Compania de constructii Apolodor, cea care a inceput lucrarile de mutare a statuilor de la Universitate ilegal, fara autorizatie si fara acceptul Uniunii Arhitectilor din Romania, repeta povestea in Piata Revolutiei, unde s-a apucat, ca sa-si spele imaginea de demolatoarea lui Mihai Viteazu, sa-l ridice peste noapte pe Carol I. Desi am votat la consultarea din 2007 pentru repunerea monumentului – topit in Lenin sau facut pierdut de comunisti -, la locul lui (in oricare dintre variante – o copie dupa cea a lui Ivan Mestrovici sau una noua a lui Florin Codre) nu am putut sa nu constat la fata locului, inconjurand santierul din fata Bibliotecii Universitare, cum iarasi lipseste panoul cu numarul autorizatiei de construire, obiectul si durata lucrarilor, conform legii. Deci, ce se ridica acolo, de fapt? Poate un Oprescu calare pe Geoana? Inteleg ca Apolodor s-a apucat de autostrazile suspendate ale lui Oprescu, dar autorizatiile nu trebuie sa stea la locul lor, pe pamant?
Desi nu este plasat chiar in locul statuii primului infaptuitor al Romaniei Mari, pantoful inlocuieste practic monumentul lui Mihai Viteazu din fata Universitatii, la care lucreaza de zor angajatii companiei de demolari Apolodor pentru a-l demonta si transporta pentru cine stie cat timp in Parcul Izvor. Amplasarea pantofului publicitar (cu un nume cu rezonante “humaniste”) chiar in proximitatea statuii este oricum o ilegalitate a institutiilor care si-au dat avizul, Primaria in cardasie cu Ministerul Culturii Maghiare din Romania, tinand cont ca se afla la o distanta mai mica decat cea permisa de lege in cazul unui monument de categorie A (monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural national si universal). O ofensa adusa bunului simt si valorilor nationale, pantoful mai reprezinta, simbolic, pentru un stat in declin, exact ceea ce ar merita sa primeasca in dos. Intr-un alt caz similar, cum a fost profanarea statuii Eroilor Pompieri, in urma unei actiuni de protest, dupa cum puteti citi mai jos, situatia s-a remediat, cu promisiunea Ministerului Culturii ca aceasta magarie nu se va mai repeta. As! De data aceasta, Mihai Viteazu pleaca, pantoful ramane. Desi procedeul de inlaturare a statuilor si simbolurilor nationale din orasele si tarile ocupate este acelasi, de data asta, in plin centrul capitalei Romaniei, nu mai e cizma ruseasca, ci pantoful austro-ungar, de unde provine firma “Humanic”. S-ar putea sa-l infigem noi insa in fundurile cui trebuie…
Subsemnatul TOCIU MIHAI, domiciliat în Bucureşti, str. Cernişoara nr. 29-39, bloc 61, apt. 114, sector 6, formulează prezenta:
CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ – Termen 21 Septembrie 2010
Împotriva Primariei Generale a Capitalei, Consiliul General al Capitalei, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 291-293, sector 6, cod poştal 060042
Prin care vă solicităm să dispuneţi: suspendarea imediată a executării autorizaţiilor (sau avizelor) emise de Primăria Generală a Capitalei şi de Consiliul General al Capitalei, care permit desfăşurarea oricăror lucrari de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret din Piaţa Universităţii, până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor lucrări.
Pentru urmatoarele motive:
În fapt, Primăria şi Consiliul General al Bucureştiului nu au organizat o dezbatere publică pe subiectul mutării celor 4 statui situate in Piaţa Universităţii, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a Legii nr. 52/2003, care stabileşte regulile procedurale MINIMALE pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
De asemenea, faptul că Primăria şi Consiliul General nu au făcut public termenul limită la care statuile vor fi reamplasate la locurile iniţiale, dovedeşte lipsa unui angajament ferm faţă de cetăţeni cu privire la restabilirea situaţiei de normalitate.
Mentionez că orice intervenţie asupra acestor statui trebuie să se facă numai în funcţie de modul în care cetăţenii Bucureştiului interpretează şi valorizează semnificaţia lor şi aceasta se poate face numai în urma unei dezbateri publice, conform prevederilor Legii nr. 52/2003.
Pe fondul cauzei, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe următoarele argumente:
Fiecare dintre cele 4 statui amplasate în Piaţa Universităţii reprezintă simboluri ale etapelor construirii Statului Naţional Român.
Statuia lui Mihai Viteazu iese în evidenţă deoarece:
-este prima statuie ridicată unui erou naţional român
-încă de la ridicarea sa, statuia a fost interpretată drept o manifestare de independenţă a României, şi s-a inaugurat împotriva voinţei Turciei şi Austroungariei, în anul 1874
-la soclul său au fost depuse primele două tunuri cucerite la Grivita în 1877, ca dovadă a valorii de simbol a statuii
-de-a lungul istoriei sale, statuia a fost vandalizată de două ori: prima dată, în timpul ocupaţiei turceşti din 1916-18, prin demontarea tunurilor şi ducerea lor la Constantinopol, acţiune cu valoare exclusiv simbolică
-a doua vandalizare s-a produs în 2009, prin folosirea ei, şi a celorlalte 3 statui, ca suport fizic pentru o acţiune protestatară ilegală, organizată de redacţia revistei Academia Caţavencu – din nou, acţiune cu valoare exclusiv simbolică.
Celelalte statui îi reprezintă pe trei dintre cele mai marcante personalităţi ale culturii române, şi anume pe întemeietorul Academiei Române – Ion Heliade Rădulescu, pe întemeietorul învăţământului românesc – Gheorghe Lazăr şi pe modernizatorul învăţământului românesc – Spiru Haret. În mod similar, prezenţa acestor statui în ACEL SPAŢIU, perceput ca centru al României, are valoare de simbol, şi anume de apreciere a importanţei culturii şi educaţiei în edificarea Statului Naţional Român.
Pentru toate aceste argumente, pe fondul cauzei vă rugăm să admiteţi actiunea ca întemeiată şi să dispuneţi suspendarea imediată a executării autorizaţiilor (sau avizelor) emise de Primăria Generală a Capitalei şi de Consiliul General al Capitalei, care permit desfăşurarea oricăror lucrări de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret şi Gheorghe Lazăr din Piaţa Universităţii, până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru începerea şi desfăşurarea acestor lucrări.
În drept, ne întemeiem pe dispoziţiile Legii nr. 52/2003, Legii 554/2004, Codului Civil, Codului de Procedură Civilă.
Video 1VIDEO: Ministrului Funeriu i se suflă ca la şcoală
Ziare.com: Ministerul Educatiei intentioneaza sa doteze gradinitele, in urma unei licitatii, cu papusi care prezinta dizabilitati sau reprezinta diferite rase, suma totala pusa la bataie fiind de circa 2,75 milioane de euro cu TVA, potrivit site-ului de licitatii publice.
Licitatia, deschisa pana la 11 octombrie, face parte din Proiectul pentru Reforma Educatiei Timpurii si mai vizeaza achizitionarea a cate 12.577 de truse medicale de jucarie, seturi de vehicule de jucarie, jucarii adecvate activitatilor de tip casnic, aragaze, frigidere, masini de spalat rufe si aspiratoare.
Papusile cu dizabilitati vor fi grupate in seturi cu minimum sase figurine din plastic, fiecare reprezentand cate o persoana cu o alta dizabilitate. Inaltimea minima a unei papusi este de 10 centimetri si nu se admit figurine formate din doua bucati, dar care se pot detasa una de cealalta, potrivit conditiilor din anuntul licitatiei. Totodata vor fi reprezentate si toate rasele pentru a se elimina de timpuriu discriminarile.
Initiativa ministerului nu este privita cu ochi buni de reprezentantii sindicatelor, in opinia carora ministrul de resort, Daniel Funeriu, nu cunoaste nici acum nevoile reale ale unitatilor de invatamant prescolar.
“Ii transmitem domnului ministru o lista cu materialele de care au nevoie personalul didactic din gradinite si copiii, pentru un act educational de calitate: reparatii curente ale cladirilor, mai ales in cazul unitatilor care nu au primit autorizatie de functionare, lucrari de igienizare, materiale de curatenie si dezinfectanti, mobilier, rechizite scolare, carti de povesti, truse de constructie care sa stimuleze creativitatea prescolarilor.
Acestea sunt doar o parte dintre cerintele pe care le au colegii nostri, iar problemele si necesitatile sunt diferite de la o gradinita la alta. In plus, ii reamintim domnului ministru ca 2010 este anul in care Guvernul din care face parte a anuntat ca este anul in care trebuie sa strangem cureaua si sa facem achizitiile de stricta necesitate.
Prin urmare, papusile pe care vrea ministerul sa le achizitioneze reprezinta o prioritate?”, spune secretarul general al Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI), Liviu Pop.
“Gandul”: Sorin Oprescu vrea să afle cât îl costă să sape 20 de closete in care sa se intre cu cartela RFID iar pentru răspuns e dispus să plătească 150.000 de lei (un miliard si jumatate lei vechi) fără TVA
Duminica, de cu noapte pana dis de dimineata, bagat intr-o colivie uriasa de fier, a fost eliminat din fata Universitatii, dupa aproape 130 de ani, monumentul lui Ion Heliade Radulescu, unul dintre fondatorii Academiei Romane si primul presedinte al ei. Statuia a fost amplasata sub domnia lui Carol I, în 1881, fiind realizata în marmură de Carrara de sculptorul italian Ettore Ferrari. Pretextul inlaturarii acesteia – si, in curand, si a statuilor ce ii reprezinta pe Mihai Viteazul, realizata de Carrier Belleuse (maestru al lui Rodin), Gheorghe Lazar, a sculptorului Ion Georgescu si Spiru Haret, a lui Ion Jalea – este o parcare subterana de 300 de locuri. In contextul in care parcarea de la Teatrul National, cea de sub Piata Universitatii sau cea de la Piata Unirii sunt, in cea mai mare masura, aproape goale. Ni se promite ca statuile vor fi aduse inapoi, dupa doi ani. Promisiunea vine insa de la cel care ne asigura cand a fost ales primar ca nu este “un Pinocchio” si nu va candida la presedintie – pentru a uita rapid cand i-au cerut-o “baietii destepti” – sau care ametea in campanie “pulimea” (expresia ii apartine) cu… autostrazi suspendate.
Proiectul parcarii care va da peste cap epicentrul Capitalei vreo doi ani de zile nu a fost facut public, iar in zona in care au inceput deja sapaturile, fara arheolog, se afla inainte de a fi amplasata statuia lui Mihai Viteazul, in 1874, altarul Manastirii “Sf. Sava”. Ieri, un muncitor se urina fara jena chiar pe ramasitele unor coloane dezgropate la baza monumentului lui Mihai Viteazul. Din pacate, securea din mana lui Mihai Viteazul nu a vrut sa se clinteasca pentru o asemenea molusca bipeda din echipa demolatorilor Primariei. Pentru a sfida complet legalitatea, interventia in forta asupra monumentelor istorice incarcate de simbolistica nationala a inceput fara nici un fel de autorizatie. A trebuit sa le ceara socoteala capilor operatiunii neobositul Remus Cernea, care, prin apelul la Politie, a obligat compania de demolari Apolodor sa scoata in miez de noapte o autorizatie, dispusa apoi pe un panou, conform legii.
Opinia publica contrariata sau revoltata de situatia de la Universitate a constat, pe langa Remus Cernea, in vocile unor tineri care i-au huiduit din mers pe sefii de santier ai lui Radu Ouatu, si, in afara de alti cativa trecatori zgribuliti, in muzeografa Emilia Enache, cercetatorul si fotograful Cibinus – Serban Bonciocat, de la Igloo Media si subsemnatul, de la Civic Media, reuniti intamplator, la 6 dimineata, pentru a consemna evenimentul grotesc. (Culmea, ultimii doi am urmat cursurile Liceului de Arta Tonitza si ne-am regasit, alaturi de aceeasi muzeografa, in zilele lui decembrie ’89, aparand valorile nationale de la Muzeul Aman si Muzeul National de Arta al Romaniei). “Societatea civila” care altfel face caz pentru cel mai mic chitic de Delta ramas fara codita, eventual prins, batut si apoi exterminat de Basescu, nu a considerat necesar sa se trezeasca pentru mutilarea, poate iremediabila, a istoriei Bucurestiului. Iar presa, dupa cum se vede din lipsa ei de reactie, e la fel de suspendata ca si autostrazile lui Oprescu. Mecanismele de auto-aparare ale populatiei sunt, asadar, anihilate.
Mutarea statuilor de la Universitate, fara nici o garantie viabila de reintoarcere in centrul orasului, urmeaza experimentului reusit al eliminarii Lupoaicei, darul Romei de la 1906, din Piata Romana (Ro-ma-na), la fel de ilegal, fara consultarea si acordul cetatenilor Capitalei, dupa cum stipuleaza legea. Nici un reprezentat al Primariei, arhitect sef, consilier pe probleme de cultura si arta sau, cum ar fi fost normal, insusi Primarul General, nu a explicat care este motivatia mutarii Lupoaicei cu Romulus si Remus dintr-un spatiu central intr-unul marginal, in fata unui magazin ruinat, cu geamuri sparte, in capatul unei pietonale strambe si neterminate de 20 de ani si privind inciudata, fara nici o noima, la traficul dintre Unirii si Universitate.
La momentul unei alte agresiuni scoasa din tiparele KGB si indreptata asupra simbolurilor sacre reprezentate de monumentele de la Universitate, Societatea Academica pentru Adevar Istoric avertiza ca este vorba de un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generaţiile tinere. “În antichitatea grecească lupta pentru supremaţie între cetăţi s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică la fel. Noutatea acestui război contra statuilor ţine de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuşi. Faptul că soldaţii sovietici sosiţi în Basarabia şi-au făcut ţintă din crucifixe arată că deja apăruse un curent nou în războiul contra spiritului, înscriind o fază nouă în lungul război anticristic. Bizanţul isaurienilor ne-a dezvăluit în toată cruzimea bestiei războiul contra sfinţilor din icoane. Iată că democraţia românească a magnaţilor de tâlhărie, care şi-au făcut averile prin acţiuni de pradă contra propriei economii, adaugă o filă nouă, aceea a energumenilor trimişi pe scenă de către magnaţii jafului să desfigureze simbolic memoria oraşelor, într-un război contra statuilor care se adaugă războiului contra unicului poem apofatic popular al sud-estului european, Mioriţa, şi deopotrivă războiului contra lui Eminescu etc.”
Aranjate bine, strajuind un rondou din Parcul Izvor, intr-o latura a Casei Poporului, noile spatii alese pentru cele patru statui tradeaza intentia definitivatului. Cine ar putea garanta ca, peste doi ani, primarul-Pinocchio nu va invoca faptul ca un planseu de parcare nu poate sustine 105 tone, cat are monumentul lui Ion Heliade Radulescu, inmultit cu patru? Si-apoi, in parc nici nu exista poluare, ca sa mai vina derbedeii de la Catavencu cu ministrul-pleasca sa le tranteasca niste masti de gaze roz din garderoba lui Patapievici…
Statuia lui Ion Heliade Radulescu a fost depozitata ieri, incatusata, in Parcul Izvor, alaturi de alte trei gropi comune, pregatite de cioclii simbolurilor nationale pentru ingroparea, in afara centrului Capitalei, a lui Mihai Viteazul, Gheorghe Lazar si Spiru Haret. Odata cu ei se ingroapa curajul unui popor, cultura si educatia noilor generatii, aproape lobotomizate dupa 20 de ani de agresiune continua a unor ocupanti perfizi, care nu mai actioneza fatis, cu forta tancurilor, ci folosindu-se chiar de institutiile statului si reprezentantii acestuia.
Emilia Enache, muzeograf: Profanarea Istoriei – sacrilegiul din Piata Universitatii
Agresiunea asupra monumentelor de patrimoniu ale Capitalei şi, implicit, asupra istoriei şi memoriei naţionale continuă, de data aceasta, cu ideea aberantă a dislocării statuilor din Piaţa Universităţii. Ele vor fi exilate în Parcul Izvor, pentru a se construi nestingherit pe locul lor o parcare subterană. Ceea ce părea un zvon sau un banc prost despre mutarea preţioaselor statui din Piaţa Universităţii devine sub ochii noştri o realitate cutremurătoare.
În ciuda protestelor unor specialişti care au trăit experienţa tristă a pierderii unor mari vestigii şi monumente ale Capitalei, dar cu acordul unui funcţionar nedemn din Ministerul Culturii şi cu acceptul tacit al altora, dr. Oprescu îşi suflecă mînecile şi “operează” cu sîrg la temelia celor mai vechi statui dintr-o zonă sensibilă pentru conştiinţa bucureştenilor. Nici un argument nu poate opri zelul edilului Capitalei, deranjat în planurile sale fanteziste de prezenţa unor statui de referinţă pentru cultura şi istoria noastră. Scuza că preţioasele monumente vor fi readuse pe locul lor acuză şi mai mult acest act iresponsabil şi fără precedent de abuz asupra patrimoniului Capitalei. O dată cu inutila parcare subterană preconizată (există deja alte parcări în vecinătate), pentru care sînt sacrificate monumentele, se vor distruge vestigiile aşezămîntului domnesc “Sf. Sava”, construit de Constantin Brâncoveanu. Se ştie că statuia lui Mihai Viteazul a fost ridicată pe locul altarului Mînăstirii “Sf. Sava”, în incinta căreia va funcţiona şcoala, liceul, apoi Academia “Sf. Sava”, creată de marele cărturar Gh. Lazăr. Academia a funcţionat cu mare folos pînă în 1848, dînd şi numele străzii care se păstrează şi astăzi. Peste un deceniu, va fi ridicată clădirea Universităţii, în faţa căreia se vor alinia în timp monumentele, de carate artistice excepţionale, cu valoare de simbol, venerate de generaţii întregi din elita politică şi culturală românească. Aşadar, cea mai veche şi preţioasă statuie, prin puterea ei de simbol, este statuia lui Mihai Viteazul, realizată în bronz de sculptorul francez Carrier Belleuse, artist academic renumit (în atelierul căruia şi-a făcut ucenicia marele sculptor Rodin). Dezvelirea statuii s-a făcut într-o zi de vineri, 8/20 noiembrie 1874, cu mult fast, şi în prezenţa regelui Carol I şi a unei mulţimi entuziaste. Tot aici, în faţa statuii lui Mihai Viteazul, bucureştenii reveneau ca în faţa unui altar în vremurile istorice de cumpănă sau în clipele de sărbătoare naţională. Acestei statui de referinţă i s-a adăugat, în 1881, monumentul lui Ion Heliade Rădulescu, realizat în marmură de Carrara de sculptorul italian Ettore Ferrari. Au urmat monumentul lui Gh. Lazăr, realizat în 1885 de Ion Georgescu, şi statuia lui Spiru Hareţ, realizată de Ion Jalea şi inaugurată în 1935, cu prilejul primei ediţii a Lunii Bucureştilor.
Iată că, după mai bine de 100 de ani, aceste monumente care au făcut fala oraşului, alcătuind centrul lui spiritual, sînt smulse brutal din lăcaşul lor trainic şi trimise spre cele patru gropi excavate în Parcul Izvor, care-şi aşteaptă victimele. Faptul este fără precedent şi lezează nu doar integritatea statuilor care, odată strămutate, nu vor mai arăta exact cum au fost, dar şi sentimentele de onoare şi mîndrie ale unei naţiuni pentru valorile ei puse în pericol. Nimeni, nicăieri în lume nu ar accepta profanarea unor simboluri de patrimoniu, intrate definitiv în conştiinţa naţională. Oare această samavolnicie nu poate fi stopată? Chiar nu-i opreşte nimeni?
EMILIA ENACHE, muzeograf, alaturi de care am aparat valorile din Muzeul Aman si Muzeul National de Arta al Romaniei in zilele lui decembrie 1989
Cea mai mare parte a presei romåneşti s-a lansat ieri în dezbaterea cazului tragediei la de Maternitatea Giuleşti, trăgånd în plin în medici. Toată lumea se face însă a uita că adevăratul responsabil al dramei de la Giuleşti este Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, în grija căruia se află (şi) spitalul Giuleşti. Drama de la spital a fost generată de harababura administrativă instituită de cånd Oprescu a luat în grija sa spitalele după un îndelungat scandal şi după ce acesta a perorat pe toate tonurile posibile să i se dea lui totul, că se ocupă el mai bine de afacerea asta, cu spitalele.
Incendiul şi explozia care a nenorocit bebeluşii de la Giuleşti a fost din vina unui tåmpit care s-a gåndit el să facă o improvizaţie electrică „a la roumaine“, model tipic de cårpire romånească.
În acest timp pe Oprescu îl doare la bască, el se odihneşte şi acum pe malul mării, la soare, într-un binemeritat concediu, că mult a mai muncit, ba la autostrada suspendată, ba la cårnatul mondial, ba la mai ştiu eu ce drăcovenie prostească tipică „doctorului“.
Adevăraţii eroi ai acestei drame au fost cadrele medicale, cele blamate de presă, care s-au mişcat operativ şi s-au străduit din răsputeri să salveze vieţile copiilor nenorociţi de electricianul lui Oprescu. Şi, desigur, eroul omniprezent din Palestina, Raed Arafat, arabul devenit deja efigie a eficienţei şi bunului simţ ce lipseşte romånilor verzi de teapa lui Oprescu.
Toată lumea îşi aminteşte cum s-a lansat în politică Oprescu. Pe notorietatea dobåndită în cursul cumplitei agonii a Seniorului Coposu.
Oprescu era mereu în faţa camerelor, era şugubăţ, era şmecheraş, făcea cu ochiul ziarizdelor, se agita prin faţa presei non-stop, până a ajuns o figură familiară românilor. Atunci Tataia Ilici, sângerosul său pacient, l-a tras în sus de ciuf şi l-a băgat la înaintare, să aducă beneficii PSD până şi moartea lui Coposu.
La moartea acestor bebeluşi, în care are şi el o responsabilitate, ar fi decent şi de bun simţ ca Oprescu să se ducă de unde a venit, în dulăpiorul cu maimuţe al lui Ion Iliescu, cadavrul din debara al politicii româneşti, după cum bine îl definea chiar „doctorul“, care avea timp să îi lingă zi de zi scheletul bătrânei cârpe kaghebiste, în schimb n-a avut timp să-şi întrerupă concediul şi să vină măcar să-şi pună cenuşă în cap. Cenuşa pielii copilaşilor arşi complet din Maternitatea din grija sa.
Patru suflete nevinovate au fost luate de lângă părinţi în urma incendiului de la Maternitatea Giuleşti din Capitală. Alţi şapte bebeluşi, spre disperarea familiilor, se zbat între viaţă şi moarte. Luni seara, pacientele acestei unităţi sanitare au trăit un adevărat coşmar. Gravidele, proaspetele mămici şi nou-născuţii au fost scoşi, printre fum şi flăcări, din maternitatea „ucigaşă“. „Accidentul“ de la această unitate sanitară a fost caracterizat de ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, drept unul „teribil“, „una dintre cele mai negre tragedii din istoria sistemului sanitar romånesc“. Acesta nu a ratat ocazia de a declara că „ieri (n.r. luni) s-a demonstrat că putem să ne facem datoria“. Numai că, aşa cum se întâmplă de obicei, sunt câţiva reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale care îşi fac datoria. Spre exemplu, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a „uitat“ că Maternitatea Giuleşti este în subordinea Primăriei Bucureşti din luna aprilie a anului trecut, şi, mai mult, că el este edilul-şef al Capitalei care trebuie să fie prezent la asemenea tragedii.
September 17th, 2010 
VR 
Compania de constructii Apolodor, cea care a inceput lucrarile de mutare a statuilor de la Universitate ilegal, fara autorizatie si fara acceptul Uniunii Arhitectilor din Romania, repeta povestea in Piata Revolutiei, unde s-a apucat, ca sa-si spele imaginea de demolatoarea lui Mihai Viteazu, sa-l ridice peste noapte pe Carol I. Desi am votat la consultarea din 2007 pentru repunerea monumentului – topit in Lenin sau facut pierdut de comunisti -, la locul lui (in oricare dintre variante – o copie dupa cea a lui Ivan Mestrovici sau una noua a lui Florin Codre) nu am putut sa nu constat la fata locului, inconjurand santierul din fata Bibliotecii Universitare, cum iarasi lipseste panoul cu numarul autorizatiei de construire, obiectul si durata lucrarilor, conform legii. Deci, ce se ridica acolo, de fapt? Poate un Oprescu calare pe Geoana? Inteleg ca Apolodor s-a apucat de autostrazile suspendate ale lui Oprescu, dar autorizatiile nu trebuie sa stea la locul lor, pe pamant?
Posted in 
Tags: 
