Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Extrase din ultimul numar al revistei Q Magazine

Sinescu, 
aghiotantul lui Dumnezeu
Text: Raluca Botezatu / Foto: Bogdan Dinca

CV-ul lui masoara 63 de pagini. „Cat lucrarea mea de licenta!”, imi spunea o prietena careia i l-am aratat. Dar, oricum, asta-i fleac in ochii lui Dumnezeu! Dumnezeu are cu el alte afaceri. De zeci de ani si l-a facut aghiotant, incredintandu-i cele mai crancene trante cu moartea. Pe semne ca ii este unul dintre favoriti din moment ce i-a dat pe mana mii de vieti. Era musai ca si el sa se ridice la nivelul asteptarilor. Si uite asa a devenit Ionel Sinescu unul dintre cei mai buni medici urologi ai lumii.

MARELE PLAGIATOR SI UCIGASUL LUI TEOCTIST

Ionel Sinescu n-a sarit niciodata calul in ceea ce priveste evolutia profesionala. A fost al naibii de rabdator, a asezat caramida peste caramida, ca cel mai cinstit dintre zidari. Asta nu l-a ocolit de rivali. El este „marele plagiator” din medicina romaneasca! El este cel care l-a „omorat” pe Patriarhul Teoctist! Ce vreti mai mult decat atat? Cei care l-au zgandarit n-au fost niste pitici, nu s-au multumit cu jumatati de masura. Au taiat pana la os, adanc, dintr-o singura miscare, asemeni unor chirurgi senili, hodorogiti in contemplarea suferintei umane. Doar ca eforturile lor au fost avortate cam iute pentru atata precizie. Moartea Patriarhului nu ar fi putut fi evitata nici de cel mai bun chirurg din lume. Asta s-a demonstrat usor. Cu toate acestea, valurile produse in presa nu i-au fost indiferente medicului cu zeci de ani de experienta in spate.
Acuzatia de plagiat se producea in urma cu doi ani. Era perioada in care se punea in discutie cum ca doctorul Ionel Sinescu ar fi putut deveni rectorul Universitatii Carol Davila din Iasi si, totodata, membru al Academiei de Stiinte Medicale. Era extrem de greu de acceptat pentru o serie dintre colegii de breasla. Si atunci s-au pus niste rotite in miscare: „Un foarte mic grup de ziaristi de la Gardianul au fost angajati in aceasta actiune de defaimare a mea. Lor li s-au adaugat doua articole in ziarul Ziua, articole care nu erau decat o sinteza a celor aparute in Gardianul. Restul presei nu m-a acuzat niciodata de plagiat si nu s-a pus niciodata problema aceasta nici la Comisia de Etica, nici la Universitate si nici in justitie. Nu cred ca o intreaga categorie profesionala, cum este cea medicala si care este la varf, ar fi putut sa ma voteze si sa devin membru titular al Academiei de Stiinte Medicale ca plagiator sau membru al Academiei Romane. A fost o inscenare stimulata in diferite moduri. Iar cei care au facut-o se stiu, imi sunt colegi! Va inchipuiti ca, daca eu as fi stiut ca macar 1% din ceea ce se spune despre mine este adevarat, as fi plecat din sistemul medical.” Cele doua publicatii au fost actionate in instanta, iar medicul Sinescu a castigat procesul. (FALS – procesul e in derulare – nota mea)

JOACA DE-A DOAMNE-DOAMNE

„Am simtit de multe ori ca ma joc de-a 
Dumnezeu!” Doctorul Sinescu mi-a recunoscut asta cu o oarecare sfiala, sfiala credinciosului nepracticant. Crede, pentru ca a nu crede inseamna a deveni plumb, inseamna sa zaci rupt si rigid, inert pe vecie. Fara a crede, in ciuda tuturor eforturilor lui si a stiintei nemasurate pe care si-a insusit-o in ani, trupurile, corpurile pe care le manuieste cu maxima precizie pe masa de operatie ar deveni cu toate sarcofage cu manere de metal…

Doamne iarta-ma! – nota mea

• Share
• Tweet
• Pin
• Email