Posts Tagged ‘cooperativa de papagali’

Felicitari familiei Basescu! Elenei pentru PETI, presedintelui ca a scapat de PET-ul Baconschi! Pentru sefia MAE, cavalerul Cristian Diaconescu ar putea sa o lase pe Anca Ilinoiu

Elena Basescu a fost aleasa vicepresedinte al Comisiei pentru Petitii din Parlamentul European (PETI), transmite Ziare.com.

Fiica presedintelui Basescu va detine functia pana la sfarsitul mandatului, adica pana in 2014, conform site-ului Comisiei Europene.

Comisia pentru petitii se ocupa de plangerile trimise de cetatenii sau rezidentii din toate cele 27 de state ale Uniunii Europene.

Comisia poate solutiona probleme legate de punerea in aplicare a dreptului european in domenii cum ar fi mediul, afacerile sociale sau libertatea de miscare. De asemenea, Comisia PETI poate organiza misiuni de ancheta si poate prezenta rapoarte in plen.

Elena Basescu a lucrat in cadrul Comisiei PETI si in calitate de “raportor din umbra”, la elaborarea a doua rapoarte: “Raportul special al Ombudsmanului European in urma proiectului sau de recomandare prezentat Comisiei Europene in plangerea 676/2008RT” si “Al douazeci si saptelea raport anual privind monitorizarea aplicarii legislatiei UE (2009)”.

Pe site-ul ei de europarlamentar, EBasescu.ro, fiica presedintelui scrie:

“Am fost aleasa Vicepresedinte in comisia PETI

Mă bucur ca un roman ocupa de astăzi poziția de Vicepreședinte al comisiei PETI.
Este o comisie extrem de importanta pentru ca reprezintă cea mai puternica legătură intre Parlamentul European si public.
Aici se fac auzite cu adevărat preocupările cetățenilor privind aplicarea legislației UE si funcționarea instituțiilor.
Mă voi concentra asupra rezolvării in timp util a problemelor ridicate de petiționari.
De asemenea, sper ca mecanismele procedurale ale comisiei PETI sa devina mai accesibile si mai ușor de folosit.”

Felicitari!

A, da, felicitari si presedintelui Basescu pentru ca a scapat, in sfarsit, de primul “civil” din solda lui Soros! Sa speram ca si ultimul rebut al cooperativei de papagali a lui Plesu pripasit la sefia MAE si apoi avortat pe culmea unui lamentabil mandat 🙂

Pentru o adevarata conducere profesionista a Ministerului Afacerilor Externe va fi destul de greu de ales intre Anca Ilinoiu si Cristian Diaconescu. Evident, orice cavaler ar trebui sa lase o doamna  inainte, mai ales ca de sapte ani de zile specialistei in afaceri externe i-au trecut prin mana toate dosarele relatiilor internationale ale Romaniei, unele de-a dreptul fierbinti, daca e sa ne referim la cele din imediata apropiere, cu implicatii asupra poporului roman din jurul granitelor. Ziua Micii Uniri e o zi buna de numire a unui astfel de ministru de Externe!

 

Cioroianu presteaza la Pu(b)lika Tv a lui Vintu pentru ca trupele de la Chisinau sa marsaluiasca la Moscova. Esecul crescatoriei de papagali a lui Plesu. Cooperativa antiromaneasca


Secventa video de mai sus te lasa aproape fara comentarii. Ce sa mai zici?! Mi-am amintit ca in urma cu trei ani l-am inscris pe Cioroianu in filmul din care este extras cliseului de mai sus. Redau mai jos un editorial aparut in 2007 in defuncta Ziua (nu fara reprosurile lui Sorin Rosca Stanescu fata de anumite remarci legate de mafiotul Mark Rich), care il caracterizeaza si azi pe acest personaj lamentabil, un produs din seria lui Plesu gen Mandruta 1.0 sau Turcescu 2.0. Cu o mica corectie, fata de cele de atunci. Mihai Razvan Ungureanu promite mai multe…

Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali

Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse.

Domnul ministru de Externe al Romaniei Adrian Mihai Cioroianu s-a facut remarcat in mod deosebit pe plan international in timpul conferintei de presa sustinuta impreuna cu sefa Departamentului de Stat al SUA, Condoleezza Rice. “Da”, “da, da, desigur”, “bineinteles” si “va multumesc foarte mult” au fost onomatopeele reproduse de Cioroianu parca dupa o alta pasare, exotica, de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat si cu penaj viu colorat. Ce este important, oricum, este ca a fost remarcat. Drept un yesman desavarsit. Aceasta merita insa Romania?

Cioroianu a reprezentat inca de la numirea sa drept cea mai proasta alegere pentru politica externa a Romaniei. Din mai multe motive. Primul, pentru faptul ca a fost si este contestat de presedintele Traian Basescu, in conditiile in care intre conducerea MAE si seful statului trebuie sa existe o coeziune care merge pana la simbioza, pentru a se promova coerent, pe plan international, linia diplomatiei Romaniei. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a ambitionat si Adrian Mihai Cioroianu i-a succedat lui Mihai Razvan Ungureanu. Or, la prima iesire europeana a lui Basescu de dupa Referendum – reuniunea la nivel inalt a tarilor central-europene de la Brno, Cehia – presedintia a transmis MAE ca domnul Cioroianu nu este admis in avionul delegatiei oficiale. Relatia inexistenta intre cei doi vectori ai diplomatiei afecteaza asadar Romania.

Apoi, ministrul roman de Externe a tulburat din prima apele Prutului si ale Nistrului si tarile preocupate de zona Transnistriei, in special Statele Unite, care fac presiuni pentru eliminarea trupelor rusesti din zona. Printr-o exprimare ambigua el si-a aratat ingrijorarea fata de o eventuala retragere a militarilor rusi din Republica Moldova. Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse. Apoi, Cioroianu a ales, precum pe vremurile Tratatului de la Varsovia, ca prima intalnire bilaterala sa fie cu ministrul de Externe al Rusiei, experimentatul Serghei Lavrov. Care l-a facut sa repete, tot ca acea pasare viu colorata despre care v-am mai spus, ca Romania ar avea nevoie de o relatie “profitabila” cu Rusia. Adevarul, va dati seama, este total pe dos.

La scurt timp dupa ce Lavrov l-a mangaiat pe frunte, din prostia aparatului directiei de comunicare a ministerului s-a aflat ca secretarul american de Stat, Condoleezza Rice, refuzase solicitarea lui Cioroianu pentru o intalnire bilaterala la reuniunea ministrilor de externe ai tarilor NATO, de la Oslo.

Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate. Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului. Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin. Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi. In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.

CORNELIU VLAD despre „Geopolitica Matrioşkai” si Ciorapeanu, scuzati, Cioroianu, de la Scoala de Cadre Noua Europa: Metafora face diferenta

Metafora face diferenta

de Corneliu Vlad

Orice carte despre Rusia care apare în România este binevenită. Promoţiile de români care au citit, de plăcere sau în lipsă de altceva, cărţi editate de „Cartea Rusă” (într-un total de milioane de exemplare) au îmbătrânit şi se împuţinează. Românii de azi ştiu, de la televizor şi din ziare, mai multe nume de oraşe din Irak şi din Afganistan decât din Rusia şi Republica Moldova.
Cu atât mai notabilă este o apariţie editorială consacrată Rusiei avându-l ca autor pe un fost ministru de Externe al României. Dl. Adrian Cioroianu a lansat, la Târgul de carte din vara lui 2009, cartea „Geopolitica Matrioşkai”, la Curtea Veche Publishing, editură la care este şi coordonator de colecţii.
De ce Matrioşka ? Winston Churchill vedea Rusia ca pe „o ghicitoare ascunsă într-un mister încastrat într-o enigmă”. Adrian Cioroianu lansează figura de stil „Geopolitica Matrioşkâi”.
Churchill a fost premier al Marii Britanii şi laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Adrian Cioroianu este istoric şi publicist, dar a fost, pentru un an, şi ministrul de Externe al României. Diferenţa nu o face demnităţile exercitate şi distincţiile obtinute, diferenţa o face metafora. Primul se exprimă elegant, maliţios şi plastic, celălalt recurge la un simbol facil şi pe care ruşii îl pot considera cel puţin ireverenţios. E ca şi cum (dacă s-ar scrie despre România pe o asemenea temă), cineva ar pune un titlu de tipul „Geopolitica lui Păcală”, sau „a lui Dracula”. În fond, cei doi autori se referă la o aceeasi realitate, problema e cum o face unul, cum celălalt.
Optica pe care o tradeaza această metaforă a Matrioskai, superior persiflantă, ce împinge spre luarea în derizoriu, afectează şi coeficientul de rigoare ştiinţifică, şi credibilitatea unei cărţi scrisă, totuşi, de un istoric şi un fost şef al diplomaţiei româneşti. Care, cu studii la o serie de universităţi francofone, ţine şi un curs de masterat dedicat istoriei Rusiei postsovietice. Că mentorul nu ştie ruseşte, dacă tot se consacră unei asemenea întreprinderi, mai treacă-meargă, dar că în bibliografia expres menţionată a cărţii nu figurează, în afară de Gorbaciov şi o serie de dizidenţi ruşi (vreun istoric, politolog, economist, sociolog etc. mai de seamă din Federaţia Rusă), se cunoaşte. Autorul rămâne cantonat într-o viziune unilaterală, trunchiată, partizană, rămâne tributar pe de-antregul kremlinologilor occidentali mai vechi sau mai noi. În ciuda unei asemenea armături bibliografice mediate, „la mâna a doua”, autorul reuşeşte performanţa unei naraţiuni interesante pentru cititor a primului deceniu postsovietic din istoria Rusiei şi oferă analize subtile privitoare la întâlnirea de la Malta (episod atât de sulfuros), poziţia lui Gorbaciov despre reunificarea Germaniei, puciul nereuşit de la Moscova din august 1991 etc.
Remarcabilă este şi prezentarea sintetică a „noii ideologii” a Rusiei postsovietice, caracterizată drept naţional-capitalistă, nostalgică, marcată de complexul „cetaţii asediate” şi de teoria „jocului cu sumă nulă”. Dar a vorbi, în context, despre o „ideologie a revanşei” e cam prea mult şi chiar riscant. O asemenea afirmaţie, dacă ar fi vorba de un ministru de Externe în funcţie, ar duce la un conflict diplomatic cert iar Moscova n-ar uita prea repede afrontul.
Sunt şi diverse detalii (dar nu numai) ce ţin de un deficit de acribie, de rebotezarea în Igor a unora pe care-i cheamă Egor, până la situarea greşită, în timp, a momentului apariţiei strategiei vecinătăţii apropiate (citeşte de salvgardare a sferei de influenţă a Rusiei) : nu în timpul lui Elţân, ci încă din vremea lui Gorbaciov; generalul Lebed conducea operaţiuni de pacificare în Transcaucazia încă din 1989-1990, iar preşedintele Parlamentului sovietic Andrei Lukianov vorbea de „mici republici” de tipul Transnistriei, Nagorno-Karabah etc. cam tot de pe atunci.
Volumul al doilea – promis – al cărţii urmează a se ocupa, într-adevăr, şi de esenţa, într-adevăr, a problematicii anunţată în titlul cărţii : „Geopolitica…”. Geopolitică însemnând, în primul rând, relaţiile Rusiei cu SUA, cu Europa occidentală (mai ales Germania), cu China, cu Ucraina, pentru români – şi cu Republica Moldova etc. Aşteptăm, de la volumul al doilea şi o analiză a dinamicii după care funcţionează enigmaticul şi (până acum) inexpugnabilul tandem Putin-Medvedev. E greu de spus dacă autorul – fost ce-a fost la MAE de la Bucureşti – ar putea veni cu ceva nou (nu neapărat anecdotică de senzaţie) în ce priveşte actualele relaţii româno-ruse. Bine ar fi daca măcar ne-am putea alege cu ceva idei despre cum s-ar putea ieşi din fundătura în care s-au împotmolit aceste relaţii, deloc de neluat în seamă, cel puţin în ce ne priveşte.
Dar, pentru Dumnezeu, domnule istoric, universitar, publicist, diplomat, om politic Adrian Cioroianu, de la dv. nu se aşteaptă piruete stilistice prin care-l descrieţi pe ursuleţul Mişa, „cu toate conotaţiile sale de jovialitate, haz şi lene sau, dimpotrivă, de violenţă, instinctualitate şi imprevizibil”. Nu sunteţi neapărat cel chemat să proclame că „ursul rusesc sperie din nou” şi că „la extremitatea labelor ursului Mişa al Rusiei par să fi apărut din nou gheare”. Suntem, nu-i aşa, geopoliticieni. Iar unii dintre noi şi foşti miniştri de Externe. Iar unul dintre noi şi şef de masterat la prima universitate a ţării, în probleme de istorie a Rusiei postsovietice.

(14.07. 2009https://www.inforusia.ro/)

REMEMBER ZIUA:

Ciorapeanu
Dialogul cu purtatorul de cuvant al MAE: (WAV, 17658 kB) Descarca »
— Ministrul roman de Externe a trecut granita SUA in ciorapi si cu pantalonii in vine * Cioroianu a fost lasat fara curea, descaltat, amprentat, scanat si fotografiat ca un imigrant oarecare

Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei a fost umilit la intrarea in Statele Unite ale Americii. Adrian Cioroianu a fost silit sa-si scoata cureaua si sa se descalte de pantofi in cadrul procedurilor de primire in SUA. El nu a fost tratat ca un inalt demnitar aflat in vizita oficiala, ci ca un imigrant oarecare, fiindu-i luate amprentele digitale, scanata retina si fotografiat pentru dosarul securitatii interne a SUA. Sursele ZIUA mai afirma ca ofiterii americani l-au intrebat pe Cioroianu si care este scopul vizitei sale in Statele Unite, nefiind impresionati de faptul ca e vorba de un inalt demnitar. Vizita, in care s-a remarcat prin comportamentul de papagal, a debutat prost: Cioroianu a trecut granita in ciorapi pentru a spune “da”, “desigur” si “va multumesc foarte mult” in dialogul cu secretarul de Stat Condoleezza Rice, avut in fata presei.
Ilie Banica, purtatorul de cuvant al MAE, a refuzat sa raspunda la intrebarile ZIUA: Cine l-a asteptat la aeroport la sosirea in SUA pe ministru? Unde a fost asteptat? A fost supus controalelor de securitate? In ce au constat acestea? Discutia cu oficialul MAE a continut zeci de secunde lungi de tacere. Ilie Banica a refuzat sa raspunda pe loc la intrebarile simple adresate, in ciuda faptului ca l-a insotit pe Cioroianu in vizita din SUA si a vazut cu ochii lui ce s-a intamplat acolo. Banica a solicitat un e-mail cu aceste intrebari, la care urma sa raspunda “cat de repede posibil”. Puteti asculta dialogul pe www.ziua.ro.
Ieri, vicepresedintele PNL Puiu Hasotti a avut, la sedinta Biroului Politic Central al PNL, un schimb dur de replici cu premierul Tariceanu, caruia i-a reprosat ca are in Guvern “ministri-papagali”, dar fara sa dea nume. Papagal e porecla data de ZIUA ministrului de Externe, dupa ce s-a facut de ras in fata lui Rice.
George DAMIAN
Afisari: 8182 Comentarii: 66 Afiseaza toate comentariile
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova