Victor Roncea Blog

1. 1996, februarie, 16

Prima reuniune a Clubului pentru politică externă a FIDESZ – PCU

A avut loc la Budapesta prima reuniune a Clubului pentru politică externă a FIDESZ – PCU, care, la acea dată, se afla în opoziţie. Németh Zsolt, vicepreşedintele partidului, a anunţat că scopul înfiinţării clubului este acela de a oferi o alternativă de dreapta la politica externă a guvernului socialist, având în vedere că „politica ungară faţă de ţările vecine, ca şi cea privind minorităţile maghiare, este falimentară (…) şi că este cazul să se pună capăt pasivităţii diplomaţiei ungare, aflată într-o continuă defensivă în faţa propunerilor româneşti privind reconcilierea istorică”.

Orbán Viktor, preşedintele FIDESZ, a anunţat că sprijină concepţiile privind autonomia ale episcopului Tőkés László (invitat la reuniune) şi s-a referit la minoritatea maghiară din România, în calitatea sa de componentă a naţiunii ungare. Concluzia discuţiilor, la care a participat şi Szőcs Ferenc, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, a fost că „este nevoie de o schimbare a politicii ungare faţă de vecinii ţării”.

2. 1997, iulie, 24

Forum de dezbateri la Târgul Secuiesc

Forumul de dezbateri organizat la Târgul Secuiesc, unde Orbán Viktor a atacat politica externă a guvernului socialist a premierului Horn, acuzându-l că duce o politică mult prea precaută în privinţa minorităţilor maghiare de peste graniţe şi că este fundamental incapabil să sprijine dorinţele acestora de autonomie.

3. 1997, august, 12

„Budapesta trebuie să sprijine deschis aspiraţiile de autonomie ale minorităţii maghiare din Transilvania…”

Orbán Viktor declară – în săptămânalul orădean “Erdélyi Napló” – că, pe viitor, „Budapesta trebuie să sprijine deschis aspiraţiile de autonomie ale minorităţii maghiare din Transilvania şi instituţiile adecvate acestei autonomii. Ceea ce dorim noi depăşeşte tratatul de bază, diferenţiindu-se de intenţiile originare ale actualului guvern”.

Ministrul de Externe ungar, socialistul Kovács László, va preciza că, prin declaraţiile sale, liderul tinerilor democraţi pune în primejdie interesele esenţiale ale politicii externe ungare.

4. 1997, septembrie, 13

Turneu în Transilvania

Premergător campaniei electorale, Orbán Viktor realizează un turneu în Transilvania. La Odorheiu Secuiesc, într-o adunare publică organizată de episcopul Tökés László, el declară că sprijină maghiarimea din Transilvania în lupta ei pentru îndeplinirea obiectivelor sale esenţiale: realizarea autonomiei, înfiinţarea unui sistem de învăţământ la toate nivelurile şi retrocedarea bunurilor bisericilor istorice maghiare. Orbán mai lasă să se înţeleagă că se consideră moştenitorul politic al lui Antall József şi că este dispus să-şi asume rolul de conducător a 15 milioane de unguri.

5. 1997, septembrie, 14

“Construirea unei mici lumi maghiare…”

În adunarea de la Târgu-Mureş, Orbán Viktor dezavuează participarea UDMR la guvernare, atrăgând atenţia că „guvernele vin şi se duc, dar comunităţile rămân” şi declară că, „în fiecare localitate din Transilvania unde trăiesc maghiari, importantă este construirea unei mici lumi maghiare, cu toate instituţiile ei, de la grădiniţe şi până la autoguvernările de rigoare”.

6. 1998, mai, 28

„Graniţele statului ungar nu se suprapun cu cele ale naţiunii ungare. Viitorul guvern va fi unul al întregii naţiunii ungare”.

De altfel, programul electoral al FIDESZ prevedea că, în cazul că acesta va ajunge la guvernare, va instituţionaliza un dialog sistematic şi oficial între statul ungar şi comunităţile maghiare care trăiesc în bazinul carpatic, va lupta pentru recunoaşterea drepturilor colective ale maghiarimii care trăieşte în minoritate în ţările vecine şi îi va sprijini aspiraţiile de autonomie.

Venirea la putere a guvernului de dreapta, condus de premierul Orbán Viktor, a dus la o escaladare până la paroxism a problematicii minorităţilor maghiare din ţările vecine Ungariei. Federaţia Tinerilor Democraţi – Partidul Civic Ungar (FIDESZ – PCU), principala forţă politică din coaliţia guvernamentală, a pus la punct, în cei patru ani de guvernare, o strategie specială „de unire, dincolo de graniţe, a naţiunii ungare”, destinată să devină nu numai o naţiune culturală, ci şi una politică. Principalele instrumente au fost acţiunile de obţinere prin toate mijloacele a autonomiei şi coordonarea acestora printr-un organism special înfiinţat, Consiliul Permanent Ungar.

Rezultatele acestui proces au avut efecte negative îndeosebi în România, unde se succed la putere guverne care au excelat prin incompetenţă şi slăbiciune, care au frizat lipsă de spirit naţional şi de patriotism. Prin contrast, strategia guvernului Orbán a obţinut rezultate notabile, prin canalizarea politicii externe pe direcţii bine definite, între care deţinerea iniţiativei în relaţiile cu ţările vecine şi schimbarea statutului minorităţilor maghiare din aceste ţări. Un rol important în realizarea mişcărilor tactice l-au avut serviciile secrete coordonate de Kövér László, un politician agresiv, de extremă dreaptă, şi implicarea liderilor organizaţiilor maghiarilor din ţările vecine ca şi a celor din emigraţia occidentală. Prezent la Budapesta în zilele imediat următoare, episcopul Tökés László, care îl sprijinise masiv pe Orbán Viktor în campania electorală, îi va cere viitorului prim-ministru o creştere a intransigenţei Budapestei în politica faţă de Bucureşti, prin denunţarea politicii României privind minoritatea maghiară, revizuirea înţelegerilor diplomatice şi a tratatului româno-ungar, intensificarea demersurilor privind: obţinerea autonomiei teritoriale, în zonele în care maghiarii alcătuiesc majoritatea, şi individuale, acolo unde trăiesc în minoritate; acordarea dublei cetăţenii pentru etnicii maghiari aparţinând comunităţilor din afara graniţelor; urgentarea reînfiinţării unei universităţi maghiare la Cluj; retrocedarea neîntârziată şi necondiţionată a tuturor bunurilor care au aparţinut bisericilor istorice maghiare din Transilvania; reluarea, sub formă sistematică şi oficializată, a convorbirilor panmaghiare, întrerupte înainte de vreme din cauza reacţiei internaţionale la comunicatul Conferinţei ungaro-maghiare de la Budapesta, din vara anului 1996.

7. 1998, iulie, 30

Minorităţile maghiare din ţările vecine Ungariei, o problemă de politică de securitate a Europei Centralale

Vicepreşedintele FIDESZ, Németh Zsolt, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, declară că „problema minorităţilor reprezintă şi o problemă de politică de securitate a Europei Centrale”. O declaraţie similară – făcută în 1990 de fostul ministru al Apărării Lajos Für, în sensul că „problema minorităţilor de peste graniţe face parte din politica de securitate ungară” – a stârnit reacţii de protest în ţările vecine.

8. 1999, iunie, 26 – 28

Orbán Viktor invocă sprijinul oficial al Pentagonului şi NATO pentru autonomia minorităţilor maghiare.

Au participat reprezentanţi ai Uniunii Maghiare Ardelene (organizaţie notorie pentru acţiunile ei revizioniste), ai grupului radical din Odorheiu Secuiesc (care, ulterior, vor înfiinţa Uniunea Civică Maghiară) şi liderii maghiarilor din Voivodina. Discuţiile s-au concentrat pe abordarea posibilităţilor ca – în cazul în care autorităţile din România şi Iugoslavia refuză a satisface cererile minorităţilor maghiare – Budapesta să poată cere intervenţia ţărilor occidentale, inclusiv prin intermediul NATO.

Afirmaţie maghiară, infirmată de SUA, în urma unei vizite la Budapesta a secretarului american al Apărării, William Cohen. Orbán Viktor a susţinut, într-o conferinţă de presă, că demnitarul american a fost de acord ca problema autonomiei minorităţilor maghiare să ocupe un capitol separat în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi să fie asigurată prin garanţii internaţionale, în primul rând ale NATO.

Pentagonul a dezminţit, precizând că, deşi Orbán Viktor „a stăruit cu obstinaţie ca NATO să-şi asume problema maghiarilor din Voivodina, în tratativele sale cu Belgradul, în scopul mai marii stabilităţi a ţării”, William Cohen „a ocolit problema autonomiei şi nu a dorit să abordeze nici aspectul asigurării acesteia prin ameninţare militară”.

Cu toate acestea, subiectul atitudinii favorabile faţă de garantarea securităţii minorităţilor maghiare a fost reluat în întâlnirile pe care premierul Orbán şi Szabó Tibor, şeful Oficiului maghiarilor de peste graniţe, le-au avut cu reprezentanţii lobby-ului maghiar, cu ocazia vizitelor în SUA, precum şi cu unii lideri ai minorităţii maghiare din România, pentru a le induce convingerea că acţiunile lor se află sub protecţia NATO.

10. 2000, februarie, 18

„Ţinutul Secuiesc, ţară-mamă din interior”

Németh Zsolt, cu ocazia vizitei sale la Miercurea Ciuc, declară că „pentru strategia maghiarimii din România se conturează tot mai mult rolul Ţinutului Secuiesc ca ţară-mamă din interior, pe care să se poată sprijini maghiarii care trăiesc în minoritate în diversele regiuni din Transilvania”.

11. 2003, iunie, 8

Iniţiativă legislativă privind înfiinţarea Regiunii

„Pământul Secuiesc”

La Ciumani, judeţul Harghita, a fost pusă în discuţie posibilitatea concretizării planurilor autonomist-separatiste maghiare la situaţia particulară şi condiţiile specifice arealului geografic denumit generic „Ţara Secuilor”.

Baza discuţiilor au constituit-o materialul intitulat „Pământul Secuiesc – Terra Siculorum – Autonomia Scaunelor Secuieşti/Autoguvernarea Pământului Secuiesc” şi un proiect de lege privind înfiinţarea regiunii Pământul Secuiesc, cu statut special.

12. 2003, august, 5

La Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, s-a înfiinţat Comitetul de Iniţiativă pentru constituirea Consiliului Naţional Secuiesc.

13. 2003, august, 26

Este dat publicităţii documentul „Cu voinţa comunitară pentru autonomia Pământului Secuiesc”, în care sunt prevăzute etapele concrete de realizare a dezideratului separatist enunţat, respective cele privind formarea structurilor proprii necesare constituirii CNS şi anume:

• 12 octombrie 2003 – înfiinţarea Consiliilor Locale Secuieşti;

• 19 octombrie 2003 – constituirea Consiliilor Scaunale Secuieşti;

• 26 octombrie 2003 – înfiinţarea Consiliului Naţional Secuiesc.

14. 2003 octombrie, 12

S-au constituit Consilii Locale Secuieşti în 24 de localităţi de pe raza judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.

15. 2003, octombrie, 25

Consiliile Locale Secuieşti sunt instituite în majoritatea localităţilor de pe „Pământul Secuiesc”

În următoarele două săptămâni s-au creat Consiliile Scaunale Secuieşti. S-a trecut apoi, conform planificării, la etapa realizării treptei superioare de reprezentare a consiliilor.

16. 2003, octombrie, 26

Şedinţa de constituire „de facto” a Consiliului Naţional Secuiesc

Au participat 190 de delegaţi ai celor 8 Consilii Scaunale.

Consiliul Naţional Secuiesc nu dispune de personalitate juridică.

17. 2003, decembrie, 13

La Cluj-Napoca se constituie, sub preşedinţia lui Tőkés László, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania

Reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc au impus structura proprie ca parte distinctă a Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, cu atribuţii exclusiv în ceea ce priveşte obţinerea autonomiei „Ţinutului Secuiesc”.

A. Rogojan

Vezi si Un terorist maghiar antiroman beatificat de Papa. Inca doua palme de la Vatican: una pe obrazul Romaniei alta pe obrazul Ortodoxiei. Beatificarea lui Bogdánffy Szilárd, salutata de Laszlo Tokes. Studiu: Metode, mijloace şi acţiuni subversive care au vizat destrămarea României (1919-1944). DOC / SSI