Credincioşii care vin frecvent să se roage în Catedrala din Dealul Mitropoliei spun că nu le este frică să intre în biserică, după ce, duminică, după Liturghie, un candelabru era să-i trimită la Dumnezeu, mai înainte de vreme, pe un bărbat şi o femeie care au asistat pioşi la slujbă. Mai mult, femeile care se roagă aici cred că acesta a fost un semn de Sus, pentru că “poporul român este plin de păcate”.
Duminică după-amiază, în catedrala patriarhală, liniştea firească de după Liturghie a fost tulburată brusc de câteva ţipete şi un zgomot ciudat, ca la cutremur. Acesta fusese provocat de un candelabru desprins din lanţuri, care a lovit doi credincioşi. Din fericire, cei doi au ajuns la spital doar cu câteva răni superficiale. Oamenii care vin să se roage aici pun acest incident pe seama păcatelor românilor.
«Suntem un popor de păcătoşi»
“Suntem un popor de păcătoşi. A fost un semn de la Dumnezeu, ca să ne mai liniştim. Nu aţi văzut ce debandadă a fost la sărbătoarea Sfântului Dumitru?!”, ne-a spus Lucreţia Chiriţescu, o credincioasă care vine frecvent la biserica din Dealul Mitropoliei.
Reprezentanţii Patriarhiei susţin că lanţul care a cedat e foarte vechi, iar firma care s-a ocupat de refacerea catedralei nu ar avea vreo vină pentru acest incident.
Abia au renovat biserica
La nici două săptămâni de la redeschidere, catedrala patriarhală are iar probleme! Ruperea lanţului care susţinea candelabrul pune la îndoială calitatea reparaţiilor făcute de firma care s-a ocupat aproape şase luni de renovarea bisericii. De sărbătoarea Sfântului Dumitru, care a avut loc în urmă cu 10 zile, Patriarhia şi-a redeschis biserica. Incidentul s-a petrecut în jurul orei 13.00, imediat după slujba de duminică (la cateva minute dupa ce PF Daniel parasise biserica – nota mea)
Doua persoane au fost ranite ieri, in Catedrala Patriarhala, dupa prima slujba sustinuta de Patriarhul Daniel in biserica retarnosita la 350 de ani de la prima sfintire a lacasului. Unul din lanturile de prindere ale unui policandru a cedat si, in cadere, i-a atins pe doi credinciosi aflati in pronaos, in apropierea mormantului Patriarhului Teoctist. Actualul Patriarh, Daniel, iesise din biserica doar de putin timp. Astfel a reusit sa evite o noua internare precum a fost precedenta, cand, dupa ce a calcat cu stangul de Ziua Sfintei Cruci si a cazut pe treptele Palatului Patriarhal, a stat vreo trei saptamani internat in spital si alte trei la pat. Potrivit preotului Costel Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, este vorba de un policandru cu cinci lanturi, dintre care a cedat unul. “Una din verigile din lantul central de sustinere al policandrului a cedat si, in cadere, a atins doua persoane. A fost chemata imediat Ambulanta, una din persoane, un barbat, fiind dusa la spitalul de urgenta Floreasca cu un traumatism cranian usor”, a declarat Stoica pentru Mediafax. “Nu e o problema la sistemul de prindere, ci pur si simplu a cedat o za din lant”, a mai spus Stoica. In 26 octombrie, de Sfantul Dimitrie, Catedrala Patriarhala a fost redeschisa, in prezenta a numeroase oficialitati politice, dupa ce, timp de mai multe luni, s-a aflat in renovare. Lucrarile la Catedrala au inceput chiar in preajma parastasului de un an al regretatului Patriarh Teoctist, cand, in ciuda cererilor familiei de a se permite sustinerea unei slujbe pe masura, la 26 iulie, pomenirea Patriarhului a avut loc sub schele, ca in catacombele crestine. La 3/11/ a.c. se implineste scurgerea unui an si a trei luni de la inmormantarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist. Vezi FOTO si VIDEO: Batjocura la Parastasul de un an al Patriarhului Teoctist. Urmariti in exclusivitate mai jos doua mici filmari cu Parintele Patriarh Teoctist la sarbatorirea Hramului Catedralei, ziua Sfantului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, in urma cu doi ani.
La împlinirea unui an de când a fost înscăunat în fruntea Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Patriarhul Daniel a primit un cadou pe măsură: noile clopote ce vor răsuna la Catedrala din Dealul Mitropoliei îi poartă chipul.
Comanda BOR s-a suprapus cu cea a Vaticanului, dar reprezentanţii fabricii austriece care le-a produs s-au dat peste cap pentru ca prima faţă bisericească a României să îşi primească darul la timp.
Reprezentanţii fabricii de clopote Grassmayr ne-au dezvăluit că doar cele mai importante capete religioase se bucură de onoarea de a rămâne imortalizate pe clopotele făurite de fabrica din Austria.
“În săptămâna în care am primit comanda de la ÎPS Daniel, au mai venit două comenzi: una de la Vatican, cu chipul Papei Benedict al XVI-lea şi alta din Italia, cu chipul Papei Ioan Paul al-II-lea”, ne-a spus Johannes Grassmayr, directorul companiei.
Impresionat de charisma Patriarhului pe care l-a întâlnit în mai, austriacul a făcut tot posibilul pentru ca darul ÎPS Sale să fie gata la timp. “Fabricarea celor patru clopote a durat trei luni, iar Preafericitul a dorit ca eu să particip personal la aducerea lor în ţară”, se mândreşte directorul.
Mai mult, preţul celor patru “opere de artă” a fost unul special.
Au costat 80.000 de euro
Clopotele au costat 80.000 de euro şi au fost admirate de toate feţele bisericeşti care au participat la dineul pregătit ieri, la Patriarhie.
Clopotele nu sunt numai foarte frumoase, ci şi moderne, fiind conectate la un sistem informatic dotat cu GPS.
Sărbătoare, ieri, la Patriarhie
Cu ocazia împlinirii unui an de la întronarea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel a sfinţit ieri noul Paraclis din Reşedinţa Patriarhală şi a participat la Sfânta Liturghie. La eveniment au fost prezenţi preşedintele Traian Băsescu şi mai mulţi politicieni. Ziua s-a încheiat cu un dineu oferit de Patriarh. (Fast ca la un cincinal – nota mea)
Desi in “Decizia Sfăntului Sinod privind comportamentul sacramental şi liturgic al clerului şi credincioşilor ortodocşi” se stipuleaza ca “Sfăntul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică.”, site-ul Episcopiei Oradiei inca afisaza un document ce se intituleaza “Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos“. Desi site-ul prezinta decizia Sf. Sinod din 9 Iulie, acest document care promoveaza idei impotriva Sfintelor Canoane (cum ar fi rugaciunea impreuna cu ereticii), inca este promovat pe site. Pe langa lipsa oricarei declaratii in care sa isi recunoasca greseala, acest document este inca un semn de intrebarea asupra pocaintei reale a episcopului Sofronie!
Iata ce zice Sofronie, ereticul salvat de Patriarh: Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos “În acest timp a venit Iisus din Galileia la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”(Mt. 3, 13-17). Evenimentul Botezului Domnului în apele Iordanului are ample şi adânci semnificaţii teologale şi duhovniceşti ce îndeamnă la meditaţie. Mai întâi, Botezul Domnului este una din cele mai clare teofanii treimice, atât prin manifestare, cât şi prin lucrare. El este culmea teofaniilor treimice vetero şi nou-testamentare. În al doilea rând, el reflectă starea de kenoză a Persoanei divino-umane a Logosului Întrupat, smerenia Fiului lui Dumnezeu care străbate ca un fir roşu întreaga Sa viaţă pământească. “Fiatul” libertăţii kenotice al Fecioarei Maria, devine “legământul” Fiului Omului: “aşa se cuvine nouă”(Mt. 3,15). Iconomia dumnezeiască, lucrarea lui Dumnezeu în lume este un adânc de smerenie, de aceea, şi roadele acesteia, de care noi creştinii ne împărtăşim, nu ni le putem asuma decât în această stare, căci “aşa se cuvine nouă creştinilor.” În al treilea rând, evenimentul este simbol al reconcilierii dintre om şi creaţie, în urma rupturii generate de păcatul strămoşesc. Întreaga creaţie este restaurată în sine însăşi devenind purtătoare de har. Apele botezului mărturisesc starea harică originară, când “Duhul Domnului se purta pe deasupra apelor”(Fac.1,2). De aceea, apelul la pocăinţă al Sfântului Ioan Botezătorul nu este altceva decât, chemarea la adevărata noastră natură umană, întoarcerea la originea noastră autentică: starea de har. În această stare de har şi binecuvântare a fost prăznuit şi anul acesta Botezul Domnului în Iordan(Boboteaza – 6 ianuarie) de către creştinii ortodocşi şi catolici de pretutindeni. Spiritul reconciliator mânat de dragostea şi smerenia Domnului Hristos a luminat sufletele credincioşilor celor două Biserici surori: Ortodoxă şi Greco-catolică din Eparhiile Oradiei, în frunte cu Episcopii lor, care au mers în procesiune comună pe malul Crişului urbei Oradiei pentru sfinţirea apei. După săvârşirea Sfintei Liturghii la Catedrala cu Lună din Oradea şi după sfinţirea, în prealabil, a apei de Boboteză pentru credincioşii ortodocşi ai catedralei, credincioşii celor două Biserici împreună cu un grup mare de preoţi şi diaconi, călugări şi călugăriţe, în frunte cu ierarhii lor s-au îndreptat spre râu, în glasul cântărilor bisericeşti. După săvârşirea slujbei, cei doi episcopi au aruncat, în mod tradiţional, o cruce din flori în apele râului. Această procesiune comună a celor două Biserici este un gest istoric însemnat ce marchează un început al unei convieţuiri confesionale frăţeşti în Duhul lui Hristos. Actul nu trebuie interpretat în mod îngust şi unilateral. Acest fapt nu înseamnă relativizarea credinţei şi nici compromisuri în ce privesc problemele de credinţă, ci un gest al dialogului dragostei într-o lume aflată într-o continuă dezbinare. Măsura iubirii nu este definită de o atitudine exclusivistă, care-l exclude pe celălat, ci de una incluzivă, care îl aduce pe cel de lângă mine în cercul dragostei divine. Luptele şi tensiunile confesionale, pe fond patrimonial sau de altă natură, nici în trecut şi nici azi, nu au folosit şi nu folosesc nimănui, ci dimpotrivă, au îndepărtat şi îndepărtează pe oameni de la scopul esenţial al vieţii: mântuirea. Trăim într-un context multicultural şi pluriconfesional care se defineşte prin păstrarea identităţii celuilalt şi găsirea unor punţi de legătură. De la această premisă s-a pornit, atunci când s-a demarat acest eveniment public pentru credincioşii creştini ai urbei Oradiei. Dealtfel, P.S. Sofronie, de la venirea ca episcop al Oradiei, a manifestat o atitudine deschisă faţă de toate cultele şi a încercat crearea unui climat de bună înţelegere. Procesiunea ce s-a realizat este un exemplu în acest sens şi de aceea, de comun acord cu P.S. Virgil, Episcopul Eparhiei Unite cu Roma, P.S.Sofronie a avansat idea unei astfel de procesiuni în noaptea de Paşti. Hristos ne-a adus viaţa, ne-a dăruit pacea şi ne conferă lumina şi dragostea Sa. Aceasta este moştenirea şi pe aceasta trebuie să o mărturisim. Sursa: https://www.ortodoxmedia.com/
Colegii mei de la Civic Media nu l-au uitat pe Preanecuratul Daniel. Iata un strigat venit din partea unui grup al Laicatului Ortodox Roman:
Marturisire
Cuvant pentru cei ce se afla spre slujire in sfintele locasuri (Biserici si Manastiri) Cu adaugire catre fratii nostri, umili mireni asemenea noua
Doamne ajuta-ne noua sa Te marturisim Lumineaza mintea noastra, deschide inimile noastre spre adevar Da-ne noua si fratilor nostri curaj sa Te marturiseasca precum aceia in care Dreapta-Credinta a rodit facandu-i vii in lumina Ta cea neapusa.
Au plans in taina si s-au jertfit pentru credinta ortodoxa voievozii, domnitorii si capeteniile noastre (aparatori ai neamului si dreptei-credinte si nu vanzatori de neam si de credinta), calugarii nostri (traitori sI nu doctoranti), preotii nostri (smeriti si nu demonstrativi si plini de functii), duhovnicii nostri (lucratori ai mantuirii si nu ai ratacirii noastre) fratii si surorile noastre, fiecare dupa putinta aparand Biserica ortodoxa stramoseasca de toate navalirile vrasmasilor vazuti si nevazuti. Au luptat pana la jertfa de sine, impotriva tuturor acelora care au venit cu gandul viclean de a ne stramuta din Drepta-credinta si de a lovi in fiinta Bisericii noastre – Domnul Iisus Hristos. Musulmani, catolici, sectari, atei comunisti, masoni, satanisti, si inca tot felul de rataciti care dau navala sa ne converteasca improscand cu noroi, rastignind in toate felurile pe drept-credincios si ademenindu-l la pierzare.
Toti Sfintii nostri Parinti ne invata, in numele Domunlui Iisus Hristos, in faptele, predicile, cuvintele si scrierile lor cum si in ce fel doreste vrasmasul sa ne piarda si lucrarea pe care o avem a face de alegem si vrem sa ne mantuim. Se mai gasesc carti de capatai pentru crestin. Sa nu le lasam sa zaca in pangare si noi sa ne afundam in ignoranta! Sa nu lasam ziua sa treaca fara de rugaciune si fara a alege sa aducem inimii si gandului nostru cuvant si lucru folositor si placut lui Dumnezeu, pe care-L rugam sa ni le daruiasca spre pazirea de vrasmas si spre lucrarea mantuirii noastre! Caci multe sunt lucrurile pierzatoare de astazi si slabi suntem noi in credinta sa ne mai apere Dumnezeu de ele. Caci daca astazi traim cu durere necontenita in suflet este datorita caderii noastre in nesimtire si nelucrarii noastre in cele placute Domnului.
Claudiu Tarziu atrage atentia asupra unei profanari grotesti:
Preotul paroh al bisericii “Sf. Ilie” din cartierul bucureştean Titan, Ilie Costescu, şi-a smintit enoriaşii printr-o iniţiativă dubioasă, care, din păcate, a fost validată de însuşi PF Patriarh Daniel. Câţiva enoriaşi mi-au trimis un protest pe e-mail, în care arată că părintele Ilie Costescu a încălcat canoanele punând simbolul crucii pe pardoseală, chiar la intrarea în biserică, încadrat de semiluna cu stea şi de steaua lui David într-un cerc. (…) Întrebat fiind de ce a aşezat crucea pe pardoseală, preotul Ilie a replicat: „Păi ce, biserica nu are forma crucii? Şi intrăm în ea”. Canonul 73 de la sinodul trulan (692) spune clar: “Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă Mântuire, trebuie să punem toată silinţa, spre a da cinstea cea cuviincioasă aceleia prin care ne-am mântuit din greşala cea veche. Drept aceea şi cu gândul, şi cu cuvântul, şi cu simţirea dându-i ei închinăciune, închipuirile Crucii cele ce se fac de oarecare pe faţa pământului, a se şterge cu tot chipul poruncim, ca nu cu călcarea celor ce umblă, semnul Biruinţei noastre, să se ocărască. Deci, de acum înainte cei ce fac chipul Crucii pe faţa pământului, poruncim să se aforisească.” Sinodul VII ecumenic (Niceea, 787), completat de sinodul local din Constantinopol (869), formulează apoi oficial doctrina exactă a Bisericii în ceea ce priveşte cultul Sfintei Cruci şi al sfintelor icoane, precizând ca cinstirea dată icoanelor trebuie să fie egală cu cea dată Sfintei Evanghelii şi Sfintei Cruci.
2. De ce Patriarhia are timp de sfada tampa dar nu are timp sa explice cum a fost o Biserica daramata la Brasov ca pe vremea lui Ceausescu? 3. Ar mai fi vreo 20-30 de intrebari, pornind de la incercarea de izgonire a Parintelui Duhovnic Arsenie Papacioc de la Manastirea Sf Maria de la Techirghiol pana la liftul aparut in capela Patriarhiei, dar le las pentru alta data…
UN document intern al BOR, semnat de PF Daniel si de PS Vincentiu Ploiesteanul, in calitatea lor de presedinte si, respectiv, secretar executiv ai Sfantului Sinod, arata cat de adanci sunt rupturile si contradictiile reliefate deja prin comunicatul de presa din 9 iulie 2008, creandu-se o delimitare neta intre duhul Sfintei Traditii Ortodoxe si prevederile Statutului BOR, ale regulamentelor de aplicare a acestuia, informeaza razbointrucuvant.ro. Din textul hotararii razbate preeminenta prevederilor Statutului fata de Traditia Ortodoxa, prevederi fara de care nu se pot lua hotarari ale Bisericii in fapte vadit anticanonice, cum a fost cazul celor ale Mitropolitului Nicolae si episcopului Sofronie. Mai mult decat atat, se porneste de la premisa unei asa-zise lacune canonice a BOR, conform careia Biserica noastra nu ar avea norme care sa ghideze raporturile cu celalalte culte. Asadar, Sfintele Canoane, Sfintele Sinoade Ecumenice nu sunt de ajuns pentru a da orientarea Bisericii fata de eterodocsi. Acestea trebuie, practic, turnate in forma statutara pentru a fi aplicate, iar aceasta operatiune de sinteza si reinterpretare devine prerogativa a unei comisii. Hotararea Sinodului pare ca se fundamenteaza pe principiul de drept nulla poena sine lege (nu poate exista pedeapsa in absenta prevederii exprese din lege), niciun ierarh neputand fi pedepsit decat dupa ce a fost rezolvat “vidul legislativ”. Surprinzator, desi toti ierarhii cunosc ca este vorba de “gesturi necanonice” si tin sa isi “exprime dezaprobarea”, centrul de greutate cade pe faptul ca Statutul nu cuprinde acele “principii explicite privind comportamentul sacramental si liturgic”, care vor trebui adaugate ulterior “in conformitate cu Sfintele Canoane”, abia dupa aceasta putand fi aplicate sanctiuni canonice precum depunerea din treapta. Nu ne mai calauzim dupa Sfintele Canoane, desi le cunoastem, ci dupa legiuirile statutare, care vor fi elaborate pe baza celor dintai. Acelasi spirit marunt, legalist si procedurist, se reflecta si in rechizitoriul intins facut hotararii Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, care acopera un spatiu atat de amplu, incat ai crede ca IPS Bartolomeu Anania este cel judecat, iar nu IPS Nicolae Corneanu si PS Sofronie Drincec. Dorinta gasirii adevarului pare ca merge mult in urma respectarii literei prevederilor statutare si, chiar daca se recunoaste ca acestea sunt lacunare in privinta “anchetarii si judecarii abaterilor de orice fel ale ierarhilor”, se pare ca pot fi folosite la maxiumum atunci cand sunt considerate ca argumente favorabile. Remarcam acelasi spirit rigid in adresarea cererii de iertare si a recunoasterii scrise a erorii celor doi episcopi in fata “superiorului ierahic”, iar nu catre toti cei mici carora li s-a gresit. In concluzie, este alarmant faptul ca, in mod netransparent, se intentioneaza ca o comisie sa umple asa-zisele carente ale legiuirilor care normeaza raportul BOR cu alte culte, niste lipsuri statutare care nu au fost resimtite pana acum de stramosii nostri increzatori in duhul Traditiei Ortodoxe. Spiritul “reformarii” care adie de mai multe decenii in Biserica noastra si care recent a luat un avant cat se poate de consistent, este imbibat de aggiornamento si ecumenism. Au fost facute deja primele modificari in cartile de cult, iar acum este posibil ca sinteza statutara sa preia adaptat cerintelor moderniste Sfintele Canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice. Sa dea Domnul sa nu ajungem ca Sinodul BOR sa hotarasca doar pentru ca parutu-s-a lor a fi statutar… Pentru o intelegere mai buna descarcati pentru a citi intregul document de AICI.
Mitropolitul Bartolomeu dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei
Mitropolitul Bartolomeu Anania dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei pentru un doctorat honoris causa, iar aceasta din simplul motiv că, nefiind nici rectorul Universitătii si nici Patriarhul României, nu are căderea să o facă. Cât priveste prezenta Mitropolitului Primat al Kievului la festivitatea proclamării publice a canonizării Sfântului Pahomie de la Gledin, ea s-a datorat exclusiv faptului că ierarhul român si-a petrecut ultimii ani de viată si a murit in Lavra Pecerska, el apartinând astfel ambelor Biserici.
Biroul de presă al Mitropoliei Clujului Pr. Bogdan Ivanov
Dupa ce au dezinformat asiduu pe aceasta tema, fara ca macar sa verifice asa-zisa stire, “deontologii” din mass media anti-crestina nici macar nu au inserat aceasta nota in ziarele lor mincinoase. Pe perioada desfasurarii operatiunii Corneanu din Sfantul Sinod, din nou s-au revelat ca pacura la suprafata apei dusmanii Ortodoxiei si ai Romaniei din presa. Cateva exemple mai jos:
Traian Basescu ar putea avea un contracandidat surpriza pentru un nou mandat la Cotroceni in 2009, transmit portalurile de stiri. Este vorba despre patriarhul Daniel, care ar putea candida la Presedintie din partea coalitiei PSD-PNL-PRM-PC. Conform surselor noastre, Daniel Ciobotea deja isi ia masuri exagerate de securitate la Palatul Patriarhal. De exemplu, in ultimul timp el primeste doar mancare la sufertas. Desi este facuta personal de sora lui, mancarea este degustata inainte de unul din tinerii in negru din jurul sau.
Surse politice au declarat pentru reporterspecial.ro, preluat de ziare.com, ca la baza ideii transpartinice au stat mai multe studii sociologice. Este cunoscut faptul ca romanii au in continuare cea mai mare incredere in Biserica, la polul opus fiind partidele politice. Asa incat Patriarhul pare sa fie candidatul ideal, singurul capabil sa-l invinga pe actualul sef de stat. “Am ajuns la concluzia ca Patriarhul Daniel este singurul capabil sa ne scape de Basescu. Testam terenul si speram sa cream o megacoalitie anti-Basescu, cu Patriarhul port drapel”, a spus un important lider social-democrat pentru reporterspecial.ro. Problema principala a acestei idei este insusi patriarhul, care inca nu a raspuns in vreun fel acestei propuneri. Se pare insa ca tinand cont de apropierea dintre patriarh si liberali, premierul Tariceanu, si nu numai, va pune umarul la indeplinirea acestui plan si, in final, la indepartarea lui Traian Basescu de la Cotroceni. Si o parte a serviciilor secrete ar fi implicata in finalizarea acestui proiect. Sursele au precizat ca atat SRI, cat si SIE sunt impartite in doua: o parte care il sustine pe Traian Basescu si cealalta, care doreste inlaturarea acestuia din fruntea statului, potrivit ziare.com. Patriarhul Daniel, pe numele sau adevarat Dan Ilie Ciobotea, s-a nascut la 22 iulie 1951, in satul Dobresti, comuna Bara, din judetul Timis. A fost ales, ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, de catre Colegiul Electoral Bisericesc, la data de 12 septembrie 2007. Patriarhului i s-a reprosat ca ar fi colaborat cu fosta Securitate, insa la data de 16 octombrie 2007, PF Daniel a primit decizie de necolaborare ca politie politica din partea CNSAS, pentru ca i s-ar fi ars dosarul la data de 23 decembrie 1989.
Ideea nu este noua. ZIUA demonstra in articolul Premierul Daniel ca, pe langa GDS, PSD are o simpatie speciala fata de Daniel Ciobotea.
Partidul lui Ion Iliescu a pastrat de-a lungul vremii bunele relatii cu actualul Patriarh, aspect surprins si in celebrele “stenograme PSD”. Conform acestor documente, in sedinta din 20 octombrie 2003 a Delegatiei Permanente a pesedistilor, liderul iesean Ion Solcanu a tinut sa accentueze contributia lui Daniel, pe atunci Mitropolit, la succesul referendumului pentru revizuirea Constitutiei organizat de Guvernul Adrian Nastase. “As vrea sa subliniez rolul foarte mare al Bisericii in referendum. Ne-a ajutat. Cel putin la Iasi, ce au facut Mitropolitul Daniel si Patriarhul Greciei in timpul slujbei, in fata a zeci si zeci de mii de oameni, este impresionant. Iar ieri, la o sfintire de biserica de o ora si jumatate cu domnul presedinte Valer Dorneanu, iarasi mitropolitul a facut un apel. S-a comportat extraordinar si cred ca este bine sa gasiti dv. timpul potrivit sa le multumiti individual”, a spus Solcanu, adresandu-i-se lui Nastase. “Intr-adevar, Biserica ne-a ajutat extraordinar” – a recunoscut si seful PSD. Solcanu a continuat: “Insist, poate le dati un telefon dv. Ar fi extraordinar de important. Un telefon este mai… Scrisoarea ramane si…”. Ar mai fi de amintit ca, tot in 2003, Adrian Nastase a fost distins de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolit al Moldovei, cu “Marea Cruce Moldava”.
Palatul Patriarhal Nr. 4241 / 9 iunie 2008 COMUNICAT DE PRESĂ
Răutatea domnului Roncea V.
În cotidianul Ziua din data de 9 iunie 2008, în articolul intitulat „Tăcerea Patriarhului”, domnul Victor Roncea reproşează Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „refuză să ia o decizie în cazul Mitropolitului Banatului”, transferând, în mod vinovat şi tendenţios, Patriarhului României responsabilităţi ce revin, în exclusivitate, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Pentru corecta informare a opiniei publice şi lămurirea domnului Victor Roncea, facem următoarele precizări: Referitor la problema creată de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului prin împărtăşirea la o Liturghie euharistică greco-catolică, Patriarhia Română nu a păstrat tăcerea, ci şi-a expus punctul de vedere cu promptitudine şi fără echivoc în conformitate cu principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă prin două comunicate de presă date publicităţii în zilele de 27 mai, respectiv 2 iunie 2008, ultimul dintre acestea apreciat chiar de domnul Ciachir ca fiind înţelept. În plus, în cuvântul adresat la sfârşitul Sfintei Liturghii şi a ceremoniei de proclamare solemnă a canonizării a nouă sfinţii nemţeni, oficiate la mănăstirea Neamţ cu ocazia sărbătorii Înălţării Domnului (5 iunie 2008), Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a atras atenţia asupra pericolului slăbirii unităţii din interiorul Bisericii prin gesturi ecumenice nepotrivite.Aceeaşi problemă a fost discutată împreună cu următorii membri ai Sinodului Permanent, convocaţi statutar de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la mănăstirea Neamţ în ziua de 6 iunie 2008: Înalpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolit ales al Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, Înaltpreasfinţitul Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Secretarul Sinodului Permanent.
Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române,Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate în toate domeniile de activitate ale Bisericii (art. 11), care examinează şi soluţionează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar (art. 14, lit. b), singura autoritate bisericească care hotărăşte, cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora dintre membrii săi care sunt învinuiţi de abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii (art. 14, lit. p).În Comunicatul de presă al Secretariatului Sinodului Permanent, dat publicităţii în ziua de 7 iunie 2008,se precizează: în legătură cu situaţia creată prin împărtăşirea Mitropolitului Banatului, la o Liturghie euharistică greco-catolică, Sinodul Permanent a luat act de cele relatate, cu regret, de către IPS Mitropolit Nicolae şi, neavând competenţă decizională, a hotărât ca problema să fie înscrisă pe ordinea de zi a proximei şedinţe a Sfântului Sinod, spre dezbatere şi decizie.
Constatăm cu indignare faptul că ziarul Ziua sugerează conducerii Bisericii să promoveze atitudini dictatoriale şi nu pe cele sinodale şi conforme cu învăţătura şi Statutul Bisericii. Patriarhul României nu poate judeca ierarhii de unul singur în mod dictatorial şi totalitar, ci trebuie să prezideze şedinţele Sfântul Sinod, singurul for bisericesc abilitat în acest sens.
Ca atare, la proxima şedinţă sinodală, programată pentru zilele de 8-9 iulie 2008, după instalarea tuturor episcopilor ortodocşi români recent aleşi şi dorita reunificare a eparhiilor ortodoxe româneşti din cele două Americi, situaţia creată de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului va fi înscrisă pe ordinea de zi spre dezbatere şi decizie.
Sfântul Sinod are responsabilitatea păstrării dreptei credinţe în faţa relativismului doctrinar sacramental şi canonic, precum şi datoria de a apăra unitatea internă a Bisericii în faţa extremismului de tip sectar şi a fanatismului justiţiar. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române nu poate lucra după principii subiective şi arbitrare sau ca reacţie la presiunile exercitate prin intermediul unor jurnalişti sau a unor persoane cu comportament dictatorial, ci îşi îndeplineşte atribuţiile, cu respectarea prevederilor Statutului şi Regulamentelor bisericeşti în vigoare.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Daca mi se permite :), am si eu o replica:
Cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi!?
de Pr. Onisim CRIVĂŢ
Nu cu mult timp în urmă noi, creştinii ortodocşi, am asistat neputincioşi la un act care ne îndurerează sufletele şi ne ridică foarte grave probleme pentru conştiinţa creştin ortodoxă. E vorba de documentul conceput de oculta masono-catolică, semnat, la Ravenna, de autorităţile BOR şi de către Patriarhia Constantinopolului, potrivit căruia „Biserica Romei ocupă primul loc în ordinea canonică şi episcopul Romei este primul dintre patriarhi” („Adevărul”, vineri, 16 nov. 2007). Cu alte cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea ar deţine primul loc „între egali” în ierarhia creştină. Consecinţele sunt imense. În primul rând, semnarea acestui document creează premiza recunoaşterii supremaţiei papale, nu doar de catolici, ci şi de către ortodocşi, ceea ce, în parte, s-a şi făcut. Mai clar, noi, creştinii ortodocşi, va trebui să acceptăm rătăcirea potrivit căreia papa este succesorul lui Hristos pe pământ, el mijloceşte pentru iertarea păcatelor noastre, de el atârnând mântuirea oricărui creştin ortodox. În al doilea rând, ereziile dogmatice şi ereziile canonice, condamnate de toţi Părinţii Bisericii, după anul schismei, 1054, vor fuziona cu dogmele şi canoanele ortodoxe, devenind obligatorii pentru fiecare ierarh, preot, călugăr, teolog şi simplu creştin. Contestarea acestora va fi catalogată drept „fundamentalism”, „extremism”, „fanatism” etc., oponentul „beneficiind” de oprobiul majorităţii şi de blestemele ierarhiei. Pentru creştinul musafir în biserică, indiferent faţă de dogmele şi canoanele Bisericii, nimic grav. Mulţumit de credinţa „din sufletul lui”, va zâmbi nepăsător, considerând temerile ridicole, dacă nu chiar fanteziste, în consecinţă prosteşti. Pentru creştinul practicant, care îşi ia în serios vieţuirea creştină, urmările protocolului încheiat la Ravenna trădează abdicarea de la principiile Scripturii şi ale Părinţilor bisericii, prevestind un viitor din ce în ce mai sumbru pentru cei care rămân pe poziţiile tradiţionale ale Ortodoxiei. Practic, creştinul va fi pus în faţa dilemei: cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi? Să ne întrebăm cum ar fi procedat, în actualele condiţii, sfinţii din trecut, mărturisitori împotriva catolicismului: Fotie cel Mare, Grigore Palama, Marcu al Efesului, Cosma Etolianul, Gherman al II-lea al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, Maxim Grecul, Nicodim Aghioritul ş.a.m.d. Dar sfinţii români, între care Nicodim de la Tismana şi Ioan din Galeş, Tănase (Atanasie) Todoran din Bichigiu, Pahomie din Gledin, Varlaam, Dosoftei şi Petru Movilă, Antim Ivireanul, Paisie de la Neamţ etc., Părinţi care au cunoscut intenţiile catolicismului „pe viu”, nu din comunicate oficiale? Răspunsul îl aflăm în înseşi învăţăturile lor. Nici Părinţii contemporani, precum Ioan Iacob Hozevitul, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Nicodim Măndiţă, Nicodim de la Tarcău, Ilarion Argatu, Sofian Boghiu etc. nu s-ar fi lăsat cumpăraţi şi amestecaţi în „tratatul” de la Ravenna. Cine ar putea crede că ierarhi atât de valoroşi, precum Iacob Stamati, Iosif Naniescu, Gherasim Safirin, Irineu Mihălcescu, Tit Simedrea, prigoniţi, pentru vederile tradiţional ortodoxe, de chiar purtătorii de mitră, ar fi semnat abdicarea de la tradiţiile Ortodoxiei, parafată la Ravenna. Oare de ce trebuia ca ierarhi care s-au vândut în trecut catolicismului habsburgic, precum Atanasie Anghel, Petru Pavel Aron ori Inochentie Micu Klein să aibă continuatori „spirituali” şi în zilele noastre? De ce se uită că asupritorii moţilor din Ardeal nu erau doar ungurii, ci şi catolicii, şi că în fruntea celor ce au înecat în sânge răscoalele din Transilvania se aflau principii-cardinali, în slujba împăratului, dar şi a papei. Cum am putea uita că, vinovat moral pentru bătălia de la Şelimbăr, unde au murit mii de oşteni ortodocşi şi nu numai, nu este altul decât cardinalul Andrei Bathori, principe al Ardealului, cotropit de oştile papalo-habsburgice? Sau că Sfântul Voievod martir Mihai Viteazul, ostil expansiunii catolicismului în regiune, umilit când de Sigismund Bathory, când de împăratul Rudolf, ambii catolici, şi-a aflat sfârşitul la porunca unui catolic, generalul Basta (care mai târziu va împovăra cu biruri clerul ortodox ardelean, interzicând prezenţa în Transilvania a preoţilor ortodocşi din Ţările Române) Împotriva flamurilor papei, căruia astăzi îi cedăm cu atâta uşurinţă, a stat neclintit şi slăvitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care, la chemarea creştinilor ortodocşi din Pocuţia, va pedepsi în repetate rânduri fărădelegile panilor catolici de la fruntariile Moldovei. Sfântul voievod şi Mare Mucenic Constantin Brâncoveanu, a cărui faptă o bagatelizăm, pomenind-o mai mult electoral decât din convingere creştinească, întregeşte desăvârşit calendarul voievozilor mărturisitori împotriva catolicismului. Îndurerat de pătimirile creştinilor ortodocşi transilvăneni sub catolicismul habsburgic, voievodul porunceşte Sfântului Antim Ivireanul tipărirea de carte creştin-ortodoxă pentru nevoile românilor de peste munţi. Astfel, creştinii ardeleni, pentru libertatea cărora voievodul va interveni pe cale diplomatică la marile curţi ale Europei, vor primi din Ţara Românească, în mai multe rânduri, cărţi bisericeşti pentru ţinerea slujbelor ortodoxe şi lucrări apologetice pentru cunoaşterea credinţei. Fiind înştiinţat că propaganda catolică s-a întins pretutindeni, ajungând până în părţile Siriei, Brâncoveanu va porunci ierarhului tipărirea cărţilor ortodoxe în limba arabă, sprijinind Ortodoxia greu încercată pe acele meleaguri. Multe s-ar putea spune cu privire la implicarea ortodoxă şi a altor voievozi în disputele cu catolicismul prozelitar. Regretabil este că jertfele lor nu sunt corect preţuite de posteritate care, înşelată de idealul himeric al unităţii de conjunctură, întemeiat pe principii obscure, masonico-ecumeniste, vinde cu inconştienţă sfintele rânduieli ale ortodoxiei. În viaţa Sfântului Ierarh Marcu Eugenicul (+1444) citim: „Când turcii mahomedani s-au apropiat, ameninţând Constantinopolul, Sinodul Bisericii Ortodoxe Greceşti s-a adresat catolicilor, căutând sprijin la ei şi învoindu-se să-l pomenească [la slujbă] pe papă. Doar unul dintre arhierei a refuzat să iscălească – episcopul Marcu al Efesului – iar Duhul Sfânt a fost cu el, nu cu Sinodul. La urmă, patriarhul cu toţi episcopii s-au alăturat lui, înlăturându-şi greşeala. Pentru toţi, ierarhi, preoţi, călugări, teologi şi simpli creştini se pune acum întrebarea: NOI CUI NE ALĂTURĂM? Răspunsul îl cunosc doar CEI CU CUGET NEMINCINOS. Duminică 9 martie 2008
PS: Sa-mi transform, deci, mustrarea in al meu nume? Cum ar suna: Victor cel Rau… Hm 🙂
November 4th, 2008 
VR 
Credincioşii care vin frecvent să se roage în Catedrala din Dealul Mitropoliei spun că nu le este frică să intre în biserică, după ce, duminică, după Liturghie, un candelabru era să-i trimită la Dumnezeu, mai înainte de vreme, pe un bărbat şi o femeie care au asistat pioşi la slujbă. Mai mult, femeile care se roagă aici cred că acesta a fost un semn de Sus, pentru că “poporul român este plin de păcate”.
La nici două săptămâni de la redeschidere, catedrala patriarhală are iar probleme! Ruperea lanţului care susţinea candelabrul pune la îndoială calitatea reparaţiilor făcute de firma care s-a ocupat aproape şase luni de renovarea bisericii. De sărbătoarea Sfântului Dumitru, care a avut loc în urmă cu 10 zile, Patriarhia şi-a redeschis biserica.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
