Victor Roncea Blog

Caz de cenzură şi la România liberă
Da, se ascute lupta, ca să zic aşa! România liberă a refuzat să publice un text excelent scris de Marius Vasileanu! E vorba de semnătura unui ziarist cumpătat şi echilibrat, specie din ce în ce mai ameninţată! Textul îl puteţi citi aici. (adica la Tismaneanu)

Mineriada liichelelor: Text de Marius Vasileanu refuzat de “Romania Libera”
04/08/2009 — tismaneanu
Mineriada liichelelor
de Marius Vasileanu

TEXT REFUZAT DE ZIARUL ROMANIA LIBERA (Ha, ha! – nota mea)

Încă nu mi-am aşternut până azi amintirile din viaţa de ziarist. La vârsta mea, 45 de ani, nici nu este cazul. Fiind vorba despre specificul acestei rubrici, voi aduce azi o mărturie.

În ziua în care preşedintele Traian Băsescu participa cu stoicism la acea şedinţă de pomină de condamnare a comunismului, lucram la unul din ziarele importante de pe piaţă. Ca orice om normal la cap simţeam că se face istorie şi voiam să privesc, măcar la tv, desfăşurarea evenimentului. Am fost bruiat într-o primă instanţă de miştourile ieftine pe care le făceau colegii mei de birou. Erau trei-patru oameni, şefi de departamente, ca şi mine. Între timp au ajuns chiar în poziţii şi mai înalte. La vârsta pe care o au, în jurul a 40 de ani, mi-am spus, este modul lor de a se dezintoxica, o dată cu întreaga ţară normală. Eram generos însă căci băşcălia se adresa preşedintelui şi celor care îi stăteau aproape în acel moment atât de special (Andrei Pleşu, Horia Patapievici, etc) iar nu unuia precum măscăriciul de Butimanu. Dorind totuşi să vizionez evenimentul, am plecat în alt birou unde erau alţi 3-4 oameni foarte tineri (în jurul a 25 de ani). Televizorul acestor ziarişti era închis! Fiind şeful lor, au fost nevoiţi să mă suporte chiar dacă nu-i interesa defel. Era de înţeles, ei nu trecuseră prin nenorocire, mi-am zis, nu aveau nici un fel de traumatism. Cu astfel de ziarişti, e uşor să mai pui de-un comunism, de-o mineriadă, acolo.

Am rememorat aceste trăiri în momentul în care am citit mai deunăzi acuzele unui caraghios frustrat chemat recent să conducă un alt Cotidian. Scremându-se să-şi apere un prieten, turnător la Securitate, ipochimenul vorbeşte despre: „cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului”… (Deci asta-i doare cel mai tare! Ha, ha, ha! – Nota mea) Chiar aşa, cine sunt aceştia, domnule?? Să fie Vladimir Tismăneanu dimpreună cu întreaga comisie, care au fost calomniaţi şi înjuraţi cum n-au mai fost nicicând până atunci? Să fie preşedintele Traian Băsescu care s-a ales cu o suspendare de mandat? Să fie cei care abia îşi mai duc zilele în urma bătăilor şi închisorilor pe care le-au trăit? Cine profită din ”operaţiunea” de condamnare a comunismului!? De fapt, cuvântul ”operaţiunea” spune totul, arată cum gândeşte omul!…

Eu cred că, în cei câţiva ani parcurşi, cei care au profitat în primul rând sunt chiar cei incriminaţi. Căci niciodată nu a avut loc o operaţiune de spălare mai parşivă precum s-a petrecut în ultimii ani. Solidaritatea leprelor a transformat CNSAS-ul într-o instituţie impotentă. Solidaritatea jigodiilor şi a celor lesne de prostit nu au făcut decât să fie scoase în faţă (din nou!) lichele de teapa lui Adrian Păunescu – cum bine arăta pe blogul său excelentul ziarist Cristian Pătrăşconiu, ziarist devenit din motive de conştiinţă una din ultimile victimele.

Nostalgici comunişti, securişti şi informatori din toate taberele, uniţi-vă! Este timpul să puneţi de încă o mineriadă: cea făptuită de liichelele din presă!