Victor Roncea Blog

A murit Colea Rautu. Stirea pe care am auzit-o, repetata din prostie in Jurnalele de seara si noapte la mai multe televiziuni, dar, ce este cel mai groaznic, inclusiv la Televiziunea “Nationala”, zicea asa: “s-a născut la 18 noiembrie 1912, la Bălţi în Basarabia – CineMagia scrie “Balti, in Rusia” – , dintr-un tată polonez şi o mamă moldoveancă”. Mama ce? Moldoveanca. Adica: tata de nationalitate polonez si mama de nationalitate “moldoveanca”. Uite-aici: https://www.tvr.ro/articol.php?id=37347&c=47.

Textul mai contine o tampenie: ca “numele sau initial era Colea Rutkovschi”. Aiurea! Era Nicolae, teveristilor! Ca avem cretini la TVR nu-i o noutate, dar ca Televiziunea Romana face propaganda stalinista in contextul de azi, al atacului la adresa romanilor din Basarabia practicat de comunistul Vladimir Voronin, este de-a dreptul revoltator si de sanctionat. Ca sa nu mai vorbim de impietatea la adresa memoriei lui Colea Rautu, care spunea despre mama sa – de la care a preluat numele autentic romanesc RAUTU – ca este din neam de razesi ai lui Stefan cel Mare! Ticalosia celor care au redactat, raspandit si repetat magaria asta vorbeste de la sine despre soarta tragica a romanilor care au trecut Prutul incoace: chinuiti ca sunt basarabeni in viata, nerespectati ca romani nici dupa moarte. Nu-i de mirare ca devin, saracii, duplicitari…

Colea Rautu s-a nascut in ”Tara de pamant”, adica Basarabia, asa cum o numeste scriitorul Geo Bogza, intr-o faimoasa carte de reportaje cum numai el stia sa scrie. Cartea se chema ”Tara de piatra, de foc si de pamant”, respectiv cea de piatra fiind tinutul motilor, cea de foc reprezentand Dobrogea si cea de pamant – Basarabia, ele toate in Romania, rotunda ca o paine.

Catunul natal al lui Colea a fost Limbenii Noi, din judetul Balti. In jur, campurile intinse il chemau sa le strabata viforos, in goana calului, pe deselate, caci de unde bani pentru sea? Caii basarabeni sunt faimosi in lume, iar micul Colea ii iubea la nebunie. Aceasta il va ajuta mult mai tarziu, in cariera cinematografica.

Numele adevarat al actorului este Nicolae Rutkovschi, tatal sau fiind polonez. In schimb, mama, nascuta Rautu, era din neam de razesi ai lui Stefan cel Mare. Numele ei l-a adoptat si Colea. Tatal era “caretas” vestit. Din mainile lui ieseau trasuri si landouri frumoase. O trasura facuta de el, unui general din Balti, a luat medalia de aur la expozitia internationala din 1925, desfasurata in Parcul Carol.

Alaturi de cai, pasiunea fiului de caretas a fost cinematograful. Fugea la Balti, intra in sala de cinema dimineata si iesea tarziu, dupa apusul soarelui, chiar daca vedea de cateva ori acelasi film. Elev la liceul militar, “Regele Ferdinand”, din Chisinau, orfanul Rutkovschi (tatal ii murise de cancer la 48 de ani), in zilele de permisie, fugea tot la cinematograf. Dar pe atunci nu se gandea sa devina vedeta, ci fotbalist. Ajuns insa la Bucuresti, vede un anunt prin care Teatrul de Opereta cauta coristi. Si cum avea voce frumoasa si cunostinte muzicale din scoala, s-a prezentat la concurs. S-a gandit intai sa cante o melodie romaneasca, dar avea un pronuntat accent basarabean si isi inchipuia ca-l vor respinge din cauza dictiunii. A ales atunci celebra romanta: “Ocii ciornaie”. Comisia a ramas cu gura cascata. Demult nu mai ascultase asemenea glas. Si a fost angajat imediat. Ba odata, Ion Dacian, marea vedeta a teatrului, fiind ragusit, la propunerea doamnei Vladoianu, devenita mai tarziu, doamna Dacian, lui Rautu i-a revenit sarcina sa-l dubleze pe tenor. Colea canta din culise, iar Dacian a facut ceea ce se cheama astazi play-back. Puiu Maximilian, cunoscut revuist, tatal lui Mihai Maximilian, si acesta excelent autor de reviste (sotul Stelei Popescu), il prezinta pe Colea lui Tanase si acesta il angajeaza in echipa de “boys”, tineri prezentabili, in stare sa cante, sa danseze si chiar sa spuna cateva replici. Intre acestia mai figurau Geo Barton si Radu Zaharescu. Spectacolele lui Tanase, repetitiile constiincioase constituiau o adevarata scoala de actori completi. Geo Barton avea sa devina curand un actor de drama, iar Zaharescu va forma impreuna cu Horia Serbanescu un duo de neuitat. Colea Rautu se va lansa ca solist vocal.

Dar cate cantece n-a lansat Colea Rautu?! Majoritatea erau melodii compuse de Nicolae Kirculescu, cu texte de Puiu Maximilian. Cine din genaratia mea nu a fredonat: “Hai cosar, cosar”, “Anticarul” sau “Mica maimutica”?

Tot lui Puiu Maximilian i-a apartinut textul unei vesele melodii cu un refren care suna astfel: “Coli, colea, colo, oho”. Cantecul a fost lansat de Rautu. In mod paradoxal, prenumele “Colea” nu vine, cum ar fi firesc, de la Nicolae, ci de la acest cantecel, adoptat cu entuziasm de catre bucuresteni, mai ales cand el a fost interpretat si de primul trio din Romania, trio “Carabus”, format din Radu Zaharescu, Grisa Tascarov si Colea. Pe Grisa il adusese Rautu tot din Basarabia. Trioul a intreprins turnee cu trupa lui Tanase, in Grecia, in Turcia, Egipt si Palestina. Dar pribeag ca insusi vantul, Colea nu a ramas decat 5 sau 6 ani la teatrul ”Carabus”, trecand in alte si alte trupe particulare.

Iata-l in mica sala de la subsolul Ateneului, unde Puia Ionescu isi injghebase o trupa in care ii gasim pe Maria Tanase, pe Aurel Munteanu si pe Colea al nostru. Jucau o comedie vieneza se intitulata ”Sfinxul din Hollywood”. Gurile rele spuneau ca Puia primise in dar sala de la ministrul “scoalelor”, doctorul Constantin Angelescu. Regia o semna Nicu Kiritescu (fratele autorului ”Gaitelor”). Sef de orchestra era celebrul baterist, Sergiu Malagamba si spectacolul s-a jucat cu casa inchisa o stagiune intreaga, desi ministrul doctor nu-i daduse bani Puiei si pentru afise. Dar cele trei nume de interpreti atrageau publicul si fara sa fie nevoie de afisaj.

Slagarele lansate de Colea se mai canta si azi prin restaurante: “Luna, luna, minte-ma!” sau “Ploua in seara aceea, doamna”. Dar Rautu nu se vrea numai cantaret. Se simte atras puternic de profesiunea de actor si face parte din prima echipa care pune bazele teatrului din Pitesti.

Nu trece multa vreme si marele actor Ion Manolescu este numit director adjunct al Teatrului CFR – Giulesti. Pentru intarirea trupei el il cheama pe pe Colea de la Pitesti si ii incredinteaza tanarului regizor, Horea Popescu misiunea de a monta capodopera lui G.M. Zamfirescu, “Domnisoara Nastasia”. Colea Rautu este distribuit in Ion Sorcova. Avea pe atunci 46 de ani. Principiile realiste ale lui Stanislavski erau la mare moda si unele se mai poarta si acum. Personajul Sorcova era curelar. Rautu gaseste unul prin Obor. Il urmareste cu atentie cum lucreaza. Cumpara chiar cateva unelte ale acestuia. Ba ii ia si scaunul, numit cal, pe care il va introduce in decor. Premiera e un succes rasunator. Distributia a fost la mare inaltime: Marga Anghelescu – Nastasia; Colea Rautu (Ion Sorcova); Nicolae Sireteanu (Vulpasin, crminalul indragostit de Nastasia) Mircea Cruceanu (Luca).

Indiferent de cate roluri mai avea sa joace, frumoase, importante, rolul vietii lui Colea Rautu ramane Ion Sorcova. Mihai Petrovici spune ca vazandu-l, aveai impresia ca actorul Rautu a ramas in cabina, iar pe scena a intrat altcineva si acest altcineva era curelarul Ion Sorcova. Intr-un autograf pe care sotia lui G.M. Zamfirescu i l-a daruit lui Colea, ea scrie ca el este cel mai mare si mai autentic interpret al lui Ion Sorcova, dintre toti pe care i-a vazut.

Curand, la Teatrul Giulesti incepe sa se afirme o noua vedeta: Stefan Mihailescu-Braila. Impreuna cu Rautu, cei doi vor forma un cuplu extraordinar in piesa lui Bertold Brecht – “Puntila si sluga sa Matti”. De asta data li se cere o renuntare partiala la stilul de interpretare de pana atunci si li se impune o adaptare la ”efectul de distantare”, specific teatrului brechtian, adaptare pe care cei doi o izbutesc minunat, sub bagheta regizorala a lui Lucian Giurchescu.

O alta biruinta a lui Colea Rautu avea s-o constituie complexul rol al lui Nikita din drama lui Tolstoi – “Puterea intunericului”. Actorul il mentioneaza pe colegul sau N.N. Matei, alaturi de care a putut intra mai bine in pielea personajului. Spectacolul a avut un asemenea succes, incat pentru a putea cuprinde mai bine numarul celor dornici de a-l vedea, cateva reprezentatii s-au dat si la Sala Palatului.

La toate aceste izbanzi, o mare contributie a avut-o excelentul si indelungatul manageriat al directoarei teatrului, doamna Elena Deleanu, care intr-adevar a stiut sa conduca institutia “cu o mana de fier imbracata intr-o manusa de catifea”, atragandu-si respectul dar si dragostea actorilor.

Odata cu anul 1954, incepe si glorioasa cariera cinematografica a lui Colea Rautu. Unul din veteranii filmului romanesc, Paul Calinescu, il alege pentru rolul lui Ilie Barbu din filmul “Desfasurarea”, o ecranizare dupa nuvela lui Marin Preda. Criticul Tudor Caranfil scrie: “Autenticitatea austera a lui Rautu, cu privirea cand taioasa, cand vicleana, are o economie de mijloace si o forta expresiva pe care numai un rol mare i-o poate oferi”. O secventa antologica ramane aceea in care Ilie Barbu imbraca prima pereche de bocanci din viata lui.

Doi ani mai tarziu, in 1956, Victor Iliu il distribuie in rolul lui Pintea, jandarmul care-l urmarea pe Lica Samadau, din filmul devenit clasic: “La Moara cu noroc”, o ecranizare dupa Ion Slavici. In afara maiestriei regizorului se afirma si un quartet de mari interpreti: Geo Barton in rolul talharului Samadau; Constantin Codrescu in rolul lui Ghita, carciumarul dornic sa se imbogateasca, indiferent de pret; Ioana Bulca jucand-o pe frumoasa sotie a lui Ghita si Colea Rautu – jandarmul. Aproape ca nu a fost regizor important din cinematografia nationala care sa nu-l fi folosit pe Colea. Chipul sau usor exotic i-a permis sa fie si turc si cazac si tatar si indian, iar Mircea Dragan i-a atribuit rolul hotului ucrainean, care fura calul lui Voda Stefan, in filmul ”Fratii Jderi”, ecranizare dupa vastul roman al lui Mihail Sadoveanu.

Tacerile lui graitoare de intelepciune, expresia cand blajina, cand voluntara, i-a indemnat pe unii cineasti sa-i incredinteze interpretarea unor activisti de partid si numai cu talentul sau cu totul deosebit Colea a izbutit sa-i faca credibili, desi in sufletul lui de basarabean stia bine de ce sunt in stare comunismul si puterea sovietica.

Daca ar fi sa insiram toate filmele in care a interpretat roluri diferite intre ele, izbutind de fiecare data sa dea o noua personalitate personajului ce-l avea de jucat, nu ne-ar ajunge pagina acestui ziar. Avea 90 de ani, cand Dinu Sararu il angajeaza la National, pentru a fi cel mai autentic tatar din cati au fost distribuiti vreodata in “Azilul de noapte”, mult jucata piesa a lui Maxim Gorki .Vorbind despre talent, Rautu incearca sa-l defineasca: “Este acea necunoscuta care-l deosebeste pe artist de meserias”.

Regizorul Mircea Muresan, care l-a folosit pe Colea si in “Rascoala”, film premiat la Cannes, si in serialul “Toate panzele sus”, scrie: “Colea Rautu este un actor pe care Dumnezeu, la impartirea darurilor lumii, nu l-a uitat si ii multumim ca ni l-a daruit noua Romanilor”.

Inchei portretul pe care m-am straduit sa i-l inchin la aniversarea de 95 de ani de rodnica viata cu un citat din poetul Nichita Stanescu, citat descoperit in frumoasa carte “Amintirea ca un parfum” a Silviei Kerim: “De amar de vreme ma gandeam sa astern un cuvant de drag si de profund respect, de pretuire si de invinetire a stelelor, despre marele nostru artist interpret Colea Rautu, despre domnia sa, cel cere uneori ne zice pe toti cu atata tandrete si discretie, incat chiar noua insine ni se pare ca suntem(…) Actor de geniu, cum toti o recunoastem, trebuie cineva sa spuna si scris, iar nu numai marturisit pe la colturi!” Ce-as mai putea adauga? Dorinta de a va avea printre noi inca multi ani inainte! Doamne ajuta!