Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris de Victor Roncea

„Ori recunoaştem o dublă responsabilitate a statului şi a minorităţii, ori, dacă nu suntem dispuşi să recunoaştem această dublă responsabilitate pentru o evoluţie pozitivă a minorităţii, vă asigur că toate programele guvernamentale şi europene sunt sortite eşecului“, a afirmat, ieri, preşedintele Traian Băsescu, la conferinţa de lansare a Raportului asupra Strategiei Naţionale de îmbunătăţire a situaţiei romilor. Explicånd că pledează nu pentru asimilare, ci pentru păstrarea obiceiurilor etniei ţigăneşti, Băsescu a mai arătat că, în pofida oricărei strategii, punctele slabe ale unei evoluţii pozitive a situaţiei romilor rămån educaţia şi auto-responsabilizarea minorităţii nomade a Europei. „Hai să fim cinstiţi – a îndemnat Băsescu -, avem o mare problemă de imagine. Mergeţi la Paris, mergeţi la Oslo, mergeţi la Roma, mergeţi la Milano, minoritatea romă este prezentă în orice colţ, în faţa oricărui muzeu, şi nu ca să intre în muzeu“. „Vă spun că, pånă cånd minoritatea romă nu va fi conştientă de propria ei responsabilitate pentru a ieşi din situaţia dificilă, putem să scriem încă zeci de rapoarte guvernamentale. Putem mări oricåt ajutorul financiar, putem mări oricåt alocaţiile sociale, pånă cånd minoritatea romă nu va fi ea însăşi conştientă că are responsabilităţi faţă de ea însăşi, problemele vor dăinui, banii se vor cheltui cu eficienţă minimă şi cu progrese minime“, a mai spus şeful statului. Ziarul „Curentul“ a luat foarte în serios chestiunea şi propune o dezbatere publică naţională asupra problematicii romilor şi a confundării romånilor cu romii pe plan internaţional.

Este de remarcat că, ieri, chiar în timpul expunerii preşedintelui, un grup vocal de romi a început să protesteze în sală invocând incidentul privat al lui Băsescu, legat de o reporteriţă agresivă a Trustului lui Felix, caracterizată în particular drept o „ţigancă împuţită“. Practica vociferărilor, orice s-ar discuta, în fapt o respingere a dialogului constructiv, este o constantă a organizaţiilor din trena mogulului „societăţii civile“ internaţionaliste, George Soros, care se laudă că a dat 70.000.000 de euro pentru „incluziunea“ romilor. Alianţa Civică a Romilor, responsabilă de gălăgia de ieri, este o umbrelă de organizaţii creată după un model deja patentat. Ca şi în cazul „Roşia Montană“, unde coordonatoarea grupurilor neguvernamentale de interese ale lui Sörös este o animatoare cu numele de Stephanie Roth, pe romii civici îi conduce un anume David Mark, de origini necunoscute. De sub umbrelă se iţeşte însă una dintre cele mai bine motivate financiar dintre organizaţiile care pretind că se ocupă de problema romilor, respectiv Romani Criss. Referindu-se la activitatea acesteia şi la prezentarea românilor drept romi în străinătate, Băsescu afirma într-un interviu la TVR că „trebuie să avem puterea să recunoaştem: cele mai mari probleme le creează cetăţenii romåni de etnie romă şi poate să ţipe Romani Criss pånă måine dimineaţă, asta este realitatea“. La aceeaşi emisiune, Băsescu mai observa un adevăr: „Experienţa pe care noi o avem este aceea că am primit bani de la Uniunea Europeană, am pus bani de la buget pentru aşa-zisele programe de integrare a romilor. Iată că acum cei care ne dădeau bani şi ne reproşau că nu rezolvăm problema cu romii se confruntă ei înşişi cu romii, care sunt liberi să meargă în Europa, pentru că sunt cetăţeni români.“

Integrarea romilor şi dezintegrarea românilor
Problemele minorităţii ţiganilor din estul Europei au fost remarcate aproape imediat după căderea comunismului. Extinderea Uniunii Europene a făcut, normal, ca problemele ţiganilor să devină probleme comunitare. Nu aceeaşi este şi părerea Magdei Matache, directoare pe la Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii (Romani CRISS), asociaţie care a încasat, numai între anii 1994-2007, 350.000 de euro şi 730.000 de dolari SUA pentru proiectele desfăşurate. Matache susţine că soluţia „problemei romilor“ nu constă doar în acordarea unei asistări sociale, ci în integrarea lor în societate. „Incluziunea socială a romilor nu s-a făcut în România. Problema romilor români e, în primul rând, problema României, şi apoi a Europei“, declara aceasta în „Evenimentul Zilei“. Incluziunea, termen ce ar vrea să însemne includerea, este însă, conform DEX, cu totul altceva, respectiv: „INCLUZIUNE, incluziuni, s.f. 1. Particulă de metal străin conţinută în masa unui corp solid.? Defect de fabricaţie al unei piese, datorat prezenţei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate în masa ei“. Cuvântul a devenit „la modă“ după ce s-a lansat la Budapesta „Deceniul de Incluziune a Romilor“. Ideea acestui proiect de amploare pentru ţigani a luat naştere în anul 2003, cu ocazia conferinţei „Romii într-o Europă care se extinde: Provocări pentru viitor“, „o iniţiativă regională inspirată de George Sörös“, după cum se prezintă pe site-ul Fundaţiei Sörös România. Decada a fost iniţiată în cursul conferinţei de preşedintele Open Society Institute – New York, George Sörös şi preşedintele de atunci al Băncii Mondiale, James Wolferson.
Nimeni nu i-a întrebat însă pe ţigani dacă vor să fie „incluzionaţi“. Dacă ar fi să urmărim legislaţia UE – conform căreia şi întreprindem acest demers de apărare a romanismului – ţiganii trebuie să se bucure de dreptul de a-şi prezerva propria identitate. Dacă aceasta este cea nomadă şi traiul liber, cum poate fi considerată integrarea/incluziu-nea lor – practic o integrare forţată în masă -, o opţiune democratică pentru care se cheltuiesc zeci de milioane de euro anual? Aceasta dovedeşte de fapt că scopurile acestui program de anvergură sunt cu totul altele: nu integrarea romilor, ci, în cazul nostru, dezintegrarea românilor.

Unde s-au dus banii?

În programul Sörös au intrat la comandă România lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase, Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Republica Cehă, Slovacia, Macedonia şi Serbia, care au adoptat prima declaraţie comună în care s-au angajat să îmbunătăţească condiţiile de viaţă ale ţiganilor, se arată într-un studiu pe această temă. Într-un interviu acordat agenţiei de presă Mediafax, George Sörös declara că organizaţiile pe care le finanţează vor cheltui, în total, pentru programele şi iniţiativele Decadei, în jur de 70 milioane de dolari. Sursa principală de finanţare ar trebui să fie însă bugetele naţionale, opina Divers.ro. Una dintre puţinele inţiative de implementare a Decadei de incluziune despre care se ştie exact ce buget are este Fondul pentru Educaţia Romilor (Roma Education Fund). Creat în decembrie 2004, REF are la dispoziţie circa 42 milioane de dolari (bani obţinuţi de la diverşi donatori), din care 5-6 milioane vor fi trase anual pentru finanţarea programelor de îmbunătăţire a nivelului de educaţie a romilor, informează Asociaţia de Investigaţii Media în Balcani.
România a aprobat în anul 2001 Hotărârea de Guvern 430 privind Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, iar Mariea Ionescu, preşedinta Autorităţii Naţionale a Romilor (ANR), s-a plâns permanent că fondurile alocate de guvern pentru îndeplinirea Planului general de măsuri sunt aproape inexistente. „Alocările bugetare româneşti au constituit numai contribuţii la programele PHARE ale Comisiei Europene“, declara Mariea Ionescu, pentru Transitiononline. Însă fondurile au fost substanţiale: în 2001, Phare a furnizat 7.000.000 euro şi Guvernul României – 1.330.000; în 2002, Phare a furnizat 6.000.000 euro şi Guvernul României – 1.600.000; în 2003, Phare a furnizat 9.000.000 euro şi Guvernul României – 2.300.000; în 2004, Phare a furnizat 8.500.000 euro şi Guvernul României – 1.000.000. Numai pentru anul 2007 Roma Education Fund a alocat 2.722.000 de euro pentru proiecte care să sprijine educaţia ţiganilor din România. Sumele aproape s-au dublat de atunci.

Cum fură ungurii poziţiile ţiganilor

De-a lungul anilor, s-a observat însă că responsabilii de fonduri şi acaparatorii „mărcii“ minorităţilor, în loc să fie cei mai defavorizaţi, respectiv ţiganii, au fost ungurii. Pe lângă faptul că maghiarii au fost cei care au ocupat constant poziţiile de conducere ale Departamentului Guvernului pentru Relaţii Interetnice şi ale celor pentru minorităţi din cadrul ministerelor şi altor agenţii guvernamentale, administrând şi fondurile acordate, un alt caz este cel al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. CNCD a fost înfiinţat chiar în baza Strategiei de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, elaborată în 2001, în care se prevedea „includerea de reprezentanţi ai romilor în această structură“. Din componenta Colegiului Director făceau parte următorii: Csaba Ferenc Asztalos, Dezideriu Gergely, Istvan Haller, Gheorghe Ioniţă, Corina Nicoleta Comsa, Dragoş Tiberiu Niţă, Anamaria Panfile, Paula Roxana Truinea, Ana Monica Vasile, conform site-ului CNCD. După cum se observă, din 9 membri 3 sunt de etnie maghiară, deci 33%. Aceasta cu toate că procentajul de unguri în România este de 6,6%, conform recensământului din 2001 aflat pe site-ul MAE. Ca atare, pentru a se respecta acest procent, în cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisă prezenţa unui singur cetăţean român cu ceva origini maghiare. În lipsă de reprezentant, Romani Criss l-a desemnat pe maghiarul Istvan Haller, care este şi co-preşedinte al Ligii Pro-Europa împreună cu Smaranda Enache, să reprezinte şi romii.

Strategie defectuoasă: discriminarea pozitivă se întoarce împotriva ţiganilor

Tot în cadrul aceleiaşi Strategii guvernamentale pentru romi s-a elaborat şi baza pentru aşa-numita „discriminare pozitivă“. Astfel, la capitolul D. Sănătate, Punctul 8, se cere: „Creşterea numărului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale pentru studenţii romi în învăţământul medical de stat“. Şi, la Capitolul H) Educaţie, se stipulează, printre priorităţi: „7. Adoptarea de măsuri legislative în sprijinul romilor, în scopul acordării de facilităţi în domeniul educaţiei pentru romi şi din perspectiva promovării romilor în posturi ale administraţiei şcolare (directori de şcoli şi inspectori şcolari). 8. Acordarea în continuare de facilităţi şi de locuri subvenţionate speciale pentru tinerii romi care doresc să urmeze colegii universitare şi facultăţi. „Şi, la punctul 11: „Stimularea accesului la educaţie prin asigurarea gratuită a unei mese pentru toţi elevii din ciclul primar şi secundar“ – (Asta ca să aflaţi când şi cum s-a hotărât de fapt „Cornul şi laptele“). În tot cazul, revenind la măsura facilităţilor acordate în învăţământul superior de stat, respectiv desemnarea unor locuri speciale pentru romi, se observă că aceasta provoacă de fapt serioase probleme în dezvoltarea naturală a tinerilor ţigani şi se întoarce chiar împotriva minorităţii favorizate. Astfel, s-a relevat că, pe lângă dezinteresul constatat pentru ocuparea acestor locuri rezervate, tinerii romi, lipsiţi de spiritul competiţiei, nu reuşesc să se ridice la înălţimea aşteptărilor creându-se practic, din start, un handicap major care poate duce apoi la abandonarea studiilor.
Pe lângă aceasta, măsura este antidemocratică şi discriminează majoritatea, prin blocarea accesului la educaţie în mod echitabil al tuturor tinerilor, indiferent de sex, rasă sau altceva.
Dar despre toate acestea, cât şi despre o posibilă soluţie la problema romilor, în numărul de mâine.
Victor Roncea / Curentul
Aşteptăm cititorii noştri să contribuie la această dezbatere pe www.curentul.ro, iar specialiştii să ne trimită studii şi observaţii la adresa [email protected].Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

• Share
• Tweet
• Pin
• Email