Victor Roncea Blog

“COTIDIANUL: Monumentul Mitocanului Român la New York
5 August, 2008 (13:29) Prologuri de Traian Ungureanu
Comunismul rezidual, e cea mai vastă problemă de rezistenţa materialelor cunsocută de umanitate. Purtătorul acestui beton interior e omul declasat al socialismului cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic. Această formulă de viaţă şi selecţie a valorilor e pulverizată gri, în fizionomia grasă a manelistului, în guşa clasică a parlamentarului sau în uitătura uscată a patrioţilor de tramvai. Asta acasă. În afra ţării, frăţia nămoloasă a betonului tricolor e completată şi slujită de românul expatriat formal, locuitor de bantustan mitocănesc, în mijlocul marilor culturi occidentale.

Asta înseamnă românul cantonat la Paris, la Koln sau la New York, într-un soi de nesimţie imună la influenţe, deschidere, gust şi schimbare. Românul care refuză acru modernitatea în mijlocul modernităţii se simte obligat să apere virtuţi numai lui cunoscute, suferă, închipuindu-se împresurat de duşmani şi retrăieşte, fără time-out-uri, drame moţeşti.

La New York, de pildă, tabăra românească a folclorului socialist-voevodal e plasată complet în afara spurcatei vieţi americane, are năbădăi lăutăreşti şi se exprimă prin golănii tricolore, într-un supliment mascat al Revistei România Mare, intitulat cu mare inexactitate New York Magazin. Ţinta unică a cruciadei ţărăneşti care umple timpul grupului de străromâno-americani e Institutul Cultral Român din New York. Mecansimele sînt cunoscute din presa-pubelă de la Bucureşti şi din faimoasa şedinţă de conadamnare a Comunismului care a dezonorat pe veci Parlamentul Românieiei: zgomot,insultă şi calomnii cu cît mai absurde cu atît mai vînjos repetate. Mica Românie de consumatori de romanţe Best of Cîntareea României tînjeşte după vremurile bune, cînd ICR excela în traficul cu sarmale şi şezători, patronînd chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească. În viziunea grupului străromân de la New York, Institutul Cultural trebuia să rămînă hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti.

Aşadar: Corina Şuteu, directoarea ICR, omul care a stricat socotelile, chermezele şi buna părere de sine a grupului kitscho-dependent de la New York, trebuie izgonită. Şi, mai întîi, defăimată. Recent, trupa a adus poliţia la sediul ICR, relcamînd organizarea unei expoziţii fasciste şi pornografice. Revista New York Magazin a publicat o cacofonie surmenată de neştiinţa unui John Gabriel Marinescu, prim candidat la funcţia de curator al muzeului Naţional al Mititelului Pirogravat Român. Un alt membru al grupului, Robert Horvath, a adus poliţia iar poliţia a venit a văzut expoziţia, a ridicat din umeri şi a plecat. Horvath e delatfel agitator en titre la New York, unde a stricat mai multe dezbateri, a emis zgomote proprii neplăcute pe trotuarul din faţa sediului ICR şi a descoperit un complot pro-comunist organizat de autorii Raportului care au declarat comunsmul o orînduire criminală. Horvath obişnuieşte, deasemenea, să dea telefoane de ameninţare , în timpul lăsat liber de o lipsă de preocupări fără limite şi de o nevroză fără leac.

Crima sesizată de astă dată a fost o expoziţie de „streetart” care a jignit intens simţul şezătorist al disaporei străromâneşti. Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decît un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va teece, probabil, fără să zgîlţie marea artă dar şi ceva teribilist la modul pueril- inofensiv. Era nevoie de o asmenea expoziţie, la ICR New York? Era şi e nevoie de orice expoziţie care rupe imaginea României de mitocănia de azbest a culturii socialiste. În rest, nu contează cine şi cum expune.

Grupul de sprijin al mitocăniei care asudă spre a provoca mazilireaCorinei Şuteu are alt obiectiv cultural- estetic: menţinerea unui strat minim dar persitent de kitsch românesc la New York. Izolarea. Un Institut specializat în autism naţional cîrciumăresc ar ieşi imediat din orbită, ar pierde respectul cucerit în mediile culturale new-yorkeze sub conducerea Corinei Şuteu şi ar deveni bastion personal de petreceri şi distracţii oftate, la dispoziţia grupului româno-mitocano-american. Un fel de ştrand-terasă-cămin cultural, în mijlocul New York-ului, finanţat de statul român şi dat în folosinţa unui grup de inadaptaţi. Ar fi, totuşi, o cheltuială prea mare. Nicolaie Văcăroiu, Preşedintele Senatului, şi reputatul cenaclist Adrian Păunescu, Preşedinte al Comisiei de Cultură, s-au sesizat şi se vor ocupa prin mijloace specifice de problemă. Bineînţeles, asta nu înseamnă decît că valoarea irită. Corina Şuteu care a relansat şi a plasat ICR pe harta culturală a New York-ului ar trebui mai curînd decorată, nu anchetată. După regula devastataoare a imposturii resentimentare, Corina Şuteu e vînată tocmai pentru că e exact ce trebuie să fie un director ICR: un manager cultural de mare calibru.

H.R.Patapievici, Directorul General ICR, a găsit, cu un fler remarcabil, în Corina Şuteu, genul de manager care, odată multiplicat, ar face din Institutele Culturale un motor de imagine şi informaţie extrem de util României. Mascarada de la New York merge mai departe. O cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin. Tipic pentru schizoidia culturală română: acasă imităm occidentul, la New York construim Monumentul Mitocanului Român. “

Traian Ungureanu, vedeta media la New York: ZIUA

Traian Ungureanu, scandal la ICR New York – Diaspora

PS: Inteleg acum ca s-a schimbat putin placa: daca il critici putin pe vreunul din secta fenomenologilor rosii nu mai sar cu textul ca “sunt vanati pentru ca au semnat Apelul intelctualilor pentru Basescu” ci ca te iei de didamai “Raportul final” de “condamnare a comunismului”, esti “vadimist, vacaroist, paunescist, newyorkmagazinist”. Cum era aia: dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine, dai in clasa muncitoare… Ehe, he, tavarisi, tavarsi, n-ati invatat nimic din istorie!