ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECŢIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE
Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 09.09.2010
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : TRANCĂ ANA MARIA
GREFIER : MICA CLARA
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică participă procuror Diniţă Camelia.
Pe rol soluţionarea propunerii de arestare preventiva a inculpaţilor Vîntu Sorin Ovidiu, Ţurcan Octavian şi Stoian Alexandru, formulată de Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns inculpaţii Vîntu Sorin Ovidiu, personal, în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av. Marian Nazat cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, Ţurcan Octavian, personal, în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av.Victor Enescu cu împuternicire avocaţială depusă la dosar şi Stoian Alexandru, personal, aflat în stare de reţinere, şi asistat de apărător ales, av. Moroianu Gheorghe, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) avânt cuvântul, arată că competenţa materială a Tribunalului a fost atrasă potrivit referatului întocmit de parchet de disp. art.35 alin.5 Cod procedură penală, potrivit acestui text de lege tăinuirea pentru favorizarea inculpatului pentru că acest dosar are această infracţiune, se judecă de către instanţa competentă care judecă infracţiunea la care aceasta se referă. De asemenea mai solicită să se aibă în vedere că legiuitorul a înţeles să determine acest caz de competenţă în funcţie de cauza principală care însă este pe rolul instanţei de judecată, este firească această tehnică de reglementare întrucât s-a dorit ca atunci când cauza principală se află pe rolul instanţei de judecată, favorizarea infractorului pentru infracţiunea principală să se judece de aceeaşi instanţă de judecată, este o derogare de la norma de muncă în ceea ce priveşte competenţa, însă în celelalte cazuri cum este şi prezenta cauză competenţa rămâne cea comună, adică atunci când cauza principală a fost soluţionată definitiv, această excepţie de la regulă art.35 alin.5 Cod procedură penală nu îşi mai găseşte aplicabilitatea.
În speţa de faţă favorizarea reţinută în sarcina inculpatului se referă la o infracţiune de înşelăciune care a fost soluţionată definitiv, deci nu se mai află în faţa unei cauze care se judecă în acest moment la Tribunalul Bucureşti.
Pe cale de consecinţă solicită ca instanţa să constate că este sesizată nelegal, competenţa în această situaţie, în această speţă revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având în vedere domiciliul inculpatului şi locul unde se presupune că s-ar fi consumat această infracţiune de favorizarea infractorului, pe cale de consecinţă solicită să se constate această neregularitate care echivalează cu o nulitate absolută art.197 alin.2 Cod procedură penală, este un caz care vizează sesizarea instanţei de judecată şi pe cale de consecinţă să se trimită dosarul cu propunerea formulată de parchet la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. De asemenea mai arată că nu se poate interpreta altfel acest text de lege care este extrem de clar pentru că se referă numai la cauzele care se află pe rolul instanţei de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului Stoian Alexandru, (av. Moroianu Gheorghe), avânt cuvântul, arată că tăinuirea, favorizarea şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă, exprimarea este clară, nu care a judecat.
De asemenea arată că se raliază întrutotul concluziilor puse de domnul avocat Marian Nazat, şi ar trebui să fie prima chestiune care ar trebui să se vadă într-un proces penal, motiv pentru care solicită să fie judecat după toate regulile începând de la această chestiune de procedură.
Apărătorul ales al inculpatului Ţurcan Octavian, (av. Enescu Victor), avânt cuvântul, învederează instanţei că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa care trebuie să soluţioneze această propunere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei, având în vedere că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze această propunere de arestare preventivă, privind favorizarea inculpatului Popa Nicolae, care a fost condamnat în primă instanţă de către Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul, deliberând, arată că Tribunalul se consideră competent să judece această propunere de arestare preventivă pentru următoarele argumente care vor fi expuse succint: