviciul de spionaj rus însoţeşte fiecare acţiune politică de proporţii cu un val de minciună declanşat în presa internaţională. Acesta este creat de Serviciul de dezinformare “A”. El creează teze false şi le aruncă în presă prin intermediul jurnaliştilor mituiţi/cumpăraţi, care sunt agenţii săi (daca sunt si jurnalisti si calugari cu atat mai bine 🙂 – nota mea). Apoi oamenii oneşti le reproduc în articole şi interviuri, luandu-le de bune.
Poţi să recunoşti semnătura serviciului de spionaj, fie şi numai după repetarea frecventă a tezelor. Pentru fiecare repetare, Serviciul “A” oferă o plată suplimentară. În operaţiunea “Biserica din străinătate” există două astfel de teze.
1. Patriarhia Moscovei este gata să rupă cu ecumenismul şi va ieşi imediat din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Problema părăsirii CMB s-a discutat deja pe larg în eparhii.
2. Putin are nevoie de patriarhul “său”. Stalin l-a avut pe Serghei, Hruşciov pe Aleksii, Brejnev pe Pimen, iar Putin vrea să-l vadă ca patriarh pe mitropolitul Lavr. Însă pentru aceasta iniţial trebuie să unească BRS (Biserica Rusă din Străinătate) cu Patriarhia Moscovei.
Ambele teze sunt destinate emigranţilor ruşi, oameni care îşi iubesc cu sinceritate patria istorică, însă necunoscători ai multor legi nescrise ale acesteia. Tezele sunt false. La o analiză atentă, ele se prăbuşesc ca un castel de nisip.
Legenda Nr.1. Rusia rupe legătura cu ecumenismul.
Din păcate, această problema nu reprezintă la noi un subiect de interes public. Măcar din simplul motiv că majoritatea credincioşilor noştri sunt babele de la ţară, care nici nu cunosc cuvântul “ecumenism”. Ele au încredere în părerea preoţilor.
Ierarhii recunosc uneori, oftând, că au fost obligaţi de KGB să intre în Consiliul Mondial al Bisericilor. Dar nu explică cu ce scop. Deşi timpurile sovietice se pare că au trecut, Rusia se află în continuare în CMB. Înseamnă că serviciul actual de spionaj are nevoie de această calitate de membru. Dar pentru ce? Răspunsul este simplu: pentru ca, prin intermediul clerului străin racolat, să influenţeze orientarea oamenilor politici din Occident.
Dar, în multe ţări, printre enoriaşii înflăcăraţi există şi parlamentari, şi miniştri ai apărării, şi şefi ai serviciilor de spionaj/informaţii. Atunci de ce serviciul rus de informaţii să nu încerce să-i racoleze prin intermediul unuia dintre episcopi sau cardinali? Această idee este destul de reală. Doar că iniţial trebuie făcut în aşa fel încât aceşti ierarhi să devină agenţii noştri. Anume cu aceasta se ocupă marea misiune a Patriarhiei Moscovei de sub conducerea rezidenturii serviciului de spionaj de la Geneva.
Adunarea la un loc a unui număr mare de clerici îi scuteşte pe spionii ruşi de a face cheltuieli de călătorie. Dar şi motivul este destul de convingător: chipurile, mă interesez de activitatea dumneavoastră din Consiliul Bisericilor. Povestiţi-mi despre dumneavoastră, daţi-mi un interviu! Şi episcopul străin poate fi de acord să poarte o discuţie sinceră cu prietenul rus: doar predica este obligaţia sa de preot. Iar celălalt îi înmânează un cadou scump. Sau, în mod contrar, îi arată o fotografie, a cărei publicare pe paginile ziarelor va frânge cariera sa de episcop. După aceasta, racolarea decurge ca unsă.
Se întâmplă şi altfel. Episcopul străin îl racolează pe spionul nostru şi îl converteşte la credinţa sa. Au fost astfel de cazuri. În racolare obţine victoria cel ce este mai puternic din punct de vedere spiritual. Şi nu este chiar atât de uşor să stabileşti primul contact cu un episcop, în ţara sa de origine. Daca îi va cere o audienţă un jurnalist rus, care dintr-un motiv anume a devenit extrem de interesat de religie, reacţia episcopului va fi foarte precaută: “De ce anume vă interesez eu, şi nu un alt confrate de-al meu?”.
Reprezentanţii PM (Patriarhiei Moscovei) din CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor) au foarte mult de lucru. Serviciul de Informaţii Externe îi foloseşte în calitate de mijlocitori în relaţiile cu clerul străin.
“Este un prieten de la ambasada rusă! Este un om foarte cumsecade! Vi-l recomand din tot sufletul!” – spune preotul moscovit, cu o voce convingătoare, prezentând unui pastor luteran pe diplomatul puţin cunoscut, cu ochii alergând de colo-colo. Şi pastorul, crescut în condiţiile de seră ale democraţiei burgheze, crede cu sfinţenie cele spuse. Doar nimeni nu l-a minţit vreodată: în Occident minciuna este considerată drept semn de proastă educaţie. Pastorul, pur şi simplu, nu e învăţat s-o recunoască.
Iar în Rusia minciuna este o normă de viaţă. Oamenii sovietici au fost educaţi în condiţii de minciună generalizată. Este mai greu să nu minţi.
Un jurnalist de la ziarul “Moskovski Komsomoleţ” a găsit într-o biserică de lângă Kremlin icoana care-l înfăţişează pe Iosif Vissarionovici Giugaşvili.
Chipul lui Stalin – unul din cei mai sângeroşi conducători din istoria lumii – stă încă liniştit în icoane. Chiar şi în centrul Moscovei, la o aruncătură de băţ de Kremlin. În 2008, icoana tiranului a fost găsită într-o biserică din Sankt Petersburg. Atunci a fost un scandal teribil, preotul a fost răspopit. Dar, după cum a scris “Moskovski Komsomoleţ”, tentativele de a-l număra pe Stalin printre sfinţi nu au fost încă abandonate.
”Nu se ajunge uşor la Biserica Sfântul Nicolae. Stă pitită între corpurile clădirii Bibliotecii de Stat a Rusiei. În interiorul bisericuţei este pustiu şi cald. O femeie se roagă fierbinte la icoane, în timp ce doi slujitori adună lumânările. Nu mai este nimeni în afară de ei. La vreo 10 metri de la intrare, este o icoană mare a Sfintei Matrona din Moscova. Este pictată în mărime naturală. Ţine în mâna stângă imaginea unei mici mânăstiri Pokrovska, unde se află acum moaştele ei. În jurul sfintei, au fost pictate mici scene care prezintă momente importante din viaţa Matronei. Aici e naşterea sfintei, aici e apariţia Maicii Domnului, aici e întâlnirea cu Stalin…”, povesteşte ziaristul rus.
Patriarhia Rusiei neagă însuşi faptul că Matrona din Moscova ar fi vorbit cu Stalin. Atunci cum a ajuns el în icoană?
”La început, m-am adresat celor de la Biserica Sfântul Nicolae. Am întrebat dacă Matrona s-a întâlnit cu Iosif Vissarionovici şi o femeie mi-a răspuns că nu-şi aminteşte biografia acestei sfinte, aşa că nu poate să spună exact. După care a adăugat: din moment ce acest episod este pictat în icoană, sigur că s-au întâlnit. Nu am reuşit să aflăm nici originea icoanei, nici numele pictorului nu ni l-a putut spune careva.
– Icoana a fost mai degrabă dăruită bisericii, spune părintele Vladimir, episcopul districtului central. La mânăstirea Pokrovska, unde odihnesc moaştele Sfintei Matrone, sunt mulţi pictori. Toţi lucrează, fac câte ceva, pictează icoane. Cineva l-a pictat pe Stalin, pornind de la zvonurile că s-au întâlnit, fără să cunoască adevărul”.
Icoana de la Moscova nu este un caz unic, în care imaginea “marelui conducător” atârnă la vedere în biserică. În 2008, sfântul părinte Evstafii Jakov din Sankt Petersburg a pus şi el o icoană cu Stalin în parohia lui. Atunci s-a produs un adevărat scandal. Sfânta Matronă îl binecuvintează pe satrap. Peste jumătate de an, icoana a fost scoasă, iar bătrânul preot a fost dat afară. “Rebelul” a luat icoana lui Stalin cu Matrona acasă, unde a şi spânzurat-o la vedere. Scandalul nu se mai cunoaşte, preotul “ruşinat” a fost uitat.
Ziaristul s-a dus să vadă cum mai trăieşte şi ce mai face părintele Evstafi. Părintele nu s-a dezis de stalinism. Acum a fost numit preot la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Cetatea Oreşek, de la Schlusselburg. E adevărat, clădirea este într-o stare jalnică, nu are acoperiş şi i-a căzut un perete.
Părintele Evstafii Jakov este o figură, un amestec de păgânism şi stranie devoţiune laicizată.
In primavara anului trecut, un oarecare predicator din trena lui “Guru” Bivolaru a inceput sa dea ture frenetice prin Republica de la Chisinau, propavaduind la intoarcere “trecerea de urgenta” la “adevarata” Biserica Ortodoxa, cea de peste Prut, a KGB-ului. Sincer, la inceput mi-am spus ca individul e doar cretin. Sau exaltat. In cele din urma s-a dovedit, prin toate actiunile lui, ca este doar un “idiot folositor”, cum ar spune Lenin. Dar un idiot bine stipendiat, tocmai de la mama Rusia, care a ajuns sa conferentieze la Chisinau cot la cot cu tovarasul colonel Vladimir Cantarean, instalat de baietii cu ochi rosii de la Moscova in capul Bisericii Ortodoxe antiromensti din Moldova.
La inceputul lui aprilie avertizam ca atunci cand “Biserica Ortodoxa din Moldova”, respectiv UM BOM a KGB, face un pas, apoi sa fim siguri ca sunt deja calculati cel putin inca zece inainte. Printre altele, scriam: “Iata ca o alta veste ingrijoratoare vine de la locul vizitelor dese ale lui Danion Vasile. Rusoii cu care s-a infratit vor sa creeze o miscare politica nationalist-”moldoveneasca” de tineret care sa-l preia ca efigie pe Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu, ba chiar sa-l propuna spre canonizare la ei, in BOM de sub Patriarhia Moscovei, ca – nu-i asa – era “moldovean”. Adica urmasii celor care au ucis barbatii familiei Gafencu, tatal si fiul, sa-l confiste si sa-i terfeleasca definitiv memoria. Pentru acest sacrilegiu este folosit Danion: ca sa-si poata legitima agitatorii serviciilor de informatii rusesti si “moldovenesti” actiunile anti-romanesti. Un alt hot cu rost de expozitii de martiri calca pe aceleasi urme. In final, dincolo de teologie, o sa le spun eu cat de simplu se rezuma povestea asta la o analiza informativa: sunt agenti sau doar rataciti? Raspunsul il stiu, fara indoiala, cei specializati. Dar, indiferent de acesta, raul oricum e facut.”
Evident, raul a fost facut. Si continuat. De la mai tanarul subaltern al lui Vladimir Cantarean, Savatie Bastovoi, talentatul jurnalist care in timpul liber mai presteaza si ca calugar, aflam ca vreo noua din cei zece pasi de care vorbeam mai sus au fost deja facuti. Intr-o emisiune primita cadou la Jurnal TV – televiziune care ruleaza si cu banii Romaniei, din “economiile” facute prin taierea alocatiilor “proastelor” de romance care mai fac copii – aflam ca Mitropolitul KGB, alte dati criticat abitir de calugarasul nostru cel viteaz, pentru apartenenta la gasca comunista, a hotarat deja canonizarea Sfantului Inchisorilor. A inchisorilor bolsevice, in care tortionarii de atunci aveau exact aceeasi stapani ca si urmasii lor de azi, Mitropolitul de la Chisinau si telecalugarul lui. Citez:
“Cu aceasta ocazie mitropolitul Vladimir a vorbit despre una dintre cele mai luminoase figuri din soborul noilor marturisitori care este Valeriu Gafencu. Dat fiind faptul ca marturisitorul Valeriu Gafencu provine din Basarabia, din satul Singerei de linga Balti, dar a patimit in inchisorile comuniste din Romania, Inalt Prea Sfintia Sa a precizat ca pentru canonizarea lui este nevoie sa fie consultata Patriarhia Romana. In cazul in care Patriarhia Romana nu prevede in viitorul apropiat canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu, Mitropolia Moldovei il va propune spre canonizare Sfintului Sinod al Patriarhiei Moscovei din a carui jurisdictie canonica face parte si care reprezinta instanta suprema, responsabila de canonizarile sfintilor.”
Cu alte cuvinte, diavolul rosu vrea sa-si canonizeze, chipurile, jertfa.
Imi pare rau ca trebuie sa-l avertizez, prieteneste, pe calugarul nostru de serviciu: Savatie, nu te juca cu Dumnezeu!
La canonizarea lui Valeriu Gafencu deja si-au anuntat participarea si urmatorii colegi de credinta “adevarata” ai celor doi afabili interlocutori de mai sus:
“Filosofia” “Afacerii Kuraev”: KGB-ul arunca o piatra si tot KGB-ul vine sa-ti explice ca tu esti KGB-ist. 1.Pentru ca n-ai prins-o; 2. Pentru ca incerci sa o scoti. 🙂
Savatie Bastovoi: La rugămintea cititorilor români public primul fragment al discuției mele cu Kuraev din cadrul emisiunii ”Priamoi razgovor” la Jurnal TV.
FILOSOFIA SCANDALULUI
Moderator: Bună seara stimați telespectatori. Sînt Iulia Feodorova și urmăriți Talk Show-ul ”Priamoi razgovor”. Astăzi din nou îl avem ca oaspete pe misionarul Bisericii Ortodoxe Ruse, vestitul publicist bisericesc, protodiaconul Andrei Kuraev. Bună seara, părinte Andrei. Vă prezint încă un oaspete, este scriitorul ortodox și publicistul Savatie Baștovoi. Bună seara, părinte Savatie.
Andrei Veaceslavovici, v-ați ținut de cuvînt și, după scandaloasa primire de la Academia Teologică din Chișinău, nu v-ați temut să veniți iar în Moldova. După o lună de la ultima dumneavoastră vizită la Chișinău patimile din jurul incidentului cu participarea dumneavoastră și a duhovnicului asociației Fericita Matrona nu se liniștesc. Mai mult decît atît, peste 15.000.000 de oameni au vizionat pe internet ediția emisiunii noastre care a premers scandalului. Reacțiile sînt multe, opiniile sînt împărțite, această chestiune o cercetează și judecata bisericească. Schimb emoțional de replici dintre sfințiții slujitori în toiul campaniei electorale, scandal grandios… Pe blogul dumneavoastră (pentru cei ce nu știu, părintele Andrei e un bloger vestit), ați reacționat extrem de dur, cel mai moale epitet cu care i-ați decorat pe membrii asociației este ”neaveniți”. Nici ei n-au rămas datori, v-au numit provocator. Părinte Andrei, atunci cînd ați numit asociația Fericita Matrona ”sectă” v-ați așteptat la o asemenea reacție? În genere, ce gîndiți despre incidentul petrecut pe douăsprezece octombrie (cand KGB-istul Kuraev a fost luat la suturi de sectantii KGB-istului Cibric – nota mea)?
„A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei
Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa, Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).
Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.
“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!
Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:
Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.
Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.
Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 – si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.
Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.
Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…
Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.
Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:
Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei
Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.
Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.
Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”. Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.
Titlul interviului din VIP-magazin
Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.
Între numeroasele bătălii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, considerate de istorici drept hotărâtoare sau momente de cotitură, două au fost, în opinia noastră, cu adevărat decisive: bătălia Moscovei (toamna lui 1941, iarna 1941-1942) şi bătălia de la Kursk (5 iulie-23 august, 1943). Cea dintâi a însemnat falimentul „războiului-fulger”, singura formă de război care ar fi permis Germaniei să termine victorioasă, iar cea de-a doua a marcat preluarea definitivă a iniţiativei strategice de către Armata Roşie. Întrucât frontul de Est a fost frontul hotărâtor al celui de-al Doilea Război Mondial, se poate spune că cele două bătălii amintite au jucat rolul capital în înfrângerea celui de-al Treilea Reich.
Atât pe plan militar, cât şi pe plan politic, anul 1943 a înregistrat un şir de „cotituri” şi evenimente care arătau că, în desfăşurarea marii conflagraţii, se produceau mutaţii importante. În ceea ce priveşte Uniunea Sovietică, asupra căreia stăruim în rândurile de faţă, un eveniment de mare răsunet a fost „autodizolvarea” Internaţionalei a III-a Comuniste (Comintern), anunţată printr-un comunicat la 9 iunie 1943. Astăzi, când dispunem, de un mare număr de documente privind această decizie, ştim că „autodizolvarea” nu a fost hotărârea Cominternului, ci urmarea voinţei lui Stalin de a le arăta aliaţilor săi anglo-americani că URSS renunţase la mesianismul ei revoluţionar şi că nu intenţiona să folosească partidele comuniste pentru a submina „ordinea burgheză” din statele occidentale. Altfel spus, Stalin dorea să dovedească lui Roosevelt şi Churchill că URSS era un stat de tip „clasic”, fără intenţii de destabilizare a „lumii capitaliste”, cu care se puteau folosi tradiţionalele practici ale diplomaţiei marilor puteri, în primul rând politica delimitării sferelor de influenţă.
„Autodizolvarea” Cominternului a fost o măsură de înşelare a naivilor occidentali. Locul şi funcţiile Cominternului au fost preluate de alte structuri, camuflate, care exercitau un control riguros al mişcării comuniste internaţionale: o secţie specială a CC al PC(b) şi trei „institute de cercetare ştiinţifică” (nr. 99, 100, 205) – camuflaj al activităţii pe care o numim cripto-cominternistă.
Scurt timp după „autodizolvarea” Cominternului, Stalin a luat o măsură destinată să-i convingă pe partenerii anglo-americani că URSS era o ţară care respecta „standardele occidentale”: destinderea relaţiilor dintre statul bolşevic ateu şi Biserica Ortodoxă Rusă şi realegerea unui nou patriarh.
În ultimul timp este mediatizată tot mai intens chestiunea predării religiei în şcoală (la fel si dincoace de Prut – nota mea). Chestiunea este veche şi răspunde unei necesităţi reale. Ceea ce a surprins o parte a opiniei publice este faptul că pentru a promova ideea sau pentru a propti imaginea structurii locale a Patriarhiei Ruse de la Moscova au ieşit subit la rampă mai multe personaje care nu au arătat înainte un interes constant pentru Ortodoxie şi nici nu au excelat în virtuţile creştine: doi foşti capi ai serviciilor secrete, Valeriu Pasat şi Anatol Plugaru, Valeriu Pleşca, Victor Josu, Vladimir Filat. Capul de listă este bineînţeles Valeriu Pasat, omul care este ceva mai mult decât un prieten intim al mitropolitului Vladimir. Fostul securist nr. 1 şi angajat al gigantului energetic rusesc „RAO EES” al lui Anatoli Ciubais a devenit brusc un mare atlet al Ortodoxiei.
Potrivit unui comunicat de presă al Mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei), la 15 martie 2010, mitropolitul Vladimir Cantarean, a convocat de urgenţă toţi preoţii din câteva protopopiate ale eparhiei sale pentru a alinia Biserica „iniţiativei domnului Valeriu Pasat cu privire la studierea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare de învăţământ”. Preoţii din trei protopopiate (Ialoveni, Rezina şi Şoldăneşti), veniţi cu tema bine pregătită de acasă, i-au prezentat mitropolitului Vladimir un soi de memoriu, din care vom cere cititorilor îngăduinţa să spicuim câteva pasaje. Aşadar, „Având în vedere iniţiativa domnului Valeriu Pasat cu privire la includerea în curriculumul naţional a Bazelor Ortodoxiei ca obiect de studiu obligatoriu pentru instituţiile preuniversitare de învăţământ, clerul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove nu poate decât să-şi manifeste susţinerea pentru această propunere sănătoasă şi necesară atât din punct de vedere moral, cât şi social (…) În acelaşi timp suntem bucuroşi de faptul că asemenea gen de iniţiative vin şi din partea laicatului, în persoana domnului Valeriu Pasat, care vine cu propunerea către Legislativul Republicii Moldova de organizare a unui referendum naţional în cadrul căruia cetăţenii ţării noastre să-şi poată exprima opţiunea referitor la introducerea în programele învăţământului preuniversitar a obiectului „Bazele Ortodoxiei”. (…) De notat că domnul V. Pasat vine către deputaţii Parlamentului cu o serie de argumente indubitabile, acestea fiind de ordin moral, istorico-identitar, didactic-educaţional, constituţional-legislativ şi politic”.
Această reuniune era de prisos, din moment ce cu aproximativ o lună înainte, mai exact la 18 februarie 2010, mitropolia Chişinăului emisese un alt comunicat oficial, intitulat „Mitropolia Moldovei susţine demersul dlui Valeriu Pasat privind introducerea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare”, comunicat care ne oferă o rarisimă mostră de servilism şi complicitate politică şi pe care îl vom cita aici integral, respectând originalul:
Conform stirilor de ultima ora, in urma alegerilor de astazi de la Moscova, noul Patriarh al Rusiei este fostul mitropolit al Smolenskului şi al Kaliningradului – Kirill (Gundeaev). Intronizarea celui de-al 16-lea Patriarh al Moscovei si al intregii Rusii va avea loc pe 1 februarie. Kirill, 62 de ani, este considerat un “reformist”, care sustine impartirea lumii crestine intre prima si a treia Roma (vezi si foto).
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat o telegramă de felicitare noului Patriarh ales al Moscovei şi al întregii Rusii Astăzi, 28 ianuarie 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Kiril, noul Patriarh ales al Moscovei şi al întregii Rusii, următoarea telegramă de felicitare: Înaltpreasfinţia Voastră,Vă felicităm pentru alegerea Înaltpreasfinţiei Voastre ca nou Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii şi Vă dorim mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea sfântă la care aţi fost chemat, păstrând cu fidelitate adevărul etern al Evangheliei, într-o lume aflată în rapidă schimbare. Sperăm într-o cooperare frăţească folositoare Bisericilor noastre surori şi Ortodoxiei în general. Cu frăţească dragoste în Hristos, prietenie şi preţuire, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
La festivităţile de întronizare a noului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, care vor avea loc duminică, 1 februarie 2009, în Catedrala ‘Hristos Mântuitorul’ din Moscova, Biserica Ortodoxă Română va fi reprezentată de o delegaţie formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal şi Preasfinţitul Părinte Episcop Casian al Dunării de Jos. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Mitropolitul Kiril de Smolesnsk si Kaliningrad, supranumit si “Tarul tutunului”, este favoritul alegerilor desfasurate azi la Moscova * Considerat un simpatizant al catolicilor el se bate cu reprezentantul aripii conservatoare, Kliment de Kaluga
Marele Sinod al Patriarhiei Ortodoxe Ruse demareaza azi procedurile pentru alegerea noului patriarh rus, din randul celor trei mitropoliti candidati, desemnati duminica de consiliul episcopal reunit la Moscova, informeaza Interfax. Cei trei mitropoliti intrati in carti – Kiril (foto stanga), Kliment (foto dreapta) si Filaret (foto medalion) – sunt acuzati de colaborare cu fostele servicii secrete sovietice KGB, dar si de evaziune fiscala si relatii cu lumea interlopa a oligarhilor rusi. Mitropolitii Kiril de Smolesnsk si Kaliningrad, precum si Kliment de Kaluga, sunt principalii favoriti la postul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, fiind desemnati, impreuna cu mitropolitul Filaret de Minsk, candidati la alegerea patriarhului Moscovei si al Intregii Rusii, a anuntat Interfax. Diferiti inalti ierarhi ortodocsi rusi au contestat modul de alegere a patriarhului, intre cei 711 electori, clerici si mireni, numarandu-se si oligarhi rusi, membri ai administratiei de la Kremlin si functionari ai serviciilor secrete rusesti. Partizanii celor doi favoriti la functia de patriarh au declansat un razboi mediatic fara precedent, principala tinta fiind mitropolitul Kiril de Smolensk si Kaliningrad, 62 de ani, care a asigurat interimatul la conducerea bisericii ruse, fiind considerat un reformator. Conform cotidianului Kommersant, Kiril este acuzat ca s-a folosit la maximum in anii ’90 de reducerile de taxe, de care beneficia Patriarhia Rusa, la alcool si tigari, produse care erau incluse pe lista de produse de ajutor umanitar. Supranumit “Tarul tutunului”, mitropolitul Kiril a fost implicat intr-o serie de scandaluri care au zguduit societatea rusa, Patriarhia Rusa devenind treptat unul dintre cei mai mari proprietari de fabrici si terenuri, inclusiv concesiuni petroliere, din Rusia. Ministrul rus de finante de la acea data, Aleksandr Pocinok i-a luat apararea mitropolitului Kiril si l-a criticat, in schimb, pe principalul sau adversar, mitropolitul Kliment de Kaluga, considerat un conservator. Continuarea in ZIUA: Batalia KGB-istilor pentru Patriarhia Rusa
Un act legitim de dreptate şi de apărare a identităţii româneşti Lămuriri privind recunoaşterea juridică a Mitropoliei Basarabiei şi a eparhiilor sufragane 1. Reactivarea celor trei eparhii de către Mitropolia Basarabiei, forţate de către puterea sovietică să-şi întrerupă activitatea în 1944, a fost consecinţa firească a faptului că prin hotărârea definitivă a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, din 2004, Mitropolia Autonomă a Basarabiei a fost recunoscută drept succesoarea spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944, inclusiv. Ca atare, în mod legitim, Mitropolia Basarabiei a înscris în propriul Statut de organizare şi funcţionare cele patru eparhii componente: Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria; apoi toate acestea au fost înregistrate oficial de către Guvernul Republicii Moldova, având personalitate juridică de câţiva ani. Reactivarea juridică a acestor eparhii pe teritoriul canonic al Mitropoliei Autonome a Basarabiei a fost cauzată, în primul rând, de înfiinţarea de către Mitropolia Moldovei, dependentă canonic de Patriarhia Moscovei, a eparhiilor (Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari, Eparhia de Cahul şi Comrat, Eparhia de Edineţ şi Briceni, Eparhia de Ungheni şi Nisiporeni, Eparhia de Bălţi şi Făleşti), pentru a împiedica dezvoltarea Mitropoliei Basarabiei. 2. Ca atare, recunoaşterea juridică şi reactivarea celor patru eparhii desfiinţate abuziv de către regimul sovietic comunist, reprezintă un act de dreptate şi o lucrare legitimă a Mitropoliei Autonome a Basarabiei, care nu putea fi ignorată sau trecută sub tăcere, atâta vreme cât această Mitropolie luptă pentru demnitate şi pentru păstrarea propriei identităţi. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act, cu binecuvântare, de reactivarea eparhiilor sufragane ale Mitropoliei Autonome a Basarabiei, care este prigonită şi îngrădită în libertatea ei religioasă şi, în activitatea ei pastorală, chiar considerată ca fiind străină şi nedorită în propria ei ţară. 3. Patriarhia Română consideră că relaţiile între Bisericile Ortodoxe surori nu trebuie să fie animate nici de agresivitate expansionistă, nici de servilism umilitor, specifice sistemelor totalitare, deoarece nu poate fi pace trainică fără dreptate, nici iubire frăţească fără respect reciproc. 4. Dată fiind complexitatea noii configuraţii bisericeşti din Republica Moldova, ca urmare a unor moşteniri istorice adverse, Patriarhia Română militează pentru coexistenţa paşnică şi cooperare frăţească între cele două Mitropolii, armonizând, cu înţelepciune şi realism, principiul teritorial cu principiul pastoral etnic, după cum s-a convenit în pastoraţia ortodocşilor din diaspora. Totuşi, pentru Patriarhia Română, organizarea bisericească efectivă a celor trei eparhii reactivate nu constituie o prioritate în prezent. Ţinând cont de această situaţie specială, Patriarhia Română militează pentru coexistenţa paşnică şi cooperarea frăţească între cele două Mitropolii Ortodoxe dependente canonic de două Patriarhii Ortodoxe surori. Dialogul şi cooperarea frăţească, mai ales între cele două Mitropolii, sunt cele mai bune căi de a rezolva problemele existente pe plan local şi de a ajuta cele două Patriarhii surori să găsească împreună soluţia trainică cea mai adecvată complexităţii situaţiei din zonă, pentru apărarea şi promovarea Ortodoxiei. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
January 27th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
