ROMÂNII DE PESTE PRUT La Chişinău, moldovenii au întors tancurile Armatei Roşii în cazarmă
La 7 noiembrie 1989, aşa cum se întâmpla în fiecare an, se aniversa cu tam-tam “Marea Revoluţie Socialistă”. Din Moscova până la Alma Ata, din Chişinău la Duşanbe, “oamenii muncii” din prima “patrie a socialismului” defilau pe bulevardele centrale, în cinstea evenimentului.
Politrucii locali, secondaţi de emisarii Kremlinului, aduceau osanale “marelui Ilici”. Piesa de rezistenţă a demonstraţiilor era însă parada Armatei Roşii. Pentru prima oară în istoria URSS-ului, la Chişinău, românii au oprit defilarea soldaţilor. Atunci tancurile au făcut stânga-mprejur şi s-au întors în cazarmă.
Printre curajoşii care s-au pus în faţa turelelor s-a aflat şi Vasile Năstase, la acea dată membru în conducerea Frontului Popular. Pentru îndrăzneala sa, a plătit cu 2 săptămâni de spitalizare. Despre gestul său temerar, dar şi despre alte istorii din anii “revoluţiei de catifea”, cum o numeşte, a relatat, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Vasile Năstase. AMENDAT PENTRU PICHETARE A ocupat, în trecut, diferite funcţii în presă. A debutat înainte de 1989, la publicaţia “Tineretul Moldovei”, scriind apoi la “Glasul”. A fost ales în primul Parlament al Republicii Moldova, deţinând recordul de cel mai tânăr deputat, la 25-26 de ani. După obţinerea independenţei a mai lucrat la “Glasul Naţiunii” (redactor şef) şi Euro TV Chişinău (director). Din 2008, este directorul postului “Radio 10”, care emite integral în limba română.
“Fac parte dintr-o generaţie care a avut norocul să termine facultatea în momentul în care a început perestroika, spune ziaristul. Noi am intrat într-o altă fază, mai puţin cenuşie decât cea în care au activat, înaintea noastră, Gheorghe Ghimpu, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija şi alţii. Ei s-au format într-o perioadă mai complicată.
Eu am fost repartizat să muncesc la publicaţia «Tineretul Moldovei» şi am muncit acolo până în 1989, după care, la indicaţia regretatului Ion Vatamanu, scriitor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, am acceptat să lucrez alături de el, cu Leonida Lari şi alţi scriitori care au fondat publicaţia «Glasul»”.
A fost cooptat şi în organizaţiile politice reformiste ale românilor din Chişinău. Atunci a suferit pentru prima oară “rigorile legii”. “Primele noastre confruntări cu sistemul au fost atunci când am început pichetarea Comitetului Central al Partidului Comunist din RSSM pentru a ni se publica programul Mişcării Democrate pentru Susţinerea Restructurării, îşi aminteşte Vasile Năstase.
Nu s-a publicat în nici un ziar, deşi ni s-a promis. Am avut primul proces judiciar împreună cu Ala Mândâcanu, Alexandru Brodski (un scriitor evreu de origine, care a emigrat ulterior în Israel). Am fost duşi la Judecătoria sectorului Buicani, unde am fost judecaţi. Am plătit o amendă, pentru că la vremea respectivă nu exista instituţia pichetării. În consecinţă nu puteau să ne condamne mai mult, pentru că nu aveau baza juridică.”
“ANIVERSARE” CU COMOŢIE CEREBRALĂ La 7 noiembrie, alături de colegii din Frontul Popular (fosta Mişcare Democrată pentru Susţinerea Restructurării), a demonstrat împotriva tancurilor sovietice. A ajuns, ca şi alţii, de la paradă la spital. “Oficialităţile au încercat să organizeze o manifestare sovietică, cu o paradă militară în actuala Piaţă a Marii Adunări Naţionale, fosta Piaţa Biruinţei.
Pe atunci, eu făceam parte din Comitetul Executiv al Frontului Popular. Cu o zi înainte ne-am întrunit şi am discutat dacă să participăm sau nu la contracarea acestei manifestaţii sovietice. Am decis să participăm. În acea zi, dis-de-dimineaţă, ne-am întâlnit la Universitatea din Chişinău, unde era concentrată tehnica militară, am blocat-o, stradă cu stradă, au avut loc chiar lupte de stradă. Sigur, nu s-au tras gloanţe, dar multă lume a fost rănită. Mulţi participanţi au suferit comoţii cerebrale, inclusiv eu. În acea seară am fost internat la Spitalul nr. 3, din sectorul Răşcani al Capitalei, unde am stat timp de două săptămâni.
Dar ceea ce am reuşit atunci este că tehnica militară nu a mai ajuns în piaţă, a trebuit să cotească pe un bulevard adiacent şi să se deplaseze către locul de dizlocaţie permanentă. A fost o mare victorie a noastră, pentru că ne-am confruntat nu numai cu un sistem ideologic-politic de partid, dar şi la modul direct, cu militarii care erau plasaţi în acea perioadă în Moldova. Sigur că printre soldaţi erau comandanţi de tancuri şi tanchete, din Caucaz, din Armenia, Georgia, care, într-un fel sau altul, în mod tacit, manifestau o atitudine favorabilă pentru mişcarea noastră. Şi în ţările lor de baştină exista acest proces.”
La trei zile după evenimentele de pomină din piaţa centrală a Chişinăului, s-au petrecut alte incidente, mai grave, la Ministerul de Interne. Despre acestea, Vasile Năstase a aflat de pe patul spitalului: “După acele manifestări din 7 noiembrie au urmat altele. Pe data de 10 noiembrie a avut loc un incident la Ministerul de Interne.
Cred că a fost o provocare, pentru că atunci s-a dat foc clădirii ministerului, atunci au fost oameni bătuţi cu bestialitate de forţele cu destinaţie specială. Ministru de Interne era chiar V. Voronin, iar unul dintre adjuncţii lui, colonelul Jukov, dacă nu mă înşel, dăduse indicaţii ca să se tragă în plin asupra mulţimii care asedia Ministerul de Interne. Asta după ce fuseseră reţinuţi nişte patrioţi din acea perioadă. Din ceea ce mi-au povestit colegii mei, am înţeles că a fost o provocare pentru a facilita schimbarea liderului comunist Simion Grossu cu un cunoscut activist de partid, Piotr Lucinschi. Şi aşa s-a întâmplat, pe 11 noiembrie.”
ZIARE TRANSPORTATE CU AUTOCISTERNA DE VIN Între frontişti moldoveni şi cei baltici se stabiliseră, încă de la început, relaţii de colaborare. Cu ajutorul lituanienilor şi a letonilor s-au publicat ziare cu grafie latină. “Atunci când s-a constituit Mişcarea pentru Susţinerea Restructurării, ea s-a format după un model baltic. În 1988, regretatul Andrei Vartic fusese acolo şi venise cu anumite documente, acte de constituire, pe care noi le-am tradus.” O amintire personală, puternică, o aventură, îl leagă de prietenii baltici.
“În ţările baltice am fost atunci când a trebuit să aducem publicaţia «Deşteptarea». Acolo se folosea grafia latină. Balticii au fost stindardul revoluţiei din acea perioadă. Ei au creat primul front popular, Saiudis, din fostul spaţiu sovietic, ei au pus problema independenţei. Am stabilit contacte foarte serioase cu aceste ţări, în special cu Lituania, unde situaţia demografică era mai bună în favoarea băştinaşilor. În 1988, am plecat acolo, pentru a lua numerele 1-3 ale revistei. Am plecat cu şapte autoturisme, pe care le-am umplut, pentru a putea aduce cât mai multe ziare la Chişinău. Şi eram urmăriţi de organele de securitate şi de miliţia sovietică.
În mod deliberat, încălcam regimul de viteză pentru a se opri prima maşină, în care nu se aflau ziare. Plăteam amenda, dar celelalte maşini treceau nestingherite. Aşa am adus publicaţiile la Chişinău. La marginea republicii le-am schimbat într-o autocisternă de cărat vin. Le-am ascuns la cineva acasă. Iar duminică, când a avut loc mitingul, le-am dat fiecărui participant. Sigur că am trăit o experienţă de nedescris, nişte lucruri absolut fantastice. Acum nici nu îmi vine a crede că am trăit această experienţă. Am văzut şi solidaritatea celor din ţările baltice, şi curajul de care au dat dovadă colegii mei cu care am călătorit. Publicaţiile «Deşteptarea», «Glasul», «Literatura şi arta» au ajutat la culturalizarea populaţiei noastre.”
ALĂTURI DE ROMÂNI, LA REVOLUŢIE În decembrie 1989, românii de peste Prut urmăreau cu mare atenţie evenimentele de la Timişoara şi Bucureşti. Liderii Frontului Popular au trimis atunci alimente şi medicamente în România. “Ne aflam la primul sediu al Frontului Popular, la Uniunea Scriitorilor, la Muzeul de literatură, spune directorul Radioului 10. La câteva zile de la declanşarea revoluţiei din România, noi, ziariştii, activiştii Frontului, am colectat medicamente, produse alimentare. Am adunat o garnitură de tren cu care am plecat. Eram împreună cu Anatol Şelaru, Iurie Roşca, Sergiu Burcă şi Nicolae Răileanu. Am plecat la Iaşi, am descărcat garnitura cu medicamente şi alimente, chiar am fost la o grădiniţă din oraş.
Peste câteva zile am plecat la Bucureşti, împreună cu scriitorul Liviu Antonesei şi am văzut ceea ce s-a întâmplat, revoluţia în direct. Era cred 24-25 decembrie. Am fost cazaţi la hotel Majestic. Îmi amintesc de doamnele care erau acolo, care ne-au rugat să stăm cu ele, pentru că le era frică. Am băut multă cafea în acea noapte. Ştiu că a doua zi am mers la Televiziunea Română unde am luat cuvântul în direct. Eu personal am vorbit despre faptul că susţinem revoluţia română, ne închinăm în faţa tinerilor care au declanşat-o şi că sperăm la un viitor comun al celor din România şi Moldova. Vorbisem şi la Iaşi, în Piaţa Sfatului. Atunci s-a spus lozinca “Jos hotarul de la Prut!” de Florin Mihai 7/11/2009 www.jurnalul.ro Foto: Mihai Potarniche
La momentul realegerii comunistului Voronin ca presedinte al Moldovei, in urma cu patru ani, pe la Chisinau circula un personaj care inainte de 1989 a fost ofiter de Militie, iar dupa, a fost primit in randurile SRI, pentru a-i duce servieta lui Magureanu. Ca orice sectorist care se respecta, ulterior a intrat in politica si, evident, in afaceri. Traian Basescu avea sa afirme despre acest intermediar prin excelenta ca nu prea stie cum il cheama, dar ca se foloseste de numele sau in interes personal. Aceasta sa fie “mana de ajutor” pe care Basescu i-a dat-o lui Voronin? “Sprijinul”? Sau, poate, altceva. Oricum ar fi, presedintele Romaniei ca si politicienii Basarabiei trebuie sa lamureasca, neintarziat, ce s-a intamplat cu politica prezidentiala legata de Basarabia, din decembrie 2004 si pana astazi, cand, in fata situatiei de la Chisinau, ii gasim pe unii care striga linistiti si fericiti: “KGB-ul a murit! Traiasca FSB!”. Ridicol, aceiasi antiromani, mafioti si comunisti de ieri sunt “pro-europenii” curati, democrati si apretati de azi. Timp de patru ani, de la 4 aprilie 2005 pana mai ieri, liderul singurei miscari pro-romanesti si pro-occidentale din Basarabia, Iurie Rosca, presedintele PPPC, fostul Front Popular care a luptat din 1988 pentru limba si grafia romana, cu manifestatii de zeci de zile pentru Istoria Romaniei, a fost considerat un “Iuda”. Facuse pactul cu comunistii. E drept, lui i se spusese ca o face pentru Romania si pentru apropierea de SUA. Iurie Rosca era fidel cuvantului lui Petre Tutea, filmat de discipolii sai, despre un interogatoriu de-al sau din inchisoare: “Basarabia e pamant romanesc, e pamantul lui Stefan cel Mare. Eu sunt mai savant decat Stefan cel Mare, dar pe langa el sunt un maturator. Si n-am eu de gand sa renunt la pamantul lui. Daca imi scoateti ochii, se gaseste un roman sa ma duca de mana, si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca. Si sa stiti, domnule maior, dvs nu sunteti roman – anchetatorul avea nume conspirativ, era evreu – dar eu pentru Basarabia, daca e, ma fac de ras, ma fac si hot de buzunare. Bai, Tutea, vrei sa fii hot de buzunare si sa te condamnam daca vine Basarabia la romani? Cu placere! Da-mi si buzunarul! Te poti face de ras, dar in interes national! Cand te faci de ras in interes personal intri amabil pe unde ai iesit”. Iurie Rosca s-a facut de ras in interes national si plateste, amarnic, si astazi. Poate “intamplator”, aceleasi personaje implicate in lichidarea miscarii nationale din Romania de dupa Piata Universitatii au contribuit la eliminarea de pe scena politica din Basarabia a singurei formatiuni cu adevarat romanesti. Este vorba, dupa cum bine spune si Nistorescu, despre niste baieti din servicii si altii “dintr-o gasca inrolata”. Imediat dupa realegerea lui Voronin, Basescu a incercat reapropierea fireasca nationala. S-au intalnit, au baut, au cantat. Peste Ocean, Voronin a fost primit de Bush la Casa Alba de mai multe ori ca Basescu. Dupa ce Bush s-a vazut cu soldatii regimului comunist de la Chisinau in Irak, au inceput si notificarile de la Washington catre Bucuresti privind “sprijinul” pe care Romania trebuie sa-l acorde Moldovei. La inceput venite pe canale neoficiale – ale lobby-istilor care reprezinta America lui Tismaneanu si Socor -, apoi diplomatice, pentru ca, in final, Departamentul de Stat sa ceara, public, prin propaganda de presa, ca Romania sa semneze Tratatul cu Moldova. Un act considerat de diplomatia romana drept “antinational”. La asta s-a ajuns, iata, dupa sprijinul obtinut de Voronin de la Basescu, dar si de la ceilalti portocalii sorosisti, Iuscenko si Saakasvili. Daca Basescu nu vorbeste, Iurie Rosca este dator sa o faca. Victor RONCEA / ZIUA
Traian Basescu a recunoscut ca a sustinut realegerea comunistului de la Chisinau in functia de presedinte, in aprilie 2005 * Miscarea facuta cu ajutorul celor 11 deputati ai PPCD a fost un dezastru pentru partidul lui Iurie Rosca
Declaratia presedintelui Basescu de joi cu privire la sprijinul acordat lui Vladimir Voronin in formarea unei majoritati se refera la evenimentele din primavara anului 2005, cand Voronin a fost ales pentru a doua oara presedinte al Republicii Moldova cu voturile Partidului Popular Crestin Democrat condus de Iurie Rosca. La 4 aprilie 2005 cei 11 deputati PPCD de la Chisinau au votat pentru Vladimir Voronin, moment care a coincis cu inceputul sfarsitului pentru partidul condus de Iurie Rosca.Mostenitor al Frontului Popular din perioada destramarii URSS, PPCD inregistra in mod curent scoruri electorale de peste zece procente – insa alianta cu comunistii si perceptia unei “vanzari” a electoratului au facut ca la algerile din 2009 PPCD sa nu reuseasca sa mai treaca de pragul electoral de 5%. Interventia in favoarea lui Voronin din 2005 s-a produs in contextul “revolutiilor portocalii” din estul Europei (serie inceputa in Georgia, urmata de Ucraina, iar in Romania culoarea defunctei coalitii Dreptate si Adevar fiind cea portocalie). Conform unui fost deputat PPCD, in legislatura 2004-2009 indicatia ca PPCD sa voteze cu Voronin a venit din doua directii: dinspre Bucuresti si dinspre Washington.
Indicatia
Presedintele Traian Basescu a declarat, joi, la postul public de radio, ca presedintele Vladimir Voronin nu poate spera la ajutorul sau ca sa formeze majoritatea in Parlamentul de la Chisinau. Afirmatiile lui Basescu au venit ca urmare a unei declaratii pentru RRA a presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, potrivit careia este deschis la o colaborare cu Romania si ca nu el a facut “razboi” cu Romania, ci Traian Basescu a fost agresiv la adresa autoritatilor de la Chisinau. “Am inteles ca eu am expulzat ambasadorul Moldovei de la Bucuresti si nu Voronin pe al nostru de la Chisinau, am inteles ca noi am modificat regimul de vize si nu Voronin. Ma rog, e propaganda bolsevica si probabil presedintele Voronin si-a adus aminte ca la un moment dat i-am dat o mana de ajutor sa formeze majoritatea de dupa alegerile trecute. Probabil mesajul acesta s-ar vrea un mesaj prin care sa arate ca ar vrea sa coopereze. De data aceasta presedintele Voronin nu poate spera la sprijinul meu pentru a face majoritatea de care are nevoie ca sa desemneze presedintele”, a replicat seful statului roman. Declaratia lui Basescu explica apropierea de scurta durata dintre el si Vladimir Voronin din cursul anului 2005, cand Voronin s-a aflat de mai multe ori la Bucuresti si i-a facut cadou presedintelui roman mai multe mii de sticle de vin. George DAMIAN / ZIUA
Cateva cuvinte despre Iurie Rosca si gainarii de Bucuresti Scris de George Damian
Duminică, 02 August 2009 14:12 Cativa gainari si natarai de pe la Bucuresti s-au repezit in ultima perioada sa injure la gramada Partidul Popular Crestin Democrat din Republica Moldova si pe liderul lui, Iurie Rosca. In primul rand cei mai multi dintre “miticii” de Bucuresti care sar la beregata lui Rosca nu au calcat niciodata la Chisinau – sau daca au fost, au fost de cel mult doua trei ori si nu au priceput nimic din ce se intampla acolo. Nici unul dintre “expertii” de la Bucuresti nu are dreptul sa-l injure pe Iurie Rosca. Din cate ii cunosc, “expertii” nu ar fi rezistat nici doua ore la Chisinau in 2002 in timpul manifestatiilor anti-comuniste conduse de Iurie Rosca si PPCD. Vreme de multi ani PPCD a fost singurul partid care a mentinut vie speranta unei apropieri de Occident a Republicii Moldova. Multi ani de zile ziarul Flux de la Chisinau a fost singurul ziar unde puteau aparea opinii diferite de cele ale comunistilor sau ale presei ruse. Iurie Rosca si PPCD au votat in aprilie 2005 in favoarea lui Vladimir Voronin pentru ca asa li s-a cerut de la Washington, Bucuresti, Kiev si Tibilisi. Din acel moment Iurie Rosca n-a mai fost Iurie Rosca si nici PPCD nu a mai fost PPCD. Si-au pierdut sustinerea, si-au pierdut alegatorii. Daca a fost bine sau a fost rau? Deocamdata nu se stiu foarte multe detalii despre discutiile din aprilie 2005. Insa nici unul dintre “expertii” care il injura pe Iurie Rosca de la Bucuresti nu ar fi facut fata in aprilie 2005 la Chisinau. Romanii din Basarabia au tot dreptul sa-l injure pe Iurie Rosca cum le vine si cand o doresc. Ei au fost cei care au iesit in strada, ei au fost cei care au riscat totul in lupta inegala cu comunistii din anii 2001-2002-2003-2004. Romanii din Basarabia care au sustinut PPCD si pe Iurie Rosca sunt singurii care au dreptul sa-i injure. Broscoii holbati de la Bucuresti habar nu au ce inseamna sa lupti pentru o idee, ei doar stiu sa oracaie si sa injure la comanda. Iurie Rosca da socoteala pentru faptele [i greselile lui in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, insa nu poate fi judecat de orice gainar de presa de la Bucuresti.
Misterul Marian Lupu si rezolvarea crizei de la Chisinau Scris de George Damian
Vineri, 31 Iulie 2009 13:52 Toata lumea sustine sus si tare ca partidele de opozitie au castigat alegerile de la Chisinau. Eu zic ca nu este asa – partidele liberale de opozitie de la Chisinau au pierdut alegerile. Ar fi castigat alegerile daca PLDM, PL si AMN ar fi avut impreuna 61 de deputati. Asa, cu mai putin de 61 de deputati nu pot alege presedintele tarii, nu pot alege prim-ministru, nu pot face guvern, nu pot guverna tara. Deci se cheama ca au pierdut. Au pierdut si comunistii – nici ei nu mai pot guverna tara. Tehnic vorbind, daca ii ajunge funia la par, Voronin ar putea guverna: in calitate de presedinte in exercitiu are posibilitatea sa dizolve Parlamentul si dupa aceea sa guverneze de capul lui pana in ianuarie 2010 cand va putea organiza noi alegeri anticipate. Iar pana atunci ii va veni lui Voronin vreo idee… Adevaratul castigator al algerilor de la Chisinau este Marian Lupu. Dintr-un deputat comunist simplu (asa cum era in urma alegerilor din aprilie) Marian Lupu a ajuns cheia care descuie situatia politica de la Chisinau. Partidul Democrat de la Chisinau este condus de Diacov, fostul corespondent al ITAR-TASS la Bucuresti in 1989. Astfel ca exista destui care sa il banuiasca pe Marian Lupu de apropiere de Moscova. Pe de alta parte Marian Lupu este agreat de social-democratii europeni si exista destule voci care spun ca ar fi bine sa fie presedinte al Republicii Moldova. Ramane de vazut ce se va alege in urma alegerilor…
Noroc ca mi-am pastrat cativa prieteni buni in serviciile deconcertate, care nu ezita sa ma informeze cand frate-miu – care si-a bagat si si-a scos din toti cate ceva – are diverse intalniri, chipurile mai retrase, in care pune spatiul etnic romanesc la cale. Baietii mai tineri din Liga Studentilor, pe care i-a pus prea rau la munca pe vremuri, pe cand erau strigati fiecare dupa propria-i porecla, una mai colorata ca cealalta, de la “Labus” la “Jidanu'”, acum, care din scaun gonflabil, care din fotoliu senatorial, vor sa se faca remarcati in fata noilor sefi, cu temenelele de rigoare. Eu, care ma mentin “independent de vointa lor”, reusesc sa fiu servit cu marfa de la cei mai buni decat cei mai mari, fostii colegi ai lui George. Asa s-a intamplat ieri, cand am primit o info despre cum acum doua seri frate-miu George s-a intalnit cu vechiul nostru prieten, Iurie Rosca, acum tras pe bara la Chisinau de tandemul Socor-Tkaciuk. Iurie a fost invitat la o paranghelie geopolitica despre asa zisa relatie Europa – Rusia, “relatie” ilustrata cel mai bine prin pozitia capra sau 69, dupa cum comenta mai veteranul meu frate, fidel al intalnirilor dupa gradu’ fiecaruia in cate o bomba din Bucuresti. Instruit din timpurile trecute, cand ne suna inca de la granita, fratele nostru basarabean Gheorghe (Iurie este echivalentul lui Gheorghe al nostru) l-a sunat primul pe George, ca in vremurile de-odinioara. Cum George a facut pe conspirativul, Iurie i-a inmanat doar lui discursul sau de a doua zi, pe care urma sa il sustina la sesiunea de comunicari de la Parlament, cu speranta sa-l publice in exclusivitate in Curentul. Noroc cu baietii de care va spusei ca asa am pus si eu mana pe text. Cica George l-a citit in avanpremiera si a comentat ca “e tare”, “magistral”, “anticomunist si unionist ca la Miscare”, dar Iurie l-a rugat sa nu il publice inainte de a-l mai ajusta si corecta si a-l citi la dezbaterea geopolitica care urma sa aiba loc. Mai jos voi publica materialul scris de Iurie, in versiunea primara, necorectat, asa cum l-am primit de la baietii care i l-au subtilizat lui George, cand s-a dus la buda si s-a lovit, neatent, de bustul unei blonde bine antrenata. Conform amicilor mei care ma ajuta sa zdrobesc concurenta frateasca, dupa ce a citit discursul nationalist scris de Iurie, pe nesimtite discutia dintre el si tizul sau s-a incins. George vorbea urat de regimul rusofonului Voronin care a ucis patru sau chiar mai multi copii nevinovati la protestele din aprilie si era enervat de coabitarea cu un criminal, acuzandu-l pe Iurie chiar de tradare a idealurilor romanesti. “Nu-ti dai seama ca-ti vei pierde toti copiii cu bentita tricolora legata la frunte, micii luptatori pentru istoria si limba romana, cu portretul lui Eminescu in maini?”, ar fi intrebat George, conform sursei blonde de mai sus.
Calm, liderul PPCD a replicat ca, la noi, Ion Iliescu, zis si “KGB”, e vinovat, conform dosarului de la Parchet, de uciderea mai multor zeci de tineri, la Mineriada din 1990 si lovitura din 1989. Si este lider politic de varf, cel care il tine din spate ca pe o marioneta pe “americanul” Mircea Geoana – viitorul presedinte al Romaniei. George s-a infuriat si a zis ca niciodata “prostanacul” nu va ajunge presedinte nici daca vor toti “belgienii” din lume, decat poate in Ferentariul lui Vanghelie, si ca Ilici este cercetat penal, ceea ce nu s-a intamplat cu Voronin. Iurie ar fi spus, textual, conform experientei sale de bursier american, “cercetat penal my ass”. “Nu vezi ca PSD, urmasul unui FSN creat de Moscova si lansat in 1989 pe sangele si cadavrele a mii de tineri este la guvernare cu PDL, un partid nascut tot din ramasitele FSN, cu personaje politice, ca Stolojan si Stoica, aflate in directa conexiune cu Rusia, sau cel putin cu banii Rusiei?!”. George s-a enervat si mai tare si i-a replicat si el ca si la ei la Chisinau absolut toate partidele si toti liderii politici sunt conectati direct la heblul de la Moscova dar Iurie a sarit in sus si a zis nu este adevarat, avem si heblu de la Moscova si de la Kiev, si de la Washington si de Tel Aviv, si de la Bruxelles si de la Budapesta, ba chiar si de la Cotroceni, si ca si lui tot de la cate un heblu din asta i s-a indicat, in 2004, sa coboare din copac si sa se aseze la masa cu Voronin, iar cand taica Vova era la brat cu Basescu, in 2005 si 2006, nu a mai carait nimeni iar acum doar el a ramas ciuca batailor, de parca ar fi vreunul curat pana intr-acolo – la Chisinau sau la Bucuresti – incat sa poata sa ridice primul piatra…sau sticla. Pe masura ce mi se relata discutia cu lux de amanunte presarate cu mostre audio-video, n-am putut sa nu-i dau dreptate lui Iurie, gandindu-ma in acelasi timp cu ce-l strange Voronin si de unde. Intr-adevar, si la noi si la ei mizeria vietii politice impute aerul pana la voma. Iurie a mai adaugat ca macar Voronin este pe fata comunist imputit si lingau al rusoilor, in timp ce la noi, la Bucuresti, majoritatea liderilor politici nu sunt cu nimic mai putin comunisti sau corupti sau dedicati Moscovei atat doar ca sunt mai ipocriti si mai bine mascati, acum si “europenizati”. Intre bolsevicii lui Voronin si fesenistii din PSD si PDL este o diferenta doar de nuanta, iar cat priveste diferenta dintre palatul lui Voronin si Palatul Cotroceni, nuanta deosebirii aproape ca nu mai conteaza daca ne gandim la legatura intima dintre Vladimir Tismaneanu si Vladimir Socor – cei doi comisari ai vechii linii kominterniste care controleaza natiunea romana, despartita si dezbinata in trecut, ca si acum, de aceeasi gashca, vopsita si re-vopsita la nesfarsit. Doar izul cadaveric ii tradeaza, mirosul din piele, transmis din generatie in generatie de criminalii bolsevici care au omorat, au omorat, si iar au omorat sute de mii de romani – si inca nu s-au saturat de mirosul de sange, s-ar fi spus la discutia geopolitica din bomba bucuresteana. Aceiasi borfasi – in frunte cu fostii lingai ai lui Voronin si Lucinschi – au organizat si circul recent de la Chisinau, a incheiat Iurie cu amaraciune iar Bucurestiul nici macar nu a mirosit figura, ba mai mult au transformat o rusnaca crescuta sub pulpana lui Berezovski si Belkovski intr-o Ana Ipatescu a “revolutiei”…iar victime au ramas tot romanii… si castigator al “crizei”, tot Soros… Cei doi s-au despartit destul de intorsi pe dos. Cum securistii mai tineri sunt si poeti, parerea lor era ca in aer plutea un sentiment neplacut ca a mai ramas un rest de lucruri nespuse, ca in spatele gesturilor publice si politice se afla o cu totul alta poveste, ingropata intre coperti de dosare la care generatia de sacrificiu a celor doi nu va ajunge si nimeni dintre continuatorii generatiei anticomuniste nu va trai destul pentru a putea citi si intelege timpurile prin care trecem… Ca sa nu mai vorbim de amenintarile inerente spatiului rasaritean…
Amicii mei incercau sa-mi ghiceasca dupa reactiile la relatare in ce ape ma scald, ca sa stie ce sa raporteze mai sus: mai sunt pro sau din contra? Cum experienta mea de corespondent in strainatate m-a ajutat intotdeauna, si de data aceasta le-am explicat ca lupta pe teritoriu rusesc nu se pune in termeni de pro sau contra ci de ce putem si ce nu putem sa facem. Chiar daca si eu mi-am dorit de vreun cincinal incoace sa dau jos regimul comunist de la Chisinau care se sprijina pe masoneria de pe ambele maluri ale Prutului, am descoperit repede ca si in spatele celor mai bune si noi aparitii tinere, de “dreapta”, “stanga”, “centru”, si, mai ales “pro-romanesti” si “pro-europene”, sunt aceleasi personaje ca si in spatele lui Voronin. Si, atunci, ce sa alegem? Parteneriat cu dusmanul? La noi, de exemplu, la europarlamentare, avem pe cine alege? De-o parte sunt ungurii anti-Romania, iar in rest, fiecare partid este intesat, chiar la varful listei, cu agenti profesionisti la fel de anti-Romania. La Est, acelasi lucru: pe cine sa preferi contra cui? Dusmanul ucrainean sau dusmanul rus? Evident, mi-as dori sa termin intai Ucraina si apoi sa reiau discutia cu Rusia. Problema ramane cum ne facem datoria fata de Basarabia si Bucovina. Iata cum: pana la Unire avem obligatia sa le redam cetatenia romana. Evident, primii care s-au imbulzit iata ca nu au fost tocmai basarabeni si bucovineni. Atunci trebuie sa atacam sistemul. Adica sa ramanem ceea ce suntem, de 20-30 de ani: anti-sistem. Pana atunci, asa cum am promis, reproduc mai jos discursul sutit de la George, pe care il pregatise Iurie, fratele nostru din vremea cand visam impreuna “apusuri aurii/ cum au mai fost cand am plecat”…
ASTEPTAM UNIREA CU ROMANIA!
Speech by Mr. Iurie Rosca, Chairman of Christian Democratic People”s Party of Moldova, Bucharest Europe-Russia Economic Forum 27th of May 2009
Dragi prieteni,
Mai intai as dori sa multumesc pentru invitatia de a participa la acest for si pentru posibilitatea pe care mi-ati oferit-o de a contribui la o mai buna intelegere asupra faptului ce este Republica Moldova ca tara din spatiul ex-sovietic, situata intr-o atat de sensibila zona geopolitica. Perioada Perestrioka a reprezentat o sansa pentru popoarele captive de a contribui prin eforturi comune la obtinerea Libertatii noastre ca popoare si ca persoane. Se cuvine sa incep cu o scurta recapitulare a activitatii noastre, cu o autodefinire a profilului nostru politic, cu creionarea rolului partidului nostru in contextul politic actual. Adunarea de constituire a formatiunii noastre politice a avut loc la 3 iunie 1988. Odata cu liberalizarea relativa a regimului sovietic de ocupatie, Miscarea Democratica pentru sustinerea restructurarii a reprezentat prima forma de organizare politica a Opozitiei democratice. Alimentandu-ne din trecutul nostru istoric si din modelul occidental de organizare a societatii, am inceput impreuna atunci o lupta pentru afirmarea unor valori. Aceste valori politice, economice, culturale, dar si morale, si religioase in acelasi timp au izbucnit cu atata forta in sufletele noastre incat s-au constituit intr-o combustie interioara care alimenteaza in mod cu totul miraculos intreaga noastra batalie. Insusirea acestor valori democratice, dar mai ales afirmarea lor in orice conditii a devenit pentru noi insasi ratiunea de a fi in politica. Dar spre deosebire de alte republici ex-sovietice Republica Moldova are o situatie foarte specifica. Pentru a intelege mai usor diferentele, e suficient sa notam ca, spre deosebire de cele trei tari baltice care au fost ocupate integral de Imperiul Sovietic, noi am fost ocupati doar partial. Prin urmare, in timp ce popoarele baltice militau pentru restabilirea independentei lor, miscarea noastra nationala incerca sa reuneasca fosta Moldova Sovietica la Romania. Dar nimeni din exterior, si aici ma refer la actorii internationali seriosi, nu a fost gata sa sprijine acest vis fascinant. Rusia a insistat sa blocheze acest proces si a lansat arma separatismului in scopul mentinerii tarii noastre sub control. Tarile occidentale au pastrat si ele reticenta. Republica Moldova este singura entitate statala din tot fostul bloc comunist care nu se intemeiaza pe o natiune, ci cauta sa-si elaboreze, in mod artificial, o noua natie moldoveneasca. Atat timp cat nu este rezolvata chestiunea fundamentala privind identitatea noastra etno-lingvistica, problema numarul unu a tuturor confruntarilor politice ramane cea nationala. Nu dorim a ne lasa prinsi, in chingile sufocante ale “statalitatii moldovenesti”. E prea stramt tarcul moldovenismului in care incearca sa ne incorseteze artizanii noii natiunii. Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca in Basarabia de azi discutiile despre glotonimul “limba romana” si etnonomul “popor roman” ar purta doar un caracter stiintific. Aici, in Basarabia, afirmatia ca esti roman constituie un act politic. La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te indaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica roman, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni. Vom protesta democratic si in mod pasnic atat cat este necesar pentru a determina o schimbare radicala a modului de guvernare a Republicii Moldova si pentru o renuntare la maniera totalitara de guvernare a statului. In pofida tuturor piedicilor pe care le-a pus in fata noastra stapanirea comunista, in pofida tuturor actiunilor de intimidare, de presiune si de descurajare, actiunile de protest vor continua. Basarabia geme astazi sub ocupatie straina, iar noi suntem cei care avem obligatia morala sa ducem la bun sfarsit lupta pe care am declansat-o acum multi ani, o lupta grea, cu un dusman puternic si viclean si doar noi avem ambitia si puterea sufleteasca sa obtinem victoria mult ravnita. Comunitatea internationala trebuie sa inteleaga ca putem intra in Europa doar ca romani, doar ca cetateni ai celui de-al doilea stat romanesc si este necesar ca actuala guvernare sa inteleaga ca generatia noastra nu cunoaste sentimentul fricii, iar cei care nu au inteles acest lucru, sa-l inteleaga de azi inainte. Prin actiuni pasnice de protest, vom determina puterea comunista pana la recastigarea drepturilor constitutionale, fiind convinsi ca prin proteste pasnice vom determina actuala guvernare sa renunte la presiuni si abuzuri, sa readuca societatea in albia democratiei si a respectului fata de fiecare persoana umana. Ne adresam comunitatii internationale, CE, Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii: practicile totalitare nu pot fi tolerate nici in Belarus, nici in Cuba, nici in Coreea de Nord, dar nici in Republica Moldova. A tolera abuzurile guvernarii comuniste de la Chisinau inseamna a aduce grave prejudicii cauzei democratiei. Inseamna, in definitiv, sa zdruncini increderea oamenilor in esenta profund morala a politicii puterilor occidentale. Marxism-leninismul este impus ca ideologie oficiala a statului, iar cultul lui Lenin a fost readus in societate prin instalarea de monumente ale conducatorului loviturii de stat bolsevice si prin reanimarea organizatiilor de pioneri si comsomolisti. Opozitia politica este tratata in stil stalinist ca “dusman intern” si atacata, fara drept de replica, in presa de stat, independenta justitiei si autonomia locala au fost distruse, iar libertatea de expresie, dreptul la intruniri si la libera circulatie sunt ignorate. Libertatea partidelor este restransa, compania “Teleradio Moldova” a ramas un instrument de manipulare a opiniei publice, fiind supusa cenzurii si controlata de putere, coruptia a luat proportii ingrijoratoare, investitorii straini fiind terorizati si eliminati de pe piata, iar oamenii de afaceri autohtoni sunt persecutati permanent de organele de control si de ancheta. In Republica Moldova dreptul la proprietate privata este calcat in picioare, sunt nationalizate intreprinderi private si se urmareste recolectivizarea agriculturii, taranii sunt redusi la saracie printr-un sistem dur de impozitare si prin neacordarea posibilitatilor de desfacere a productiei agricole, iar somajul a atins cote periculoase, exodul populatiei a devenind un fenomen generalizat. Partidul de guvernamant sfideaza in mod cinic revendicarile legitime ale miscarilor protestatare si recomandarile AP CE, reinstaurand, prin metode totalitare dictatura partidului unic. In Republica Moldova libertatile democratice sunt restranse prin revizuiri legislative operate in stil bolsevic, iar aparatul administrativ s-a transformat intr-o unealta de intimidare si de urmarire a tuturor celor care dezaproba comunismul si resping dictatura. Facem un apel la toate fortele nationale si democratice sa se solidarizeze in lupta contra imperialismului rus, care incearca sa distruga cuceririle democratice si sa reduca tara la rolul de apendice geopolitic al Rusiei. Protestam impotriva politicii expansioniste a Federatiei Ruse, care se face vinovata de exercitarea unor presiuni neintrerupte de ordin politic, militar, economic si energetic, educational, cultural, mediatic si bisericesc, impotriva Republicii Moldova. Aceste mecanisme de presiune au fost declansate inca in momentul dezagregarii URSS in scopul declarat de a mentine dominatia Rusiei asupra popoarelor captive din fostul imperiu. Din momentul proclamarii independentei si pana in prezent, Republica Moldova a suportat un razboi continuu declansat de Rusia contra suveranitatii tarii. Provocarea separatismului teritorial si instalarea unui regim-marioneta la Tiraspol a constituit cea mai grea lovitura data independentei statului nostru. Aspiratiile europene au fost mereu reduse la zero din cauza regimului separatist condus de cetateanul Rusiei, Igor Smirnov. Declansarea conflictului militar si interventia armata directa a Rusiei din 1992 i-au permis Moscovei sa-si mentina controlul asupra Teritoriilor Ocupate din Transnistria. Enclava separatista a devenit cea mai importanta parghie, prin intermediul careia, Republica Moldova este redusa la statutul de anexa geopolitica, unde ar urma sa se opreasca granitele extinse ale UE si NATO. Armata rusa de ocupatie continua sa stationeze in mod ilegal pe teritoriul tarii, Rusia sfidand angajamentele sale internationale, asumate in cadrul reuniunilor OSCE de la Istanbul, in 1999, si la Porto, in 2002, de a-si evacua intregul arsenal si de a-si retrage complet si neconditionat fortele armate pana la sfarsitul anului 2003. Rusia a gasit momentul oportun pentru a-si permanentiza prezenta militara si a substitui problema retragerii armatei si a armamentului cu cea a federalizarii. Regimul Voronin, cunoscut prin obedienta sa fata de Moscova, reprezinta cea mai comoda unealta pentru realizarea acestui scop. Presedintele Vladimir Voronin, prin recenta sa initiativa de federalizare a Republicii Moldova, a comis un atentat direct impotriva ordinii constitutionale. Slujind interese straine, Voronin a incalcat articolul 1, alineat 1 al Constitutiei (““Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil”“), articolul 77, alineat 2 (““Presedintele Republicii Moldova reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii”“) si articolul 79, alineatul 2, care cuprinde juramantul depus la instalarea in functie: ““ Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea propasirii Republicii Moldova, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Moldovei”“. Decomunizarea societatii ar fi trebuit sa implice o multitudine de masuri: legislative, educationale, culturale, etc. Masura prima importanta ar fi trebuit sa fie cea de eliminare a partidului comunist ca organizatie politica criminala, inumana si, prin urmare, periculoasa pentru interesele societatii. Conducerea tarii a ramas pana azi in mainile fostilor conducatori comunisti. Puterea politica a concrescut aparand grupari oligarhice combinate elementele criminale, care au capatat un control aproape absolut asupra domeniului politic si economic. Si astazi la guvernare in Republica Moldova se afla tot comunistii. Prin alegeri « libere ». Daca s-ar fi operat masurile de decomunizare o asemenea evolutie a evenimentelor ar fi devenit imposibila. Simpla eliminare din cadrul legal a partidului comunistilor si condamnarea publica a acestei doctrine criminale, plus legea lustratiei, ar fi sters in mod substantial efectele sovietizarii si ar fi exclus revenirea bolsevicilor la guvernare. Mentinerea intacta a structurilor fostei politii politice secrete, cu intreaga armata de ofiteri si retea de agenti, a reprezentat un factor care a blocat refacerea societatii. Mentinerea nomenclaturii si a serviciilor secrete a provocat compromiterea reformelor economice si politice, criminalizarea institutiilor statului si a economiei nationale. Pe intreg parcursul acestor ani, Rusia a propus solutii de dezmembrare a Moldova in scopul crearii unui stat semi-legalizat al Transnistriei si pentru perpetuarea prezentei militare a Rusiei aici. Avanpost economic in Romania si militar in Moldova. Conducatorii actuali ai Transnistriei sint, toti, cetateni ai Federatiei Ruse, multi dintre ei avind ranguri in serviciile de securitate si in armata Rusiei si fiind sprijiniti de Moscova din 1991 pina in momentul de fata. Politica de colonizare a Teritoriilor Ocupate cu militari care parasesc armata regulata rusa pentru a se inregimenta in fortele armate separatiste, ca si cu cetateni ai Federatiei Ruse ostili intereselor nationale ale Republicii Moldova, a devenit un element de baza al politicii expansioniste a Moscovei. Populatia romaneasca din Transnistria este supusa unui adevarat apartheid, alfabetul latin este interzis, Istoria Romanilor, limba si literatura romana sunt eliminate din invatamant. In momentul de fata in Basarabia, ca parte a istmului pontobaltic, este comprimata o enorma tensiune geopolitica, adunata la intalnirea placilor tectonice ale Uniunii Europeana cu granita CSI, Ruso-Ucraineana-Belarusa, granita constituita de litoralul estic al Marii Negre, de Nistru si de linia franta Hotin-Vilnius-Petersburg-Murmansk. Intre Lumea Euro-Atlantica si Eurasia s-a deschis un conflict in surdina care uneori razbate la suprafata si rabusneste in anumite puncte cheie. Basarabia, asa cum prevestea inca din august 2000 “Nezavisimaia Gazeta”, una dintre oficioasele FSB, a devenit pentru Rusia unul dintre punctele cheie in CSI. Demonstratiile fara precedent de la Chisinau reprezinta expresia confruntarii la limita frontierei dintre Europa si Eurasia. Atat comunistii, cat si cei care se declara centristi, isi afiseaza de la o vreme dragostea pentru Uniunea Europeana, dar resping categoric idea abandonarii principiului constitutional deopotriva naiv si ipocrit de asa-numita neutraliate. Aceasta retorica zgomotoasa si gaunoasa cauta sa induca in eroare cetatenii, care in majoritate opteaza pentru orientarea strategica spre Vest, respectivii politicieni trecand sub tacere o evidenta: nici o tara din fostul bloc comunist nu a reusit sa adere la UE inainte de a adrea la NATO. Partidul Popular Crestin Democrat ramane ferm pe pozitia cunoscuta de multi ani de zile: locul Republicii Moldova este in NATO si UE. Iar pentru a avea sansa accederii in cele doua organizatii de securitate colectiva, politice si economice Republica Moldova trebuie sa abandoneze Comunitatea Statelor Independente. Ne adresam catre partenerii nostri occidentali, catre toate fortele democratice din lume, catre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, sa vina in sprijinul tarii noastre, ajutand-o sa-si apere interesele ei nationale in fata pretentiilor imperiale ale Moscovei si sa se integreze in UE si NATO, ca parte din trupul tarii mama, Romania.
Totodata, marturisesc ca nu pot sa nu-l citez, in incheiere, pe Romanul Absolut, Mihai Eminescu: “Cine-au îndragit strainii/ Mânca-i-ar inima cânii/, Mânca-i-ar casa pustia/ Si neamul nemernicia./ Stefane, Maria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las’ Arhimandritului/ Toata grija schitului,/ Lasa grija Sfintilor/ In sama parintilor,/ Clopotele sa le traga/ Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga,/ Doar s’a ’ndura Dumnezeu/ Ca sa-ti mântui neamul tau!/ Tu te ’nalta din mormânt/ Sa te-aud din corn sunând/ Si Moldova adunând./ De-i suna din corn odata,/ Ai s’aduni Moldova toata,/ De-i suna de doua ori/ Iti vin codri ’n ajutor,/ De-i suna a treia oara/ Toti dusmanii or sa piara/ Din hotara în hotara,/ Indragi-i-ar ciorile/ Si spânzuratorile!”
Amin! Iurie ROSCA, Presedintele Partidului Popular Crestin Democrat
Membru cu drepturi deplin al Internationalei Crestin Democrat si al Partidului Popular European
Ultima Ora:Conform stirilor transmise de agentiile de presa, unde sunt redate alte extrase de discurs decat cel de mai sus, se pare ca blonda mea i-a sutit lui George si, respectiv, lui Iurie, chiar originalul textului pregatit pentru Conferinta euro-rusa. Conform unor alte surse, mai specializate, de la o divizie din grupa mare, solicitand la Chisinau sa-i fie trimis discursul, din greseala, in loc sa sune la PPCD a sunat la Presedintie si atunci i-a fost trimis lui Iurie chiar discursul lui Voronin pregatit pentru summitul SEECP, unde Basescu tocmai si-a anulat prezenta. Asa a fost pus Iurie la Bucuresti exact in situatia lui Obama cu premierul irlandez. Of! Macar consilierul lui Vova, Socor a spus ce crede: ca Basescu e de vina pentru tot si Voronin e un poet neinteles care are si el o muza, acolo, o Zinaida buna de pus in rama, ca sefa de C.A.P. sau… de Raspublica…
NewsIn: Dacă e să ne referim la relaţiile cu România, cu care dintre formaţiunile politice aveţi relaţii mai apropiate? Cum vedeţi alianţele electorale care se prefigurează la Bucureşti? Iurie Roşca: Noi nu avem niciun fel de atribuţii la procesul electoral de acolo. Am avut simpatiile noastre. Situaţia este în prezent la Bucureşti foarte complexă, pentru că negocierile sunt neplăcute şi în general nu satisfac pe nimeni niciodată. Ca parteneri politici Partidul Democrat Liberal, în calitatea lui de membru al Partidului Popular European, este cel mai apropiat nouă. Asta nu înseamnă că avem vreo aversiune faţă de alte formaţiuni politice, Noi nu ne implicăm în disputele politice interne şi nu cred că este cazul. Republica Moldova oricum are nevoie de sprijinul total şi necondiţionat al tuturor partidelor politice şi a factorilor de decizie din Ţară. NewsIn: Care ar fi acest sprijin de care spuneţi că are nevoie Republica Moldova din partea României? Iurie Roşca: Pot să o spun direct, pentru prima dată? Sunt doi prieteni, unul dintre care se află în dificultate. Cel care vrea să-l ajute, ce trebuie să spună? „Frate, eşti în dificultate?”. Primul răspuns este: “Da!”. „Vrei să te ajut”? „Da!”. „Atunci spune-mi te rog cum ai vrea să te ajut?” – ar trebui să fie răspunsul firesc. Iată această a treia întrebare trebuie să şi-o formuleze liderii politici de la Bucureşti şi să se întrebe dacă întotdeauna şi foarte bine ştiu cum să ajute Republica Moldova. Poate că ar trebui să întrebe anumiţi prieteni, dacă au prieteni la Chişinău. Eu cred că există o discrepanţă de mentalitate teribilă între oamenii de aici şi cei de acolo. Şi oricât am glisa noi la suprafaţă, odată şi odată tot vor trebui puse în dezbatere aceste subiecte, cu toată dragostea şi preţuirea. Noi suntem poate un pic mai fracturaţi de istoria noastră nedreaptă pe care am trăit-o, dar acum trebuie să învăţăm să depăşim tragesiile istorice la modul extrem de serios şi pozitiv. Asta trebuie să facă atât clasa politică de la Chişinău, cât şi cea de la Bucureşti. Să nu ne cantonăm la infinit în abordarea unor subiecte identitare care oricum vor rămâne percepute diferit de oameni cu nivel de cultură diferit, cu educaţie diferită. Eu, care am fost unul dintre cei mai activi promotori ai renaşterii naţionale a românilor basarabeni, cred că acest proces trebuie să continuie. Asta înseamnă automat continuara derusificării, care este o problemă pentru Republica Moldova, adică diminuarea influenţei limbii şi culturii ruse în spaţiul public din Republica Moldova. Dar în acelaşi timp cred că este foarte bine că la Bucureşti s-a decis de mai mult timp să se înceteze cu schimbul de replici şi note critice cu Chişinăul. Dacă Chişinăul comite de multe ori excese de limbaj, învinuiri nedrepte şi comunicate care deranjează, şochiază, supără, nu trebuie să existe niciun fel de reacţie pentru că noi suntem fratele rătăcit. Şi atunci fratele care a suferit un accident istoric atât de grav şi care încearcă să-şi adune mintea laolaltă trebuie înţeles, compătimit şi ajutat. Nu trebuie privită victima unui accident istoric ca adversar. Eu abia aştept să vin în următorul Parlament ca să pot fi mai vocal, pentru că în acest moment eu nu reprezint autorităţile Republicii Moldova ca să le spun autorităţilor române cum putem fi mai aproape, mai funcţionali, să lăsăm plânsetele şi lacrimile şi toate chestiile astea care deja disgustă, tot patriotismul asta folcloric care nu mai serveşte la nimic, şi să construim poduri, să facem treabă serioasă. Să încetăm să deschidem monumente oribile, făcute de sculptori fără gust, care populează grădina publică Ştefan cel Mare cu tot felul de monstruozităţi artistice. Încetaţi lucrurile astia! Vreau poduri calitative, vreau liberă circulaţie a oamenilor din Republica Moldova în România şi să nu mai existe bariere de comunicare. Nu să discutîm despre care şi cât a greşit şi să ne scoatem ochii unii la alţii, fiecare cu jumătatea lui de dreptate şi cu nedorinţa de a-l înţelege pe celălalt. Şi discuţiile astea prosteşti cu tratatele – eu le-am citit pe ambele şi sunt ambele foarte bune. Nicăieri nu se spune de limbă moldovenească, nicăieri nu se spune că nu a fost pactul Ribbentrop-Molotov. Două documente standard. Nu, Domnule! Se merge pe principiul „daca îl propune celălalt, eu în resping”. Şi jucăm pinc-pong aiurea – cine câştigă? Din conflictele regionale de acest fel câştigă statul agresor – al treilea. Este un principiu de manual care tebuie cunoscut. Prin urmare sarcina noastră este să eliminăm subiectele conflictuale şi să consolidăm raporturile între noi. Să înţelegem lucrurile corect – România vrea să ajute, dar nu este lăsată să facă acest lucru. România a fost scoasă din jocul geopolitic din regiune în 1992 prin semnătura lui Snegur, care s-a speriat şi a semnat ce i-a spus Ruţkoi împreună cu Elţin şi România astfel a fost eliminată din formatul cvadripartit pentru reglementarea transnsitreană. România nu este admisă nici astăzi – de cine? – hai să o spunem cu gură tare: de Uniunea Europeană – în formatul de negocieri. Ucraina este admisă, că e vecin, iar România nu este admisă că nu e vecin, da? Noi vedem toate lucrurile astea. România este într-o situaţie extrem de dificilă – ea nu este lăsată să ajute Republica Moldova în măsura în care ar putea şi ar dori. Noi înţelegem chestiile astia. Şi din acest punct de vedere faptul că ea este ţinută la distanţă este unul evident şi cred că în felul acesta preşedintele Voronin şi echipa lui caută să menţină cumva o minimă relaţie pozitivă cu Federaţia Rusă. Pentru că se ştie – îndepărtarea de Bucureşti înseamnă apropierea de Moscova şi viceversa. Singura chestie care nu o face Voronin este cea pe are am amintit-o mai sus şi care este de o importanţă strategică pentru Republica Moldova – nu vrea să legalizeze prezenţa militară rusă şi să distrugă Constituţia. Vor veni alţii după el, vor face mai mult. Pentru momentul de faţă însă Voronin s-a arătat şi se arată o stavilă foarte bună împotriva expansionismului rusesc. Şi asta mă satisface. Lina Grau – NewsIn
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) a adoptat pe 1 octombrie rezolutia finala privind “Situatia minoritatilor nationale din Voivodina si a minoritatii etnice romane din Serbia”. Situatia romanilor din Timoc a ajuns in atentia Consiliului Europei in 2005, in urma eforturilor facute de deputatul basarabean Vlad Cubreacov, aminteste RGN Press. Rezolutia 1632 (2008) are la baza raportul intocmit de europarlamentarul german Jurgen Herrmann, din partea Grupului Popular European. In continutul acesteia apar controverse starnite de Serbia legate de distinctia dintre romani si vlahi (termenul folosit de sarbi pentru etnicii romani). Astfel, in unele mentiuni apare romani/vlahi, in altele romani si vlahi. Cu toate acestea titlul rezolutiei subliniaza ca este vorba de membri ai minoritatii romanesti. Daca basarabeanul Vlad Cubreacov si neamtul Jurgen Herrmann au luptat pentru Romania, cea mai mare parte a delegatii romanesti, dimpotriva. Astfel, Cornelia Cazacu (PD-L), membra supleanta pentru Radu Berceanu (PD-L), a votat alaturi de parlamentarii Serbiei, impotriva romanilor din Timoc, Cezar Preda (PD-L), a absentat, Mihai Tudose (PSD), a absentat, Relu Fenechiu (PNL), a absent, Ilie Ilascu (Romania Mare), a absentat, dupa cum se arata intr-un comunicat al Fundatiei Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, in care se face apel la PD-L, PSD, PNL si Partidul Romania Mare sa le retraga acestora sprijinul politic. Va dati seama ca asta nu se va intampla nicicand. Mai bine dantuim cu totii, pentru voturile romanilor din Spania.
O lectie de demnitate nationala de la deputatul basarabean Vlad Cubreacov (PPCD):
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei 1 octombrie 2008 Situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia Intervenţia domnului Vlad Cubreacov, Republica Moldova, Partidul Popular European :
Domnule Preşedinte, stimaţii mei colegi,
Ca autor al proiectului de Rezoluţie intitulat „Violarea drepturilor omului în cazul minorităţii naţionale române din Serbia” din 17 octombrie 2005 m-am interesat îndeaproape de situaţia acestei minorităţi autohtone care locuieşte în 154 de comune române şi 48 de comune mixte între Dunăre, Timoc şi Morava din Serbia orientală. Subliniez din capul locului că iniţiativa mea se referea strict la minoritatea română din Serbia, după cum rezultă şi din titlul cat se poate de clar al excelentului raport pregătit de dl Jürgen Herrmann. Membrii acestei minorităţi se autoidentifică invariabil în propria lor limbă cu endonimul Rumâni, iar unii din ei folosesc, doar atunci când vorbesc în sârbă, şi exonimul Vlahi. Vlah înseamnă Român, după cum Deutch, Tedesco, Neamţ, Allemand înseamnă German. Numele de Vlah şi de Român desemnează aceeaşi realitate etnică. Aceşti termeni sunt sinonimi si nu sunt nicidecum opozabili. Spun aceasta în cunoştinţă de cauză, pentru că limba acestei minorităţi din Serbia este limba mea maternă şi pentru că eu însumi sunt Român, şi, dacă vreţi, dragi colegi sârbi – Vlah.
Nu există în Serbia de răsărit o minoritate română aparte şi o altă minoritate vlahă aparte. Iată de ce raportorul nostru, dl Jürgen Herrmann vorbeşte despre o singură minoritate care este definită prin doi termeni echivalenţi semantic şi uniţi prin bară oblică. Asemenea cazuri de paralelism terminologic sunt multiple în Europa: Unguri/Maghiari, Greci/Elini, Basci/Euskeri, Finlandezi/Suomalaiseţi, Armeni/Hay, Georgieni/Gruzini, Albanezi/Şkiptari, Olandezi/Dutch, Evrei/Yehudim etc. Această confuzie terminologica artificială a fost introdusă din exteriorul comunităţi române de către autorităţile Serbiei după al doilea Război mondial. Până atunci autorităţile sârbe au vorbit întotdeauna doar de Români. Scopul acestei opoziţii artificiale dintre termenii Român si Vlah este dezbinarea minorităţii române din Serbia de răsărit şi împiedicarea unei parţi a acestei minorităţi de a se bucura de beneficiile articolului 3 al Convenţiei cadru privind protecţia minorităţilor naţionale. Ce îi lipseşte minorităţii române din Serbia de răsărit pentru a fi şi a se simţi o minoritate europeană respectată şi protejată? Această minoritate, de altfel majoritară în Serbia de răsărit are nevoie de grădiniţe şi scoli cu învăţământ în limba maternă, de dreptul de a se organiza liber bisericeşte şi de dreptul de a avea slujba în limba sa maternă, de presă scrisă şi audiovizuală în limba sa maternă, de sprijin financiar din partea statului pentru asociaţiile sale culturale, de relaţii libere cu Statul înrudit. Este vorba de drepturi elementare care astăzi nu îi sunt nici garantate şi nici asigurate. Am arătat şi cu alte ocazii, în acest emiciclu, că preoţii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de răsărit sunt supuşi persecuţiilor. A se vedea cazul preotului Bojan Aleksandrovic din Mălainiţa, comuna Negotin, iar Episcopia Dacia Felix, precum şi protopopiatul Dacia Ripensis subordonate Patriarhiei Române nu sunt recunoscute oficial de autorităţile sârbe, ceea ce contravine valorilor şi normelor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţei CEDO. Comisia de la Veneţia a calificat Legea sârbă despre cultele religioase drept discriminatorie în raport cu minorităţile locale. Stimaţi colegi, sper că Adunarea noastră va urma direcţia înţeleaptă trasată de dl Herrmann în chestiunea termenilor de identificare a minorităţii române din Serbia şi va evita orice abordare speculativă sau formală. (Aplauze)
L’Assemblée parlementaire du Conseil de l’Europe 1 octobre 2008 La situation des minorités nationales en Voïvodine et de la minorité ethnique roumaine en Serbie M. CUBREACOV (Moldova). –
Monsieur le président, mes chers collègues,
En tant qu’auteur du projet de résolution intitulé Violation des droits de l’homme de la minorité nationale roumaine en Serbie, du 17 octobre 2005, je me suis penché sur la situation de cette minorité autochtone habitant 154 communes roumaines et 48 communes mixtes entre le Danube, le Timoc et la Morava, en Serbie orientale. J’indique d’emblée que mon initiative ne concerne que la minorité roumaine de Serbie, conformément à l’intitulé très clair de l’excellent rapport de par M. Jürgen Herrmann. Les membres de cette minorité s’identifient eux-mêmes invariablement dans leur propre langue par l’endonyme «Roumains». Certains d’entre eux utilisent également, seulement lorsqu’ils parlent serbe, l’exonyme «Valaques». Les noms Valaque signifie Roumain, exactement comme Deutsch, Tedesco, Nemet, German signifient Allemand. Les noms Valaque et Roumain désignent la même réalité ethnique. Ces termes sont des synonymes et ne sont aucunement opposables. Je le dis en connaissance de cause, parce que la langue de cette minorité de Serbie, c’est ma langue maternelle et parce je suis moi-même Roumain, et, si vous voulez, chers collègues serbes, Valaque. En Serbie orientale, il n’existe pas de minorité roumaine à part et une autre minorité valaque à part. Voilà pourquoi notre rapporteur, M. Jürgen Herrmann parle d’une seule minorité qui est définie par deux termes sémantiquement équivalents et unis par une barre oblique. De pareils cas de parallélismes terminologiques sont multiples en Europe : Hongrois/Magyars, Grecs/Hellènes, Basques/Euskeriens, Finlandais/Suomalaisets, Arméniens/Hays, Géorgiens/Grouzines, Albanais/Skiptaires, Hollandais/Dutch, Juifs/Yehudim, etc. Cette confusion artificielle de termes fut introduite de l’extérieur de la communauté roumaine par les autorités serbes après la Seconde Guerre mondiale. Auparavant, les autorités serbes ne parlaient que des Roumains. Le but de cette opposition artificielle entre les termes Roumain et Valaque, est de scinder la communauté roumaine en Serbie orientale et d’empêcher une partie de cette minorité de jouir des bénéfices de l’article 3 de la convention-cadre sur la protection des minorités nationales. Que manque-t-il à la minorité roumaine de Serbie orientale pour être et se sentir une minorité européenne respectée et protégée ? Cette minorité, qui est par ailleurs majoritaire en Serbie orientale, a besoin de jardins d’enfants et d’écoles où l’enseignement soit dispensé dans leur langue maternelle, du droit de s’organiser librement dans ses rapports avec l’Église et de droit de chanter les cantiques dans sa langue maternelle, d’une presse écrite et audiovisuelle dans sa langue maternelle, d’un soutien financier de l’État pour les associations culturelles, de relations libres avec l’État-parent. Il s’agit de droits élémentaires qui, aujourd’hui, ne lui sont ni garantis ni assurés. J’ai déjà au l’occasion d’indiquer, dans cet hémicycle, que les prêtres et les croyants de l’Église orthodoxe roumaine de Serbie orientale sont soumis à des persécutions. C’est le cas du prêtre Bojan Aleksandrovic de Malainita, de la commune de Negotin, lorsque le diocèse de Dacia Felix et le décanat de Dacia Ripensis, rattachés à la Patriarchie de Bucarest, ne furent pas reconnus officiellement par les autorités serbes, contrairement aux normes fixées par la Convention européenne des droits de l’homme et à la jurisprudence de la CEDH. La Commission de Venise a considéré la loi serbe relative aux cultes religieux comme discriminatoire à l’égard des minorités locales. Chers collègues, je souhaite vivement que notre Assemblée suive la sage direction indiquée par M. Herrmann en ce qui concerne les termes d’identification de la minorité roumaine en Serbie et évitera toute approche spéculative ou formaliste. (Applaudissements)
Discursul lui Iurie Rosca la aniversare a 20 de ani de la fondarea Frontului Popular-PPCD
12 August, 2008 „Noua Generaţie” a Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) a organizat astăzi un marş de protest îndreptat împotriva agresiunii militare din Georgia, manifestându-şi, în felul acesta, solidaritatea cu poporul georgian, supus în prezent unei agresiuni militare fără precedent din partea armatei Federaţiei Ruse. Tinerii creştin-democraţi au cerut ultimativ Rusiei să-şi retragă necondiţionat armata de pe teritoriul Georgiei şi au îndemnat comunitatea internaţională să se implice activ pentru a ajuta Georgia în eforturile sale de afirmare a libertăţii şi integrităţii teritoriale, în aceste clipe dificile. Cele câteva sute de manifestaţi ţineau în mâni steagurile Georgiei, NATO, UE, RM, precum şi steagurile oranj ale PPCD şi au mărşăluit pe străzile capitalei, de la sediul PPCD din Chişinău, strada Nicolae Iorga 5, prin faţa Parlamentului şi Preşedinţiei până în faţa Ambasadei Federaţiei din capitala moldoveană unde au protestat aproximativ două ore. Tinerii au condamnat zgomotos Rusia pentru acţiunile sale în Georgia dar şi în celelalte republici exsovietice, inclusiv Republica Moldova, care continuă, până în prezent, să fie ocupate de trupe militare ale Federaţiei Ruse. “Dumnezeu să-i ocrotească pe fraţii noştri georgieni” „Afară armata rusă!”, „Moscova nu uita, Georgia nu este-a ta!”, Russian army, go home”, „Libertate Georgiei!”, „Armata rusă afară, din Georgia şi de la noi din ţară!”, „Jos imperialismul rus!” sunt câteva din sloganele care au răsunat în amiaza de astăzi pe străzile Chişinăului. Manifestul tinerilor a fost încurajat de oamenii din stradă, mulţi dintre care s-au şi alăturat protestatarilor, scandând alături de ei împotriva agresiunii şi imperialismului rusesc. Solicitat de reprezentanţii presei, vicepreşedintele şi liderul filialei Chişinău a „Noii Generaţii”, Sergiu Rabei, a declarat că această acţiune reprezintă o manifestare firească de solidaritate cu poporul georgian şi preşedintele acestuia, Mihail Saakaşvili, întrucât şi Georgia, ca şi Republica Moldova, se confruntă problema expansionismului rusesc, în procesul de democratizare, integrare europeană şi euroatlantică a ţării. „Georgienii trec acum prin nişte momente extrem de dificile şi este obligaţia noastră morală să le arătăm că suntem alături de ei, mai ales că PPCD, alături de Mişcarea Democratică Unită, condusă de preşedintele Saakaşvili, face parte din aceeaşi familie politică europeană, Partidul Popular European”, a spus Sergiu Rabei. La rândul său, preşedintele organizaţiei de tineret a PPCD, Victor Ciobanu, a menţionat, în luarea de cuvânt, ţinută în faţa manifestanţilor, că Rusia este o ţară agresoare, care continuă să-şi manifeste aceleaşi tendinţe imperialiste ca şi pe vremea imperiului sovietic. „Nu putem să stăm şi să privim indiferent cum armata rusă de ocupaţie omoară fraţii noştri georgieni doar pentru faptul că Georgia, ca şi Republica Moldova, vrea să se alăture ţărilor libere şi democratice şi să-şi restabilească ordinea constituţională pe teritoriul său, recunoscut internaţional. Cerem tuturor ţărilor democratice să fie alături de poporul georgian şi să determine Rusia să renunţe la agresiune şi să-şi scoată armată de pe teritoriul Gergiei. Dumnezeu să-i ocrotească pe fraţii noştri georgieni”, a declarat liderul „Noii Generaţii”, Victor Ciobanu. Amintim că ieri, conducerea PPCD a făcut publică o declaraţie prin care condamnă invazia armatei ruse în Georgia şi califică acţiunile Federaţiei Ruse ca fiind o violare brutală a normelor de drept internaţional şi un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Declaraţia PPCD a fost preluată de mai multe agenţii de presă internaţionale şi a fost difuzată integral de mai multe posturi TV importante din Georgia. Nicolae FEDERIUC, AP FLUX
Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu agresiunea militară întreprinsă de Federaţia Rusă împotriva Georgiei. Condamnăm în mod hotărât invazia armatei ruse în Georgia, invazie care violează în mod brutal normele de drept internaţional şi este un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Utilizarea separatismului teritorial împotriva noilor state independente din fostul spaţiu sovietic reprezintă unul dintre instrumentele constante ale politicii neoimperiale ale Rusiei. Separatismul este folosit în cazul Georgiei, ca şi în cazul Republicii Moldova, ca mijloc de blocare a aspiraţiilor ţărilor noastre de a-şi realiza obiectivele strategice de integrare instituţională în structurile europene şi euro-atlantice. Liderul poporului georgian Mihail Saakaşvili a reuşit să demonstreze lumii întregi că alegerile democratice în această ţară pot fi desfăşurate cu respectarea tuturor standardelor internaţionale, în pofida unor provocări politice şi diversiuni cu caracter economic, energetic şi comercial, în pofida unui război diplomatic şi mediatic total, declanşat de administraţia de la Moscova. Recentele victorii în alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare ale formaţiunii politice conduse de Mihail Saakaşvili au determinat Kremlinul să recurgă la cea mai dură formă de atac împotriva autorităţilor de la Tbilisi, agresiunea armată. Scopul acestui război declanşat de Rusia este blocarea procesului de apropiere a Georgiei de NATO în ajunul reuniunii miniştrilor de externe ai acestei organizaţii din decembrie anul curent. În acelaşi timp Rusia urmăreşte înlăturarea de la putere a guvernării Saakaşvili şi instalarea la Tbilisi a unei guvernări obediente Moscovei. Ca forţă politică ce şi-a exprimat de la început solidaritatea cu Revoluţia Rozelor şi ca formaţiune din cadrul aceleiaşi familii politice a Partidului Popular European, al cărui membru este şi Mişcarea Naţională Unită condusă de Mihail Saakaşvili, Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă deplina solidaritate cu conducerea Georgiei şi cere comunităţii internaţionale să ia toate măsurile pentru a curma invazia militară a Rusiei contra acestei ţări. NATO şi UE trebuie să îşi demonstreze de această dată nu doar îngrijorarea, ci şi capacitatea de a determina Moscova să renunţe la violarea normelor de drept internaţional şi la politica ei imperială. Partidul Popular Creştin Democrat face apel către autorităţile Republicii Moldova să îşi exprime atitudinea fermă faţă de intervenţia militară a Rusiei în Georgia şi să-i acorde ţării-prietene din cadrul GUAM tot sprijinul diplomatic, economic şi umanitar necesar pentru depăşirea situaţiei critice în care se află această ţară. Dumnezeu să ocrotească Georgia. Iurie Roşca, preşedinte PPCD Chişinău, 11 august 2008
Declaratia fractiunii PPCD cu privire la homosexualitate
Stimaţi colegi, Onorată asistenţă,
Am considerat de datoria mea să ies la această înaltă tribună pentru a face publică poziţia creştin-democraţilor în legătură cu manifestările tot mai agresive şi mai neruşinate ale unor grupuri marginale ale societăţii noastre de a impune societăţii practicile sexuale anormale ca pe o normalitate. Există anumite curente în lume care urmăresc surparea temeliilor morale ale societăţii şi care caută să penetreze şi să se răspândească şi în societatea noastră. Recenta tentativă de a organiza o aşa-numită paradă a homosexualilor şi a lesbienelor în centrul Chişinăului este o dovadă scandaloasă în acest sens. Am urmărit cu atenţie reacţiile critice ale celor care se declară victime ale intoleranţei, ca şi ale pretinşilor apărători ai drepturilor omului împotriva lui Dumnezeu şi a creaţiei Lui. Tot aici aş remarca şi uşurinţa cu care o parte a presei devine instrument de manipulare a acestor grupuri zgomotoase care atacă morala publică. O astfel de lipsă de discernământ se explică prin atitudinea potrivit căruia într-o democraţie fiecare poate să facă orice. Să nu uităm, însă, că Republica Moldova este una dintre cele mai religioase şi mai creştine ţări din Europa. Statisticile arată că circa 98% din populaţia ţării noastre mărturiseşte credinţa creştină ortodoxă, alături de fraţii catolici, baptişti sau de alte confesiuni creştine. Celelalte culte religioase sunt şi ele promotoare ale unor valori morale tradiţionale, pe care se şi întemeiază o societate care vrea să dăinuie în timp. Nimeni nu împiedică în ţara noastră, nici legile, nici practica activităţii organelor de stat, ateismul sau lipsa oricărei credinţe religioase. Şi totuşi, noi, ca reprezentanţi ai poporului, avem datoria morală să reprezentăm interesele majorităţii covârşitoare a oamenilor care ne-au adus în această sală prin votul lor şi care au convingeri moral-religioase. Partidul Popular Creştin Democrat împărtăşeşte viziunea creştină asupra omului şi a lumii ca operă a lui Dumnezeu. Dumnezeu-Creatorul ne-a creat pe noi, creaturile lui, după chipul şi asemănarea Sa, ne-a făcut fiinţe responsabile în faţa Lui şi ne-a dat legile morale de organizare a societăţii. Însăşi morala ca sentiment al răspunderii omului este o derivată a sentimentului religios, iar noi ca oameni de stat avem datoria să veghem la asigurarea moralei publice. Manifestările de genul celor care s-au consumat recent în centrul capitalei sfidează morala publică şi legile ţării. Mai grav, astfel de acţiuni ale celor care îşi zic de orientare netradiţională atacă în mod direct instituţii fundamentale ca FAMILIA, BISERICA ŞI ŞCOALA. Iar în felul acesta sunt atacaţi copiii noştri, este agresat viitorul acestei ţări. Legile ţării noastre la acest capitol sunt perfect euroconforme, statul apără dreptul la intimitatea vieţii private, inclusiv la astfel de ocupaţii care în mod obişnuit trezesc reacţii de repulsie. Însă una este intimitatea vieţii private şi cu totul altceva este invadarea ostentativă a spaţiului public cu asemenea manifestări de sfidare a bunului simţ. Iată de ce cred că acei cetăţeni care au reacţionat activ şi paşnic împotriva grupului care a descins în piaţă a fost perfect justificată. Să nu uităm, dragi colegi, că una din sarcinile de bază ale statului constă în asigurarea perpetuării poporului său. De aceea, pentru noi, de o primă importanţă este protecţia a familiei, ceea ce presupune asigurarea dezvoltării sănătoase din punct de vedere fizic şi psihic a copiilor. De menţionat este faptul că art. 48 din Constituţia Republicii Moldova stabileşte foarte clar că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Astfel, este evident că activitatea ONG Gender Doc-M sfidează litera şi spiritul Legii supreme a societăţii şi statului, pledând pentru legalizarea aşa-ziselor căsătorii homosexuale. Şi mai grav este faptul că această organizaţie chiar a simulat un fel de oficiere a unei căsătorii între două persoane de acelaşi sex arătând astfel că pledează pentru desfiinţarea instituţiei familiei, aşa cum astăzi aceasta este acceptată de întreaga noastră societate. Promovarea şi aplicarea acestei ideologii în unele state s-a răsfrânt negativ asupra instituţiei familiei şi a perturbat temeliile armoniei sociale. Se ştie de asemenea că mulţi dintre purtătorii virusului HIV/SIDA sunt homosexualii. Mulţimea cazurilor de abuzare sexuală a copiilor care se constată acum în unele ţări din occidentale, reprezintă o consecinţă directă a unei viziuni eronate asupra sexualităţii. Iată de ce trebuie sa-i protejăm pe copii noştri de propaganda făcută de unii ONG-işti, precum şi de unele instituţii mass-media, care le perturbează viaţa. Noi nu avem intenţia de a discrimina persoanele adulte care simt o tendinţă homosexuală. Avem tot respectul pentru fiecare persoană, care are discernământ şi alege în mod liber modul în care îşi trăieşte viaţa. Ceea ce însă nu trebuie să uite nimeni este faptul că pentru modul în care uzăm de libertatea noastră vom răspunde, fiecare în parte, în faţa lui Dumnezeu. Dragi colegi, fac apel către toate partidele politice, către instituţiile mass-media, către întreaga societate civilă să manifestăm răspundere şi solidaritate în apărarea copiilor noştri, a familiei şi a moralei publice. Aici nu e loc nici de competiţie politică, nici de indiferenţă. Sexualitatea este o chestiune intimă, care ţine de viaţa privată a fiecăruia şi este amoral să transformi o chestiune intimă în subiect de propagandă homosexuală şi de demonstraţie publică. Atunci când unii încearcă să organizeze parade ale homosexualilor, trebuie mai întâi să se întrebe dacă nu cumva asemenea evenimente publice, nemaiîntâlnite în istoria Republicii Moldova, sunt de natură să îi sfideze în mod obraznic pe cetăţenii formaţi în cultura noastră creştin-ortodoxă care este a majorităţii absolute, majoritate care este în consens de viziune asupra moralei cu celelalte culte din ţara noastră. Constituţia Republicii Moldova prevede clar în art. 28 că „Statul ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată”. Considerăm că această garanţie constituţională este mai mult decât suficientă pentru cei care decid să aibă o viaţă sexuală deviantă. Pentru asta ei nu pot fi discriminaţi. Dar noi nu putem admite ca integritatea spirituală, morală şi psihică a copiilor noştri să fie pusă în pericol de cineva care, fiind mânat de porniri deviante, încearcă să creeze precedente abominabile în ţara noastră. Homosexualitatea reprezintă un eşec moral şi existenţial, prin pierderea menirii omului de a se împlini pe sine însuşi prin urmaşi. Prin actul creaţiei Dumnezeu a dat viaţă bărbatului şi femeii, imprimându-le menirea de a fi “un singur trup”, în scopul perpetuării neamului omenesc. În faţa acestei realităţi evidente, homosexualitatea reprezintă un abuz lipsit de finalitate, un eşec al instinctului de conservare a speciei umane. Dragi colegi, am fost, suntem şi trebuie să rămânem creştini, responsabili de faptele noastre în faţa Lui Dumnezeu. Iar consensul naţional în privinţa integrării europene nu poate fi o scuză pentru stimularea unor astfel de manifestări care aduc atingere convingerilor noastre religioase şi morale, ca şi obligaţiei statului de a proteja familia, copiii şi morala publică. Vă mulţumesc. Iurie Roşca 15 mai 2008
November 6th, 2009 
VR 
ROMÂNII DE PESTE PRUT 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
