Victor Roncea Blog

Cum se manifestă naţionalismul românesc din Basarabia? Prin cultură. Cum se manifestă rasismul rusesc (mai ales cel comunist) în Basarabia? Prin ură. Cum se manifestă apartheidul în Basarabia? Prin umilirea economică, sanitară, educaţională a băştinaşilor de etnie română, care locuiesc majoritar în zona rurală. El se mai manifestă, după 27 august 1991, şi prin faptul că nenumărate fundaţii ruseşti deschid locuri de muncă bine plătite numai pentru rusofoni („rabota dlea ruskoiazâcinih”), dar mai ales prin intoxicarea informaţională. La Chişinău se editează zilnic principalele ziare ruseşti de la Moscova cu pagini locale, apar şi o mulţime de ziare şi reviste locale ruseşti, iar posturile de radio „Russkoie radio”, „Radio şanson”, „Avto radio”, „Hit FM”, „Retro FM”, „Serebreannii dojdi”, „Radio na semi holmah” şi multe altele nu au nici un fel de concurenţă în Basarabia din cauza frecvenţelor bune, a dotării tehnice excepţionale şi a salariilor mari pe care le primesc jurnaliştii. Chiar să vrei să scapi de televiziunile ruse, multe cu studiouri chişinăune (în care îşi monteză reportajele şi jurnaliştii de la Bucureşti), nu poţi. Sunt bine dotate, au reporteri, analişti, realizatori şi formatori de opinie profesionali, transmit fluxuri foarte bune de ştiri, inclusiv reportaje on-line din cele mai instabile puncte ale Pământului. şi, desigur, multe filme, dar nu titrate, ci dublate. Omul, animal media, ce să facă? Consumă ce e mai bun şi mai pe degeaba. Consumă, aşadar, şi multă românofobie rusească, injectată direct în subconştient.

Dar cum se manifestă mesianismul ortodox rusesc? Răspunsul îl găsim într-un citat dintr-un articol apărut zilele astea la Chişinău în media promoscovită: „…sub o formă de confederaţie liberă a ţărilor ortodoxe (din care ar face parte şi o Românie reîntregită!) în frunte cu ţarul Rusiei…”. Paranteza cu „România întregită”, la care trebuie să adăugăm sintagmele „teritoriul Moldovei” şi „mitropolitul României”, folosite recent de Alexei al II-lea într-un interviu, antifiletismul (adică lupta contra bisericilor ortodoxe etnice), cât şi insistenţa cu care este mediatizat termenul „Moldova” de către polit-tehnologii ruşi, arată că scenariul „confederaţiei libere de ţări ortodoxe în frunte cu ţarul Rusiei”, deşi e vechi, e pus anume acum pe rol. Nu trebuie să ne mire, aşadar, insistenţa cu care ideologii lui Vladimir Voronin (Mark Tcaciuc, Victor Stepaniuc, Oleg Reidman) propagă idea Moldovei Mari, a Moldovei Istorice care nu aparţine României, a „dependenţei totale a economiei moldoveneşti de piaţa rusă” (nu doar de cea energetică) şi a dominaţiei înfumurate, ignorante, violente a moldovenismului prorusesc asupra românismului proocidental.

Dacă ţinem cont de faptul că actualmente în Basarabia, cu 3,5 milioane de vorbitori de limbă română, nu se vinde nici un ziar românesc, nici o revistă (măcar culturală) românească, că nu există nici un magazin de carte românesc (iar cea ruseasca ajunge pentru 10 milioane de oameni) sau de CD românesc, cum se apără săracul român din Basarabia contra acestei invazii năucitoare de gazetă, carte, revistă, radio, televiziune, CD ruseasc? Se apără şi el cum poate. Se apără singur. Se apără cu firea lui românească. Se apără cu tradiţia lui românească, cu hora, cu doina, cu arhitectura „căsniciei lui sedentare” (A. Russo), cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu şi cu „Tatăl nostru”. Se apără cu limba lui cea română. Ce îi mai rămâne să facă?

Ţăranii români vorbesc la Piaţa Centrală din Chişinău cu „domnule”, „doamnă”, în timp ce ruşii (şi ucrainenii, evreii, găgăuzii, bulgarii, adică rusofonii) folosesc în adresare termenii ridicoli, umilitori ai epocii sovietice „mujcina”, „jenşcina”, „devuşca”. Românul spune: „Nu Vă supăraţi, doamnă, cât costă ceapa?”. Rusul „Po ciom luk?” Dar cel mai important criteriu al „naţionalismului românesc” din Basarabia este faptul că absolut toţi românii vorbesc perfect limba rusă, iar ruşii, practic toţi, deşi trăiesc în Basarabia de zeci de ani, nu vor să înveţe nici măcar „buna ziua”. Şi ei, ruşii, marea majoritate veniţi în Basarabia după 1945 pe roluri de comisari, ofiţeri NKVD şi funcţionari de toate nivelele, reprezintă doar 6 la sută în structura demografică a Basarabiei, primesc cele mai mari pensii şi au dreptul la cea mai solidă protecţie socială. Şi mai interesant este faptul că şi ruşii de la Moscova (în special politrucii din massmedia, chiar şi cei, democraţi) din 1989 încoace nu au mai vorbit de bine românii din Basarabia. Numai de rău. Dacă e să ne luăm după massmedia rusă, apoi românii sunt cel mai înapoiat popor de pe Pământ. Tonul discursului oficial şi neoficial rusesc este atât de urât, încât presa de la Chişinău s-a întrebat de nenumărate ori: „De ce urăsc ruşii atât de tare poporul român?” Recent, până şi un site prorusesc din Basarabia a pus (cu bătaie lungă) întrebarea cu privire la „românofobia rusească”. Ar fi bine să-şi pună această întrebare şi generalii din politica românească.

Pe 21 martie 2006 massmedia rusa (www.kreml.org) a lansat un nou proiect pentru Basarabia – „Novaia Moldova”. Acest proiect scoate completamente Basarabia din contextul ei european şi românesc, aşa de parcă ar fi vorba de o enclavă rusă din sud-estul Europei, orientează devenirea Republicii Moldova spre îndepărtarea de UE şi NATO (România nici nu este pomenită) şi spre dependenţa totală a Basarabiei de piaţa energetică rusă şi ofertele de pe piaţa muncii din Rusia. Este un necruţător proiect rasist, îndreptat contra etniei majoritare din RM (de 80%), împotriva păcii şi stabilităţii europene. Fiindcă, cum am arătat şi în altă parte, zona de contact a Europei cu „pusta rusă” şi Orientul încă multă vreme va destabiliza situaţia social-politică în Europa dacă nu se va stabiliza hotarul ei de sud-est, care acum trece tocmai prin Basarabia cea românească. Acest hotar (practic o jumătate din distanţa dintre Marea Baltica si cea Neagra) are doar o singura şansa pentru a fi bine întărit: reunificarea necondiţionată a Basarabiei cu România în baza votului Sfatului ţării din 27 martie 1918, a Tratatului de la Paris din 28 octombrie, 1920 şi a votului Senatului SUA din 28 iunie 1991. O fi, aşadar, naţionalist poporul român din Basarabia, dar atâta timp cât anume acest popor stă pe linia întâi a hotarului civilizaţiei europene, naţionalismul lui este, de facto, manifestare culturală europeană, bun simţ european, redută întărită europeană. Iar dacă Europa nu vede acest lucru, în ce se transformă Basarabia? În lacrima de sânge a României.