Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Când ai ajuns la capătul competenţelor, când eşti dărâmat moral şi toate straturile de falsă imagine de dizident şi intelectual create cu grijă au dispărut, autovictimizează-te! Ţi-ai atins nivelul de incompetenţă? Victimizează-te! Simplu, la obiect şi fără drept de apel. Mă refer, desigur la furtuna din paharul cu apă de săptămână trecută, când Vladimir Tismăneanu a anunţat că a fost ameninţat cu moartea, prin intermediul a două scrisori primite la sediul universităţii dn Maryland unde predă (cică!). Conţinutul celor două scrisori nu a fost făcut public: “Limbajul extremist, abjectia isteroida a insultelor, ma impiedica sa le reproduc”, afirmă Tismăneanu. Totuşi nimic nu l-a impiedicat să menţioneze că hate-mail sosite in noiembrie au pe plic stampila “Revista Romania Mare”. Departe de mine să îl apăr de Vadim Tudor, un individ pe care îl detest profund. Departe de mine şi gândul de a-i face puţintică reclamă lui Volodea, a cărui imagine publică este în acest moment egală cu zero, limbiştii de serviciu nepunându-se la socoteală (Oişteanu, Andrei Codrescu, Michael Shafir, Petru Clej şi trupa). DAR, momentul este perfect pentru a deschide cutia Pandorei: uciderea lui Petru Culianu şi autovictimizarea unor falşi dizidenţi, pentru a-şi creea notorietate şi veridicitate.

Michael Shafir, profesor la facultatea de studii europene din Cluj-Napoca (care organizează simpozioane despre anticomunism, dar discută în faţa audienţei reduse despre “pericolul” NapocaNews) se autovictimiza şi el, prin intermediul lui Alin Fumurescu, ziarist de şantaj format la şcoala lui Liviu Man şi apoi a lui Sorin Roşca Stănescu. Ameninţarea, evident antisemită, căci Shafir este evreu. Autorii presupuşi? Cine altcineva decăt bau-bau de serviciu, nazistii de la Noua Dreaptă, căci adresa de email de unde provenea mesajul de ameninţare era [email protected]. Am emis atunci trei ipoteze: că mesajul e fabricat chiar de Shafir, că dubiosul Fumurescu este autorul (se plictisea lumea citindu-i materialele seci de pe VoxPulica şi a creat senzaţie!), sau că autorul e Constantin Burlacu. Autorul era chiar Constantin Burlacu, personaj dubios emigrat în SUA, adept al unei ideologii melanj între păgânism-nazism şi legionarism, suspectat de uciderea omului de cultură Ioan Petru Culianu. Am avut o bănuială de milioane, căci Ctin Burlacu, care de cel puţin 10 ani nu face altceva decât să agreseze prin email toţi jurnaliştii români, făcându-i troacă de porci în cel mai abject mod cu putinţă, transformându-i pe toţi în ţigani, evrei şi compunându-le mesaje “prietenoase” de dimensiuni apreciabile (acum 7 ani am primit, alături de nişte membri ai Noii Drepte, emailuri de câte 10 pagini de la acest Burlacu. Toţi eram făcuţi în fel şi chip: unul era turc, altul evreu, eu eram ţigan!), s-a scăpat. Mi-a trimis, din greşeală probabil, un email în care Burlacu ([email protected]) purta un dialog chiar cu posesorul adresei [email protected]. Un dialog evident fabricat, Burlacu vorbind cu el însuşi şi ridicându-se singur în slăvi. Deci, dlor. Fumurescu şi Shafir, v-am rezolvat cazul!

Deloc întâmplător, laureata premiului Nobel pentru literatură, Herta Muller (care a minţit în privinţa persecutării ei de către Securitate, cartea ei “interzisă” din 1982, “Ţinuturi joase – Depresiuni”, fiind premiată de UTC!) , a vorbit chiar azi în EVZ despre modul cum era ameninţată de Securitate, dar şi de către o grupare obscură intitulată “Fiii lui Avram Iancu”, care l-a ameninţat şi pe Culianu, înainte ca acesta să fie ucis în 21 mai 1991 la Chicago. Este publicată, în premieră, şi o copie a unei scrisori de ameninţare din partea “Fiiilor…”, având ca siglă lupul dacic şi o secure. Tismimăneanu ameninţat, Herta Muller prezintă presei amănunte asemănătoare, Michael Şhafir ameninţat şi el, de dacistul păgân Burlacu. Deloc întâmplător, nu-i aşa? Lucrurile se complică însă şi mai mult.

Motivul şi autorii uciderii lui Ioan Petru Culianu, discipolul şi protejatul lui Mircea Eliade, nu au fost descoperite până acum. Împuşcat în stil KGB, în plin avânt creator, exact după vizita fostului suveran Mihai I în Chicago. Toate tezele şi teoriile, atât cea avansată de Andrei Oişteanu, cât şi cea a profesorului Ted Paul (Universitatea DePaul din Chicago), se rezumă la câteva piste destul rudimentare: Culianu a fost fie asasinat de către legionarii din exil, fie de către serviciile secrete din România. Legionarii, deoarece şi Culianu primise în anul 1990 mesaje de ameninţare de la “Fiii lui Avram Iancu”, care se autointitula “organizaţie patriotică radicală a exilului românesc”, cel mai probabil o oficină a DIE, Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii. Andrei Oişteanu, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, descrie cel mai bine acest lucru: “În 1990 şi la începutul anului 1991, Culianu primeşte adesea scrisori de ameninţare cu moartea, scrise în româneşte, cu o uşor detectabilă retorică a extremei drepte şi semnate de „Fiii lui Avram Iancu”. Investigaţiile au mers în direcţia organizaţiilor (neo)legionare ale exilului românesc din zona Marilor Lacuri (Chicago, Detroit, Toronto etc), dar şi în direcţia organizaţiilor „culturale” gen „Vatra Românească”, avîndu-1 ca preşedinte de onoare pe un Iosif Constantin Drăgan şi fiind – după opinia lui I.P. Culianu – creaţii ale Securităţii”. Culianu se pare că greşise „cu toate că era discipolul lui Eliade” şi deci „aparţinea familiei noastre (legionare, n.r.)”, cum se exprimă Eugen Vîlsan, un legionar bătrîn din Chicago – deoarece şi-a permis să-şi bată joc tot timpul de mişcarea legionară, numind-o „Garda de Lemn”, „smintealalegionară” sau „KuKluxKlanortodox”, dar şi urmând să se căsătorească cu o evreică. Unul dintre primi acuzaţi de această crimă a fost Constantin Burlacu. Suspectată a fost apoi şi organizaţia Vatra Românească. În orice caz “Fiii lui Avram Iancu” se pare că i-a mai ameninţat în acea perioadă atât pe Herta Muller, pe Culianu, dar şi pe Dinu Zamfirescu şi Mihnea Berindei. Puterea “legionarilor bătrâni” din SUA de a executa asasinate la comandă, realul pericol pe care îl prezenta Culianu la adresa acestora sau la adresa regimului comunist din România, rămân încă sub semnul întrebării. Chiar motivul asasinarii omului de cultură român este discutabil, ce să mai vorbim de autori.

Revenind la Tismăneanu, se pare că era “Fiiilor lui Avram Iancu” a revenit şi, o dată cu ea, veşnica tânguire a falşilor dizidenţi despre pericolul antisemit, extremist şi legionar. Este un joc surd făcut exclusiv de fostele structuri ale Securităţii, vă asigur. Nu au existat niciodată organizaţii radicale legionare ale românilor din exil, iar Vatra Românească, abia înfiinţată şi zguduită de evenimentele de la Tg. Mureş din martie 1990, nu se ocupa cu mesaje de ameninţare la adresa unor persoane care atunci nici nu erau cunoscute, darămite percepute ca fiind dizidente. Tismăneanu menţionează că a primit un mesaj de ameninţare asemănător în 1984, semnat de “Comandamentul Dumnezeu si Patrie”. Toate aceste emulaţii patriotice ale securităţii nu erau, desigur, patriotice. Ele nici nu aveau rolul de a ameninţa pe cineva, cât de a produce dovezi scrise ale “dizidenţei” celor aleşi să se întoarcă după răsturnarea lui Ceauşescu în România, să pozeze în vedete anticomuniste şi să redacteze rapoarte de condamnarea ale comunismului.

Vladimir Tismăneanu, de exemplu, ai cărui părinţi au instaurat comunismul bolşevic în România, şi care în 1976 în teza sa “Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt” lăuda comunismul şi înfiera sistemul capitalist, nu a fost, nu este şi nici nu o să fie vreodată dizident sau anticomunist. Emigrează în SUA în 1981 cu voie de la Securitate (ca mulţi alţi “dizidenţi” care au făcut studii în străinătate: Andrei Pleşu, Andrei Marga, Gabriel Liiceanu, etc), iar opoziţia sa ulterioară este mimată. Scrisorile de ameninţare primite sunt, cum am mai spus, doar parte a unui joc al elementelor securiste care ne pregăteau pentru noua eră “post-ceauşescu”, legitimând prin ameninţări xenofobe şi antisemite, pentru a discredita o posibilă revigore a naţionalismului, viitorii anticomunişti fabricaţi, veniţi acum să devină “repere ale dreptei“. În timp ce Ion Gavrilă Ogoranu lupta cu arma în mână în Mţii Făgăraş împotriva comunismului, nişte aleşi ai securităţii şi ai KGB erau paşaportaţi în Vest, “ameninţaţi” de diferiţi pioni securişti şi brigăzi legionare inexistente, transformaţi în trompete la Radio Europa Liberă. Şi acum, când Tismineţki nu mai păcăleşte pe nimeni, scoate din pălărie ameninţările naţionaliste şi antisemite. Truc vechi cu oameni vechi, dar nu mai ţine! Păcălici uitaţi de Securitate în SUA, de genul lui Burlacu, nu îşi mai joacă rolurile la fel de bine, multe măşti au căzut, se dau de gol prea uşor!

Realul mister rămâne însă în jurul morţii lui Culianu. Despre unele piste false, lansate de Oişteanu sau Coja (aparent pe poziţii diferite în această chestiune) am să mai scriu. La fel despre “Fiii lui Avram Iancu” şi despre o anumită structură “patriotică” din cadul DIE care operează clandestin şi azi şi care a încercat să îl atragă de partea lui Ceauşescu pe Emil Cioram, aflat la Paris. Şi desigur, despre “prietenii” Shafir şi Tismăneanu, care nu încetează să mă uimească cu tehnicile rudimentare învăţate la fabrica de dizidenţi.

George Bara / Napoca News

mărturii foto: scrisoare de ameninţare “Fiii lui Avram Iancu”, sursa EVZ.ro

Constantin Burlacu, autorul ameninţării la adresa lui Michael Şafir (mesaj primit pe adresa redactiei NapocaNews)

Corespondenta dintre autorul amenintarii lui Michael Shafir ([email protected]) si Burlacu. Sursa: blog Hai Dacia!

• Share
• Tweet
• Pin
• Email