Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

unul din momentele care mi-au marcat viata a fost Revolutia din decembrie 1989, pe care am trait-o din plin la timisoara. aveam 25 de ani si eram fericitul posesor al unui atestat de artistliber profesionist, deoarece cantam jazz, la contrabas. mai bine zis,incercam sa devin muzician de jazz, pe nervii saxofonistului liviu butoi,care era un adevarat mentor pentru mine si alti cativa tineri cecochetam cu muzica. toata ziua studiam individual sau cantam impreuna,intr-un demisol inchiriat intr-o vila de langa liceul “c.d.loga”. de doua ori pe an, cantam in formula liviu butoi quartet la festivalurile de jazz de la sibiu si costinesti si mai faceam cativa banuti in urma putinelor concerte pe care le mai prindeam prin tara.
ignoram cu totii regimul comunist, care ne ignora, la randul sau,considerand artistii ca noi niste paria. in decembrie 1989, incepuserasa apara zvonurile despre problemele unui preot maghiar. am aflat amanunte de la radio europa libera. era 16 decembrie 1989, sambata, pe la pranz. stiam casa din piata maria in care locuia laszlo tokessi am vrut sa vad cu ochii mei ce se intampla acolo. am luat tramvaiulde langa catedrala si n-am coborat la prima statie, pentru ca voiam sama asigur intai privind pe geam ca nu sunt pericole. am zarit cativaoameni adunati pe straduta din fata bisericii reformate maghiare,cu fata catre ferestrele pastorului. din piata sinaia, m-am intors pejos si m-am oprit la colt. nu erau mai mult de 30 de persoane. mi s-aparut ciudat ca sunt lasati sa stea acolo. erau, insa, binesupravegheati. in zona, frecau menta niste personaje dubioase, evidentsecuristi. ii recunosteai dupa hainele lungi din piele gri, pantofii“otter” si tunsoare. intr-o masina parcata in apropiere erau alti doidubiosi care erau atenti la tot ce se intampla. oamenii adunati incasei parohiale, care este lipita de biserica, erau enoriasi maghiarisi cativa romani. nu erau agitati si vorbeau intre ei aproape insoapta, aruncand cate-o privire ingrijorata spre dubiosii care iisupravegheau. m-am mirat ca n-am vazut nici o patrula de militie peaproape. n-am stat prea mult in zona, pentru ca n-aveam chef deprobleme.
seara, impreuna cu doi prieteni, zoran si gabi, m-am dus la “filiera franceza“,la cinema “timis”. am iesit de la film si gabi ne-a dus cu masina panala el acasa. locuia in cartierul “intre vii”, pe langa gara de est. indrumul nostru, am trecut prin fata comitetului judetean de partid timissi am fost socati sa vedem cladirea inconjurata de politisti si soldatidin trupele de securitate. nu mai exista un geam intreg, iar trotuareleerau pline de cioburi, resturi de carti de-ale lui ceausescu, sticle dewhisky sparte si bucati de mobilier. mariana, mama lui gabi, ne-apovestit ca timisorenii au iesit in strada, in sprijinul enoriasilor lui laszlo tokes.
am aflat apoi ce s-a intamplat. Continue Reading la Sorin Bogdan Blog » 

• Share
• Tweet
• Pin
• Email