FARA COMPLEXE Părinţi şi copii, în versiunea modovenească de Viaceslav Samoşkin O revoluţie, o revoltă sau o încercare de lovitură de stat?.. Ce s-a întâmplat la Chişinău în această săptămână?În tulburările care au zguduit capitala moldovenească s-au împletit mai mulţi factori politici şi sociali, specifici pentru această republică postsovietică. Însă, judecând după figurile tinere ale manifestanţilor care apăreau în toate înregistrările, în primul rând, am putea vorbi de conflictul generaţiilor, de cel dintre părinţi şi copii. Dar nu după Turgheniev, ci în versiunea pur moldovenaescă.Elita politică actuală a acestei ţări în mare măsură nu este decât un rod al acelei „moldovenizări” de cadre de conducere ale republicii începute în mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut după directa indicaţie a conducerii URSS. Acest lucru este valabil atât pentru primii preşedinţi ai Moldovei independente, Mircea Snegur şi Petre Lucinski, cât şi pentru actualul preşedinte Vladimir Voronin şi Partidul Comuniştilor din Moldova. Acest lucru este valabil, de asemenea, pentru liderii restului partidelor care valorează cât de cât pe eşichierul politic al republicii, inclusiv cele trei formaţiuni de opoziţie care au trecut pragul Parlamentului în alegerile din 5 aprilie.După ce mişcarea naţionalist-unionistă care a cuprins Moldova la sfârşitul anilor ’80-începutul anilor ’90 sub lozinca unirii cu “patria-mamă”, România şi pe urmă, în anii de întărire a statalităţii moldoveneşti, până în zilele noastre, acest stabiliment moldovenesc s-a manifestat prin definiţie ca unul antiromânesc. De ce? Pentru că îşi dădea seamă că în cazul „reunificării” cu România el îşi va pierde poziţiile dominante în stat şi în societate cu care s-a obişnuit încă din vremuri sovietice. De aici provine aceea ostilitate permanentă, ascunsă sau uneori chiar deschisă, a conducerii moldoveneşti faţă de orice încercare de apropiere adevărată de România – fie ca era vorbă de formula „cele două state româneşti” propusă de români în cadrul negocierilor asupra încheierii Tratatului politic dintre cele două ţări (nesemnat nici până astăzi), fie de sintagma „două state – un singur popor”, fie de disputa privind denumirea limbii de stat al Republicii Moldova, „moldovenească” sau „românească”.
Acest antagonism s-a manifestat cel mai pregnant în discursul politic al preşedintelui Voronin. El a acuzat de mai multe ori, inclusiv în jalbele sale trimise către Bruxelles, România de imixtiune în treburile interne ale Moldovei şi chiar de „imperialism românesc”. Iar în zilele crizei actuale această ostilitate şi-a atins apogeul atunci când preşedintele Moldovei, pur şi simplu, a condamnat România şi serviciile ei secrete de organizarea dezordinii în Chişinău, declarând pe ambasadorul român şi pe adjunctul lui persona non grata şi introducând regimul de vize pentru cetăţenii români. Concomitent, au fost anulate toate trenurile de călători pe traseul Chişinău-Bucureşti…
Nu trebuie crezut că din acest punct de vedere celelalte partide politice principale – Liberal-Democrat, Liberal sau Alianţa „Moldova Noastră” se deosebesc cu mult de Voronin şi partidul său. Chiar fostul simbol al unionismului, Partidul Popular Creştin şi Democrat al lui Iurie Roşca, în urmă cu câţiva ani a intrat în coaliţia cu Partidul Comuniştilor, asigurându-i majoritatea în parlament. Bineînţeles, în partidele de opoziţie există şi tinerii care nu s-au înfruptat încă din putere şi sunt lipsiţi de complexul nomenclaturismului şi, respectiv, antiromânismului. Însă timpul acestora se pare că n-a venit încă. N-a venit timpul nici pentru acei tineri „basarabeni”, participanţi la manifestaţii care strigau lozincile: „Jos comuniştii!”, „Noi suntem români!” sau „Vrem în Europa!” şi agitau steagurile româneşti. Mulţi dintre ei sunt absolvenţi sau studenţi ai universităţilor şi instituţilor româneşti. Doar nu trebuie uitat faptul că începând cu mijlocul anilor ’90 în învăţământul superior sau liceal din România se învaţă anual peste 2000 de tineri moldoveni. În anii de studii la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara ei, desigur, sunt pătrunşi de ideea românească, adică încep să se simtă români. Iată de ce în zilele de tulburari din Chişinău sute de studenţi şi elevi au organizat la Bucureşti şi alte oraşe mitinguri de solidaritate unde au scandat: „Basarabia – pământ românesc!” Iar mulţi dintre ei au încercat să treacă graniţa româno-moldovenească, însă au fost „frânaţi” de către vameşii moldoveni… Apropo, la Chişinău există şi asociaţia absolvenţilor de universităţi occidentale. Şi există nu altundeva, decât pe lângă Ambasada SUA. Potrivit ştirilor de la faţa locului, membrii acestei asociaţii s-au „expus” în rândurile organizatorilor manifestaţiilor care au degenerat în dezordine şi acte de violenţă. Întreg acest strat social în creştere dispune de un puternic potenţial proromânesc şi proeuropean. În afară de elementele lui existente în partidele politice, acest strat, o posibilă elită viitoare, nu s-a format, deocamdata, ca forţa politică adevărată. Însă cu timpul se va forma. Aceasta este realitatea. Nomenclatura de tip sovietic sau postsovietic nu poate exista veşnic. Şi poate că schimbările democratice reale vor veni în Moldova chiar mai curând, decât în alte republici postsovietice.
Pentru aceasta există un catalizator puternic, România vecină, membru al NATO şi al UE, care, , pentru mulţi moldoveni este – dacă nu „patria-mama” – „un simbol al Europei”. Nu este întâmplător faptul că alte mii si mii de moldoveni îşi depun cererile pentru obţinerea cetăţeniei române…
Este semnificativ şi comportamentul calculat al României în situaţia actuală. Prin vocea MAE ea a respins ferm toate acuzaţiile lui Voronin de imixtiune în treburile interne ale Moldovei, dar în acelaşi timp a declarat că nu va întreprinde măsuri simetrice faţă de Chişinău, păstrându-şi „tipul european de relaţii” cu acesta. Concomitent, Bucureştiul a declarat că va ajuta şi în continuare Moldova în cauza ei de integrare în Uniunea Europeană. Adică va susţine acele tendinţe politice pentru care vectorul devine din ce în ce mai mult tânăra generaţie a cetăţenilor moldoveni.(10.04) * * *
April 11th, 2009 
VR 
FARA COMPLEXE
Posted in Uncategorized 
Tags: 
